BusinessMagazin

Tag: banca

  • JPMorgan, cea mai mare bancă americană, surprinde pe toată lumea: Investitorii ar trebui să se pregătească pentru posibilitatea ca Donald Trump să câştige un al doilea mandat

    Investitorii ar trebui să se pregătească pentru posibilitatea ca Donald Trump să câştige un nou mandat ca preşedinte al Statelor Unite, potrivit JPMorgan Chase, cea mai mare bancă americantă, citată de Bloomberg.

    În calculele anteriorare, Donald Trump era mult în spatele democratului Joe Biden, însă acum cei doi sunt mai aproape ca niciodată, în principal din cauza modului în care opinia publică a fost afectată de violenţele care au izbucnit în jurul protestelor din SUA, dar şi din cauza discrepanţelor din sondaje, a notat strategul Marko Kolanovic.

    Cercetările anterioare arată că poate există o schimbare de 5-10 puncte procentuale de la Democraţi la Republicani în cazul în care percepţia asupra protestelor se transformă de la demonstraţii paşnice la manifestări violente, a explicat el.

    Mai mult, cetăţenii care dau răspunsuri inexacte în sondaje ar putea influenţa rezultatul aşteptat, atât pentru un candidat, cât şi pentru celălalt.

    „Cu siguranţă se pot întâmplă multe lucruri în următoarele 60 de zile, care ar putea schimba total şansele fiecăruia, dar credem că acest moment în care Trump creşte în sondaje va continua, în timp ce mulţi investitori sunt poziţionaţi pentru o potenţială victorie a lui Joe Biden. Implicaţiile ar putea fi semnificative asupra economiei”, a notat Kolanovic.

    Avantajul actual pe care îl are Joe Biden în sondaje aminteşte de alegerile din 2016, când Hillary Clinton era favorită după aceleaşi măsurători. În timp ce Clinton a câştigat votul popular, cel al colegiului electoral – o numărătoare stat cu stat care determină rezultatul alegerilor – a fost decisiv în favoarea lui Donald Trump.

    Kolanovic consideră că rezultatul alegerilor ar putea fi decis de modul în care evoluează pandemia în următoarele săptămâni.

    Strategul nu a explicat clar ce înseamnă o victorie a lui Donald Trump, însă o analiză realizată în luna iunie de JPMorgan sugera că o victorie a lui Joe Biden ar duce la un dolar mai slab. Cu toate acestea, banca a notat că o victorie a Democraţilor ar putea fi benefică pentru sectorul de infrastructură şi pentru cel al energiei alternative.  

  • Soarta nefericită a unei dinastii care a fost cândva un simbol al antreprenoriatului. Cum a reuşit un partid politic să îi facă să cedeze statului compania pe care o deţineau

    Soarta familiei Benetton, cândva simbol al antreprenoriatului italian, a luat o direcţie nefericită după ce prăbuşirea unui pod de autostradă din Genova în 2018 i-a adus imperiul infrastructurii în colimatorul guvernului populist de la Roma, scrie Politico.

    De atunci, bogata dinastie – care a ajuns la faima mondială producând pulovere colorate şi campanii publicitare provocatoare în anii 1990 – a devenit subiectul unor dezbateri politice prelungite, problema dacă să fie revocată sau nu profitabila concesiune pentru autostrăzi acordată companiei divizând în profunzime guvernul.

    Între timp, profitând de relaxarea normelor UE privind cheltuielile bugetare pe fondul crizei provocate de padnemia de COVID-19, guvernul i-a forţat pe Benettoni să accepte o înţelegere prin care aceştia cedează statului controlul afacerii lor cu autostrăzi.

    Pentru Mişcarea 5Stele, o formaţiune politică antisistem care guvernează într-o coaliţie cu Partidul Democrat de centru-stânga, aceasta este o şansă să ataşeze rezultate tangibile retoricii sale anti-elită. Mişcarea şi-a pierdut jumătate din alegători de la venirea la putere în 2018, conform unui sondaj de opinie realizat de Politico.

    Dar jocul de putere a crescut tensiunile în coaliţia de guvernare, unii critici acuzând guvernul că a încheiat un acord favorabil companiei şi că riscă să afecteze încrederea pieţei în sistemul juridic al Italiei. Guvernul s-a comportat ca un regim sud-american, spune Andrea Colli, profesor de istoria companiilor la Universitatea Bocconi din Milano şi autor al unei cărţi despre familia Benetton. „Este probabil prima dată în istorie când un guvern italian a naţionalizat de facto o afacere prin utilizarea ameninţărilor pentru a forţa o companie privată să cedeze un activ.“

    Când podul Morandi s-a prăbuşit în urmă cu doi ani, ucigând 43 de oameni, cei de la Mişcarea 5Stele au dat imediat vina pe grupul Benetton, care operează aproximativ jumătate din reţeaua de autostrăzi din Italia printr-o participaţie care oferă controlul asupra gigantului de infrastructură Atlantia.

    Potrivit Mişcării 5Stele, divizia de autostrăzi a Atlantia, Autostrade per l’Italia (Autostrăzi pentru Italia), a primit cadou oferte îndulcite de la guvernele anterioare. Înainte de începerea oricărei investigaţii, guvernul a identificat o horă de ţapi ispăşitori convenabili – afaceri mari, vechea clasă politică şi familia miliardarului Benetton – şi a ameninţat în mod repetat cu revocarea contractului. Însă aproape doi ani dosarul a părut prea complex şi costisitor pentru a fi rezolvat rapid.

    Acum, guvernul, văzut stropit din belşug cu finanţarea de la UE din planul de recuperare economică din criza provocată de pandemia de Covid-19, s-a pregătit să ia înapoi un activ profitabil al statului şi să obţină punctele politice atât de necesare, ordonând Benettonilor la începutul acestei luni să îşi vândă pachetul de acţiuni la divizia de autostrăzi şi să cedeze controlul către banca de stat Cassa Depositi e Prestiti (CDP) şi investitorilor aliaţi.

