BusinessMagazin

Tag: arta

  • Un proiect început de o bunică s-a transformat într-o colecţie de artă

    Pentru a duce la bun sfârşit proiectul, Twombly a cooptat cincisprezece colegi de breaslă, printre care Julian Schnabel, Ross Bleckner sau Peter Halley, care au realizat peste 50 de tablouri şi sculpturi miniaturale pentru trei căsuţe de păpuşi. Ceea ce a început ca o distracţie a ajuns între timp o mărturie a stării lumii artei la începutul anilor ’90, motiv pentru care căsuţele fac acum obiectul unei expoziţii dedicate, Miss Lucy’s 3 Day Dollhouse Party (titlul vine de la ideea lui Cy Twombly ca artiştii invitaţi să colaboreze să participe la o petrecere de creaţie de trei zile), recent vernisată la Norton Museum of Art din West Palm Beach în Florida.

  • 50 cele mai frumoase oraşe ale lumii. În câte dintre acestea ai ajuns? – VIDEO

  • Cum au inspirat-o benzile desenate pe această tânără să creeze o afacere de succes

    Prima parte a drumului către succes a fost însă deosebit de dificilă, după cum povesteşte tânăra celor de la BBC.

    “Iubesc copiii, dar nu a fost chemarea mea”, spune Ilse Valfre, originară din Mexic, care şi-a abandonat slujba de învăţătoare în San Diego în 2010 pentru a se dedica blogului său. “Nu voiam să mă întorc la şcoală şi să studiez moda, dar voiam totuşi să fac ceva legat de domeniu. Mi-a plăcut întotdeauna să desenez, aşa că am decis să public ilustraţiile şi să construiesc un business în jurul lor.”

    A fost un plan riscant, iar Ilse Valfre a trebuit să se mute pentru o perioadă înapoi cu părinţii săi, în Tijuana. Nu a durat însă mult până când ilustraţiile sale îndrăzneţe, inspirate de dragostea sa pentru benzi desenate şi pentru anime, au început să atragă tot mai multe priviri.

    “Postam de două ori pe zi şi am început să adun tot mai mulţi fani”, povesteşte tânăra. Iar lucrurile s-au schimbat definitiv un an mai târziu, când Ilsa a descoperit că ilustraţiile sale erau copiate şi imprimate pe haine vândute online în China. A înţeles, în acel moment, că exista o piaţă pentru produsele sale.

    Prin urmare, ea a început să dezvolte propria sa linie de tricouri şi genţi, iar în 2013 a lansat brandul Valfre. Astăzi, compania cu sediul în Los Angeles comercializează o gamă largă de produse pentru femei, dar şi felicitări cu ilustraţiile sale.

    Valfre a crescut repede, raportând vânzări de 2 milioane de dolari în 2016; produsele ajung în 28 de ţări prin lanţurile Urban Outfitters şi Nordstrom.

    Ilse Valfre, ajunsă la 30 de ani, crede că social media a jucat un rol extrem de important în povestea sa de succes. “Instagram era ceva nou atunci când am pornit”, spune ea. “Atunci când am decis să lansez brandul aveam 25.000 de fani, dar erau unii dedicaţi.” Valfre a ajuns astăzi la aproape 700.000 de fani pe platforma de socializare.

  • Copie la indigo 3D la obiectivele turistice

    Fundaţia a realizat deja o copie a mormântului lui Tutankamon, actualmente expusă în Valea Regilor, şi are experienţă în tipărirea de piese 3D pentru artişti contemporani, iar întemeietorul său, Adam Lowe, pasionat de istorie şi artă, consideră că aceste copii 3D vor juca în viitor un rol important în domeniul turismului şi al conservării operelor de artă. Pe de o parte, turiştii pot explora copia fidelă a obiectivului, iar pe de alta, specialiştii în conservarea operelor de artă şi a siturilor istorice pot monitoriza deteriorarea acestora cu ajutorul facsimilelor.

  • Moştenirea ultimului suveran al româniei, Regele Mihai I

    Guvernul a decretat trei zile de doliu naţional pentru regele Mihai.

