BusinessMagazin

Tag: educatie

  • Ministerul Educaţiei: ”Ne dorim derularea semestrului al II-lea în format clasic.” Când se va lua decizia redeschiderii şcolilor?

    Ministerul Educaţiei afirmă că îşi doreşte ca al doilea semestru al anului şcolar 2020-2021 să se desfăşoare în format clasic, cel ce presupune prezenta fizică în şcoli, însă această decizie va fi luată în a doua jumătate a lunii ianuarie.

    ”Ne dorim derularea semestrului al II-lea în format clasic, însă ne vom putea pronunţa responsabil şi fundamentat doar după jumătatea lunii ianuarie, respectiv în ultima decadă a lunii. Va fi luat în considerare orice scenariu ce va rezulta în urma analizei. Nu excludem niciun scenariu, fie că vorbim de prioritate pentru cei mici sau pentru cei care susţin examenele naţionale, fie că vorbim de prioritate a zonelor cu o rată de infectare mai redusă, aşa cum solicită Consiliul Naţional al Elevilor”, a transmis Ministerul Educaţiei. 

    Analiza ce va decide situaţia şcolilor va ţine cont de evoluţia epidemiologică – potrivit situaţiilor cu privire la rata de infectare în urma vacanţei de iarnă/rezultate relevante colectate la mijlocul lunii ianuarie şi de raportările cu privire la personalul didactic dispus să se vaccineze, situaţie solicitată tuturor unităţilor şi instituţiilor de învăţământ cu termen 15 ianuarie.

    În acelaşi timp, Ministerul Educaţiei va lua în considerare şi măsurile adoptate de alte state care se confruntă cu o situaţie asemănătoare, precum şi raportările din sistemul de educaţie cu privire la numărul elevilor aflaţi în situaţii de risc din cauza dificultăţilor înregistrate pe parcursul şcolii online.

     

  • Christophe Dridi, şeful Dacia: „Acolo unde şansa, viaţa, visul şi nivelul de educaţie se asamblează, ca o maşină“

    „Eram student. Vârsta visurilor, specifică oricărui tânăr. Automobilul îmi făcea cu ochiul, aşa cum, la puţin timp după ce mi-am încheiat studiile, am intrat în lumea Renault.

    Cu rezultatele şi preocupările mele de a deveni un foarte bun inginer. Visul meu, dublat de şansă şi de spiritul de deschidere către alte lumi, m-a purtat până astăzi.

    Câteodată, ajungem acolo unde şansa, viaţa, visul şi, mai ales, nivelul de educaţie se asamblează. Exact ca în cazul unei maşini, unde punem tot ce îi trebuie pentru a o asambla. Având în oglindă parcursul meu, presărat cu destinaţii formatoare, în diverse ţări, România este o excelentă şi memorabilă escală.“

  • Tele-terapia în pandemie: „Pe serviciile de sănătate mintală, aproape am dublat numărul de utilizatori lunar”

    Criza medicală a transformat pentru sute de mii de români modul în care accesează servicii de terapie, dar şi servicii medicale, schimbare generată şi de apariţia unor reglementări pentru furnizarea acestor servicii la distanţă. În acest context absolut, toată lumea, de la furnizori de servicii medicale până la clienţi/pacienţi au fost gata să privească cu alţi ochi utilizarea unor servicii de telemedicină. Acesta este şi cazul platformei ATLAS, care a pornit cu furnizarea de servicii de psihoterapie la distanţă în 2016, iar de anul aceasta s-a extins şi în zona de telemedicină odată cu declanşarea pandemiei.

    „Credem că rata de adopţie a acestor servicii va fi din ce în ce mai mare. Mă bazez pe faptul că am observat trendul din SUA, unde serviciile de telemedicină există de câţiva ani buni, iar pandemia a accelerat adopţia. Şi în România şi în Europa lucrurile vor merge în aceeaşi direcţie şi aceste servicii de telemedicină vor continua să existe alături de serviciile clasice medicale”, a spus în cadrul emisiunii ZF IT Generation, Mihai Bran, medic primar psihiatru şi cofondator ATLAS. Platforma ATLAS oferă servicii de consultanţă psihologică în format digital încă de acum patru ani, însă românii nu erau atât de deschişi spre astfel de servicii atunci.

    „E o problemă de educaţie când vorbim de mersul la psiholog, psihiatru. Ne-am lovit de această reticenţă a utilizatorilor de a accesa serviciile noastre, care sunt oferite şi companiilor. Dacă în 2016, lucrurile nu mergeau tocmai bine, în timp, oamenii au început să accepte faptul că a merge la un psiholog, psihiatru nu este chiar atât de rău”, a punctat el. Începând cu luna martie a acestui an, ATLAS a inclus în oferta sa digitală şi servicii de telemedicină, platforma reunind un număr de 250 de medici de la clinici private partenere, care pot oferi un sfat avizat online.

    „Am reuşit să integrăm cei 250 de medici în trei zile. Sperăm să creştem acoperirea pe zona de clinici cu care lucrăm. Lucrăm cu cei de la Medicover, ei îşi desfăşoară activitatea online prin intermediul platformei noastre”, a menţionat Mihai Bran.

