BusinessMagazin

Tag: consultanta

  • Ce masini conduc sefii din multinationale

    Echipele de middle managament conduc VW Golf sau versiuni din gama inferioara a VW Passat. Pretul de pornire de la care se comercializeaza un VW Passat este de 16.000 de euro, fara TVA, dar poate ajunge pana la 26.000 de euro, scrie Ziarul Financiar.

    Cel mai scump model VW Touareg ajunge sa coste circa 68.000 de euro.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro.
     

  • Deloitte restructureaza datorii de 600 mil. euro in 2009

    Ultimul dintre contractele pe care firma l-a avut a fost cu INR Management Real Estate, in vederea obtinerii unei finantari de zeci de milioane de euro de la BCR, scrie Ziarul Financiar.

    Creditul va fi folosit pentru finalizarea proiectului rezidential Silver Mountain, din Poiana Brasov.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro.

     

  • MFP: Afaceri in scadere pentru trei din primii cinci consultanti imobiliari in 2008

    Cea mai semnificativa scadere a profitului a fost raportata de firma BNP Paribas Romania, de peste zece ori, de la 2,6 milioane de lei in 2007 la 241.000 de lei in 2008, potrivit datelor transmise Ministerului Finantelor Publice.

    Pe pozitia secunda dupa reducerea profitului in 2008 se afla firma Cushman&Wakefield, cu o scadere de peste 5,5 ori, la circa 700.000 de lei, fata de 3,9 milioane de lei in 2007. In schimb, cifra de a afaceri a Cushman&Wakefield a urcat cu 31%, de 15,19 milioane lei la 19,9 milioane de lei.

    Si liderul pietei de consultanta imobiliara in functie de cifra de afaceri si de castigul net in 2007, Colliers International, a avut in 2008 un profit inferior celui din 2007. Castigul companiei a scazut de peste 2,4 ori, de la 24,44 milioane lei la 10,13 milioane lei. Colliers a raportat o cifra de afaceri de 65,12 milioane de lei, in scadere cu circa 8% fata de 2007.

     

  • Adrian Stanciu, Human Synergistics: Suntem doar spectatori la criza

    “Criza a fost provocata din afara, iar economia noastra e atat de dependenta de cea europeana astfel incat nu ne putem reveni decat dupa ce isi revin statele puternice din vest. Ar trebui sa incepem sa ne gandim la strategii noi pentru dezvoltare”.
    Stanciu spune ca lumea s-a schimbat foarte mult, iar corporatiile mari s-au miscat greu pana au inteles ce trebuie sa faca.
    “Un lucru bun e ca exista dinamism in economie, dar atat timp cat nu sunt clienti de export care sa traga economia Romaniei inainte nu vom putea depasi criza”.
     

  • Razvan Gheorghe, Cushman&Wakefield: pe termen lung, nu poti vinde mai scump in Romania decat afara

    “Daca e sa judecam marea parte a centrelor comerciale principiale, ele nu au fost gandite prost. Multe din ele, aflate la periferia unor orase importante din Romania sufera. Un lucru surprinzator, tinand cont ca proiecte similare din marile orase ale Europei rezista si pe timp de criza”, spune Gheorghe.

    Retailerii trebuie sa aiba campanii promotionale corect mediatizate, o politica de preturi corecta, iar cei care se gandesc ca in Romania se poate vinde mai scump decat afara pe termen lung nu vor putea sa lucreze in mod profitabil, spune oficialul Cushman & Wakefield. “Economia se va imbunatati doar daca va exista mai multa coerenta din partea guvernului pe anumite domenii. Principala sursa de rezolvare este infrastructura care dezvolta totul in jurul sau in urma ei”.