    „Compania a fost ameninţată cu o armă lipită de cap“, au descris situaţia persoane apropiate familiei Benetton. „Dacă nu erau de acord cu cerinţele guvernului, contractul ar fi fost revocat, provocând incapacitatea de plată.”
    În joc erau 7.000 de locuri de muncă şi ruina financiară a investitorilor instituţionali şi mici, precum şi a creditorilor şi băncilor cărora compania le datora suma cu potenţial destabilizator de 10 miliarde de euro.

    Cei de la 5Stele au făcut presiuni pentru anularea completă a contractului, dar au revendicat victoria oricum, publicând o postare pe blogul lor cu titlul „La revedere Benetton”.

    „În sfârşit, ne-am eliberat de Benettoni, cred că este o mare victorie pe toate fronturile”, a declarat pentru o agenţie locală de ştiri subsecretarul de transport Giancarlo Cancelleri, de la 5Stele. „Am demonstrat că în Italia cu acest guvern, cei care fac rău sunt pedepsiţi.”

    Dar nu toată lumea este convinsă că decizia a fost un câştig pentru stat. Fostul premier Matteo Renzi, care conduce acum partidul Italia Viva  şi susţine coaliţia de guvernare, a sugerat că acordul a fost mai benefic pentru Benettoni. „Era evident, de la început, că nu va exista nicio revocare, ci doar  o înţelegere cu Benettonii”, a scris Renzi într-o informare pentru public. „În loc să fie dată afară, compania este plătită.”

    Un insider de la Atlantia a recunoscut că acesta „nu este cel mai rău scenariu” de care se temeau – o anulare imediată a concesiunii. Investiţia venită de la banca de stat CDP alături de prezenţa investitorilor internaţionali „ar putea fi pozitivă” pentru companie, la fel ca în cazul altor scindări provocate de stat, cum ar fi gigantul din apărare Finmeccanica, acum Leonardo, şi compania energetică Enel.

    Decizia extrem de politizată a provocat, de asemenea, nelinişte în rândul investitorilor internaţionali ai companiei, printre care se numără asigurătorul german Allianz şi Silk Road, fondul de stat al Chinei. Interesul cancelarului german Angela Merkel pentru decizie a adăugat presiuni suplimentare după ce aceasta a declarat reporterilor, în urma unei întâlniri cu premierul italian Giuseppe Conte, că este „foarte curioasă” să afle deznodământul. Merkel a tras sforile în Europa pentru crearea planului de recuperare economică al cărui principal beneficiar va fi Italia.

    Un mare fond de hedging, TCI Fund Management, a acuzat recent guvernul de însuşirea ilegală a unei companii private şi a lansat proceduri de infringement împotriva Italiei cu Comisia Europeană pentru încălcarea principiilor cheie, inclusiv stabilitatea juridică şi imparţialitatea.

    Într-un astfel de mediu de afaceri „instabil şi imprevizibil”, investitorii nu vor mai avea încredere că Italia este un stat de drept”, se arată în plângere.

    TCI a cerut o soluţie alternativă – o licitaţie cu mai mulţi concurenţi sau ca firma să fie listată astfel încât Atlantia să îşi poată vinde pachetul de acţiuni la divizia de autostrăzi către banca CDP la un preţ „corect”.

    Războiul a reaprins o dezbatere cu privire la nivelul de responsabilitate al Benettonilor pentru dezastrul provocat de prăbuşirea podului – şi despre cine va beneficia de pedepsirea lor. Familia a fost atrasă în afaceri cu în 1999 după ce activitatea lor principală de retail a încetinit. Italia se pregătea să intre în zona euro, iar guvernul trebuia să reducă datoria publică privatizând unele dintre cele câteva sute de companii de stat italiene. Roma căuta o companie italiană cu umeri largi care să facă posibile investiţii pe termen lung.

    Afacerea cu autostrăzi s-a dovedit a fi o gâscă cu ouă de aur. Concesiunea a fost extinsă pentru a o face mai atractivă, iar contractele favorabile au însemnat că tarifele creşteau automat în fiecare an. Autostrăzile italiene sunt acum cele mai scumpe din Europa, deşi, probabil, datoria făcută pentru a construi reţeaua în anii ’60 şi ’70 a fost achitată de mult timp de către utilizatori.

    Un raport al autorităţii naţionale anticorupţie publicat la începutul acestei luni a acuzat compania că nu a investit suficient pentru verificări de întreţinere şi siguranţă.

    Concesiunile de autostrăzi sunt un fel de oligopol unde un număr mic de „aristocraţi ai asfaltului” sunt capabili să domine piaţa şi să-şi impună voinţa asupra statului, a raportat către Comisia pentru lucrări publice din Senat Francesco Merloni, preşedintele Fundaţiei Aristide Merloni şi un fost ministru al lucrărilor publice.
    Doar 440.000 de euro – sau 33.000 de euro pe an – au fost cheltuiţi pentru întreţinerea podului Morandi între 1994 şi accidentul din 2018, deşi o renovare de 20 de milioane de euro era programată să înceapă la câteva săptămâni după prăbuşire. Managerii, conform raportului, au cheltuit doar 2,2% din totalul investiţiilor pe 7.317 viaducte, tuneluri şi poduri. Atlantia contestă constatările.

    Persoana apropiată familiei Benetton a subliniat că ministerul transporturilor a aprobat planul de întreţinere programat şi a spus că familia a fost persecutată pe nedrept din motive politice.

