BusinessMagazin

Tag: experienta

  • (P) De ce este bine să începi un business în educaţie în vremuri dificile?

    Totuşi, în aria noastră de business, franciză educaţională, am văzut de-a lungul anilor oameni care au avut succes exact în acest tip de condiţii economice şi politice. Dar cum este posibil acest lucru? Motivul principal pentru succesul lor este că ei nu fac acest pas singuri. Aceşti oameni au ales să vină la bordul unei francize stabile, care avea deja experienţa de a fi şi de a face. Aceşti francizaţi nu s-au aruncat înainte în necunoştinţă de cauză, sperând că business-ul lor va reuşi în ciuda prognozelor negative, ci dimpotrivă, au semnat să fie parte a unui model de business care şi-a dovedit eficienţa în repetate rânduri, în ţări diferite, în contexte economice neprietenoase şi chiar în război. Ce au avut aceşti oameni de au reuşit este suportul susţinut şi constant din partea francizorului, precum şi training continuu pentru a îi ajuta să îşi lanseze cu succes business-ul în ciuda provocărilor întâmpinate. 

    Dacă deschizi un local cu sandwich-uri de unul singur, nu ştii câte sandwich-uri ar trebui să vinzi, care sunt cele mai populare sosuri, şi cât de grose ar trebui să fie feliile de pâine. Un francizor cu vechime ştie răspunsurile şi te scuteşte de la a-ţi asuma riscuri şi de la a lua decizii care pot pune în pericol un business la început de drum. El te ajută să scurtezi timpul lansării produsului pe piaţă, îţi oferă siguranţă şi şanse mai mari de reuşită. Toţi aceşti factori încurajează oamenii să facă saltul spre a-şi deschide un business.

    Deci cine sunt aceşti antreprenori curajoşi care pornesc să navigheze pe o mare agitată? Câţiva caută o noua carieră, poate ceva în care să investească, vor să fie independenţi, dar să aibă parte de susţinere constantă. Sunt alţii care se regăsesc într-o piaţă a muncii dificilă, unde nu există prea multe locuri de muncă şi competiţia este mare. Atunci când contextul este dificil oamenii încep să caute în direcţii în care nu ar încerca în mod normal. Când există puţine locuri de muncă este de dorit să îţi poţi genera singur venituri. În astfel de situaţii te vezi mergând în direcţii la care nu te-ai fi gândit altfel, explorând oportunităţi de carieră care în trecut, cu siguranţă, nu ar fi fost o opţiune de luat în considerare.

     

    Helen Doron – franciza care investeşte în educaţie;

    Întrebarea care rămâne totuşi este de ce ar investi cineva în educaţie? Atunci când viaţa este plină de neprevăzuturi şi nu ştii ce îţi va aduce viitorul, singurul lucru tangibil şi pe care te poţi baza rămâne educaţia pe care o ai. Poţi ajunge să îţi pierzi casa, locul de muncă, dar nu poţi niciodată pierde educaţia dobândită. Franciza Helen Doron English oferă posibilitatea oamenilor care vor să dăruiască copiilor lor un viitor mai bun, să deschidă un centru de învăţare a limbii engleze.. În cadrul cursurilor Helen Doron English, oferim posibilitatea copiilor de a învăţa şi folosim engleza ca mijlocul perfect pentru aceasta.

    A intra într-o franciză educaţională totuşi, nu este doar o schimbare de carieră, îţi deschide o nouă lume, o comunitate. Din acest motiv noi spunem că business-ul Helen Doron English este un mod de viaţă şi ştim din experienţă că acest lucru ne schimbă viaţa.

    Franciza Helen Doron English este una dintre cele mai mari francize educaţionale la nivel internaţional activând în 35 de ţări şi având 95 de zone de franciză şi peste 900 de centre deţinute de francizaţi. Helen Doron English este lider în industria ELF (Engleza ca limbă străină) învăţând cu succes mai mult de 2 milioane de copii prin metoda de învăţare naturală Helen Doron.