     

  • Rosia Montana, pariul lui Tanase

     

    Rosia Montana este un subiect pe rand reluat si epuizat de presa de mai bine de zece ani. De asta data, relansarea lui se datoreaza noii campanii de publicitate initiate de Rosia Montana Gold Corporation (RMGC). Dragos Tanase s-a alaturat companiei in februarie anul trecut, ca vicepresedinte responsabil de finante si administratie. Din iunie 2008, ca director general al RMGC, incearca sa “umanizeze” proiectul atat prin prezenta lui, ca roman intr-o firma controlata de canadienii de la Gabriel Resources, cat si prin insistenta lui asupra beneficiilor legate de proiect.
     
    Tanase, ca finantist, trebuie sa faca auzita varianta companiei: sa spuna ca Gabriel Resources investeste peste 1,7 miliarde de dolari americani in zona si ca patru din cele 7,5 miliarde de dolari, suma la care este estimata valoarea zacamantului, vor ramane in Romania. Misiunea lui e sa faca mai sonore vocile care spun ca Rosia Montana este deopotriva frumoasa si urata, ca apa de aici este rosie din cauza fostelor sapaturi (de unde si numele localitatii) si ca statul n-a facut niciun efort de ecologizare a zonei dupa decenii de minerit ce au modificat peisajul. Tot el trebuie sa convinga opinia publica de faptul ca in majoritate localnicii vor sa-si vanda casele companiei sau au facut-o deja, fiind stramutati in conditii foarte bune (RMGC vorbeste chiar de parcari subterane in viitoarea asezare unde se vor muta – o premiera pentru o localitate rurala) si ca tonele de roca excavata, adica sterilul, vor fi apoi ecologizate si reintegrate in natura, in timp ce statul n-a luat pana acum astfel de masuri pentru propriile sale exploatari din zona. De cealalta parte, ONG-urile si contestatarii proiectului, printre care si autoritatile din Ungaria, sustin ca mai sunt destui localnici care nu vor sa fie stramutati si a caror dorinta compania e obligata s-o ia in considerare, ca exploatarea cu cianuri va distruge peisajul si mediul natural din regiune, ca beneficiile Romaniei vor fi discutabile dupa ce canadienii ar pleca din tara cu 250 de tone de aur si ca toata zona Rosia Montana – adica patru munti, rauri, actuala comuna si siturile arheologice de pe vremea romanilor – va fi iremediabil afectata. Ecologisti romani si straini, Academia Romana, o parte dintre localnici si o mare parte din opinia publica din Romania incearca in continuare sa blocheze proiectul.
     
    In aceste conditii, de ce a riscat finan­tistul Dragos Tanase sa se implice intr-un proiect nu numai puternic contestat, dar complet diferit din toate punctele de vedere fata de ceea ce a facut inainte? In opinia lui, industria miniera are potential in Romania si proiectul de la Rosia Montana este “corect si important” pentru tara. “In Romania am avut 500 de mine si azi mai functioneaza in jur de 40. Daca facem mina la Rosia Montana cred ca putem relansa o intreaga industrie, pentru ca vom arata ca se poate”, sustine Tanase.
     
    Absolvent de ASE, cu un master in audit si management financiar, Dragos Tanase a lucrat pentru compania de cablu UPC din 2001, ca director financiar, functie la care s-a adaugat din 2005 cea de director de integrare – trebuia sa urmareasca o serie de parametri ai pietei de cablu si comunicatii, sa se ocupe de parcursul unor achizitii de companii si sa coordoneze altele. A plecat din UPC cand atat industria de cablu si comunicatii, cat si compania se apropiau de maturitate.
     
    A avut si alte oferte si nu s-a decis peste noapte sa accepte fotoliul de la RMGC. S-a gandit aproape un an si spune ca a luat hotararea la fel cum ia toate deciziile importante, adica dupa o analiza amanuntita a industriei. Tanase considera acest mod de a gandi drept un defect profesional capatat de la inceputurile carierei, cand a lucrat pentru compania de consultanta fiscala Arthur Andersen.
     
