BusinessMagazin

Tag: firma

  • Povestea omului care a creat prima companie românească care va atinge pragul de 1 miliard de euro

    Este unul dintre cei mai apreciaţi reprezentanţi ai mediului privat de business, fiind, la ediţia de anul trecut a catalogului, cel mai admirat manager din mediul privat de afaceri. 
     
    Pavăl este antreprenorul care a dezvoltat cel mai important retailer român şi liderul pieţei locale de bricolaj, operând o reţea de 44 de magazine cu suprafeţe cuprinse între 7.500 şi 18.000 mp şi circa 8.500 de angajaţi. Anul trecut, Dedeman şi-a sporit afacerile cu 28%, ajungând la 980 de milioane de euro. Pentru anul în curs, retailerul dezvoltat de fraţii Dragoş şi Adrian Pavăl şi-a bugetat o cifră de afaceri de 1,01 miliarde de euro. 
     
    „Tot ce am construit am făcut împreună“, spune Dragoş Pavăl referindu-se la fratele său, Adrian Pavăl, care s-a implicat în 1993 în afacere. „Suntem firi complementare şi ne potrivim ca o mănuşă unul cu celălalt. Ne înţelegem bine, avem reguli clare pe care le-am stabilit, nu au existat situaţii în care să avem certuri, să ne ameninţăm, chiar dacă am avut şi discuţii aprinse“, spune antreprenorul. Planul său este să ducă reţeaua la 50 de magazine şi spune că este probabil să mai adauge câteva, de dimensiuni mai mici, în oraşele care au potenţial.
     

  • Povestea proprietarului celei mai mari companii de curierat rapid din ţară

    Un apartament de două camere, nişte Dacii şi 200 milioane lei vechi este investiţia pe care Adrian Mihai îşi aduce aminte că a făcut-o pentru începerea unei afaceri aflată în prezent în fruntea pieţei de curierat rapid din ţară.
     
    Adrian şi Neculai Mihai şi Felix Pătrăşcanu sunt prieteni din copilărie, fiind vecini în satul natal din Vrancea, un judeţ pus pe harta antreprenoriatului şi de companii din industria textilă sau a vinului. Trăind în aceeaşi comunitate, cei trei antreprenori au crescut cu aceleaşi valori, ceea ce i-a ajutat şi în business. 
     
    Au plecat atunci la drum cu autoturismele Dacia personale, iar în prezent au ajuns la un parc auto de peste 2.600 de autovehicule cu care compania face livrări în toată ţara. FAN Courier ajunsese anul trecut la peste 4.500 de angajaţi şi colaboratori, fiind cel mai mare angajator din sector. 
     
    De asemenea, în 2015 afacerile FAN Courier s-au ridicat la 88,4 milioane de euro, în creştere cu 20% faţă de 2014, iar previziunile pentru acest an se referă la afaceri de 102 milioane de euro.

    Citiţi mai multe despre povestea lui Adrian Mihai aici

     

  • Această casă poate fi ridicată în 24 de ore şi costă 10.000 de dolari. Cum e posibil – VIDEO

    Folosind o compoziţie de ciment în loc de cerneală, imprimanta de mari dimensiuni a produs pereţi şi plafoane; prin această tehnică, o casă întreagă poate fi construită în doar 24 de ore.

    Produsul este o locuinţă de aproape 40 de metri pătraţi la un cost de aproximativ 10.000 de dolari.

    Casa este prevăzută cu instalaţii de curent şi apă, reprezentând un mare pas înainte pentru constructori.

    O altă companie, de data aceasta din China, s-a lăudat că a reuşit să tipărească 3D căsuţe simple, folosind ca material de construcţie un amestec de ciment şi deşeuri de materiale de construcţii. Fiecare astfel de căsuţă poate fi construită la un preţ de sub 4.000 de euro.