    Află mai multe despre franciza Helen Doron English accesând acest link: http://helendoron.ro/francizare

  • Cum să deschizi un business în Statele Unite şi de câţi bani ai nevoie

    „Dacă ţi-ai propus să îţi deschizi o afacere în America, te ajută foarte mult să faci parte dintr-o ţară care are tratate comerciale cu SUA. Şi, în cazul în care ai deja un business în ţara natală, îţi va fi mai facil să faci unul şi aici”, spune Andreea Dumitru, fondatoarea cabinetului de avocatură Dumitru & Associates PC. 

    Guvernul american, adaugă ea, înainte de a-ţi da viză, vrea să se convingă că ai fondurile necesare pentru a deschide firma aici. Şi, mai ales, că instituţia pe care ai gândit-o va genera suficienţi bani, astfel încât să îţi mai rămână şi după ce vei acoperi cheltuielile aferente întreţinerii companiei.

    De altfel, businessul trebuie să aibă un impact economic pozitiv asupra economiei americane. Şi, cu toate că în lege, pragul pentru a primi Viza E2, care se numeşte şi viză de investitor, este de 40.000 de dolari, Dumitru crede că trebuie să fie de minim 100.000 de dolari.

    Atunci când Consulatul decide dacă o aplicaţie merită să fie aprobată, se uită mai întâi la investiţia în business, adaugă ea. Ulterior, la câte locuri de muncă creează, cât este de inovativ şi dacă va contribui semnificativ la economie.

    „Printre cele mai mari beneficii pe care le oferă Viza E2, se numără posibilitatea care I se dă titluarului firmei de a locui în SUA pe o perioadă determinată şi de a-şi aduce familia aici. Este vorba despre soţ/soţie şi copii cu vârsta de până în 21 de ani, necăsătoriţi, cărora li se dă dreptul de a lucra şi studia în State”, explică avocata.

    Totodată, investitorul principal îşi poate adduce şi anagjaţii pe viza E2, în cazul în care aceştia dovedesc că au skilluri într-un domeniu care nu există în SUA.

    Potrivit declaraţiilor sale, categoria de Viză E2 permite antreprenorilor străini să rămână în America atât timp cât întreprinderea lor funcţionează. „În urma şederii iniţiale de până la doi ani, afaceristul trebuie să solicite prelungirea statutului în trepte de până la 2 ani. În acelaşi timp, businessul trebuie să producă venituri cât să sprijine atât titularul de viză E2, dar şi familia acestuia. De asemenea, în cazul în care afacerea este încheiată, titularul vizei trebuie să se întoarcă în ţara din care provine”, mai spune Andreea Dumitru.

  • Brico Depôt România a cumpărat magazinele Praktiker

     „Achiziţia Praktiker România ne oferă o prezenţă puternică în toată ţara. Dorim să ne ajutăm clienţii să-şi îmbunătăţească locuinţele şi să le personalizeze şi suntem bucuroşi că tot mai mulţi dintre ei vor beneficia de produse de calitate la preţuri bune. Vom continua investiţiile în toate magazinele pentru a îmbunătăţi experienţa de cumpărare a clienţilor noştri. De asemenea, ne bucurăm să creştem echipa din România şi le urăm bun venit tuturor angajaţilor Praktiker”, a comentat Adela Smeu, CEO Brico Depôt România.

    Praktiker este unul dintre principalii jucători de pe piaţa românească de bricolaj şi amenajări interioare, având 26 de magazine şi peste 1.600 de angajaţi. În 2016, vânzările Praktiker au fost de 140 de milioane de euro.

    Brico Depôt are 15 magazine în România, cu o suprafaţă de 114.000 de metri pătraţi şi 964 de angajaţi. Vânzările Brico Depôt România au însumat 144 de milioane de euro în 2016.

    Kingfisher plc este o companie internaţională de bricolaj şi amenajări interioare, cu aproape 1.200 de magazine în 10 ţări din Europa şi Rusia, susţinută de o echipă de 77.000 de angajaţi. Compania îşi desfăşoară activitatea sub patru branduri de retail – B & Q, Castorama, Brico Dépôt şi Screwfix.