    Având în vedere că compania este condusă de o echipă profesionistă, vina a fost personală pe nedrept, a spus sursa respectivă. „Benettonii au fost identificaţi imediat ca ţapi ispăşitori, persecutaţi, nu au dreptul să vorbească nici de a exista.“ O mare parte din echipa de conducere de la Atlantia – inclusiv CEO-ul Giovanni Castellucci – a fost înlocuită după prăbuşirea podului în 2018. Insiderul de la Atlantia a spus că s-a schimbat complet cultura companiei. Evaluarea riscurilor şi inspecţiile, care erau făcute anterior de o companie internă, sunt acum efectuate de o parte terţă independentă.

    Însă, ca urmare a inspecţiilor mai stricte, multe viaducte şi tuneluri îmbătrânite au fost reclasificate ca având un risc mare de prăbuşire. Două poduri rutiere din Italia, inclusiv un viaduct de autostradă, s-au prăbuşit după colapsul podului Morandi.

    Deocamdată, cu investigaţia penală sub diferite acuzaţii asupra foştilor manageri şi tehnicieni angajaţi de Atlantia – inclusiv numeroase acuzaţii de ucidere din culpă şi de falsificare de documente – la ani distanţă de orice concluzii finale, lupta pare să rămână extrem de politică.

    Pentru a placa detractorii, guvernul va trebui să se asigure că investiţiile în infrastructură atât de necesare nu sunt descurajate şi să garanteze că statul de drept exista, şi este considerat, a fi menţinut. Anularea contractului ar fi fost o pedeapsă pentru toată lumea, dar cei de la 5Stele vor fi acum îngrijoraţi de faptul că aşa-numita lor victorie asupra Benettonilor, dărâmarea un imperiu, le-ar putea scăpa din mână.

    În locul podului prăbuşit a fost construit unul nou, numit Genoa San Giorgio, în mai puţin de doi ani. Construcţia a fost inaugurată la începutul acestei luni, muncitorii lucrând chiar şi în timpul carantinei pentru ca podul să poată fi deschis la timp. Genoa San Giorgio a devenit rapid mândria oraşului şi a întregii Italii, demonstrând că italienii pot construi ceva grandios. „Este un simbol al noii Italii, care-şi revine”, a spus premierul Conte. Inaugurarea s-a făcut cu mult fast, însă rudele victimelor dezastrului din 2018 au refuzat să participe la ceremonie, preferând să celebreze, în schimb, împlinirea a doi ani de la prăbuşire.

  • A lucrat o viaţă la bancă, dar acum a decis să se retragă într-un sat la ţară. Este incredibil cum a reuşit ea să transforme acest loc uitat de lume

    Proiectul Caselor de Oaspeţi de la Cincşor a apărut oficial pe scena turismului local în urmă cu patru ani şi a pus pe harta Transilvaniei un sat de doar 650 de locuitori, un sat uitat de lume, rămas undeva în negura timpului.

    Când fosta şcoală, fosta parohie şi două case tradiţionale săseşti au fost restaurate şi introduse în circuitul turistic, câteva mii de iubitorii de natură, de istorie şi de gastronomie locală şi-au pus Cincşorul pe lista de vizitat. Spre exemplu, doar anul trecut circa 8.000 de români şi străini au trecut pragul bisericii fortificate din sat, iar o parte s-au cazat în Casele de Oaspeţi. Pandemia de Covid-19 a dat iniţial peste cap planurile de vacanţă pentru acest an ale multora, dar lucrurile încep acum să se aşeze din nou pe făgaşul normal, iar România în general şi Transilvania în particular devin cap de listă în ceea ce priveşte destinaţiile de top pentru acest sezon.

    O antreprenoare care şi-a construit cariera în mediul bancar a dezvoltat, alături de soţul său, în satul natal Cincşor din Transilvania un proiect ce a găzduit 1.200 de vizitatori în 2019, majoritatea români. Încă de la început fondatorii au mizat pe turiştii locali, tineri de 25-45 de ani, ce lucrează în IT, media, în corporaţii sau care au profesii liberale. Sunt persoane cu venituri peste medie, iar decidenţii sunt în proporţie de 90% femei.

    „E un segment în creştere acesta, sunt oameni care vin atraşi de autenticitatea locului, de relaţia personalizată cu proprietarii. Plus că transmitem o poveste. Şi mai avem un avantaj, bucătăria, mai exact restaurantul propriu. Suntem deschişi tot timpul anului, iar în 2019 am avut un grad mediu de ocupare de 64%”, spune Carmen Schuster, cea care alături de soţul său a lansat proiectul Casele de Oaspeţi de la Cincşor. Ea locuieşte în localitatea braşoveană Cincşor, care numără doar 650 de locuitori. S-a mutat aici, alături de soţul său, acum aproape cinci ani şi a dezvoltat proiectul ce are o capacitate de cazare de circa 40 de persoane.

    „Nu există o lipsă de calitate a vieţii aici. Trebuie să fii racordat la oraş, e adevărat, dar şi comunităţile de aici sunt vii. Există efervescenţă. Nu ducem deloc lipsa oraşului. Aici, deşi munceşti mult, te poţi concentra mai bine. Nu mai pierzi timpul în trafic. În plus, nu suntem departe de cultură şi de activităţi sociale, Sibiul fiind la doar o oră distanţă. Plus că, o dată pe lună, venim la Bucureşti.”

    Cititi materialul integral aici 

  • Profitul HSBC, cea mai mare bancă britanică, scad în S1 cu 65% pe fondul coronavirusului

    Profitul HSBC pentru prima jumătate a acestui an a scăzut cu 65%, pe fondul crizei coronavirusului, la 4,3 miliarde de dolari înainte de impozitare, comparativ cu 12,4 miliarde de dolari pentru aceeaşi perioadă a anului trecut, anunţă BBC.

    Scăderea a fost mult mai mare decât au prevăzut analiştii, deoarece HSBC a fost afectată de reducerea creditării, iar ratele dobânzilor rămân scăzute.