    El a adăugat că principalul segment de clienţi pe care îi vizează sunt companiile, care pun la dispoziţia angajaţilor aceste servicii de psihoterapie sau telemedicină, integrate în pachetele de beneficii.

    „Practic serviciile sunt oferite către companii sau asiguratori care le integrează fie în produsele lor sau în pachetele de beneficii. Recent, am anunţat şi un parteneriat cu cel mai mare asigurător din România, NN, ceea ce ne-a sporit baza de clienţi şi utilizatori.”

    Cu ajutorul ATLAS, pacienţii pot localiza problema prin diagnostic preventiv, iar apoi ajung la un medic cu care pot interacţiona atât prin videoconferinţă, cât şi prin mesaje.

    „Pe partea de servicii medicale avem integrat un modul care foloseşte inteligenţa artificială şi care te poate ajuta să primeşti un disgnostic mai rapid, înainte de a ajunge la medici. Acest instrument te ghidează şi recomandă către ce specializare trebuie să mergi. De multe ori, utilizatorii serviciilor de acest gen, online, nu ştiu către ce specialitate să meargă”, a explicat el.

    Platforma Atlas are integrate o serie de instrumente care ajută utilizatorii să folosească serviciile pe care le oferă, şi cresc rata de adopţie.

    „Am integrat instrumente de educaţie (avem conţinut specializat), avem instrumente de autoevaluare, iar când contractăm serviciile într-o companie venim cu un kit de implementare care, în funcţie de specificul companiei, poate avea mai multe etape şi abordări, astfel încât oamenii să înţeleagă utilitatea serviciilor noastre şi într-un final să înceapă să folosească platforma”, a punctat Mihai Bran, adăugând că în cadrul platformei  se păstrează un dosar electronic al pacientului astfel încât să poată fi consultat de medici.

    În prezent, platforma ATLAS reuneşte peste 1.000 de specialişti verificaţi şi licenţiaţi în psihoterapie, nutriţie, coaching, parenting şi consiliere financiară, care oferă suport atât utilizatorilor privaţi, cât şi celor din mediul corporate. Anul acesta, start-up-ul a înregistrat creşteri substanţiale atât pe zona de psihoterapie, cât şi pe cea de telemedicină.

    „Pe serviciile de sănătate mintală, rata de creştere a fost una foarte mare, aproape am dublat numărul de utilizatori lunar. Am observat acest trend de creştere rapidă şi în zona de telemedicină. Avem utilizatori care au accesat servicii de telemedicină şi de câteva zeci de ori în această perioadă, potrivit datelor noastre”, a subliniat cofondatorul ATLAS.

    În prezent, start-up-ul caută finanţare pentru dezvoltarea echipei şi extinderea peste graniţele României.

    „Principalul obiectiv este să creştem echipa în zona de vânzări şi de marketing şi apoi să ieşim în afara ţării. Pentru asta căutăm finanţare. Vrem să acoperim cât mai mult şi din piaţa locală, atât în zona de sănătate mintală – unde avem peste 50.000 de utilizatori, cât şi în cea a serviciilor de telemedicină”, a spus Mihai Bran.

    Din luna august a acestui an, start-up-ul s-a extins şi la nivel internaţional, prin lansarea primei platforme de telemedicină din Bulgaria împreună cu un partener local. „Ne dorim ca în 5 ani să fim prezenţi în toate pieţele majore din Europa şi să încercăm să ieşim din zona europeană cu serviciile noastre. Credem că această abordare, care să cuprindă toţi paşii interacţiunii dintre medic şi pacient într-o formă digitală va reprezenta viitorul serviciilor medicale. În plus, integrarea de device-uri medicale smart va fi o componentă importantă, iar actul medical va fi cât mai digitalizat.”

     

    ATLAS

    Proiect: Atlas

    Ce face? Platformă care oferă servicii de consultanţă psihologică şi de telemedicină

    INVITAT: MIHAI BRAN, COFONDATOR ATLAS

    Dacă aveţi un proiect de start-up tech scrieţi-ne pe adresa de mail zfitgeneration@zf.ro.

    Urmăreşte de luni până vineri  emisiunea pe www.zf.ro şi pe pagina de Facebook a Ziarului Financiar de la ora 19,00 sau accesează platforma www.zf.ro/zf-it-generation

     

     

    1. Pluria

    Proiect: Pluria

    Ce face? o platformă B2B care agregă ofertele de spaţii de lucru disponibile de la diferiţi jucători, de la huburi de co-working până la cafenele, la care oferă apoi acces prin intermediul unei aplicaţii mobile

    Invitat: Andrei Creţu, cofondator Pluria

     

    2. Zumeo

    Proiect: Zumeo

    Ce face? Marketplace pentru mesaje video personalizate de la celebrităţi

    Ţintă afaceri 2021: 1,2 mil. euro

    Invitat: Tibi Marian, fondator al Zumeo

     

    3. Lopi.ai

    Proiect: Lopi.ai

    Ce face? Soluţie SaaS bazată pe tehnologia inteligenţei artificiale şi computer vision care permite căutarea produselor în magazinele online cu ajutorul imaginilor

    Invitat: Andrei Pîrvulescu, cofondator şi CEO Lopi.ai

     

    ZF IT Generation, emisiune lansată de ZF împreună cu Banca Transilvania şi casa de avocatură Stratulat & Albulescu, are ca ţintă descoperirea start-up-urilor hi-tech cu idei de produse sau servicii care vor duce la dezvoltarea unei noi generaţii de milionari din IT ai României. În cadrul emisiunii sunt invitaţi şi antreprenori sau investitori care îşi povestesc experienţa în business şi dau sfaturi start-up-urilor.