    În anul încheiat la 31 ianuarie 2017, Kingfisher a raportat vânzări în valoare de aproximativ 11,2 miliarde de lire sterline, cu un profit subiacent înainte de impozitare de 787 de milioane de lire sterline.

  • One United Properties se extinde pe divizia de birouri

    Ionuţ Dumitrescu este fondatorul companiei Eurisko Real Estate Consulting (1997), vândută în  anul 2007 către liderul mondial de profil, CB Richard Ellis. În 2003 a fondat Building Support Services, cea mai mare companie de administrare a imobilelor din România, ale cărei acţiuni le-a  vândut mai apoi unui consorţiu de investitori internaţionali în 2006. În 2008, Ionuţ Dumitrescu a înfiinţat Element Development, o companie de investiţii şi dezvoltare imobiliară axată pe oportunităţile imobiliare rezidenţiale şi comerciale din România şi tot el şi-a pus semnătura şi pe complexul de birouri „The Bridge”, cel mai mare business park din zona Grozăveşti-Orhideea.

    De curând, Ionuţ Dumitrescu s-a asociat cu One United Properties pentru a dezvolta divizia One Office destinată construcţiei de clădiri de birouri.

    „Mă bucur foarte mult să intru ca acţionar în One Office, divizia de dezvoltare de birouri a One United Properties, nu numai pentru faptul că aici există o echipă extrem de valoroasă, căreia sunt încântat să mă alătur, ci şi pentru faptul că voi putea să-mi aduc aportul într-o zonă în care sunt specializat”, spune Ionuţ Dumitrescu care se va ocupa de dezvoltarea de birouri în cadrul grupului, dar şi de achiziţia de terenuri şi închiriere a proiectelor.

    Ionuţ Dumitrescu va fi partener pe divizia One Office şi este deja membru în consiliul de administraţie al One United Properties..

    „Parteneriatul cu Ionuţ Dumitrescu reprezintă o decizie strategică  de extindere a companiei noastre pe zona de dezvoltare de proiecte de birouri, care credem că va creşte profitabilitatea companiei şi va acoperi în acelaşi timp şi o necesitate a pieţei. Suntem bucuroşi să dezvoltăm acest proiect nou în parteneriat cu un profesionist în domeniul clădirilor de birouri precum este Ionuţ”, spune Victor Căpitanu, fondatorul One United Properties.

    One United Properties este un dezvoltator imobiliar specializat pe proprietăţi rezidenţiale exclusiviste din Bucureşti, România. One United are mai multe proiecte rezidenţiale finalizate (188 de apartamente), în construcţie (340 de apartamente) şi care urmează să fie începute în urmatorii ani (484 de apartamente) – dezvoltari precum One Floreasca Lake, One Herastrau Park şi One Charles de Gaulle şi urmează să se extindă ţi cu dezvoltarea de clădiri de birouri.

    One United Properties este o companie inovatoare, dedicată accelerării adoptării practicilor de construcţie care au ca rezultat clădiri rezidenţiale eficiente din punct de vedere energetic, sănătoase şi durabile din punct de vedere al mediului. One United Properties deţine primul complex rezidenţial din Bucureşti certificat ”Green Homes”, nivelul Excelent – One Herăstrău Park – proiect premiat în cadrul Forbes Green Awards 2017 pentru sustenabilitate în domeniul imobiliar.   

     

     

  • Medicul veterinar din Romania care a construit împreună cu prietena ei un brand de fashion de lux

    ”Numele de Akasha Asai a venit ca un joc de cuvinte cu inspiraţii orientale. Am pornit de la «Akasha», care este un nume de regină, şi am completat cu «Asai» pentru a-i oferi unicitate. Ne-am dorit un nume aparte, care să poată trece graniţele ţării, şi credem că am reuşit ce

    ne-am propus“, descrie Adela David modul în care a venit ideea denumirii brandului de fashion lansat anul acesta. Antreprenoarea a lansat atelierul Akasha Asai împreună cu Suzana Pleşca, prietena ei din copilărie, după ce ambele au avut parcursuri profesionale atipice. De altfel, Adela David povesteşte că nu şi-a imaginat niciodată că va avea într-o zi un atelier. A absolvit Facultatea de Medicină Veterinară în 2014, iar cariera ei a luat o altă turnură după ce a urmat un curs de design vestimentar în cadrul Atelierelor Ilbah.