    Alţii se gândesc deja la construcţii din elemente 3D realizate pe Lună, cum ar fi proiectul anunţat anul trecut de firma de arhitectură britanică Foster & Partners, o colaborare cu Agenţia Spaţială Europeană cu privire la posibilitatea construirii unei baze pe satelitul natural al Pământul folosind sol selenar şi o imprimantă 3D robotizată.

    Coborând însă pe Pământ, firma de arhitectură DUS Architects din Amsterdam s-a apucat deja de construcţia unei case demonstrative 3D, pe care se aşteaptă să o termine în trei ani, sperând ca ea să devină prima casă tipărită 3D din lume.

  • Această casă poate fi ridicată în 24 de ore şi costă 10.000 de dolari. Cum e posibil – VIDEO

    Folosind o compoziţie de ciment în loc de cerneală, imprimanta de mari dimensiuni a produs pereţi şi plafoane; prin această tehnică, o casă întreagă poate fi construită în doar 24 de ore.

    Produsul este o locuinţă de aproape 40 de metri pătraţi la un cost de aproximativ 10.000 de dolari.

    Casa este prevăzută cu instalaţii de curent şi apă, reprezentând un mare pas înainte pentru constructori.

    O altă companie, de data aceasta din China, s-a lăudat că a reuşit să tipărească 3D căsuţe simple, folosind ca material de construcţie un amestec de ciment şi deşeuri de materiale de construcţii. Fiecare astfel de căsuţă poate fi construită la un preţ de sub 4.000 de euro.

    Alţii se gândesc deja la construcţii din elemente 3D realizate pe Lună, cum ar fi proiectul anunţat anul trecut de firma de arhitectură britanică Foster & Partners, o colaborare cu Agenţia Spaţială Europeană cu privire la posibilitatea construirii unei baze pe satelitul natural al Pământul folosind sol selenar şi o imprimantă 3D robotizată.

    Coborând însă pe Pământ, firma de arhitectură DUS Architects din Amsterdam s-a apucat deja de construcţia unei case demonstrative 3D, pe care se aşteaptă să o termine în trei ani, sperând ca ea să devină prima casă tipărită 3D din lume.

  • Locul din România unde apa de la robinet are proprităţi vindecătoare

    În comuna Ghilad din judeţul Timiş, primarul ca decis să le ofere alegătorilor săi apă tratată cu ozon. A auzit de beneficiile acesteia pentru sănătate de la angajaţii firmei care lucrau la realizarea reţelei de apă şi canal în comună. S-a gândit să investească în ”altceva”.

    ”Am auzit de apa tratată cu ozon de la firma care ne-a realizat proiectul şi am fost încântat de beneficiile acesteia. Costurile erau însă mai ridicate faţă de cele generate de clasicele staţii de tratare. Ca să pot să o fac am renunţat la realizarea reţelei în totalitate. Într-o primă fază am făcut doar doi kilometri de reţea. Abia anul trecut am finalizat, introducând şi ultimii zece kilometri de ţeavă. (…) Apa tratată cu ozon are o calitate superioară faţă de cea în care s-a adăugat clor. La noi la robinete curge de fapt apă plată, pură din punct de vedere bacteriologic şi chimic! Nu are nitraţi, nitriţi şi alte elemente nocive, iar gustul e ca de apă de izvor. Oamenii vin din satele din jur şi chiar de la Ciacova, să ia apă cu bidoanele”, a relatat primarul Cornel Guran, pentru Renaşterea Bănăţeană.

    Cititi mai multe pe www.one.ro

  • Cum să faci business fără să înfiinţezi o companie

    Un număr de industrii şi domenii fac cunoştiinţă cu modelul de sharing economy popularizat de către companii precum Uber sau Airbnb. Conceptul consumului colaborativ a devenit din ce în ce mai popular în ultimii ani, iar unele companii au profitat de asta şi acum sunt giganţi evaluaţi la miliarde de dolari. Transportul de persoane sau de colete, domeniul ospitalier şi chiar activităţi casnice precum spălatul hainelor (Electrolux are în desfăşurare un astfel de proiect) se află sub influenţa conceputului de sharing economy.