    Inainte de a accepta functia oferita de canadieni, stia despre proiect cam aceleasi lucruri pe care le stie toata lumea, fara a putea sa-si faca insa o opinie clara despre el. Si-a facut-o doar dupa ce a vizitat comuna. “Nu m-am grabit sa fac schimbari si sa arat ce manager capabil sunt, pentru ca proiectul este foarte complex si iti ia timp sa-l cunosti”, declara Tanase. Cat de complex? Masurat in dosare, 16.500 de pagini. Dincolo de dosare, Rosia Montana este cea mai veche asezare atestata documentar in Romania, sta pe cea mai mare cantitate de aur din Europa, iar exploatarea dorita de canadieni ar fi cea mai mare mina de suprafata din Europa, cu un diametru de 8 kilometri, de unde si opozitia sustinuta pe care a intampinat-o proiectul canadienilor.
     
    Desi compania nu are acordul de mediu din partea autoritatilor, pe care a sperat anii trecuti sa-l obtina, oficialul RMGC se declara optimist, ba chiar refuza sa ia in calcul un eventual esec al investitiei, afirmand ca firma este in grafic cu operatiunile, pentru ca, in cazul unui asemenea proiect, procedurile dureaza in medie circa 15 ani inainte de a incepe exploatarea miniera propriu-zisa. Perioada de exploatare ar urma sa dureze 16 ani, urmati de 7 ani pentru inchidere si reecologizare.
     
    Tanase declara ca nu s-a speriat de complexitatea proiectului, pentru ca Gabriel Resources si-a adus pe rand experti in toate aspectele acestuia. “Dragos Tanase nu trebuie sa stie la perfectiune chimie sau toate aspectele ce tin de mediu sau geologie”, comenteaza Horea Avram, vicepresedinte responsabil cu problemele de mediu la RMGC. Chimie si mediu stie Avram, geologie altcineva, comunicare altcineva si tot asa. In ceea ce il priveste pe Tanase, “compania a vrut pe cineva capabil sa inteleaga comunitatea si cultura de acolo”, spune el, referindu-se la faptul ca este roman. Aceasta pe de o parte; pe de alta parte, expertiza lui ar trebui sa-l ajute sa tina evidenta unor investitii totale estimate la peste 1,76 miliarde de dolari. Intrebat de ce este potrivit pentru un astfel de post si care este de fapt rolul sau real – munca de convingere a publicului si a localnicilor sau coordonarea activitatilor – raspunde, dupa cateva secunde de pauza: “Eu am venit aici sa construiesc mina”. 
     

     

  • Ce mai face brokerul de un milion de euro

    La finalul saptamanii trecute, agitatia era mare in birourile companiei The Advisers: mobilierul de abia fusese adus, inca se montau echipamente IT, spatiile dintre birouri erau mari – in lipsa dulapurilor sau a unor elemente decorative – iar cei cativa angajati prezenti participau la sedinte ad-hoc in biroul sefului.

    Biroul sefului era singurul cat de cat aranjat, cu dosare si carti amplasate intr-un colt si mai multe diplome si articole din presa inramate pe latimea unui perete. Elementul comun al acestora din urma: Horatiu Florescu, cel mai bun broker imobiliar din segmentul inchirierilor de spatii de birouri, un nume care face ca The Advisers, o companie proaspat infiintata, sa fie privita cu un mai mare interes.

    “Seamana cu un start-up, chiar glumeam cu Monica pe tema asta, dar noi avem oameni cu experienta”, spune Florescu, uitandu-se catre fosta si actuala sa colega, Monica Barbu. Cei doi au condus in ultimii ani departamentele de inchirieri de birouri si de spatii comerciale din cadrul Colliers International, liderul pietei de consultanta imobiliara, prima plecare fiind cea a Monicai Barbu, la finalul anului trecut, dupa aproximativ 11 ani in companie. La circa trei luni distanta a venit si plecarea lui Florescu. “A fost un declic… Am vrut sa-mi demonstrez mie si Monicai ca daca facem o companie noua, vom avea aceleasi rezultate”, spune presedintele The Advisers, a carei lansare oficiala va avea loc in aceasta saptamana.