  • Ministerul Educaţiei: Aproximativ 400.000 de elevi nu au acces la internet acasă

    Circa 400.000 de elevi din România nu au acces la internet de acasă, conform datelor de la Ministerul Educaţiei.

    “Aproximativ 400.000 de elevi din 3 milioane de elevi nu au acces la internet acasă. E vorba de comunităţile în care nu există conexiune de internet acasă. Unii dintre aceşti 400.000 au un telefon, dar nu beneficiază de internet. Sper că în doi ani vom avea internet în toate comunităţile”, a spus Jean Badea, subsecretar de stat din Ministerul Educaţie, în cadrul conferinţei de lansare a strategiei de digitalizare a educaţiei

    El a adăugat că există discuţii cu ANCOM pentru asigurarea unor vouchere prin care elevii din comunităţile defavorizate să poată beneficia de servicii pentru internet, adică un voucher în valoarea abonamentului la internet.

    ”Dacă un elev nu îşi permite abonamentul la internet, statul să îi dea un voucher”, a explicat Jean Badea.

  • Dragoş Damian, Terapia Cluj. Stimaţi oameni de afaceri, vă place unde au ajuns Sănătatea şi Educaţia?

    Probabil ca 90% din dezbaterile din campania electorala au fost axate pe Sanatate si Educatie, politicienii care se duelau (in marea lor majoritate condusesera pe undeva prin ambele domenii) au convins 31,84% dintre alegatori ca acestea sunt domeniile de care depinde viitorul nostru. Astfel ca era de asteptat ca cei care au castigat si se pregatesc sa guverneze sa se inghesuie sa preia cele doua portofolii si sa-si implementeze programele de reforma.

    Mai mult, exista si o miza practica, fiecare domeniu a avut in 2020 cate 40 miliarde lei finantare (asadar impreuna vreo 10% din PIB, dar cine mai stie cat e PIB-ul dupa executia din pandemie), deci vor fi bani din belsug si in 2021, cu care se pot face multe; la care se adauga banii din fondurile europene rambursabile sau nu.

    Si totusi, cele doua portofolii raman orfane in negocierile dramatice de la care primim poze si comunicate, nu le vrea nimeni, probabil in cele din urma vor fi adjudecate asa cum alegeam echipele de fotbal cand eram mici, cei pricajiti erau luati ultimii.

    De de politicienii nu vor Sanatatea si Educatia? Simplu, sunt speriati de ceea ce s-a intamplat cu ele. S-au transformat in sisteme incontrolabile cu o constiinta proprie, avand la baza o infrastructura indestructibila de feude si sinecuri politice transpartinice sau de familie. Niste colosi imposibil de intors din drum, cu o existenta a lor in afara realitatilor si nevoilor Romaniei.

    Neglijenta, risipa, furt, “other people’s money” – banii altora, de ce sa imi pese de ei.

    Mii de opinii si strategii la televizor despre cum este mai bine sa faci, dar lipsa oricarui plan master multianual privind o executie sustenabila si durabila.

    Super-proiecte utopice zac pe hartie de ani de zile, pentru ca este prea obositor, riscant si de fapt inutil sa le pornesti odata, cand este mult mai lucrativ sa mergi din studiu de prefezabilitate in cel de fezabilitate si inapoi.

    Achizitii cu iz penal, in special in numele “digitalizarii”, achizitii de echipamente si tehnologie depreciabila pe care nimeni nu stie sa le instaleze, sa le deserveasca, sa le repare, si a caror consumabile vor deveni in 3 ani mai scumpe decat ele insele.

    Ambele sisteme publice sunt exploatate la maximum de catre cele private-paralele, privatii din Sanatate si Educatie basculeaza catre sine toate resursele, se servesc ca si cand ar fi la un bufet suedez.

    Ambele sisteme publice sunt prada unei abundente de furnizori dubiosi care se bat intre ei in valoarea spagii date ca sa intre in spitale, scoli sau facultati.

    Suntem unde suntem cu Sanatatea si Educatia, ambele la coada tuturor clasamentelor din UE si principalele doua motive pentru care pleaca romanii din tara, si dintre acestia foarte multi medici si profesori. Repet, am ajuns pana acolo incat, ironic, nici macar politicieni nu le vor, le este pur si simplu frica de ele. Iar in 2021, dupa pandemie, cresc riscurile gestionarii Sanatatii si Educatiei, asa ca le este si mai frica.

    Stimati oameni de afaceri, platim miliarde in taxe si impozite la Sanatate si Educatie si, iata, asistam la descompunerea ambelor. Si nu intervenim, ne prefacem ca daca ducem niste tablete copiilor defavorizati din creierul muntilor si cumparam paturi de ATI, la un moment dat, problema se rezolva de la sine.