    Un domeniu care rămăsese neatins era procesul de pornire a unui business. Exact pe această nişă şi-a aşezat antreprenorul Slavko Ples firma sa, Winglio. Slavko Ples se află în peisajul tehnologic antreprenorial încă din 2012, când, alături de un partener de afaceri, a pornit o companie de dezvoltare de aplicaţii. Ples a mărturisit că era înconjurat de freelanceri şi antreprenori cu care „discutam des probleme cu care ne confruntam în afacerile noastre. Majoritatea problemelor erau legate de costurile de pornire a unei afaceri şi de birocraţie. Aşa că m-am gândit la o soluţie”, spune el. Probleme care se manifestă la nivel global, nefiind ceva caracteristic unei pieţe anume. În România, potrivit Cărţii Albe a IMM-urilor, dificultăţile cu care se confruntă frecvent firmele mici şi mijlocii sunt birocraţia (61,41%), fiscalitatea excesivă (54,74%), urmată de corupţie (45,16%) şi controalele excesive (44,98%).

    Aşa că antreprenorul propune împărţirea costurilor, înfiinţarea unui cadru legal pe care alţii l-ar putea folosi pentru afacerile lor. Asta s-a întâmplat în 2014, iar după un an de cercetare a trecut la punerea în practică a ideii. „Anumite costuri nu pot fi reduse sau eliminate complet, dar, cu siguranţă, pot fi împărţite”, spune Ples. „Winglio se ocupă de hârtii, contabilitate, taxe, astfel încât clientul se poate concentra doar pe afacere”, adaugă el.

    Sistemul funcţionează în felul următor: doritorul îşi creează un cont pe site-ul companiei, îşi adaugă clienţii şi creează contractele; apoi poate emite facturi clienţilor săi. Înainte de a da drumul la afacere, reprezentanţii Winglio verifică aplicaţiile depuse, proces ce poate dura până la 24 de ore. Serviciul este disponibil în 150 de ţări şi este adresat dezvoltatorilor de software, designerilor grafici, traducătorilor, scriitorilor etc.

    Odată produsul vândut, banii sunt trimişi prin intermediul Winglio, apoi utilizatorul poate scoate banii din contul bancar prin PayPal sau îi poate redirecţiona către cardul de debit Winglio. Toate plăţile primite în Winglio pot fi considerate venituri suplimentare sau dividende dacă devii acţionar al companiei. În ambele cazuri, plăţile primite prin Winglio sunt taxabile în ţările de rezidenţă ale utilizatorilor. Din suma care îi este transferată utilizatorului, firma antreprenorului croat reţine 6,60% comision plus 4,5 euro pentru fiecare tranzacţie. Suma minimă care poate fi retrasă de către utilizator este de 100 de euro. După ce venitul cumulat al unui utilizator ajunge la 500 de euro, el va fi invitat de către companie să intre în programul acţionarilor firmei întemeiate de Slavko Ples. Astfel, achiziţionând o acţiune preferenţială Winglio eşti considerat acţionar al companiei şi poţi păstra veniturile primite prin intermediul companiei sub formă de profit al Winglio care apoi este plătit prin dividende.

    Winglio operează prin intermediul a două companii, una aflată în Malaiezia şi alta în Irlanda, ambele putând fi folosite de către utilizatorii serviciului; în acest moment, şase persoane lucrează full time pentru Winglio. Majoritatea clienţilor Winglio sunt freelanceri din industria IT, consultanţi sau furnizori de diverse servicii. „Pentru ei, Winglio este o soluţie mai bună şi mai eficientă decât înfiinţarea propriei companii”, este de părere Ples. Acesta nu a vrut să dezvăluie câţi clienţi are compania, argumentând că „dacă faci afaceri bune şi dezvălui numărul de clienţi, trimiţi o invitaţie competitorilor. Dacă cifrele sunt mici, mai mulţi potenţiali clienţi ar putea fi îndepărtaţi din această cauză”, spune el. Pieţele ţintite de el sunt cele de pe continentul european şi cel asiatic; acestea sunt zonele din care vin peste 30 de clienţi, potrivit unei declaraţii a lui Ples pentru o publicaţie croată. Firma croatului are şi câţiva clienţi români, mărturiseşte el pentru Business Magazin.