    Rezultatele de pana acum ale celor doi au fost cat se poate de bune: Monica Barbu a pus bazele si a condus unul din primele trei departamente de retail ca importanta intre companiile de consultanta, iar Horatiu Florescu a obtinut in 2007 si in 2008 titlul de cel mai prolific broker in cadrul Colliers la nivel global, din punctul de vedere al valorii tranzactiilor incheiate – peste sase milioane de euro venituri aduse companiei, ceea ce s-a tradus si prin castiguri personale de peste un milion de euro pe an. Ce lipsea insa atunci? “Acolo eram parte dintr-un angrenaj foarte mare, mult personal administrativ si putini brokeri”, spune Monica Barbu, vicepresedinte al The Advisers, in timp ce Florescu sustine ca in fiecare companie de profil exista cativa oameni foarte buni – “partenerul sau proprietarul”, sefii de departament si cativa cu experienta care cunosc piata, majoritatea fiind insa “babyboomers, care au inceput sa practice meserie din 2006”.

    Scaderea pietei imobiliare in ultima perioada, transpusa printr-o intensificare a competitiei intre brokeri, duce cel mai adesea la rupturi, sustine Ulrik Rasmussen, partener in cadrul companiei de executive search Pedersen & Partners. “Cel mai intalnit motiv pentru care persoanele pleaca din firmele unde activeaza este dat de disputele asupra impartirii conturilor si a bonusurilor, care rezulta din slabele politici interne”, explica partenerul Pedersen & Partners, care are printre clientii sai companii precum GTC, TriGranit sau Jones Lang LaSalle.

    Florescu tine insa sa sublinieze ca nu il intereseaza disputele cu fostii sai colegi, mai importante fiind rezultatele noii companii. “Nu imi doresc o competitie absurda. Eu o sa-mi fac treaba si la sfarsit de an o sa trag linie si o sa vad daca am fost cel mai bun. Daca nu, in anul urmator voi incerca sa fiu”, spune proaspatul presedinte al The Advisers.

    Numele intreg al companiei este de fapt The Advisers in Association with Knight Frank, compania fondata de cei doi brokeri fiind de fapt pasul de intrare pe piata locala a Knight Frank, infiintata acum peste 100 de ani in Marea Britanie si care a ajuns la 196 de birouri in 38 de tari. Potrivit informatiilor disponibile, compania britanica este printre cele mai mari nume la nivel mondial care nu era inca prezent in Romania, unde jucatorii internationali, precum CB Richard Ellis, Coldwell Banker, Colliers, Cushman & Wakefield, DTZ sau Jones Lang LaSalle, au patruns in ultimii ani prin incheierea de parteneriate sau prin achizitia unor companii dezvoltate de antreprenori locali.

    “Romania nu a prezentat initial un interes pentru noi”, admite, intr-o discutie cu BUSINESS Magazin, Chris Bell, managing director pentru Europa al companiei britanice. Schimbarea a venit odata cu plecarea celor doi brokeri din cadrul Colliers si cu startul formarii unei noi echipe. “Horatiu si Monica au reprezentat doua argumente decisive. A fost o intalnire a unor mentalitati comune, dupa 15 minute de discutie am stiut ca vom lucra impreuna”, spune managerul Knight Frank. Desi cei trei consultanti nu au dorit sa ofere mai multe informatii privind negocierile purtate, cereri de obtinere a unei francize pentru un birou local al companiei britanice au mai existat in trecut, Monica Barbu vorbind chiar de un numar actual de 25 de dosare trimise englezilor.

