“Olanda este o ţară foarte vocală când a fost vorba de aplicarea regulilor fiscale. Este natural să ne aşteptăm ca Olanda să aibă aceeaşi abordare în privinţa propriei politici”, a declarat purtătorul de cuvânt Amadeu Altafaj. Declaraţia oficialului european survine după publicarea de date macroeconomice revizuite de către autorităţile olandeze. Olanda se aşteaptă acum la o contracţie de 0,75% pentru anul în curs, faţă de 0,5% cât anticipa în decembrie. Dacă nu au loc modificări, deficitul bugetar pentru acest an ar putea urca la 4,5% şi să rămână peste limita de 3% anul următor, dar şi în 2014 (4,1%) şi 2015 (3,3%).
Tag: deficit
-
Guvernul spaniol reduce salarile din companiile de stat cu 25%-30%
“Facem un nou pas în politica de austeritate, am aprobat un decret privind regimul retribuţiilor directorilor şi angajaţilor companiilor publice”, a declarat purtătorul de cuvânt al guvernului, Soraya Saenz de Santamaria. Executivul a stabilit criterii comune de salarizare şi plafoanele retribuţiilor, care vor fi mult inferioare celor din companiile similare din sectorul privat. Companiile publice vor fi împărţite în trei categorii, în funcţie de mărime. Astfel, în companiile cele mai mari salariul maxim va fi de 105.000 euro pe an, pentru cele de dimensiuni medii de 80.000 de euro, iar în cele mai mici retribuţiile anuale nu vor putea depăşi 55.000 de euro.
-
Comisia Europeană ar putea sancţiona Spania pentru că nu a redus deficitul bugetar
Totodată, CE consideră că Spania nu acţionează suficient de rapid în privinţa deteriorării finanţelor publice estimată pentru 2012, riscând creşterea economică din următorii ani, au afirmat surse oficiale europene. Întrebat dacă Olli Rehn, comisarul european pentru Economie şi politică monetară, va recomanda miniştrilor Finanţelor din zona euro să adopte sancţiuni împotriva Madridului, una dintre surse a spus: “Este foarte probabil”. “Nu vrem să facem asta. Dar dacă există o deviere, dacă este aproape inevitabil, vom fi nevoiţi să o facem”, a adăugat el.
-
Tăiaţi deficitul, datoria, salariile, cheltuielile, dar nu creşterea economică: misiune imposibilă
Andreas Taprantzis, unul dintre şefii Fondului elen de Dezvoltare a Activelor (un fel de AVAS grecesc), declara zilele trecute pentru Kathimerini că programul de privatizare care ar urma să aducă la buget peste 50 mld. euro până în 2017 bate pasul pe loc, fiindcă investitorii dornici să cumpere se plâng de aceleaşi două probleme: negocierile de restructurare a datoriei greceşti, cu spectrul ieşirii Greciei din zona euro, şi soarta Europei însăşi. Instituţia a atras din privatizări doar 1,8 mld. euro, iar Taprantzis crede că ţinta de 50 de miliarde nu va putea fi oricum realizată până în 2020.
Nesiguranţa potenţialilor cumpărători de active greceşti e împărtăşită de milioane de cetăţeni şi de companii mari şi mici cu afaceri în UE. Soarta Europei, după cum am văzut, s-a discutat până acum într-un şir de 19 reuniuni ale liderilor europeni, cea mai recentă fiind Consiliul European de săptămâna trecută, căruia îi va urma un altul la 1-2 martie. Până acum s-au definit în principiu două soluţii de urmat: pe de o parte, încercarea de a convinge pieţele financiare că Europa face eforturi să-şi reducă deficitele şi să-şi plătească datoriile, pe de altă parte, încercarea de a le convinge că e competitivă, cu diverse planuri de reformă structurală în special pe piaţa muncii şi de a reorganiza bugetul comun în favoarea investiţiilor private.