    HSBC are sediul la Londra, dar mai mult de jumătate din profiturile sale provin din centrul financiar asiatic din Hong Kong.

    Banca se confruntă cu o serie de provocări, nu doar cu declinul financiar cauzat de coronavirus.

    În iunie, banca a anunţat că va continua planul său de a reduce 35.000 de locuri de muncă din cele 235.000 pe plan global, ca parte a unei restructurări majore anunţate în februarie.

    Mark Tucker, preşedintele HSBC, supraveghează programul de reducere a operaţiunilor băncii în Europa şi SUA.

    HSBC a declarat anterior că ar putea lichida sau vinde operaţiunile sale bancare cu amănuntul din SUA, ceea ce ar putea implica micşorarea cu aproximativ 30% a reţelei sale de 224 de unităţi din SUA.

  • BRD este prima bancă din Europa care implementează platforma Octet, un nou serviciu Mastercard

    BRD – Groupe Société Générale este prima bancă din Europa care implementează noul serviciu financiar al Mastercard, platforma Octet, dedicată IMM, anunţă cele două instituţii financiare.

    Platforma Octet a fost lansată de Mastercard la începutul acestei veri sub denumirea de Mastercard Trade Solution. Ea ajută IMM-urile să îşi extindă activitatea la nivel global, garantând securitatea plăţilor, gestionând fluxurile de numerar şi susţinând astfel IMM-urile.

    Printr-un parteneriat cu Mastercard şi Octet, BRD – Groupe Société Générale va oferi antreprenorilor noua soluţie pentru a-i susţine în dezvoltarea business-urilor pe care le conduc. Clienţii BRD se pot înregistra online, iar în urma unui proces de verificare, pot primi acces în platforma Octet. Ulterior, companiile au acces la beneficiile participării în platformă, unde vor interacţiona cu partenerii lor de afaceri într-un mediu structurat şi mai sigur în faţa riscurilor de fraudă comercială. De asemenea clienţii BRD beneficiază de un discount de 10% din valoarea comisionului standard pentru plăţile realizate cu cardul BRD Business Mastercard pe platforma Octet, ca urmare a parteneriatului dintre BRD şi Octet Europe.

    Serviciul cuprinde platforma cloud-based de comerţ B2B de ultimă generaţie, oferită de Octet Europe, care examinează în detaliu fiecare companie din reţea. Toţi membrii care activează pe platforma Octet sunt verificaţi pe larg, prin sisteme de combatere a spălării banilor, de cunoaştere a clientelei, de finanţare împotriva terorismului, dar şi prin intermediul sancţiunilor economice, şi reduce astfel nivelul de risc pentru toţi cei implicaţi în reţea. Aceste opţiuni oferă IMM-urilor o siguranţă sporită în demersul de accesare a pieţelor străine sau a unor furnizori de peste graniţe.

    Cu ajutorul noii soluţii, IMM-urile îşi pot folosi cardurile Mastercard drept instrumente eficiente de gestionare a fluxurilor de numerar, precum şi de plată a furnizorilor, în vederea dezvoltării business-ului, bucurându-se de avantajele utilizării unui card business. Platforma Octet oferă companiilor o mai mare flexibilitate în ceea ce priveşte alegerea modului în care tranzacţionează. Concret, cumpărătorii au posibilitatea de a alege să plătească cu ajutorul cardului, chiar dacă furnizorul nu procesează plăţi cu cardul, în timp ce vânzătorii pot accepta plăţile în conturile lor bancare, indiferent de modul în care cumpărătorul alege să plătească.

     

     