    Apoi intoarcem spatele si ne vedem de treaba, pentru ca oricum copiii nostri invata in scoli private, pleaca la facultati in Europa iar sanatatea familiilor ne este acoperita de retelele private. Si, la urma-urmei, de ce sa nu recunoastem, haosul din cele doua sisteme ajuta si afacerilor, nu? Se poate vinde orice la pret umflat in spitale, scoli si universitati.

    Ridicol, am ajuns la faza de management militar in spitale, pentru ca cel civil, numit politic sau in familie, este inapt. Eu unul cred ca fara o interventie serioasa, responsabila, din mers, a mediului de afaceri, care plateste notele de plata din Sanatate si Educatie, cele doua domenii raman pe drumuri, prada la orice.

    Ar fi multe solutii de remediere.

    Portofoliile Sanatatii si Educatiei sa fie preluate de oameni de afaceri numiti de catre coalitii de afaceri sau camere de comert.

    50-70% din impozitul pe profit al fiecarei companii sa fie directionat nominal la spitale, scoli sau universitati in baza unui plan national de distributie. Sa stim unde se duc banii, sa cerem socoteala.

    Schimbari in reglementarile privind componenta consiliilor de administratie in spitale, scoli, universitati, in care sa fie numiti oameni de afaceri. Ideal, directorii acestora ar trebui sa fie oameni de afaceri cu buna reputatie.

    Indicatori de performanta pentru facultati legati de angajabilitate. Invatamant dual obligatoriu in scoli si facultati.

    In ultima instanta, este nevoie de fapt de management profesionist, independent de partide si familii.

    Orice solutie este binevenita, oricat de iesita din comun, dar altceva decat ceea ce a fost pana in prezent.

     

  • Monştrii din educaţia românească. Abandonul şcolar cronicizat, analfabetismul funcţional agravat în context pandemic, unde copiii sunt nevoiţi să asimileze cunoştinţe online

    Abandonul şcolar cronicizat, analfabetismul funcţional agravat în context pandemic, unde copiii sunt nevoiţi să asimileze cunoştinţe online, fără o pregătire tehnologică prealabilă, îngrădirea dreptului la educaţie prin neasigurarea pârghiilor pentru o participare reală sunt doar câţiva dintre monştrii reali din educaţia românească.

    Pandemia şi efectele sale s-au suprapus peste o serie de vulnerabilităţi preexistente şi chiar şi înainte de pandemie, iar accesul la o educaţie de calitate a copiilor din România era departe de a fi asigurat, observă Gabriela Alexandrescu, preşedinte executiv al organizaţiei Salvaţi Copiii România. „În condiţiile în care 41% dintre elevii de 15 ani s-au dovedit a fi analfabeţi funcţional, iar într-un singur an şcolar (2018-2019) aproape 45.000 de copii au abandonat şcoala şi 12% dintre copiii cu vârsta învăţământului obligatoriu se aflau în afara educaţiei la începutul acestui an calendaristic, ne putem da seama că impactul crizei generate de COVID-19 nu face decât să adâncească problemele din sistemul românesc de educaţie”, spune reprezentanta Salvaţi Copiii România.

    Astfel, din cauza dificultăţilor tot mai mari de a merge la şcoală sau de a urma cursurile online, tot mai mulţi elevi fie vor abandona şcoala, fie vor avea un decalaj educaţional de nerecuperat având în vedere că mulţi dintre elevi nu au resursele necesare pentru a participa la cursurile online, crede ea. „Dacă ţinem cont de faptul că, în condiţiile în care din ce în ce mai multe şcoli intră în scenariul roşu, iar cea mai recentă cercetare sociologică a organizaţiei noastre a reliefat faptul că 28% dintre elevi şi 43% dintre profesori nu deţin, în tot sau în parte, resursele necesare pentru educaţia online, este uşor să anticipăm că din ce în ce mai mulţi elevi vor fi excluşi de la actul educaţional şi fie vor abandona direct şcoala, fie vor avea un decalaj educaţional de nerecuperat”, explică Gabriela Alexandrescu.

    Conform datelor de la organizaţia Salvaţi Copiii România, 35,8% dintre copiii din România, adică 1,2 milioane, se află în risc de sărăcie sau excluziune socială, mult mai grav decât în rândul adulţilor (30,2%), iar în mediul rural acest risc atinge procentul de 44,3% în cazul copiilor, adică 900.000 de copii – doar în comune şi sate.

    În ianuarie 2020, peste 275.000 de copii aflaţi la vârsta învăţământului obligatoriu (7-17 ani) nu mergeau la şcoală, conform datelor de la INS centralizate de Salvaţi Copiii, iar abandonul şcolar anual a atins cifra de 45.000 de copii din ciclurile primar, gimnazial şi liceal.

    Părăsirea timpurie a şcolii reflectă incapacitatea de readucere la şcoală a copiilor, România înregistrând un procent de 15,2% al tinerilor între 18-24 de ani care au finalizat doar 8 clase sau mai puţin, deşi ţinta fixată de România a fost de reducere a fenomenului la 11,3% până la sfârşitul acestui an. 