Austeritatea fiscală, bătută în cuie de pactul fiscal care instituie din 2013 amenzi de 0,1% din PIB pentru ţările ce nu se încadrează într-un deficit structural de 0,5% din PIB şi o datorie de până la 60% din PIB, a fost însă respinsă deja de Marea Britanie şi Cehia şi probabil va fi respinsă şi de Franţa dacă alegerile din primăvară şi vară vor fi câştigate de socialiştii lui François Hollande. Motivul e simplu: pe lângă faptul că amenzile ar lovi şi mai mult în ţări deja ameninţate de recesiune, austeritatea a însemnat tăieri de cheltuieli şi majorări de taxe care au frânat creşterea economică şi, la scara UE, au adâncit diferenţele de competitivitate sau tind să anuleze avantajele unor ţări (de pildă cota unică din Ungaria).
În ce priveşte dereglementarea pieţei muncii, există obstacole venite atât din tendinţele protecţioniste fireşti pe timp de criză, cât şi din rezistenţa politicienilor şi a sindicatelor de a transforma Europa drepturilor sociale într-o nouă Chină. Din nou, tot pieţele financiare indică aici viitorul, prin vocea unei agenţii de rating ca Standard & Poor’s, care a avertizat că va retrograda ţările din G20 unde îmbătrânirea populaţiei nu e abordată prin reduceri ale cheltuielilor publice pentru pensii şi sănătate.
Cât priveşte soarta Greciei, dacă în vară se negocia o restructurare a datoriei care să presupună asumarea de către creditorii privaţi a unei pierderi de 21% din valoarea nominală a deţinerilor de obligaţiuni, în toamnă ponderea a crescut la 50%, pentru ca acum nu doar să depăşească 70%, dar să se vehiculeze, inclusiv de către FMI, şi varianta unei pierderi acceptate de statele creditoare. Ţinând cont că, până în vară, băncile europene trebuie oricum să facă rost de capital suplimentar ca să se încadreze în parametrii fixaţi de Autoritatea Bancară Europeană (o rată a capitalului de bază de 9%), gaura totală de capital care s-ar prefigura, conform calculelor Reuters, s-ar ridica la 246 mld. euro pentru o restructurare de 70% a datoriei elene din portofoliile băncilor, gaură ce ar rămâne să fie acoperită de bănci şi probabil şi de statele lor de origine.
Raportat la datoria zonei euro, Grecia nu reprezintă mult, însă toate temerile zilei se leagă de faptul că o restructurare a datoriei elene ar fi urmată în scurt timp şi de prescrieri pentru alte ţări cu datorii mari şi cu puţine resurse de a le rambursa într-un interval rezonabil, cum ar fi Portugalia, dacă nu cumva şi Spania sau Italia. Iar şansa rambursării depinde de creşterea economică: un calcul făcut de Institutul pentru Economie Mondială din Kiel susţine că ar fi nevoie de o restructurare cu 83,8% a datoriei în cazul Greciei, de 55,6% pentru Portugalia, 30,1% pentru Irlanda şi 13,4% pentru Italia – deci în total peste 700 mld. euro – în aşa fel încât datoriile rămase să fie sustenabile, într-un scenariu de creştere a PIB de 2% şi la rate ale dobânzilor neschimbate.
-
Leul românesc în jungla cu euro
Leul ne-a ajutat în ultimii doi ani şi jumătate, cu o evoluţie în favoarea depăşirii fenomenelor de criză, rămânând într-o zonă de relativă stabilitate, spunea în noiembrie Mugur Isărescu. “Dar nu vreau să dau câtuşi de puţin sentimentul că ţintim un anumit nivel de curs, pentru că nu-l ţintim, ci ne uităm la o anumită zonă de echilibru de pe piaţa valutară, pe care nu vrem s-o stricăm prin mişcări nechibzuite”, continua guvernatorul BNR, referindu-se la îndemnurile unor comentatori ca banca centrală să taie brutal dobânda de politică monetară, eventual până la 1%, ca să determine ieftinirea rapidă a creditului.