  • Strategiile trebuie regândite

    Odată cu începutul anului 2020 şi declanşarea crizei provocată de pandemia de COVID-19, o mare parte din businessuri au fost nevoite fie să îşi întrerupă activitatea, fie să o închidă, în timp ce alte afaceri cu o bază mai solidă şi-au continuat activitatea într-un ritm mai redus. Cu toate acestea, oportunităţile continuă să existe. „Eu cred că mergem prin diferite faze. Afacerile acum sunt forţate să închidă, dacă nu ai activitate, automat este o problemă destul de mare. Deci trebuie să sprijini acele companii să treacă peste această criză. Chiar dacă guvernul şi Uniunea Europeană te sprijină, este un sprijin pe termen scurt. Eu văd oportunităţi în România”, a spus Johan Gabriels, country manager al fintech-ului Ebury România şi Bulgaria.
    El consideră că majoritatea businessurilor va trebui să îşi regândească strategiile, mai ales din punctul de vedere al furnizorilor. Prin faptul că activitatea multor companii este bazată pe produse, piese sau materiale de la furnizori străini, acest lucru a accentuat presiunea pe care această criză a creat-o.
    „Majoritatea oamenilor de afaceri va trebui să îşi regândească tot sistemul. De exemplu, Volvo din Belgia a trebui să închidă producţia pentru că le lipseau câteva piese de schimb din China. Chiar dacă ai 99% din piese, dacă nu ai acea ultimă piesă de care ai nevoie să termini produsul îţi inchizi tot procesul. Cred că oamenii se vor gândi mult mai aproape de casă din punctul acesta de vedere”, a adăugat Johan Gabriels.
    Pe lângă reorientarea afacerilor către furnizori care sunt mai aproape de locul activităţii, o altă problemă o reprezintă ratingul de credit al României, care în prezent se află la un pas de junk, acesta fiind un nivel care indică un mediu mult prea riscant, ceea ce duce la o reticenţă din partea băncilor privind finanţarea companiilor.
    „Este foarte important ce va face guvernul din punctul acesta de vedere. Cu cât este mai riscantă piaţa, cu atât mai mult te vor taxa instituţiile de credit pentru împrumuturi. Va fi mai scump să te asigure în cazul în care nu poţi plăti. Acest rating ar trebui să fie prioritatea băncii centrale şi a guvernului”, consideră country managerul Ebury.
    Din punctul de vedere al finanţărilor, fintech-ul  Ebury, specializat în plăţi internaţionale, care a finalizat recent procesul de achiziţie de către grupul bancar spaniol Banco Santander în proporţie de 50,1%, este de asemenea o sursă de finanţare alternativă în 20 de ţări.
    „Nu avem licenţă bancară, dar putem împrumuta, mai ales cu Santander ca acţionar majoritar. Suntem parte din schemele de împrumuturi din Anglia, Olanda şi în Franţa, care au fost stabilite de băncile centrale şi guverne. Dacă aplic să fac parte şi din schema din România cu Fondul de Garantare, nu pot, pentru că trebuie licenţă bancară pentru a fi local. O să gasesc o cale prin Santander, dar este mai dificil. Ideea este că sunt foarte concentraţi şi nu permit perturbări, competitori noi să facă parte din piaţă. Acest lucru ar trebui să se schimbe pentru a permite societăţilor care oferă împrumuturi alternative să facă parte din piaţă. Oamenii vor avea nevoie de finanţări pe termen scurt şi mediu, deci vor avea nevoie de mai multe opţiuni de finanţare”, a explicat Johan Gabriels.
    Şeful Ebury a mai spus că pe lângă abordarea directă, prin care ar putea intra pe piaţa din România ca un competitor din perspectiva finanţărilor, mai există şi posibilitatea parteneriatelor cu bănci locale. Astfel, Ebury ar putea presta servicii bancare.
    „Noi lucrăm cu bănci mari deja, dar depinde ce tip de parteneriat putem să formăm în perioada următoare, suntem deschişi cu siguranţă la parteneriate”, a mai adăugat Gabriels.
    Sprijinul pe care îl poate oferi banca Santander oferă posibilitatea fintech-ului de a crea produse şi în acelaşi timp deschide drumul unei extinderi, mai ales în zona Americii Latine, unde prezenţa băncii este mai puternică. Acest lucru, însă, nu exclude o extindere şi în alte zone, mai ales datorită modelului de business al companiei, care s-a dovedit a fi scalabil.
    „În România am deschis biroul în luna mai a anului 2018, cu 4-5 persoane, iar acum suntem 26 de angajaţi. Avem peste 1.000 de clienţi companii şi ne vom dezvolta în continuare. Va trebui să luăm o decizie în legătură cu locul în care ne vom extinde în continuare.”
    În perioada următoare, diferenţa dintre fintech-uri şi bănci va ajunge insesizabilă, susţine susţine Gabriels. El consideră că fintech este doar un alt cuvânt pentru disruption (perturbare) şi este un alt mod de a oferi servicii financiare.  „Un fintech ca Ebury a fost preluat cu 50,1% de Santander, care este bancă, alte fintech-uri sunt cumpărate de bănci, unele bănci se poziţionează ca fintech-uri. Nu m-ar surprinde ca în 5 ani să vorbim despre cu totul altceva. Fintech-urile vor oferi o gamă largă de servicii bancare, iar băncile care vor supravieţui perturbării  fintech-urilor vor fi de asemenea digitalizate. Cred că mergem împreună cu băncile în aceeaşi direcţie de a oferi servicii bancare. Colaborarea şi parteneriatele dintre bănci şi fintech-uri vor dobândi o formă în care nu vei mai putea deosebi un fintech de o bancă”, a explicat Johan Gabriels.
    El a mai spus că, deşi banca Santander deţine puţin peste 50% din Ebury, fintech-ul rămâne independent pentru a putea fi mai inovativ decât într-o divizie integrată.
    „Dacă vrem să continuăm şi să oferim împrumuturi în România şi Bulgaria, banca ne va ajuta în această direcţie. În ţările în care împrumutăm, o facem prin Ebury, sprijinit de Santander. Produsele vor fi similare cu cele oferite de bancă, dar analizele şi termenii vor fi făcute de Ebury”, a mai explicat Gabriels. 
    Din momentul declanşării pandemiei de COVID-19, Ebury a mutat activitatea angajaţilor de acasă într-o singură zi, fără a pierde din productivitate.
    „Când a început pandemia, într-o singură zi toţi angajaţii au fost mutaţi de la birou acasă şi nu am pierdut din productivitate. Pentru o bancă cu 300 de sucursale nu este la fel de simplu. La noi totul este pe iCloud şi pot avea acces la toate informaţiile de care am nevoie să îmi fac treaba de oriunde. Băncile vor realiza, la fel ca oamenii, că lumea se îndreaptă acum mai mult ca niciodată spre mediul digital. Instituţiile de credit încep să se gândească cum ar fi mai bine, să investească intern sau să investească într-un fintech”, susţine Gabriels.
    Ebury are 25 de birouri în întreaga lume şi peste 44.000 IMM-uri şi clienţi corporativi la nivel global. În România compania deţine o echipă formată din 26 de consultanţi, care lucrează cu peste 800 de corporaţii şi IMM-uri. Ebury România a încheiat anul fiscal curent cu venituri mai mari cu 400% faţă de anul anterior, înregistrând o creştere a numărului de clienţi cu peste 300% comparativ cu primul an de activitate. 

  • O nouă tranzacţie pe piaţa bancară: Valer Blidar a vândut pachetul majoritar de acţiuni de la Banca Feroviară către Olimpiu Bălaş, un antreprenor din IT

    Valer Blidar, proprietarul Astra Vagoane, a anunţat vânzarea pachetului majoritar de acţiuni pe care îl deţinea la Banca Feroviară către Olimpiu Bălaş, un antreprenor din IT care deţine grupul New Business Dimensions.