    Deşi poate părea surprinzător, piaţa Statelor Unite ale Americii nu este de interes pentru Winglio, deoarece „cetăţenii americani pot factura uşor şi pot primi plăţi sub formă de dividende. În plus, cardul nostru de debit nu poate fi emis în Statele Unite”.

    Şeful Winglio susţine că, apelând la serviciile companiei pe care o conduce, un freelancer ar putea obţine cu până la 35% mai mulţi bani decât dacă şi-ar înregistra propria firmă. Dă şi explicaţii: dacă un freelancer din Croaţia ar fi înfiinţa o companie în Marea Britanie şi ar ajunge la venituri anuale de 10.000 de euro, după deducerea costurilor – de 2.500 de euro (costuri fixe precum contabilitate şi birou virtual)- şi după scăderea taxelor (care au o pondere de 20%), freelancerul ar putea retrage în jur de 6.000 de euro, sub formă de dividende taxabile (în ţara de reşedinţă), ceea ce pentru Croaţia ar însemna în jur de 720 de euro (12%). Aşadar, venitul net s-ar situa în jurul a 5.300 de euro. „Luând acelaşi caz, dacă ar folosi Winglio, ar plăti taxe de 1.156 de euro pe dividende, la o valoare de aproximativ 9.300 de euro. Astfel venitul lui net ar fi de 8.200 de euro”, explică Slavko Ples.

    Şeful Winglio nu a dorit să dezvăluie rezultatele financiare pe anul trecut, rezumându-se la a spune doar că la finalul lui 2015 „aveau un cashflow pozitiv”, fără să fi apelat la o investiţie externă. 2017 ar trebui să fie „interesant şi cu multe provocări”, totodată un an în care serviciul să devină unul mainstream; mai mult, Ples are în plan creşterea cu 300% sau chiar cu 400% a businessului faţă de 2016.

  • De ce departamentele din companii se urăsc între ele?

    Cei de la marketing îi urăsc pe cei de la vânzări pentru că ei sunt cei care iau bonusurile, în timp ce crearea şi promovarea produsului le-au aparţinut.

    Cei de la vânzări îi urăsc pe cei de la marketing că nu promovează suficient produsele în piaţă sau că produsele imaginate de cei de la marketing nu au nicio legătură cu ce vrea clientul. Iar din acest motiv ei nu pot să vândă şi nu pot să-şi ia bonusurile.

    Cei de la financiar îi urăsc pe ce de la vânzări că nu vând suficient, că nu vând bine, că nu recuperezează banii din piaţă şi că astfel ei nu au bani să plătească salariaţii, impozitele şi taxele la stat, creditele la bancă, furnizorii – oricum ei sunt ultimii pe listă la plată.

    Cei de la marketing, vânzări, financiar îi urăsc pe cei de la HR, că nu le aduc oameni buni, ieftini şi gata pregătiţi astfel încât odată ce sunt angajaţi să înceapă să producă „de ieri”.

    Cei din producţie îi urăsc pe cei de la marketing şi vânzări pentru că nu sunt ei cei care fac produsul zi de zi, pentru că nu ei trebuie să găsească soluţii ca produsul să funcţioneze, pentru că niciodată nu beneficiază de cele mai bune echipamente şi trebuie să improvizeze, pentru că simt pe pielea lor că nu sunt apreciaţi în faţa managementului mai mult decât vânzătorii, care în afară să dea din gură nu sunt în stare să schimbe o piuliţă.

    Oricum cei de la HR nu fac niciodată nimic, angajează cei mai proşti oameni pe banii cei mai mulţi, îşi angajează prietenii în joburi bine plătite, nu au niciodată bani pentru training mai jos de conducerea executivă, nu fac team buildinguri bune niciodată.