Vezi aici cum ne-a ajutat leul în anii de criză
Era deja o perioadă când tensiunile din zona euro se accentuaseră pe pieţe, iar cursul începuse să iasă uşor din celebrul interval 4,1-4,3 lei/euro, fără ca BNR să intervină ca să-l păstreze, aşa cum anticipaseră analiştii. “Nu validăm niciun prag apărut la unii comentatori care se întreabă, de exemplu, ce va face BNR la 4,3. BNR n-a făcut nimic nici la 4,1, nici la 4,28, nici la 4,33 nu va face şi mă opresc aici cu exemplele, ca să nu stârnesc speculaţii”, afirma Isărescu. Fapt e că, după ce cursul a sărit la 11 ianuarie la 4,3627 lei/euro, foarte aproape de recordul de depreciere din iunie 2010 (4,3688 lei/euro), atins în condiţiile şocului legat de măsurile de austeritate luate atunci, valorile au revenit în intervalul cunoscut, iar comparaţia cu mediile lunare şi anuale arată aceeaşi stabilitate: după un 2009 cu un curs mediu de 4,2373 lei/euro şi un 2010 cu o medie de 4,2099, anul trecut s-a încheiat cu o medie de 4,2379, iar luna ianuarie a generat o medie de 4,3428 lei/euro. Cât va mai dura această stabilitate?
Din 2005 încoace, BUSINESS Magazin a adunat, la fiecare şase luni, prognozele bancherilor şi ale analiştilor financiari despre cursul valutar pentru următoarea jumătate de an, în contextul tuturor variabilelor care îl determină. Iniţial, exerciţiul, numit de noi “pariul pe curs”, voia să răspundă îngrijorărilor că leul ar putea da peste cap economia dacă ar fi scăzut sau crescut prea mult şi prea repede; începând din 2009, odată cu acordul cu FMI care a mărit rezervele valutare şi deci şi posibilitatea băncii centrale de a feri leul de şocuri speculative, previziunile de curs în sine au devenit treptat mai puţin importante, ajungând aproape un pretext pentru discuţii despre viitorul creditării, al inflaţiei şi al economiei.
Vezi aici principalele estimări despre cum vor evolua cursul valutar şi economia
Din a doua jumătate a anului trecut, criza datoriilor din zona euro a început să se simtă însă asupra monedelor est-europene, iar previziunile despre noi turbulenţe pe pieţele financiare în 2012 s-au înmulţit. Cu toate acestea, prognozele de curs în vigoare la momentul actual prevăd pentru finele lunii iunie fie o menţinere în jurul nivelului actual de 4,34 lei/euro, fie o depreciere nu mai mare de pragul de 4,40-4,45 ori chiar o apreciere până la 4,25 (vezi tabel). Marja de variaţie e ceva mai mare pentru dolar, unde faţă de valoarea de acum – de 3,30 lei/dolar -, previziunile băncilor româneşti şi străine oscilează între 3,20 şi 3,50, fără a exclude nici rămânerea la 3,30.
Cât despre valoarea de la finele lui decembrie, părerile rămân împărţite între o apreciere până la 4,25 lei/euro (ING Bank) şi o depreciere până la 4,45 (Danske Bank), mai numeroase fiind însă previziunile în jur de 4,30 (Raiffeisen, UniCredit), respectiv 4,35 (Crédit Agricole). Prognoza în vigoare a Société Générale arată un curs mediu de 4,18 în 2012, 4,05 în 2013 şi 4 în 2014-2016, iar cea a grupului UniCredit – un curs mediu de 4,33 în 2012 şi 4,30 în 2013. La dolar, Citigroup anticipează o medie de 3,29 pentru anul în curs, iar UniCredit de 3,29 în 2012 şi 3,12 în 2013. ING preconizează un curs mediu de 4,30 lei/euro în 2012 şi 4,20 în 2013, respectiv 3,44 lei/dolar în 2012 şi 3,05 la anul.