    „În educaţie, ca şi în multe alte domenii, măsurile remediale care pot contracara astfel de decalaje sunt puţine, mult prea costisitoare pentru familiile vulnerabile şi autorităţile locale din zonele dezavantajate şi cu o rată de succes mai mică decât cea a măsurilor de prevenţie, menite să păstreze copiii în şcoală şi să-i ajute să aibă rezultate la fel de bune ca ale colegilor lor de generaţie”, explică reprezentanta Salvaţi Copiii România.

    În ceea ce priveşte măsurile pe care autorităţile locale ar trebui să le ia pentru a reduce disparităţile din calitatea actului educaţional şi pentru a asigura echitatea în participarea şcolară a copiilor, propunerea Salvaţi Copiii este de a privi problemele din educaţie ca fiind profund corelate cu sărăcia şi excluziunea socială care afectează o treime din numărul copiilor acestei ţări.

    „Conceptul ce se poate dovedi mai pragmatic şi, deci, mai uşor de operaţionalizat, este cel al sărăciei educaţionale. Copiii din familiile cele mai afectate de sărăcie sunt mai expuşi riscului de a avea rezultate şcolare grave. Vorbim de fapt de un cerc vicios în care lipsurile materiale conduc la vulnerabilitate educaţională şi viceversa. Dovada cea mai bună o reprezintă faptul că la evaluarea internaţională PISA din 2018, dintre elevii români dezavantajaţi social şi economic, doar 0,1%, adică unul dintr-o mie a putut ajunge la nivelurile superioare 6 sau 5, adică cele de top, nivelul 1 fiind cel mai scăzut şi corespunzător analfabetismului funcţional. Nu putem accepta ca destinul unui copil în dezvoltarea lui şcolară şi, mai târziu, profesională, să depindă de locul şi familia în care se naşte.”

    Ce ar trebui să facă autorităţile locale? Reprezentanta Salvaţi Copii  spune că „un răspuns simplu ar fi să înţeleagă că educaţia trebuie considerată o prioritate a acelei comunităţi locale şi să asigure investiţii corespunzătoare. Ştim că puţini sunt primarii convinşi de importanţa educaţiei şi că majoritatea dintre ei declară că nu au resurse financiare şi că tot bugetul este alocat salariilor din administraţie”. De aceea, pentru a elimina influenţa nefastă a intereselor de partid asupra educaţiei copiilor, avem nevoie urgent de un sistem educaţional neînregimentat politic, în care competenţa să constituie singurul criteriu de numire pe toate poziţiile implicate în educaţie: inspector şcolar, director de şcoală, poziţii de conducere din minister etc.

    „Doar aşa putem gândi planuri de acţiune pe termen mediu şi lung, planuri de reducere a disparităţilor din calitatea actului educaţional, indiferent de regiunea ori localitatea la care ne referim”, adaugă Gabriela Alexandrescu.

    În al doilea rând, apare tot mai des invocată, mai ales după acest episod global al pandemiei, necesitatea unui mecanism de evaluare anuală a problemelor şi nevoilor sistemului de educaţie, atât la nivel naţional cât şi local. „Aşa putem obţine o alocare bugetară adecvată. Şi nu mă refer doar la alocarea prevăzută de legea bugetului de stat, ci şi la nivelul consiliilor locale pentru care, în opinia noastră, această lege ar trebui să oblige primarii, principalii ordonatori de credite ai bugetelor locale, să prezinte consiliului local propria evaluare a nevoilor unităţilor de învăţământ aflate în grija sa, şi pe baza căreia să fie asigurate investiţiile necesare pentru copii şi şcolile lor. Să nu uităm că atitudinea guvernanţilor faţă de educaţie s-a concretizat printr-o încălcare permanentă a legii educaţiei naţionale care prevede alocarea a
    6 procente din PIB.”

    Reprezentanta Salvaţi Copiii crede că este important să privim finanţarea educaţiei strict din perspectiva copilului. „Dacă veţi consulta documentele strategice şi legislaţia despre educaţie veţi afla că principiul fundamental declarat este centrarea pe elev a tuturor activităţilor din sistem. Însă, în realitate, în mare parte din şcoli, nu există o abordare individualizată a copilului cu cerinţele sale, cu ritmul său propriu şi în funcţie de abilităţile constatate, actul educaţional fiind nediferenţiat, iar, în acest context, cei care pierd cel mai mult sunt copiii din familii vulnerabile al căror abandon şcolar e iminent. Inclusiv mecanismul de finanţare face referire la costuri calculate per elev. Prin impunerea costului standard/elev cu coeficienţii actuali de corecţie minimali şi fără efect, prea multe schimbări nu pot fi operate”, crede ea.

    La nivelul unei şcoli cu un număr mic de elevi şi cu cheltuieli mai mari de transport pentru copii, costurile vor fi mult mai mari pentru un elev, ceea ce va creşte costul standard pentru fiecare elev stabilit de guvern, dar şi acoperirea lor este obligatorie, dacă ne dorim să asigurăm echitate în accesul la educaţie şi o calitate adecvată a actului educaţional.