    Cei de la HR îi urăsc pe toţi pentru că atunci când nu se plătesc salariile la timp telefoanele sună fără oprire, iar fetele de acolo sunt scoase vinovate de angajaţi pentru că nu sunt plătite salariile.

    CEO-ul companiei îi urăşte pe toţi pentru că nimic nu merge în firmă, pentru că cei de la vânzări nu mai au suflu, au devenit prea graşi după bonusurile încasate în trecut, pentru că cei de la marketing nu mai vin cu produse şi servicii salvatoare care să se vândă singure, pentru că cei de la financiar ţipă după bani, că banca nu e plătită, că statul blochează conturile, că nu sunt taxele plătite, că nu sunt bani de salarii.

    Dacă totul ar fi mers bine şi nu ar fi fost ocupat cu aceste treburi minore, CEO-ul ar fi avut timp să se gândească la viitor, la business development, la noi strategii pentru cucerirea pieţelor, ar fi putut să meargă la conferinţe şi seminarii la care să întâlnească potenţiali clienţi etc.

    Mai mult decât atât, CEO-ul are pe cap şi acţionarul/acţionarii care îl întreabă de sănătate, care vor rezultate imediate, pentru că îl plătesc cu 5.000 – 10.000 de euro pe lună, plus bonus.

    Acţionarii sunt nervoşi pentru că au dat firma unuia care nu face nimic, care le mănâncă banii (în cazul în care au pus ceva bani în joc) fără să livreze rezultate, care face scandal când nu-şi atinge ţintele puse tot de el şi care, când a fost angajat, a trebuit să-i dea fie un bonus, fie să semneze un contract de management cu 12 salarii de plecare în cazul în care este dat afară.

    Cam aşa se întâmplă lucrurile în companii şi fiecare dintre voi ştie acest lucru.

    Când o companie este în perioada de creştere şi are bani de investiţii, toată lumea e fericită. Mai nimeni nu se uită la costuri, orice plan de promovare este aprobat, bonusurile de vânzări sunt date fără probleme, chiar vânzătorul îşi stabileşte cât să încaseze dacă vinde ceva, cei de la HR pot să angajeze pe cine vor numai să umple organigrama, cei de la financiar au conturile pline de bani şi plătesc orice factură, că nimeni nu se uită la ea, CEO-ul e vedetă în firmă pentru că predică viitorul glorios.

    Mult mai greu este când vin perioadele de criză şi de stabilitate, când ratele de creştere cad, când nu mai sunt bani de cheltuit şi de investit, când apar lacunele în pregătirea angajaţilor, când toată lumea se uită la fiecare euro care pleacă din firmă, când produsele şi serviciile nu se mai vând singure, când trebuie service şi angajaţii trebuie să răspundă la telefon clienţilor, când apar întârzierile la plată, când datele puse pe ecran sunt departe de buget etc.

    Atunci toată lumea este nervoasă pe toată lumea, toţi dau vina pe ceilalţi pentru neîndeplinirea bugetului, mulţi încep să-şi caute de lucru în altă parte pentru că „nu mai este ca înainte, nu mai sunt bani”, apar primele programe de restructurare etc. Acţionarii se uită la alţi CEO, la alţi directori, din afară, care să vină cu sânge proaspăt şi să readucă firma pe o creştere de două cifre.

    Companiile din România, atât cele antreprenoriale, cât şi multinaţionalele, au experimentat toate aceste cicluri – de la intrare pe piaţă, dezvoltare, creştere accelerată de nu le venea să creadă, criză, cădere, stagnare şi reintrarea pe o creştere lentă, în cea mai bună situaţie.

    Poate fi altfel? Pot fi puşi toţi la masă în toate ciclurile de viaţă ale unei companii astfel încât atunci când e criză pierderile să fie minime, nu maxime? Sau totul este un dat şi face parte din viaţa curentă a unei firme, cu perioadele de creştere şi de cădere?