    Noua companie va oferi initial servicii in segmentele de spatii comerciale si de birouri, industrial, evaluare si consultanta generala, prin intermediul unei echipe de 20 de persoane, urmand ca din toamna sa fie format si un birou de investitii, moment in care echipa va creste pana la 25 de persoane, si prin cooptarea a inca unui vicepresedinte – “un nume cunoscut”, dupa cum se exprima Florescu, fara a dori sa ofere mai multe amanunte.

    Cat de oportuna este insa miscarea celor doi, in contextul in care piata imobiliara a fost lovita puternic de criza, iar segmentul companiilor de consultanta trece prin schimbari majore, de la scaderi semnificative ale veniturilor la restructurari si reorganizari? Bogdan Georgescu, managing partner al Colliers International, spune ca principalul adversar al companiei pe care a fondat-o si o conduce nu va fi reprezentat de noua companie a lui Florescu si Barbu, ci de situatia economica. “Noi ne luptam cu piata, cu lipsa finantarii. Piata este foarte mica acum, cele doua plecari au avut un impact destul de mic, mult mai mare a fost cel al crizei”, sustine Georgescu, care recunoaste insa meritele fostilor colegi – “intotdeauna am spus ca este loc de oameni buni, iar ei sunt doi dintre acestia; isi vor forma probabil o clientela a lor”.

    Pe de alta parte, Ulrik Rasmussen considera ca “acum ar fi momentul perfect daca ai vrea sa infiintezi o companie de consultanta imobiliara”, argumentul constand in aceea ca majoritatea brokerilor sI a consultantilor sunt platiti in special pe baza de comision din tranzactiile intermediate, comisioane care sunt insa platite dupa cateva luni de la parafarea tranzactiilor. Cum momentul actual nu aduce foarte multe tranzactii, explica Rasmussen, brokerii ar putea pleca imediat, fara a fi nevoiti sa astepte inca o perioada pana la livrarea bonusurilor.
     

  • Avocatii au pus ochii pe provincie

     

    Doru Bostina, coordonatorul cabinetului Bostina si Asociatii, este unul dintre putinii avocati care au pariat pe potentialul pietelor din provincie. Pentru majoritatea caselor de avocatura, orasele mai mici nu au parut atractive, fie pentru ca serviciile de care era nevoie acolo erau prea simple pentru a-i interesa, fie pentru ca efortul financiar presupus de extinderea in teritoriu era prea mare. “Cei care s-au cramponat de cliseul ca marile tranzactii au loc doar la Bucuresti n-au fost indeajuns de atenti”, spune Bostina intr-o discutie cu BUSINESS Magazin. Din topul celor mai mari zece cabinete romanesti, doar trei – Tuca Zbarcea & Asociatii (TZA), Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen (NNDKP) si Bostina si Asociatii opereaza birouri si in provincie.
     
    Cu 15 birouri locale, care acopera toate regiunile importante, Bostina si Asociatii este lider in ce priveste extinderea in teritoriu, inceputa de acum cativa ani, cand putini avocati priveau dincolo de granitele Capitalei. “Ar fi trebuit sa deschida ochii si sa vada cate firme mari si medii au renascut dupa privatizare sau dupa recesiunea dintre 1997 si 2002”, spune Bostina. In cazul sau, circa 10% din cifra de afaceri din ultimii doi ani a fost realizata de birourile din teritoriu; putin, la prima vedere, dar “este foarte posibil ca actuala criza sa diversifice si sa majoreze cererea de servicii de consultanta juridica de business in provincie”.
     