Diferenţele de poziţie se explică, în general, prin importanţa mai mare acordată fie avantajelor comparative ale României în raport cu alte ţări din zonă sau din UE, fie riscurilor specifice ale ţării, raportat la restul ţărilor europene. “Moneda naţională şi-a arătat deja puterea relativă anul trecut, când a depăşit ca performanţă aproape toate monedele din regiune, inclusiv zlotul, forintul, coroana cehă şi lira turcească. În 2012 ne aşteptăm la continuarea întăririi leului faţă de alte monede”, sună estimarea oficialilor Franklin Templeton, Mark Mobius şi Grzegorz Konieczny. România a luat deja “medicamentul amar” aplicat de FMI şi este deci bine poziţionată pentru accelerarea creşterii economice în anii următori, apreciază Mobius şi Konieczny. “Majoritatea ţărilor din Uniunea Europeană sunt încă nevoite să aplice măsurile dificile pe care România le-a luat deja”, astfel încât, odată ce problemele din acest an ale zonei euro se ameliorează, “economia României ar putea să fie prima care iese din criza europeană cu o creştere economică puternică”.
-
Ce-au făcut cu banii de la FMI?
În primul rând, niciun acord cu FMI nu a fost încheiat sau rupt de vreun preşedinte, prim-ministru sau partid din România sau din vreo altă ţară doar după ce s-a obţinut acordul parlamentului sau după referendum popular. Nu a făcut-o nici PSD atunci când a decis în 2009, cot la cot cu PDL şi în deplină cunoştinţă de cauză, asumarea actualului program cu FMI şi UE şi împrumutul aferent.
Însuşi fostul premier Adrian Năstase, în mandatul căruia au fost încheiate două acorduri cu FMI, îl critica în 2009 pe Traian Băsescu pentru că, din raţiuni electorale, curta excesiv Parlamentul în procesul negocierii cu FMI, deşi din punct de vedere legal, Parlamentul nu are de ce să intervină decât în faza finală, de ratificare a acordurilor.
În al doilea rând, din cele circa 12 miliarde de euro folosite de România din acordul stand-by cu FMI, în valoare de aproape 13 miliarde, Guvernul a tras numai 2,15 miliarde în 2009, în timp ce restul i-a revenit BNR, pentru simplul motiv că împrumuturile de la FMI pentru ţările membre nu sunt destinate investiţiilor şi creşterii economice, ci consolidării rezervei valutare. Cele 2,15 miliarde folosite de Guvern pentru acoperirea deficitului au fost şi au rămas o excepţie, pentru simplul motiv că economia României n-a mai avut de-a face în următorii ani cu scăderi de 7%.
-
Liderii Europei convin asupra unui fond de salvare. Marea Britanie şi Cehia au rămas pe dinafară
Doar Marea Britanie şi Republica Cehă au refuzat să semneze pactul ce va impune sancţiuni automate ţărilor care vor încălca limitele de deficit pe care s-au angajat să le respecte.
Tratatul bugetar trebuie semnat oficial la începutul lunii martie şi se va aplica de îndată de 12 state l-au ratificat. Pactul prevede ca statele semnatare să menţină bugete echilibrate şi un deficit structural care să nu depăşească 0,5 la sută din PIB. Fiecare stat va trebui să instituie un mecanism de corecţie care se va declanşa automat în caz de deparaj în raport cu acest obiectiv. În caz de depăşire a limitei de 3 la sută din PIB a deficitelor publice anuale, statele vor fi expuse unor sancţiuni cvasiautomate.
Mai mult pe www.zf.ro.
-
Băsescu: La Bruxelles, România a obţinut un compromis convenabil
Statele non-euro, dar semnatare ale tratatului, vor participa la summiturile zonei euro ori de câte ori se discută probleme de interes general pentru piaţa unică, legate de competitivitate sau de eventuale modificări strategice în zona euro, de modificări de politici strategice în zona euro, a explicat Băsescu. S-a stabilit că zona euro va avea minim două întâlniri pe an, la care cel puţin la una participă toţi semnatarii tratatului, dacă în cea de-a doua s-ar discuta strict probleme ale zonei euro. Când sunt situaţii în care se întâlneşte numai zona euro, premergător se organizează un Consiliu European, la care se discută eventual problemele care i-ar afecta pe toţi cei 27 şi abia pe urmă se rămâne în grupul celor 17.