    Nici pentru Suzana Pleşca drumul în industria modei nu a fost unul prestabilit: a absolvit Facultatea de Film, iar de profesie este fotograf. Cele două antreprenoare s-au împrietenit când erau copii: au făcut cunoştinţă la 14 ani, când Adela David s-a transferat la şcoala în care învăţa Suzana Pleşca. 17 ani mai târziu au ajuns să şi lucreze împreună, după ideea dezvoltării atelierului de design: ”Ideea înfiinţării atelierului a venit după multe nopţi de brainstorming în care am încercat să construim un plan care să includă pasiunea noastră pentru modă“. Aceasta a început să prindă contur după debutul Adelei David la Bucharest Fashion Week, unde a prezentat o colecţie formată din cinci rochii de seară. ”Acela a fost momentul în care mi-am dat seama că îmi doresc o afacere care să-mi aparţină, un atelier în care să-mi pot transforma schiţele în realitate.“

    Primii paşi pe care i-au făcut în această direcţie, înainte de înfiinţarea legală a proiectului, au fost căutarea furnizorilor de materiale, deoarece voiau să fie sigure că vor găsi textilele potrivite pentru schiţele Adelei David. ”Am călătorit prin toată ţara căutând furnizori şi abia după ce ne-am asigurat de sursă şi de continuitatea aprovizionării cu materiale am înaintat procedurile legale necesare înfinţării unei societăţi.“ Investiţia iniţială, cumulată în jurul sumei de 20.000 de euro, a fost împărţită şi direcţionată către achiziţionarea materialelor şi către manopera rochiilor, iar restul banilor au fost distribuiţi atât pentru studioul de prezentare, cât şi pentru dotarea atelierului unde produc broderiile care, ulterior, sunt aplicate pe haine. ”Amortizarea investiţiei este o perspectivă mai îndepărtată faţă de obiectivele noastre actuale. Ne concentrăm pe dezvoltare şi creştere, aşa că am decis să reinvestim în acest an 80% din încasări. Ne putem gândi la amortizarea investiţiei abia după primii doi ani de activitate“, descrie Adela David aşteptările pe care le are în această privinţă. Pentru primul an de activitate, previzionează vânzări de peste 35.000 de euro.

    Cele două antreprenoare vizează un segment de piaţă format din cliente care au între 25 şi 45 de ani, cu carieră în mediul corporate şi care ocupă poziţii de management, de nivel mediu sau superior. Adela David îşi caracterizează clientele drept femei puternice şi independente care tind să aleagă piese clasice, elegante, dar care în acelaşi timp sunt aliniate cu trendurile internaţionale de modă. ”Călătoresc mult, preţuiesc întâlnirile sociale şi îşi doresc să arate întotdeauna impecabil. Femeia Akasha Asai acordă multă importanţă detaliilor şi este preocupată de calitatea hainelor pe care le poartă“, explică antreprenoarea.

  • 90% dintre români intră pe site-urile online de fashion

    Magazinele online sunt însă accesate pentru motive foarte diferite, nu numai pentru cumpărături. Ele sunt utilizate şi ca surse de informare în 70% din cazuri, surse de inspiraţie (40%), dar şi pentru a compara preţuri şi a găsi produse pe care apoi românii le cumpără offline (34%).