    „În al patrulea rând, credem că politicile destinate copilului trebuie abordate integrat în comunităţile locale. Formula adecvată este una cvadripartită: copil – familie – educaţie – servicii socio-medicale. Pentru a produce impact pozitiv în viaţa copiilor, în special a celor vulnerabili, serviciile locale trebuie să funcţioneze într-o consecventă comunicare cu şcolile ca împreună să asigure intervenţii complementare pentru fiecare copil în parte văzut în propriul său context familial. Degeaba oferi prestaţii financiare părinţilor când lipseşte monitorizarea, prin anchete şi servicii sociale şi medicale, a respectării obligaţiilor de către părinţi faţă de copil, cum la fel de dăunătoare este ruptura între serviciile socio-medicale ale autorităţilor locale şi şcoală”, spune Alexandrescu.

    Preşedintele executiv al organizaţiei Salvaţi Copiii încheie răspunsul la întrebarea despre măsurile pe care ar trebui să le ia autorităţile pentru a asigura accesul tuturor elevilor la educaţie prin a aminti că se impune o altă atitudine faţă de capacitatea elevilor de a participa la acest proces de transformare în bine a educaţiei.

    „Consiliile elevilor, organizaţiile neguvernamentale create de elevi (de exemplu, Asociaţia Elevilor din Constanţa) reacţionează prompt şi cu rapoarte, analize şi poziţii, multe dintre acestea dovedindu-se adevărate repere pentru autorităţi. Este de neînţeles de ce ei nu pot fi parteneri de dialog cu factorii de decizie. De aceea, trebuie reconsiderată participarea elevilor în procesul decizional al şcolilor, prin revizuirea legii educaţiei naţionale, pentru ca elevii să participe cu adevărat în şedinţele consiliilor de administraţie ale şcolilor, şi nu simbolic cum facem astăzi. Fiecare şcoală trebuie să aibă cel puţin trei elevi şi doi părinţi în aceste consilii, aşa cum se procedează în alte state europene.”

    Cu cât pandemia se agravează şi tot mai multe oraşe intră în scenariul roşu în care şcoala este exclusiv online, cu atât se adâncesc problemele din educaţie. Datele de la Salvaţi Copiii arată că pentru 28% dintre copii şcoala online nu înseamnă educaţie, fie pentru că sunt nevoiţi să înveţe folosind telefonul mobil al părinţilor, deseori unica cale de conectare online, fie pentru că nu au acces la o conexiune la internet adecvată pentru participarea reală la lecţii. „Dincolo de problema accesului propriu-zis al copiilor la dispozitivele necesare pentru educaţia on-line, există numeroase alte obstacole de care trebuie să ţinem cont. Astfel, educaţia online nu poate răspunde în totalitate nevoilor unor categorii de copii (preşcolarii sau şcolarii mici, elevii cu cerinţe educaţionale speciale). În plus, pentru participarea la educaţia online, mai ales a elevilor mai mici, este nevoie de o implicare directă şi un sprijin intens din partea părinţilor, în condiţiile în care nu toţi părinţii au timpul şi abilităţile necesare să acorde acest sprijin”, explică Alexandrescu.

    De asemenea, conform analizei Salvaţi Copiii privind condiţiile în care a început acest an şcolar, peste un sfert dintre cadrele didactice (27%) recunosc că nu deţin sau nu deţin în totalitate cunoştinţele şi competenţele necesare pentru predarea online.

    „Foarte relevant este faptul că, potrivit aceluiaşi studiu reprezentativ la nivel naţional, aproape jumătate din toate categoriile de parteneri educaţionali (44% dintre profesori, 45% dintre părinţi şi 46% dintre elevi) apreciază că, în termeni generali, criza Covid – 19 a avut ca rezultat o scădere a calităţii actului didactic, în comparaţie cu perioada anterioară”, concluzionează Gabriela Alexandrescu.

  • Federaţia Naţională a Părinţilor: Aproape jumătate dintre părinţi cred că decizia de a închide şcolile nu este una bună pentru sistemul de educaţie

    Circa 47,2% dintre părinţi consideră că închiderea şcolilor nu este una bună pentru sistemul de educaţie, iar 45,2% dintre ei consideră această decizie ca fiind una necesară, conform unui sondaj al Federaţiei Naţionale a Asociaţiilor de Părinţi (FNAP).

    ”Având în vedere rezultatele obţinute, FNAP consideră că educaţia trebuie să primeze, în orice formă ar fi desfăşurată, dar nepierzând din vedere inegalităţile care vor apărea în ceea ce priveşte accesul la educaţie al copiilor aflaţi în medii defavorizate şi recuperarea decalajelor educaţionale inerente perioadei pe care o traversăm”, transmite Federaţia Naţională a Părinţilor.