  • Ai chiar în bordul maşinii răspunsul la întrebarea care îi sâcâie pe toţi şoferii

    Şi când pui benzină, mereu ai aceeaşi dilema. Pe stânga sau pe dreapta? Pe ce parte e capacul de benzină? Nu ne împovărăm mintea şi memoria cu un lucru mic, spunem cei mai mulţi dintre noi. Dar de fiecare dată, ne sucim şi ne răsucim în scaun, ne holbăm în oglinzi înainte să alegem pompa. Şi tot chinul ăsta când răspunsul e chiar în faţa ochilor tăi.

    IATĂ AICI UNDE VEZI ÎN BORDUL MAŞINII PE CARE PARTE E CAPACUL DE LA REZERVORUL DE BENZINĂ

  • Afacerea deszăpezirea: cum primesc firmele bani pentru a strânge zăpada chiar şi atunci când nu ninge

    În sectorul 1 serviciul de deszăpezire şi salubrizare este asigurat, încă din vara anului 2008, de către compania Romprest, iar contractul de deszăpezire şi salubrizare a fost atribuit în urma unei licitaţii. Potrivit reprezentanţilor primăriei, criteriul de atribuire a contractului a fost oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic, factorii de evaluare fiind preţul ofertei şi caracteristicile tehnice.

    ”Având în vedere că la nivelul Sectorului 1 nu există un contract destinat în exclusivitate serviciilor de deszăpezire, acestea făcând obiectul ”Contractului de delegare a gestiunii prestării serviciilor de salubritate pe raza administrativă a Sectorului 1 Bucureşti” alături de celelalte servicii menite să asigure serviciul de salubrizare în aria administrativă a Sectorului 1, serviciile de deszăpezire sunt facturate şi decontate ca urmare a operaţiunilor prestate”, explică reprezentanţii primăriei.

    Potrivit Serviciului Contabilitate din cadrul Primăriei Sectorul 1, contravaloarea serviciilor de deszăpezire pentru perioada 15.11.2016-31.12.2016 este de peste 1,4 milioane de lei, reprezentând ore de aşteptare şi ore de acţiune utilaje. La momentul solicitării (în ianuarie 20117), primăria nu a putut oferi detalii referitoare la costurile din perioada în care a nins în Capitală.

    În ceea ce priveşte sectorul 4, firmele care asigură deszăpezirea în cadrul acestuia în sezonul de iarnă 2016-2017 sunt REBU şi ADP4, societate aflată în subordinea Consiliului Local Sector 4.

    Potrivit informaţiilor trimise de reprezentanţii Primăriei sectorului 4,  REBU este operatorul de salubrizare, care în baza unui contract încheiat în 1997  este autorizat să desfăşoare şi activităţile de deszăpezire, care presupun operaţiuni de pluguire, de îndepărtare mecanizată, de transport şi de depozitare a zăpezii precum şi operaţiuni  de combatere polei/ împrăştiere material antiderapant ( sare/ clorură de sodiu cu inhibitor de coroziune) pe arterele de circulaţie, pe trecerile de pietoni, în staţiile de tramvai, în staţiile RATB

    ADP4 a participat la acţiunile de deszăpezire în baza unui contract privind delegarea gestiunii serviciului de administrare a domeniului public şi privat din Sectorul 4 al Municipiului Bucureşti, încheiat în 2016. ADP4 are roluri îndepărtarea mecanizată a zăpezii, combaterea poleiului/ împrăştiere material antiderapant ( sare/ clorură de sodiu cu inhibitor de coroziune) de pe aleile din parcări, din locurile de joacă şi din zonele verzi amenajate.

    Reprezentanţii primăriilor spun că pentru acţiunile de deszăpezire din sezonul de iarnă 2016-2017 nu a fost alocat un buget anume. Bugetarea acestei acţiuni se angajează, de regulă, în limita a 1/12 din prevederile anului precedent, conform art.40 alin. (1) din Legea nr.273/2006 privind finanţele publice locale

    ”Calculul sumelor de plată generate de activităţile  de deszăpezire pentru  sezonul de iarnă 2016-2017 nu este finalizat, având în vedere că suntem încă în lunile de iarnă. Plăţile vor viza doar operaţiunile prestate şi se vor face în funcţie de activităţile efectuate în teren şi de resursele folosite, conform termenilor contractuali în vigoare”, spun reprezentanţii Primăriei sectorului 4.