    Motivele pentru care iesirea din granitele Capitalei se poate dovedi un loz castigator pentru avocati, chiar daca pe termen scurt este neprofitabila, incep cu faptul ca in Bucuresti, centrul celor mai mari afaceri, industriile cele mai profitabile pentru avocati sunt momentan inghetate. Avocatura din marile orase, pe de alta parte, este mai ales una “de instanta”, desfasurandu-se preponderent in salile de judecata si foarte putin in segmentul de consultanta. “In mod natural, in lipsa cererii, in provincie a aparut un decalaj fata de Bucuresti in dezvoltarea abilitatilor de consultanta si a tehnicilor specifice acesteia”, spune Adriana Gaspar, partener senior al NNDKP si coordonatorul biroului din Timisoara. De aceea, crede Gaspar, unii clienti prefera sa fie consiliati la Bucuresti in legatura cu operatiunile lor din teritoriu. Pe de alta parte, tocmai aici e punctul de interes: in perioada actuala, practici precum litigiile, recuperarea de creante sau activitatile de reorganizare (a caror expertiza se afla in instanta) compenseaza arii care nu mai merg bine acum: imobiliarele, finantarile sau fuziunile si achizitiile. In aceste conditii, nu este de mirare ca firmele din tara si avocatii de acolo sunt tot mai atractive pentru marile cabinete bucurestene.
     
    In al doilea rand, provincia are cateva avantaje ce vor conta tot mai mult pentru companiile care cauta sa isi optimizeze costurile. Adriana Gaspar enumera avantaje precum o forta de munca bine calificata si mai ieftina decat in Capitala sau disponibilitatea si pretul terenurilor (care nu a crescut in acelasi ritm cu cel din Bucuresti). “Aceste regiuni continua sa fie o alternativa reala pentru optimizarea costurilor de productie in expansiunea sau in relocarea operatiunilor in zona Europei de Sud-Est”, spune Gaspar. In mod evident, pentru casele de avocatura cu birouri in zonele respective, crearea unor noi companii inseamna un potential de business pe care nu il mai gasesc chiar la tot pasul. Un al treilea argument, dar poate si cel mai important, tine de deschiderea mai mare pentru discutii a firmelor de avocatura din provincie, de care avocatii bucuresteni pot acum sa profite pentru a incheia parteneriate avantajoase. Cum asocierea cu o casa mare poate fi pentru firmele mici o garantie ca vor depasi cu bine perioada de criza, orgoliile personale trec mai usor in plan secundar. Razvan Gheorghiu-Testa, avocat asociat in cadrul Tuca Zbarcea & Asociatii (noul lider al pietei dupa cifra de afaceri), spune ca pana de curand erau putine cabinete de avocatura din provincie deschise unei asocieri. Majoritatea acceptau cel mult colaborari punctuale cu firmele din Bucuresti, dar asta se intampla cand economia “duduia” si toata lumea avea de lucru. Un aspect interesant de urmarit in perioada urmatoare va fi, spune Gheorghiu-Testa, masura in care cabinetele locale au fost afectate de criza si, pentru a supravietui, vor alege sa fuzioneze, sa fie preluate sau sa se asocieze cu altele. “Primim foarte multe CV-uri de la avocati din provincie, titulari de cabinete individuale, semn ca unii dintre ei au inceput sa simta efectele acestei crize.”
     
    TZA a intrat in urma cu doi ani pe piata de avocatura din Ardeal, printr-un parteneriat cu biroul Nistorescu, Somlea & Asociatii. Din 2007, acesta este bratul de la Cluj al firmei bucurestene, de altfel singurul birou din teritoriu, care se ocupa de aproape toata zona Ardealului. “Colaborarea a inceput inca din anul 2002, insa am asteptat cinci ani pentru a crea o entitate juridica, deoarece la momentul respectiv piata clujeana nu era pregatita pentru acest tip de servicii”, declara Milena Nistorescu, asociat la Nistorescu, Somlea & Asociatii. Dimensiunea pietei de afaceri din Bucuresti ramane considerabil mai mare decat in orice alt oras si, ca atare, avocatura de business din provincie trebuie sa se adapteze unor oportunitati mai restranse, spune Nistorescu, “cautand sa puncteze la capitolul mobilitate si eficienta”.
     