    ”În ultimii doi ani am fost în discuţii cu mulţi investitori interesaţi de achiziţia băncii şi am analizat cu atenţie strategiile acestora. Cei doi investitori locali cooptaţi în acţionariat deţin o expertiză solidă în zona de fintech şi am credinţa că împreună vom transforma Banca Feroviară într-o bancă modernă şi inovatoare, capabilă să deservească afacerile locale”, a declarat Valer Blidar.

    În declaraţia oficială, Olimpiu Bălaş a spus: Achiziţia unui pachet de acţiuni la Banca Feroviară este o decizie strategică prin care dorim să introducem un portofoliu de soluţii digitale, moderne, IMM-urilor din România. Deţinem soluţii de digitalizare aferente activităţilor băncii şi avem încredere in adopţia soluţiilor tehnice de către clienţi.

    Ceilalţi acţionari ai băncii sunt Tristar SRL, cu 23%, şi Atelierele CFR Griviţa cu 9,5%.

    Tranzacţia a primit aprobarea BNR.

    Olimpiu Bălaş a cumpărat 63% din bancă, respectiv pachetul de acţiuni deţinut anterior de Valer Blidar.

    Banca Feroviară a fost lansată în 2009 de către Valer Blidar, supranumit ”regele vagoanelor” din România, având în vedere că principalul lui business este legat de construcţia de vagoane şi tramvaie la Arad.

    Olimpiu Bălaş deţine New Business Dimensions, producător software care propune soluţii de business inteligence instituţiilor financiare din România.

    Banca Comercială Feroviară avea la finele anului trecut active totale de 463 milioane lei şi o cotă de piaţă de 0,09%, în scădere faţă de 0,12% în 2018. 

     

  • Cum arată sediul central al uneia dintre cele mai mari bănci de investiţii europene. Care este explicaţia pentru care în sala de mese este expus un schelet de dinozaur la dimensiuni reale

    Scheletul unui dinozaur, la dimensiuni reale, tronează chiar în sala de mese din birourile din Copenhaga ale Saxo Bank. Acesta nu se află întâmplător acolo: reprezintă un simbol pentru banca internaţională de investiţii că dacă nu te adaptezi, poţi să dispari – un mesaj care acum este poate mai important ca niciodată.

    Scheletul dinozaurului este însoţit de alte obiecte pe care te aştepţi ca mai degrabă să le găseşti într-un muzeu şi nu într-un birou: maşini de Formula 1, un taur împăiat, foarte multe tablouri şi alte opere de artă, un subsol întunecat, decorat în stil disco – sunt doar câteva dintre lucrurile pe care le-am văzut în birourile atipice ale băncii de investiţii Saxo Bank, în Copenhaga. A fost de altfel printre ultimele vizite făcute la sediul unei companii de Business MAGAZIN, în vremuri în care pandemia nu exista în vocabularul şi în vieţile noastre. 

    Interviul de câteva minute cu CEO-ul băncii de investiţii Saxo Bank, la finalul unei conferinţe de presă cu jurnalişti din toată lumea, a fost marcat, parcă premonitoriu, de mesajul că succesul într-o afacere depinde de modul în care navighezi prin crize. 

    În biroul lui Kim Fournais, CEO-ul companiei, exista mult spaţiu, o motocicletă, dar cel mai bizar îmi apare în amintire o mică fereastră ce putea fi deschisă (atipic pentru o clădire modernă de birouri), poate pentru o gură de aer – la propriu şi la figurat în astfel de momente.

    „Eram convins că ar fi o oportunitate bună de business să creez o situaţie win-win tot timpul. De asemenea, sunt foarte capitalist: cred că dacă faci ceva şi lucrezi din greu vei reuşi. Să construieşti un business, să angajezi oameni şi să plăteşti taxe sunt precondiţii pentru ca orice societate să funcţioneze. Fără companii, nu sunt joburi, nu sunt taxe, nu există nimic, aşadar simt că a fost o oportunitate mare, eram foarte interesat de pieţele financiare şi sunt în continuare; cred de asemenea că lucrurile pot fi făcute mult mai bine în acest moment”,  a spus Kim Fournais, CEO-ul Saxo Bank, în interviul pentru Business MAGAZIN, referindu-se la începuturile companiei pe care a dezvoltat-o pe parcursul unui sfert de secol. 

    Avea doar 26 de ani când, împreună cu alţi doi parteneri, a început să dezvolte compania, iar acum, la 53 de ani, spune: „Am făcut asta pentru mai mult de jumătate din viaţa mea”.

    Povestea Saxo Bank a început în 1992, când danezul Kim Fournais a văzut că există o oportunitate pe piaţă pentru investitorii privaţi, cei care fac tranzacţii şi îşi doresc acces la pieţele financiare fără să fie constrânşi de orarul subsidiarelor bancare. A pornit compania cu o investiţie iniţială de circa 500.000 de coroane daneze (aproximativ 70.000 de euro în prezent) şi a avut trei luni la dispoziţie pentru a demonstra viabilitatea produsului său, potrivit presei internaţionale. I s-a alăturat în business investitorul şi compatriotul Lars Seier Christensen.

    În următorii trei ani, Fournais a fost CEO al companiei de brokeraj Midas A/S, care a fost administrată din nişte birouri modeste în centrul capitalei daneze, înainte ca Lars Seier Christensen să se relocheze din Londra. Midas A/S şi-a obţinut licenţa bancară în 2001 şi şi-a schimbat numele în Saxo Bank în acelaşi an.

    Un pionier al domeniului, Fournais a început în 1996 să deschidă investitorilor privaţi o lume care anterior era accesibilă doar investitorilor instituţionali.

    În prezent, clienţii companiei pot să tranzacţioneze acţiuni, mărfuri şi valute, obligaţiuni, ETF-uri, toate pe o singură platformă.