    ”Dorinţa de a vedea şi testa produsele şi temerea că mărimile nu vor fi cele potrivite sunt principalii factori care îi determină pe consumatori să nu cumpere online”, a declarat Corina Cimpoca, fondator MKOR Consulting. De altfel, nepotrivirea mărimilor produselor este şi principala cauză a returnării acestora (78% dintre retururi).  48% dintre cei care au achiziţionat articole vestimentare online în ultima jumătate de an au returnat produsele cel puţin o dată.

    Chiar şi aşa, studiul mai arată că magazinele online se află pe locul al doilea, după mall-uri, ca destinaţie preferată pentru cumpărăturile de fashion: 54% dintre români obişnuiesc  să îşi cumpere îmbrăcămintea, încălţămintea şi accesoriile din mediul online. În general, consumatorii cumpără de câteva ori pe lună (34% dintre ei). Comparativ, în online, ei cumpără doar o dată la câteva luni (31% dintre respondenţi). Sumele cheltuite pentru înnoirea garderobei se situează între 101-300 lei pentru mai mult de jumătate dintre români, atât în mediul online cât şi în offline.

    Promovarea în online atrage un număr mare de cumpărători potenţiali. 45% dintre cei care au accesat magazine electronice de fashion au fost atraşi de reclame pe Facebook, alţi 34% au răspuns la un banner online, iar 30% au accesat o reclamă primită pe email.

    Două treimi dintre consumatori utilizează telefonul mobil în magazin, pentru a-i ajuta la cumpărături. Aplicaţiile mobile sunt cele mai accesate, în acest sens: 57% folosesc aplicaţiile mobile pentru a beneficia de oferte speciale.

    Experienţele digitale sunt cele mai apreciate de consumatorii români, când vine vorba despre magazinul viitorului. Practic, acesta ar trebui să fie accesibil de pe orice dispozitiv, să încorporeze noi tehnologii care să permit probarea virtuală şi personalizarea experienţei de cumpărare. Inteligenţa artificială, realitatea virtuală & augmentată şi Internet of Things vor contribui semnificativ la personalizarea experienţei la cumpărături.

    ”Există o foarte strânsă legătură între retail, tehnologiile digitale şi experienţa consumatorului. O adevărată “formulă de dragoste”, după cum ne place să îi spunem, pentru experienţa consumatorului”, a declarat Corina Cimpoca, fondator MKOR Consulting.

    Studiul a fost realizat pe un eşantion reprezentativ de 1.060 de respondenţi, în octombrie 2017.  MKOR Consulting este o agenţie de cercetare de piaţă inovativă, care combină experienţa practică în afaceri, know-how-ul la nivel MBA şi expertiza de top pentru a oferi o înţelegere aprofundată a mediului de business. În activitatea sa, MKOR Consulting acoperă toate tipurile de cercetare şi oferă o flexibilitate crescută clienţilor săi, cu scopul înţelegerii şi livrării celor mai detaliate perspective asupra pieţei.

  • Telefonul pentru gameri, Razer Phone, a fost lansat oficial. Cât costă şi ce specificaţii are acesta

    Razer Phone are ca principal element de atracţie ecranul Ultramotion Display de 5.7”, cu rezoluţie 1440p şi rată variabilă de actualizare a imaginii ce poate urca până la 120 Hz. Întâlnit şi la ultima versiune a tabletei iPad Pro, ecranul cu rată de refresh la 120Hz promite o claritate net superioară în scenele cu mişcări rapide din jocuri, comparabilă celei obţinută cu monitoarele de gaming pentru PC.

    Citiţi mai multe pe www.go4it.ro

  • Restaurantul din Roma unde se poate plăti în lei

    Pentru o experienţă într-o piaţă de dimineaţă tipic italienească, Campo de’ Fiori din Roma este una dintre cele mai bune pentru a face asta: la tot pasul se găsesc fructe şi legume colorate, magazine cu flori, şuncă tradiţională şi brânză, precum şi haine şi accesorii; toate într-un zumzet permanent al turiştilor şi localnicilor care împânzesc locul. Seara, locul se transformă şi devine şi mai animat, fiind una dintre atracţiile pentru tineri: ei îşi comandă băuturile la restaurantele şi barurile aflate aici şi le consumă discutând în picioare, în piaţă.