    De curand, pe piata din Cluj a avut loc una dintre cele mai importante tranzactii din ultima vreme, vanzarea hotelului Rimini Plaza, venita dupa mai multe luni in care afacerile au fost blocate sau amanate. In aceasta tranzactie, prin care omul de afaceri Gheorghe Fatol a vandut hotelul de patru stele catre o companie controlata de Arpad Paszkany, avocatii vanzatorului au fost Nistorescu, Somlea & Asociatii. “Negocierile au durat doar o luna”, afirma Nistorescu, explicand ca tranzactia a fost rapida pentru ca a beneficiat “de o confluenta clara de interese”.

    Aflati in continuare cat costa sa trimiti unul sau doi avocati de cateva ori pe saptamana pana la Cluj, Suceava sau Timisoara.

  • Computer Troubleshooters: Cu 50% mai multi clienti pentru servicii IT

    “La sfarsitul anului 2008, specialistii previzionau o scadere a pietei de servicii si consultanta IT cu 5-8%, apreciind ca aceasta a fost anul trecut de 365 de milioane de euro si ca va ajunge undeva la 350 de milioane de euro in acest an”, spune Emanuel Nechita, directorul Computer Troubleshooters Cluj. “Piata a demonstrat ca tocmai criza a dus la cresterea numarului companiilor si persoanelor fizice care au apelat pana acum la servicii IT.”

    Pana acum, cresterea pentru servicii IT a fost intre 10 si 50% pentru consumatorii care apeleaza la companii specializate si intre 5 si 8% pentru clientii din randul companiilor, conform datelor companiei. Aceasta crestere a firmelor care apeleaza la servicii It in detrimentul achizituionarii de echipamente noi ar trebui sa fie de 50% pana la finalul acestui an, conform unui studiu realizat recent de compania de consultanta Anteea Consulting pentru Computer Troubleshooters, pe fondul interesului tot mai mare al companiilor mici si mijlocii pentru astfel de servicii.
     

  • Avocatii care le stiu pe toate

    La finele lunii ianuarie, Clifford Chance si Linklaters, doua firme din Magic Circle, grupul ce reuneste cele mai mari cinci firme din avocatura londoneza, au anuntat pentru prima data in istoria lor recenta ca sunt nevoite sa concedieze o parte dintre avocatii cu care lucrau. In Cityul londonez, numarul disponibilizarilor din industria de avocatura a ajuns deja la 3.000, iar unda de soc a unor decizii de o asemenea amplitudine nu a intarziat sa se rasfranga si pe pietele central si esteuropene – acolo unde companiile din Vest au decis sa inchida sau sa isi restranga puternic o parte dintre birouri. Si pentru avocatii romani, 2009 se anunta un an greu, in conditiile in care este tot mai evident ca reducerea dramatica a numarului de tranzactii si caderea abrupta a unor industrii (asa cum este cea imobiliara) taie adanc si in afacerile caselor de avocatura.

    Flagelul disponibilizarilor incepe, incet dar tot mai sigur, sa apara si in discursul avocatilor romani, chiar daca, pentru moment, casele de avocatura importante par decise sa caute alte solutii. Premisele exista insa, la fel si asteptarile. Dupa mai multi ani de cresteri anuale de 30%-50%, pana la o valoare estimata la 250 de milioane de euro, “este inevitabil ca piata serviciilor avocatiale sa inregistreze o scadere de cel putin 10-20% in 2009”, spune Mona Musat, co-managing partner al casei de avocatura Musat & Asociatii intr-o discutie cu BUSINESS Magazin. “Realist vorbind, nicio firma de avocati nu va putea scapa de efectele crizei financiare actuale”. In aceste conditii, firmele de marime medie, cu resurse limitate, pot fi nevoite la un moment dat sa recurga la restructurari si disponibilizari de personal, crede Musat, inclusiv prin fuziuni cu alti jucatori din piata, daca recesiunea economica va fi de durata.