    „A fost foarte clar pentru mine faptul că orientarea pe client, încercarea să creezi o situaţie de win-win nu a prevalat în industria financiară şi cred sincer că în continuare există locuri în care băncile sunt mai orientate pe produsele financiare decât pe clienţi. Câteodată cei deştepţi încearcă să îi depăşească pe cei mai puţin experimentaţi, ceea ce nu are nicio legătură cu o situaţie de win-win”, descrie apoi Fournais modul în care şi-au propus să se poziţioneze încă de la început.
    Despre începuturile sale, care au făcut istorie în capitalismul de origine daneză, îşi aminteşte că nu au fost deloc uşoare mai ales că internetul, principalul mediu de dezvoltare al Saxo Bank, era încă plin de necunoscute pentru majoritatea lumii.

    „Am avut parte de nişte începuturi foarte umile, nu aveam bani, ştiam că dacă nu puteam construi un cash-flow pozitiv în trei luni şi jumătate, ar fi fost sfârşitul; am început în săptămâna cu Miercurea Neagră (16 septembrie 1992 – n.red.), aşadar a fost multă presiune, nu au fost vremuri ideale. A fost foarte dificil, dar în acelaşi timp ceea ce nu te omoară te face mai puternic şi cred că a fost o experienţă unică să văd că atunci când munceşti din greu şi eşti concentrat în această direcţie, multe lucruri, chiar şi în cele mai grele momente, pot fi făcute”, rememora el începuturile companiei.
    Fournais a mai spus că perioada respectivă, în care începea să se audă din ce în ce mai des despre internet, i-a preocupat şi i-a făcut să se întrebe cum ar putea să folosească tehnologia în serviciul clienţilor, dar şi pentru a creşte businessul.

    „La început, eram destul de îngrijoraţi în legătură cu supravieţuirea noastră – sentiment care  a revenit în multe momente pe parcursul istoriei companiei; evident a fost  o decizie importantă să începem ceva de la zero, nu aveam tehnologie, apoi am început să angajăm oameni, eram convinşi că internetul va schimba lucrurile – nimeni nu credea acest lucru la vremurile respective, toate băncile mari făceau mulţi bani din modelul vechi şi nu simţeau nevoia să renunţe la acel confort, dar la noi a fost o chestiune de supravieţuire; ne gândeam ce putem să facem mai bine decât restul pentru a supravieţui”, a mai spus Fournais.

    Când au lansat afacerea, chiar dacă ei erau mulţumiţi de produsul lor, rezultatele au întârziat să apară. „Desigur, câteodată trebuie să faci astfel de mişcări îndrăzneţe, dar nu vei şti niciodată dacă acelea vor funcţiona până când nu încerci, acesta a fost un alt lucru important – când am lansat platforma ne gândeam că businessul va funcţiona cu adevărat, că este cel mai fantastic lucru pe care îl văzusem până atunci”, spune CEO-ul Saxo Bank.

    Totuşi, îşi aminteşte că în aprilie 1998 oamenii nu aveau încă încredere în siguranţa internetului şi existau discuţii chiar şi despre trecerea spre anii 2000, spre noul mileniu: „Oamenii credeau că multe lucruri rele se vor întâmpla; nu erau obişnuiţi cu internetul şi a luat mai mult timp ca businessul să meargă, dar apoi am început să vedem creşteri semnificative, am avut mulţi ani în care am crescut între 25% şi 50% anual, asta, desigur, a fost o perioadă excelentă”.
    Drumul însă nu a fost mereu lin, chiar şi de atunci încolo: „Am avut de asemenea de suferit şi ca urmare a crizei financiare – aşadar nu este niciodată un drum lin” într-un final cred că succesul unei afaceri ţine de modul în care navighezi prin crize, cum navighezi prin toate lucrurile care nu sunt ceea ce sperai. În acelaşi timp, cred că cel mai important lucru este să creezi echipe grozave şi o cultură bună a companiei, în care oamenii sunt acolo fiindcă îţi împărtăşesc valorile şi scopul. Cred că de fapt să construieşti echipe şi să ai abilitatea de a face ceva ca echipă este probabil cel mai satisfăcător lucru – nimeni nu poate face multe singur.”

    Iar când vine vorba despre calităţile pe care le caută la un angajat, Kim Fournais răspunde: „Căutăm calităţi, abilităţi, dar şi un anumit tip de motivaţie şi atitudine. Poţi să ai superoameni, dar acest lucru nu este suficient. Cred că acesta este motivul pentru care există echipe de fotbal care au jucători excepţionali individual, dar nu joacă împreună, prin urmare echipa are de pierdut. Ai nevoie de jucători buni, cu abilităţi şi cunoştinţe, dar ceea ce îi motivează şi atitudinea lor faţă de colegi va determina dacă vorbim despre o echipă de succes sau nu. Aşadar acesta este un mod simplu de a privi lucrurile din perspectiva noastră”.

    Astfel, chiar dacă programul său este destul de aglomerat, spune că în prezent el se poate baza pe echipa sa: „Nu pot face totul singur – ceea ce eu încerc să antrenez în fiecare zi este să ofer libertatea oamenilor buni de a face lucruri în companie; evoluţia acesteia nu depinde doar de mine – dar sunt responsabil de tot ce se întâmplă”.
    Descris în presa internaţională drept o persoană care nu este foarte generoasă în ceea ce priveşte aspectele personale ale vieţii sale, în ceea ce priveşte stilul său de leadership mărturiseşte că este o persoană care crede că diavolul se ascunde în detalii. De asemenea, întrebat cum arată agenda sa, răspunde scurt: „Sunt ocupat, dar îmi place ceea ce fac”.
    În cadrul conferinţei de presă, Fournais a spus că mai crede că în viaţă niciun prânz nu este gratis – l-am întrebat la ce se referă: „Lucrurile nu vor  funcţiona dacă vei plăti prânzul prietenilor tăi de fiecare dată când vă întâlniţi.  Plăteşti prânzul, dar într-un final nu vei mai dori să mănânci cu ei fiindcă nu este prea distractiv. Într-un final cred că trebuie să existe o situaţie de win-win, fie că ai prieteni, familie sau conduci un business”, a explicat Fournais filosofia care s-a regăsit în discursul său. 