    La întrebarea despre măsurile care ar trebui luate de autorităţi pentru a elimina inechităţile apărute ȋn educaţie din cauza COVID-19, 63,8% părinţii sunt de părere că dotarea unităţilor de învăţământ cu laptopuri/tablete pentru elevi şi cadrele didactice ar trebui să primeze, 45,5% dintre ei cred că asigurarea conexiunii la internet pentru elevi şi cadrele didactice este o altă soluţie, 41,3% au menţionat crearea unor biblioteci virtuale cu lecţii înregistrate cu acces gratuit, iar doar 23% dintre părinţii repondenţi sunt de părere că o soluţie poate fi şi desfăşurarea de activităţi remediale peste vară sau atunci când situaţia epidemiologică o va permite.

    Sondajul FNAP a fost realizat în perioada 2-5 noiembrie, pe un eşantion de 95.224 de respondenţi din Bucureşti – 31%, Braşov – 17.4%, Arad – 12.9%, Teleorman – 8.2%, Mureş – 7.4%, Iaşi – 5.2%, Neamţ – 4.8%.

  • Ministerul Educaţiei vrea digitalizarea tuturor şcolilor din România până în 2027

    ♦ În anul şcolar trecut, România avea un număr de 6.166 şcoli din învăţământul primar şi gimnazial conectate la internet, adică 67% dintr-un total de 9.150 de unităţi ♦ Circa 98% dintre licee aveau acces la internet anul trecut, conform statisticilor INS.

    Ministerul Educaţiei a lansat, ieri, procesul de consultare publică pentru elaborarea strategiei privind digitalizarea educaţiei din România 2021-2027. Astfel, Ministerul Educaţiei vrea ca toate şcolile din România să aibă tehnologia şi infrastructura necesare pentru a fi conectate la internet până în 2027.

    „În momentul la care am preluat Ministerul Educaţiei şi Cercetării, pot spune că această digitalizare a educaţiei nu exista. Erau peste 5.000 de clădiri care nu aveau conexiune la internet, iar acum circa 2.200 de clădiri din cele peste 28.000 exis­tente la nivelul întregii ţării au mai rămas fără acces la internet. În luna septembrie, în urma unui memorandum iniţiat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, între Guvernul României şi operatori, s-au conectat la internet 2.800 de clădiri“, a spus ministrul educaţiei, Monica Anisie, în cadrul conferinţei de lansare a procesului de consultare publică.

    Conform datelor de la Institutul Na­ţional de Statistică, în anul şcolar 2019 – 2020, România avea un număr de 6.166 uni­tăţi şcolare din învăţământul primar şi gimnazial şi 1.444 de licee conectate la internet. Dintr-un total de 9.150 de unităţi încadrate în segmentul primar şi gimnazial, 6.166 erau conectate la internet (67%).

    În învăţământul liceal funcţionează 1.468 licee şi grupuri şcolare independente, 98% dintre ele având acces la internet, conform sursei citate.

    „Ne dorim ca, în 10 ani, sistemul de educaţie din România să producă cei mai bine pregătiţi angajaţi din lume, indiferent de domeniu. Dacă luăm în calcul faptul că, în ceea ce priveşte specialiştii în IT, programatorii, acest lucru deja se întâmplă, cred că nu este un obiectiv greu de atins.  Ne dorim o programă şcolară adaptată meseriilor viitorului şi capabilă să se adapteze permanent schimbării. Educaţia digitală trebuie să înceapă de la grădiniţă. Ne dorim o şcoală smart, modernă, accesibilă, bazată pe resurse şi tehnologii digitale, una care să dispună de acces la o infrastructură digitală”, a spus Jean Badea, subsecretar de stat în Ministerul Educaţiei, în cadrul aceluiaşi eveniment.

    Modalitatea de implementare va fi corelată cu Planul de acţiune pentru Educaţia digitală al Uniunii Europene pentru perioada 2021-2027, mai spune el.

    Consultarea publică se va desfăşura online, în perioada 26 octombrie – 9 noiembrie, prin completarea unui chestionar, fiind structurată pe 9 domenii de consultare: competenţe digitale pentru elevi şi studenţi, educaţia digitală pe întreg parcursul vieţii, formarea iniţială şi continuă a cadrelor didactice pentru educaţie digitală, infrastructură şi resurse tehnologice digitale, conectivitate, resurse educaţionale deschise, curriculum şcolar pentru meserii emergente, securitate cibernetică, protecţia datelor, siguranţa online şi etica IT, alte teme subsecvente digitalizării educaţiei, conform Ministerului Educaţiei.

    Oficialii prezenţi la lansarea procesului de consultare publică pentru elaborarea strategiei privind digitalizarea educaţiei din România 2021-2027 nu au putut da informaţii despre sumele ce ar fi alocate pentru procesul de digitalizare a şcolilor.

    De altfel, Monica Anisie este candidat la alegerile parlamentare, care vor avea loc pe 6 decembrie, iar consultările au loc în timpul campaniei pentru aceste alegeri.

  • Ministrul Educaţiei, Monica Anisie: Circa 2.200 de şcoli din cele peste 28.000 existente la nivelul întregii ţării au mai rămas fără acces la internet

    Ministrul Educaţiei, Monica Anisie, afirmă că atunci când a preluat conducerea ministerului  erau peste 5.000 de şcoli fără conexiune la internet, iar în prezent au mai rămas 2.200.