“Deci eu cred că s-a obţinut un compromis convenabil, atât statelor din zona euro, cât şi statelor semnatare ale tratatului”, a conchis preşedintele.
Pactul fiscal la care luni au aderat 25 de ţări şi care va fi semnat la 1 martie intră în vigoare când este ratificat de 12 state. În momentul de faţă, 25 de state au anunţat că intenţionează să semneze tratatul pe data de 1 martie. “Noi am fost printre cei care au susţinut ca în tratat să fie inclusă şi obligaţia de respectare a nivelului maxim de îndatorare prevăzut de Acordul de la Maastricht, cu mecanismele care se vor declanşa automat, dar astăzi nu am stabilit cum va funcţiona acest mecanism. Este sarcina Eurogrupului şi a Comisiei să facă nişte propuneri pentru modul cum se declanşează mecanismul cu privire la gradul de îndatorare excesiv”, a afirmat Băsescu. Nivelul maxim de îndatorare acceptat este de 60% din PIB.
A mai rămas de clarificat, la nivel naţional, modul de introducere în Constituţie a obligaţiei de a respecta deficitul structural de cel mult 0,5% din PIB. Spre exemplu, formularea completă – aş vrea să v-o citesc, ca să înţelegeţi unde este interpretarea -, spre exemplu, formularea tradusă, încă nu avem varianta în limba română, dar traducerea din engleză este următoarea: “Regulile menţionate la paragraful I – cele legate de deficitul excesiv – vor fi transpuse în legea naţională a părţilor contractante, cel mai târziu la un an de la intrarea în vigoare a acestui tratat, prin prevederi cu forţă juridică şi caracter permanent, de preferinţă constituţional, sau prevederi care prezintă în alt mod garanţii că vor fi respectate şi asumate pe tot parcursul proceselor naţionale bugetare”. Există state care au alt tip de legi decât România, care se votează cu două treimi sau cu 75% din numărul de parlamentari, în cazul cărora nu mai e necesară introducerea în Constituţie.
“Noi avem răgazul de a modifica Constituţia până la sfârşitul anului 2013, din acest punct de vedere, pentru că tratatul este prevăzut să intre în vigoare la 1 ianuarie 2013. Sigur se poate întâmpla să intre în vigoare mai repede şi atunci avem un alt tip de problemă. Spre exemplu, în momentul în care 12 state l-au ratificat el intră în vigoare. Nu exclud posibilitatea ca 12 state să ratifice tratatul înainte de 1 ianuarie 2013. Vreau să cred că România va fi una dintre aceste ţări”, a mai spus şeful statului.
-
De ţinut minte: cifrele săptămânii
7,4%
cu atât au scăzut vânzările totale de autovehicule anul trecut, la 110.668 unităţi0,8%
prognoza BERD de creştere economică pentru România în 2011, în scădere faţă de prognoza anterioară de 1,1%1,6 mld.
numărul de nopţi petrecute în 2011 de turişti în unităţile de cazare din UE, cu 3,8% mai mult decât în 201021,4 mld. euro
deficitul de cont curent al UE în trim. III 2011, comparativ cu 22,3 mld. euro în aceeaşi perioadă din 20104,9%
scumpirea locuinţelor în UE în decembrie 2011 faţă de decembrie 2010, locuinţele având cea mai mare creştere de preţuri din toate componentele inflaţiei la nivel comunitar3,3%
creşterea în 2011 a soldului creditelor acordate firmelor şi populaţiei, mai cu seamă ca urmare a împrumuturilor în valută, care au crescut cu 6,3%
-
Deficitul bugetar de anul trecut este de 23,8 miliarde lei, reprezentând 4,35% din PIB
Veniturile bugetului general consolidat, în sumă de 181,6 miliarde lei, au fost cu 7,6% mai mari faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent în termeni nominali şi cu 0,3 puncte procentuele ca pondere în PIB. La principalele venituri fiscale s-au înregistrat creşteri semnificative faţă de anul precedent, respectiv la TVA, cu 22,1%, impozitul pe venit (6,2%), contribuţii de asigurari sociale (10,8%).