    Efervescenţa acestui loc l-a determinat şi pe antreprenorul Florin Potra să îşi deschidă un restaurant aici, pe care îl descrie drept ”singurul restaurant din zonă în care se poate plăti şi în lei“. Am ajuns să discutăm cu el întâmplător, după ce Elena, managerul restaurantului, ne-a auzit vorbind în română pe stradă. După o pauză în care îi lăsăm pe cântăreţii ambulanţi – specifici şi ei pieţelor din Roma – să încheie o melodie din Naşul, am aflat de la Potra că restaurantul este deschis de câteva luni. Numbs Ristorante are o suprafaţă de 200 de metri pătraţi şi 80 de locuri. Antreprenorul spune că şi-a propus să ajungă la o medie de 200-300 de clienţi pe zi şi un bon mediu de 15-20 de euro; în acest scenariu previzionează să îşi recupereze investiţia în 4-5 ani, cu o ţintă de venituri de 1 milion de euro anual.

    În România, Florin Potra conduce, împreună cu soţia sa, afacerea de producţie de geamuri şi tâmplărie Astra Roger. A absolvit Facultatea de Contrucţii din Bucureşti şi şi-a consolidat pregătirea şi cu un master în afaceri. Singura experienţă ca angajat a durat şase luni, în 1989, când a lucrat în domeniul construcţiilor. în 1991 a înfiinţat firma, iar de atunci spune că a trecut prin toate. Criza, de pildă, i-a prins echilibraţi, astfel că au putut să o depăşească: ”Am avut noroc că mergeam foarte mult în perioada aceea în Statele Unite şi am văzut-o cu ceva timp înainte, era clar că o să ajungă şi la noi. Oamenii nu s-au adaptat, nu au putut fi dimensionate afacerile, aceasta a fost problema, dar pe noi ne-a prins echilibraţi“. Veniturile firmei de construcţii se plasează în jurul a 2,5 milioane de euro, iar 70% din producţie se adresează exporturilor, mai ales către  Germania şi Italia.

    Vizitele lui Florin Potra în Roma au devenit mai dese după ce s-a împrietenit cu un italian, sosit în Bucureşti pentru cursurile de pilotaj al unei aeronave Airbus (în Bucureşti era mai ieftină şcoala de pilotaj decât în Italia). S-a împrietenit cu el în perioada cursurilor urmate de italian, iar apoi a început şi el să viziteze Roma. ”A fost o schimbare totală, m-am decis să fac cu totul altceva; în viaţă vrei să faci lucruri inedite, să ai provocări; consider afacerea cu restaurantul o astfel de provocare.“ A decis astfel să investească aproximativ 400.000 de euro în restaurantul din Roma, după ce a înţeles că, în mod paradoxal, aici există o problemă legată de găsirea locurilor în care să mănânci bine: ”Dacă eşti cunoscător al bucătăriei italiene, e dificil să găseşti un restaurant bun, mai ales în centru“. Şi-a propus să creeze un astfel de spaţiu, într-o zonă turistică.

    A cumpărat licenţa necesară de la un grup italian – în Italia restaurantele nu pot fi deschise în orice spaţiu, ci în baza unor licenţe oferite în urmă cu circa 50 de ani şi care acum nu se mai oferă, potrivit antreprenorului. Campo de’ Fiori, este, alături de Piazza Navona şi Piazza Spagna, printre cele mai renumite locuri pentru o astfel de afacere. ”Acum 2.000 de ani erau 100-200 de pieţe, iar din cele existente au rămas câteva care sunt printre cele faimoase.“ A încheiat contracul după un proces de due diligence care a durat în jur de patru luni şi a deschis restaurantul în vara acestui an.