    ”În momentul îa care am preluat mandatul de ministru, am preluat Ministerul Educaţiei şi Cercetării, pot spune că această digitalizare a educaţiei nu exista. Erau peste 5.000 de clădiri care nu aveau conexiune la internet, iar acum circa 2.200 de clădiri din cele peste 28.000 existente la nivelul întregii ţării au mai rămas fără acces la internet. În luna septembrie, în urma unui memorandum iniţiat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, între Guvernul României şi operatori, s-au conectat la internet 2.800 de clădiri”, a declarat Monica Anisie la evenimentul de lansare a procesului de consultare publică a strategiei privind digitalizarea educaţiei.

    În anul şcolar 2019 – 2020, România avea un număr de 6.166 unităţi şcolare din învăţământul primar şi gimnazial şi 1.444 de licee conectate la internet, arată datele publicate de Institutul Naţional de Statistică. Practic, dintr-un total de 9.150 de unităţi încadrate în segmentul primar şi gimnanzial, 6.166 erau conectate la internet (67%).

    În învăţământul liceal funcţionează 1.468 licee şi grupuri şcolare independente, 98% dintre ele având acces la internet, conform sursei citate.

  • De la MasterChef la MasterTeach

    Toată lumea critică învăţământul din România, considerându-l depăşit, birocratic, cu profesori plictisiţi şi fără har, iar în final arată cu degetul la ceea ce scoate el, respectiv 60% din absolvenţi sunt analfabeţi funcţional, adică nu înţeleg ceea ce citesc.

    Companiile, antreprenorii, patronii, directorii de HR, adică cei care au nevoie să angajeze oameni, spun că plătesc degeaba taxe şi impozite din care se finanţează învăţământul, pentru că ceea ce obţin în schimb este un produs slab.

    Indiferent dacă este vorba de absolvenţi de facultate, colegii, liceu, 8-10 clase, şcoli profesionale, rezultatul este acelaşi. Excepţiile pot fi numărate pe degete, iar copiii cei mai buni, talentele, sunt recrutaţi imediat, de cele mai multe ori din afară, iar ceea ce rămâne este preluat de multinaţionalele din România.

    De la an la an, nemulţumirea angajatorilor creşte faţă de ceea ce scoate şcoala românească şi trebuie să cumpere ei. Absolventul, transformat în angajat, este o marfă care are un preţ, care intră în costul unui produs sau al unui serviciu.

    Şcoala din România, dar şi din întreaga lume, nu are cum să ţină pasul cu economia, cu businessul, cu ceea ce fac firmele şi au nevoie ca forţă de muncă. După anul 2000, economia României aproape s-a schimbat în totalitate, rezultatul fiind creşterea PIB de 5 ori, până la 220 de miliarde de euro, faţă de 40 de miliarde de euro, în condiţiile în care numărul de angajaţi din companii a rămas acelaşi, în jur de 5 milioane.

    Chiar dacă Google şi reţelele sociale au câştigat teren ca sursă de informaţie, educaţia încă se face cu profesori, iar cei din România sunt atât de demonizaţi, încât nimeni nu mai respectă această profesie. În frunte cu părinţii.

    Respectul se vede şi prin salariul primit.

    Conform unui studiu realizat de SuperTeach, în România meseria de profesor nu se află în top 15 meserii spre care, în acest moment, să aspire copiii.

    Felix Tătaru de la SuperTeach (el este cunoscut în piaţă ca fiind şeful campaniei publicitare din spatele alegerii lui Traian Băsescu ca primar al Capitalei în anul 2000 şi apoi preşedinte al României în 2004 şi 2009) vrea ca în următorii 5 ani, printr-o revoluţie a mentalităţilor profesorilor dar şi a societăţii, această meserie de profesor să urce în top 5 ca opţiune de carieră.

    Până acum, singura meserie care a cunoscut un salt fabulos din punctul de vedere al percepţiei publicului a fost cea de bucătar, adică „chef”, cum se spune acum, datorită show-ului MasterChef de la Pro TV, care a fost urmat şi de alte show-uri culinare.

    MasterChef a schimbat imaginea bucătarului, iar acum părinţilor nu le mai este ruşine să spună că copiii lor au îmbrăţişat această meserie, ci dimpotrivă.

    Până se va găsi un show şi pentru educaţie cum a fost MasterChef – MasterTeach (nu sună chiar aşa rău) – companiile, antreprenorii, cei din HR ar trebui să se implice mai mult în educaţie, iar aici nu discutăm numai despre bani.

    O programă şcolară se schimbă în cel mai bun caz la 10 ani, iar profesorii nu au timp să asimileze toate schimbările din societate în cursurile lor.

    Aşa că firmele trebuie să-şi creeze propriile cursuri, propriile şcoli pe banii lor, ca să suplinească educaţia generală. Multinaţionalele au început cu şcolile duale, următorul pas ar fi ca marile firme să se asocieze pentru a-şi crea licee sau şcoli superioare, dar întrebarea este cine vrea să fie profesor dintre cei care sunt acum în business.

    Pentru ca meseria de profesor să ajungă în top 5 trebuie să existe exemple reale la care copiii să se raporteze.

    Aşa că, cine vrea să fie MasterTeach?

    (cristian.hostiuc@zf.ro)