    Saxo Bank în contextul COVID-19
    Fiindcă interviul cu CEO-ul Saxo Bank a fost realizat în vremuri nonpandemice, i-am întrebat pe reprezentanţii companiei cum i-a schimbat această nouă criză. 
    A răspuns  Vitali Butbaev, şef al Saxo Bank în regiunea Europei Centrale şi de Est:
    „COVID-19 ne-a obligat să găsim noi modalităţi de muncă într-o perioadă foarte scurtă de timp. Am iniţiat o structură a echipei astfel încât toţi angajaţii noştri să fie în siguranţă, dar după implementarea stării de urgenţă în mai multe ţări, majoritatea angajaţilor noştri din toată lumea au lucrat de acasă. Acest proces a adus multe provocări pentru obiceiurile noastre şi a forţat pe toată lumea să lucreze mai inteligent, dar a arătat de asemenea importanţa transformării digitale – o călătorie în care ne-am îmbarcat în urmă cu mai mulţi ani, care ne-a permis să îi avem pe toţi angajaţii noştri să lucreze de acasă fără scăderi de productivitate.  
    Între timp, mai mulţi clienţi decât vreodată s-au înscris pe platforma noastră şi am reuşit să administrăm un număr record de clienţi pe platformele noastre în ultimele câteva luni. Am văzut o creştere importantă a numărului de clienţi noi, combinată cu o activitate mai mare a clienţilor activi în piaţă. Pieţele au urmat o călătorie asemănătoare unui roller coaster în ultimele luni după izbucnirea coronavirusului şi acum vedem clar că mulţi investitori care aveau economii au văzut această criză ca pe o oportunitate de a intra pe piaţă”.

    Sediul central al Saxo Bank deţine una dintre cele mai mari colecţii de artă corporate din Danemarca. Aceasta include opere de artă contemporană, de la tablouri şi schiţe la sculpturi şi instalaţii de artă.
    Colecţia include mai mult de 500 de opere răspândite în birourile companiei din toată lumea a peste 60 de artişti – artişti danezi precum Michael Kvium, Sys Svinding, Allan Otte şi Morten Schelde.
    Una dintre valorile de bază ale Saxo Bank este mândria – mândria la locul de muncă, în ceea ce priveşte realizările şi angajatorul. Potrivit reprezentanţilor companiei şi a informaţiilor publicate pe site-ul acesteia, Saxo Bank şi-a propus să ofere angajaţilor un loc de muncă care inspiră şi de care angajaţii să fie mândri.
    Una dintre piesele centrale ale colecţiei este
    „Prinde-mă dacă voi cădea” din 2010, a artiştilor Michael Elmgreen şi  Ingmar Dragset. 

  • Economia Spaniei a înregistrat un declin de 34% în numai două săptămâni după ce a fost instituită carantina

    Economia Spaniei, una dintre primele la nivel mondial, a înregistrat o scădere de 34% în numai două săptămâni după ce au fost aplicate măsurile de distanţare socială, potrivit unui raportat publicat de Banca Spaniei şi citat de El País.

    Ca rezultat al restricţiilor impuse de starea de carantină, produsul intern brut (PIB) al Spaniei a scăzut cu 34% între 16 şi 31 martie, cu mult peste media zonei euro de 21%. Dintre celelalte economii mari ale Europei, doar Italia şi Franţa au suferit un impact similar. Germania, care a adoptat o serie de măsuri mai puţin severe, a raportat un declin de 13% în ceea ce priveşte activităţile economice.

    De asemenea, Banca Spaniei a declarat că „impactul asupra activităţilor economice a afectat în mod diferit sectoarele”. De exemplu, sectorul serviciilor – care include retail-ul, industria ospitalităţii şi industria alimentară – a suferit cel mai mare şoc de-a lungul zonei euro (26%). Însă impactul a fost resimţit mult mai puternic în Spania, care a înregistrat o scădere de 50%.

    Activităţile artistice şi de recreere, care au mai multă greutate în Spania decât în alte economii ale zonei euro, au scăzut cu 73% în ultimele două săptămâni ale lunii martie.

    PIB-ul ţării a scăzut cu 5,2% în primul trimestru, iar guvernul estimează o scădere de 9,2% până la sfârşitul anului. Între timp, Banca Spaniei prevede un declin care poate ajunge până la 11,6% sau de 15% în cazul unui al doilea val de infecţii cu coronavirus.

    Cel mai probabil, Spania va primi 140 de miliarde de euro din planul de recuperare economică lansat de Uniunea Europeană, în valoare de 750 de miliarde de euro.

     

  • 105 CELE MAI PUTERNICE FEMEI DIN BUSINESS: Cine este Gabriela Nistor, director general adjunct retail banking, Banca Transilvania

    Parcursul Gabrielei Nistor în cadrul Băncii Transilvania a început în urmă cu 25 de ani, iniţial ca ofiţer de credite la Cluj-Napoca. Ea a avansat apoi, pas cu pas, ca şef serviciu marketing (1995), director direcţia carduri (1999), director vânzări carduri şi dezvoltare produse (2003), director retail banking (2005) şi director executiv retail banking (2008); din 2007 este şi membru în consiliul de administraţie al băncii. Înainte de a-şi dezvolta cariera în domeniul bancar a lucrat în cadrul primăriei din Cluj-Napoca, ca economist la Petrom.