    De ce nu a ales totuşi să deschidă un restaurant în România? Consideră că activitatea în HoReCa ste dificilă şi în România, şi în Italia, dar când investiţiile sunt mari, pe piaţa locală nu ai stabilitatea investiţiei – aici este o activitate mai puţin riscantă în ceea ce priveşte investiţia, având o locaţie de top, ricurile sunt mai mici. ”Singura problemă la noi este puterea de cumpărare, în rest s-ar putea face business şi în România şi mi-ar fi plăcut mai mult să facem o astfel de afacere în ţară la noi.“

    Şi-a propus să se adreseze unei varietăţi de clienţi, deopotrivă turişti care vizitează aceste pieţe, dar şi localnici italieni care, potrivit antreprenorului, sunt foarte pretenţioşi la mâcare, se uită la orice detaliu, de la calitatea uleiului sau oţetului pe care îl pun pe masă, până la calitatea mâncării. Spune că italienii au un cult pentru mersul la restaurant, aşa cum românii preferă să meargă la club. ”Ei mănâncă la prânz, seara cu familia la restaurant. Sunt foarte exigenţi la mâncare, un restaurant într-adevăr bun este cel în care mănâncă italienii; pentru noi este o bucătărie să spunem nouă, dar pentru ei sunt nişte elemente care contează, cum ar fi, de exemplu, să mănânce paste de casă.“

    O altă diferenţă pe care a observat-o pe piaţa din capitala italiană este efervescenţa zonei comerciale stradale: ”Suntem diferiţi din punctul de vedere al culturii; lor le place să stea în piaţă, le place să stea cu băutura în mână. Nu stau jos, sunt spectacole cu trupe ambulante dar care într-adevăr au o calitate bună şi ai avantajul că viaţa societăţii se desfăşoară în aceste pieţe – este o cultură a lor – de 2.000 de ani“. Un astfel de comportament este stimulat şi de zonele comerciale stradale, precum piaţa în care ne aflăm. ”În Bucureşti, când mergem într-o zonă istorică – zona de nord, centrul Bucureştiului, Cotroceniul – ne trezim în mijlocul unei zone de vile şi de case cu un bloc de şapte etaje. Aici este o zonă comercială stradală, care dă senzaţia de viu, de activitate unui oraş. Un oraş este viu când toate spaţiile lui sunt vii; în Bucureşti, având atâtea malluri, nu mai avem comerţ stradal, ceea ce dă un aspect tern străzilor, nu mai avem forfotă pe străzi, un element de frumuseţe pe care-l căutaţi şi pe care-l găsiţi aici.“

    Doar Calea Victoriei este un astfel de exemplu, însă aceasta este prea scumpă pentru puterea de cumpărare a românilor, observă antreprenorul. ”Comerţul stradal a fost distrus de apariţia mallurilor, care nu au ce căuta în oraş, dacă vrei să păstrezi o viaţă economică activă, să fie oraşul viu. Dacă vedem spaţii goale, închise, ai impresia că acel oraş nu trăieşte. Aceasta este diferenţa, reglementările urbanistice – la noi discutăm despre blocuri verzi, oranj. E gândit bine, vine dintr-o cultură de câteva mii de ani şi se simte pe fiecare stradă, în fiecare punct.“ Spune că autorităţile care reglementează domeniul nu sunt foarte permisive şi oferă un exemplu în acest sens: ”Dacă depăşeşti cu 10 cm suprafaţa de alocare a spaţiului public, primeşti o amendă. Altfel nu pot să spun că îţi pun beţe în roate, nu te trezeşti toată ziua cu controale“. Programul de funcţionare a restaurantului respectă reglementările existente, care impun încetarea acestor activităţi după ora 2: ”Trebuie ales un program optim între dorinţa de a face business şi confortul locatarilor. în locurile turistice, aceste spaţii sunt deschise de la 8 dimineaţa la 2 noaptea“.

    În ceea ce priveşe personalul, la restaurantul românului lucrează 12 persoane – o parte dintre angajaţii fostului proprietar, un nou bucătar şi alţi câţiva noi chelneri. Cheltuielile cele mai mari sunt cu personalul: potrivit antreprenorului, un chelner în Italia câştigă minimum 1.200 de euro plus bacşiş.