    Jucatorii de top ar putea sta ceva mai bine, sustine ea: “intr-o viziune optimista, pot spera sa ramana la un nivel al veniturilor apropiat de cel inregistrat in 2008” – dar conditia esentiala pentru ca aceasta sa se intample este ca volumul de munca generat de ariile de expertiza emergente sa suplineasca scaderile unor activitati precum fuziuni si achizitii, real estate sau banking & finance, iar afacerile clientilor sa se revigoreze. In randul avocatilor romani, parerile sunt impartite, ba chiar contradictorii, cand vine vorba despre modul in care vor putea raspunde crizei: casele de avocatura locale sunt mai ferite decat cele britanice sau americane, spun unii, iar problemele vor afecta doar cabinetele cele mai mici. Dimpotriva, cred altii, liderii pietei si birourile locale ale firmelor internationale vor fi cele mai afectate, tocmai pentru ca modelul lor de business isi are radacinile in pietele vestice, si ca atare vor avea de-a face cu acelasi tip de dificultati.

    In ansamblu, avocatura romaneasca are totusi cateva avantaje in fata strainilor, si aici sta explicatia pe care o dau mai toti reprezentantii industriei faptului ca, momentan cel putin, cabinetele romanesti nu au facut concedieri. Pe de o parte, efectele crizei economice globale se transmit la noi cu un oarecare decalaj, astfel ca, daca americanii sau britanicii n-au stiut cum sa reactioneze in fata schimbarilor foarte rapide, avocatii romani au avantajul de a putea prelua si adapta solutii testate deja pe pietele mature. Pe de alta parte, lipsa de sofisticare a pietei locale (tradusa printr-o specializare mai putin restransa la nise stricte de activitate) vine sa se transforme acum intr-un avantaj pentru avocatii romani.

    Nu in ultimul rand, dimensiunile mai mici ale cabinetelor de avocatura locale le permit acum sa fie mai flexibile, iar avocatii romani specializati pe una dintre ariile de expertiza afectate puternic de criza se pot repozitiona pe practici pentru care cererea de servicii creste. De ce ar spera totusi romanii sa reuseasca sa se adapteze mai rapid in fata crizei? Atunci cand si-au dezvoltat afacerile, toate firmele de avocatura romanesti au fost nevoite sa acopere mai multe arii de expertiza, in detrimentul unei stricte specializari. In plus, nu sunt multi avocati specializati pe o singura practica sau chiar pe o subpractica, asa cum se intampla in marile firme internationale, deci in fata unei respecializari, avocatul roman poate fi avantajat.

    Ioana Racoti, senior partener al cabinetului Zamfirescu Racoti Predoiu (ZRP), spune ca lipsa unui numar critic de tranzactii in diferite domenii nu a justificat dezvoltarea firmelor de avocatura de nisa in Romania. “Nu au existat, spre exemplu, suficient de multe listari la Bursa de Valori pentru a justifica o specializare stricta a unui numar de avocati pe astfel de proiecte”, considera Racoti. Multi dintre avocatii care au lucrat in aceste proiecte se ocupa in restul timpului de proiecte variate, de la cele de fuziuni si achizitii la finantari sau energie. Valeriu Stoica, partener fondator al cabinetului de avocatura Stoica & Asociatii, adauga ca, pentru a face fata conditiilor de piata, avocatii au fost nevoiti sa lucreze in domenii diverse si, chiar daca s-au perfectionat intr-o arie de baza, si-au pastrat disponibilitatea de a aborda si alte domenii.

    Asa se face ca acum, cand dosarele se muta dinspre real estate sau finantari spre restructurari, dreptul muncii sau litigii, avocatii romani sunt mai usor de repozitionat pe noile practici. “Specializarea multipla din firmele locale e un avantaj in aceasta perioada”, considera Ioana Racoti, in conditiile in care firmele mici si medii, cu avocati specializati in mai multe domenii, sunt mai flexibile si se pot adapta mai rapid unei piete afectate de criza”, crede reprezentantul ZRP.

    Aflati in continuare cu ce probleme se confrunta avocatii pe timp de criza.