     

     

     

  • Afacerea deszăpezirea: cum primesc firmele bani pentru a strânge zăpada chiar şi atunci când nu ninge

    În sectorul 1 serviciul de deszăpezire şi salubrizare este asigurat, încă din vara anului 2008, de către compania Romprest, iar contractul de deszăpezire şi salubrizare a fost atribuit în urma unei licitaţii. Potrivit reprezentanţilor primăriei, criteriul de atribuire a contractului a fost oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic, factorii de evaluare fiind preţul ofertei şi caracteristicile tehnice.

    ”Având în vedere că la nivelul Sectorului 1 nu există un contract destinat în exclusivitate serviciilor de deszăpezire, acestea făcând obiectul ”Contractului de delegare a gestiunii prestării serviciilor de salubritate pe raza administrativă a Sectorului 1 Bucureşti” alături de celelalte servicii menite să asigure serviciul de salubrizare în aria administrativă a Sectorului 1, serviciile de deszăpezire sunt facturate şi decontate ca urmare a operaţiunilor prestate”, explică reprezentanţii primăriei.

    Potrivit Serviciului Contabilitate din cadrul Primăriei Sectorul 1, contravaloarea serviciilor de deszăpezire pentru perioada 15.11.2016-31.12.2016 este de peste 1,4 milioane de lei, reprezentând ore de aşteptare şi ore de acţiune utilaje. La momentul solicitării (în ianuarie 20117), primăria nu a putut oferi detalii referitoare la costurile din perioada în care a nins în Capitală.

    În ceea ce priveşte sectorul 4, firmele care asigură deszăpezirea în cadrul acestuia în sezonul de iarnă 2016-2017 sunt REBU şi ADP4, societate aflată în subordinea Consiliului Local Sector 4.

    Potrivit informaţiilor trimise de reprezentanţii Primăriei sectorului 4,  REBU este operatorul de salubrizare, care în baza unui contract încheiat în 1997  este autorizat să desfăşoare şi activităţile de deszăpezire, care presupun operaţiuni de pluguire, de îndepărtare mecanizată, de transport şi de depozitare a zăpezii precum şi operaţiuni  de combatere polei/ împrăştiere material antiderapant ( sare/ clorură de sodiu cu inhibitor de coroziune) pe arterele de circulaţie, pe trecerile de pietoni, în staţiile de tramvai, în staţiile RATB

    ADP4 a participat la acţiunile de deszăpezire în baza unui contract privind delegarea gestiunii serviciului de administrare a domeniului public şi privat din Sectorul 4 al Municipiului Bucureşti, încheiat în 2016. ADP4 are roluri îndepărtarea mecanizată a zăpezii, combaterea poleiului/ împrăştiere material antiderapant ( sare/ clorură de sodiu cu inhibitor de coroziune) de pe aleile din parcări, din locurile de joacă şi din zonele verzi amenajate.

    Reprezentanţii primăriilor spun că pentru acţiunile de deszăpezire din sezonul de iarnă 2016-2017 nu a fost alocat un buget anume. Bugetarea acestei acţiuni se angajează, de regulă, în limita a 1/12 din prevederile anului precedent, conform art.40 alin. (1) din Legea nr.273/2006 privind finanţele publice locale

    ”Calculul sumelor de plată generate de activităţile  de deszăpezire pentru  sezonul de iarnă 2016-2017 nu este finalizat, având în vedere că suntem încă în lunile de iarnă. Plăţile vor viza doar operaţiunile prestate şi se vor face în funcţie de activităţile efectuate în teren şi de resursele folosite, conform termenilor contractuali în vigoare”, spun reprezentanţii Primăriei sectorului 4.