    După experienţa de până acum în afacerea cu restaurantul, Potra spune că lucrul cel mai dificil este că trebuie să stea nonstop la locaţie, de la 8 dimineaţa la 2 noaptea, pentru a se asigura că totul decurge cum trebuie; de altfel, majoritatea timpului şi-l petrece acum la Roma şi mai puţin în România, deşi a angajat şi manager român cu experienţă în HoReCa. Dacă merge bine businessul de acolo, se gândeşte să mai deschidă un astfel de spaţiu tot în Roma.

    Florin Potra oferă şi un sfat pentru un antreprenor care vrea să-şi deschisă o afacere în străinătate: ”Să studieze foarte bine înainte, să se informeze, apoi să ia decizia pe baza a ceea ce simte că e bine să facă; procesul de due diligence să fie minuţios“. Ce nu trebuie să rateze un turist ca mâncare în Roma? în afară de pizza, există diferite feluri de mâncare specifice fiecărei zone, iar Florin Potra recomandă pastele de casă în diferite combinaţii, dar şi polpetto cu paste – un fel de mâncare tradiţională.

  • Facebook introduce o nouă funcţie ce poate schimba semnificativ experienţa de utilizare

    Spre deosebire de News Feed, în Explore Feed găsim postări, articole, poze şi clipuri video din surse de conţinut pe care încă nu le urmărim. Totuşi, reţeau de socializare ţine cont de like-urile, şi activitatea utilizatorului sugerându-i conţinut care i-ar putea plăcea.

    Spre deosebire de News Feed, în Explore Feed găsim postări, articole, poze şi clipuri video din surse de conţinut pe care încă nu le urmărim.

  • „Cum e posibil ca trenul de la Cluj la Braşov să facă şapte ore şi, în plus, să aibă 60 de minute întârziere pe care nu ţi-o anunţă nimeni Abur, penumbră, frig a într-un film noir”

    Pe Facebook, Tudor Laurentiu-Ciprian a scris: „Din categoria “România de izbelişte”. Câteva întrebări: cum e posibil ca trenul de la Cluj la Braşov să facă şapte ore şi, în plus, să aibă 60 de minute întârziere pe care nu ţi-o anunţă nimeni (ca măcar să le poţi spune alor tăi să nu vină la ora la care trebuia să ajungi). Apoi, cum să mergi atâtea ore cu picioarele în gură?!

    Spaţiul alocat unui om este atât de strâmt încât un suprapoderal ar fi, în mod sigur, prins fără scăpare. Pe de altă parte, la dus, am ales varianta cuşetă. Trenul a plecat la 00.30 venind de la Bucureşti. Abur, penumbră, frig…ca într-un film noir.

    Nea ceferistul (evident, neamabil, parcă în ciuda slujbei lui) îmi cere biletul, îmi pune în braţe o pungă cu lenjerie şi îmi indică cam pe unde am pătucul. Ajung pe la mijlocul vagonului şi intru…ca într-un fel de cavou. Beznă. Trebuie să urc în dreapta. Ăsta mai e singurul loc liber din cele patru.

    Problemă: cum să te mişti fară să vezi, unde să laşi bagajul, unde să îţi pui hainele de pe tine, unde să te schimbi şi, mai ales, cum să pui lenjeria pe pătuc fară să deranjezi, fără să cazi sau fără să calci pe cap pe cineva. Apoi, pătucul (înclinat şi nesigur) e, iarăşi, atât de mic încât mă tot întreb ce aş fi făcut dacă aş fi fost supraponderal sau cu vreo dizabilitate motorie.

    Aşa că zic: vreun idiot de la conducerea CFR de când nu o mai fi mers cu trenul?! Cum poţi să faci servicii civilizate dacă tu (idiotul) nu le foloseşti?! Cum au putut transforma acest fel de a voiaja (altădată plăcut) într-o experienţă atât de dezagheabilă?! Plăteşte cineva pentru asta?! Păcat, păcat, de trei ori păcat!!!! Şi, evident, RUŞINE!”