    Suveran al României în perioadele 1927-1930 şi 1940-1947, regele Mihai s-a născut la 25 octombrie 1921, fiul lui Carol al II-lea şi al principesei Elena a Greciei. La numai 6 ani a fost proclamat rege, ca Mihai I, fiind instituită o regenţă de trei persoane, formată din patriarhul Miron Cristea, principele Nicolae, fratele lui Carol, şi George Buzdugan.

    Patriarhul şi Buzdugan îşi datorau locurile din cadrul regenţei lui Ionel Brătianu, personalitatea care domina scena politică începând cu 1914, în timp ce Nicolae era dezinteresat de politică. Ca urmare, această instituţie politică nouă şi provizorie care era regenţa s-a aflat la început sub dominaţia premierului liberal.

    Dar Brătianu a murit la 24 noiembrie 1927, după ce emisese instrucţiuni referitoare la împiedicarea oricărei reveniri a lui Carol în ţară, avînd în vedere desele sale renunţări la tron. Deşi, conform Constituţiei, îl suplinea pe şeful statului, instituţia regenţei a devenit din ce în ce mai lipsită de autoritate, fapt speculat sistematic de presa favorabilă lui Carol, agreat şi de PNŢ-ul aflat la guvernare din noiembrie 1928. Prin urmare, prima domnie a lui Mihai s-a încheiat la întoarcerea în ţară a tatălui său, la 8 iunie 1930, Mihai devenind apoi Mare Voievod de Alba-Iulia.

    La 6 septembrie 1940 noul rege, Mihai I, depune jurământul de credinţă, după domnia lui Carol al II-lea. În perioada dictaturii militare exercitate de Ion Antonescu (5 septembrie 1940 – 23 august 1944), regele Mihai I joacă un rol secundar în viaţa politică. Pe 24 ianuarie 1945, regele Mihai adresează preşedintelui SUA, Franklin Delano Roosevelt, o scrisoare în care se declară îngrijorat pentru soarta ţării, dată fiind atitudinea reprezentanţilor sovietici, şi solicită o acţiune americană. Pe 6 martie 1945, regele acceptă guvernul Groza. În prezenţa regelui, a primului-ministru şi a altor miniştri se sărbătoreşte la Cluj, pe Câmpia Libertăţii, reîntregirea României. În 1945 regele este decorat cu ordinul Victoria, cea mai înaltă decoraţie de război sovietică. A mai fost decorat cu Legiunea de merit de către SUA.

    În 30 decembrie 1947, regele Mihai I este forţat să abdice; în aceeaşi zi, Adunarea Deputaţilor abrogă constituţiile din 1866 şi 1923 şi proclamă România republică, sub denumirea de Republica Populară Română.

    Plecat din ţară, în iunie 1948 se căsătoreşte cu regina Ana a României, principesă de Bourbon-Parma, cu care are cinci fiice. Se stabileşte la Lausanne în 1949 şi apoi, între 1950 şi 1956 în Marea Britanie, unde înfiinţează o fermă şi un atelier de tâmplărie. Familia se întoarce în Elveţia, la Versoix, unde locuieşte peste 45 de ani. Regele înfiinţează o companie de electronice şi automatizări, pe care o vinde în 1964, şi urmează cursuri de broker pe Wall Street. După revoluţia din decembrie 1989, Mihai I încearcă să intre în ţară, dar autorităţile nu îi permit acest lucru. Revine în 1992, de Paşti. I se interzice accesul pentru următorii cinci ani, un episod fiind cel „al vizelor” din octombrie 1994, de pe aeroport. După instalarea guvernului Ciorbea, primeşte viză şi un buletin de identitate românesc, la 21 februarie 1997.

    Este împuternicit de preşedintele României, Emil Constantinescu, să devină avocatul ţării pentru NATO: în martie 1997, ţine un discurs în favoarea intrării României în NATO, la Institutul Regal de Studii Strategice din Londra. Urmează o perioadă firească, cu regele şi membrii familiei regale prezenţi în viaţa publică şi culturală a ţării. Un punct culminant este discursul regelui din Parlament, din 25 octombrie 2011, când a enumerat câteva valori fundamentale pe care niciun popor nu trebuie să le uite: libertatea, identitatea şi demnitatea.

    Regele Mihai I şi Regina Ana au avut împreună cinci fiice: principesa moştenitoare Margareta, principesa Elena, Irina Walker, principesa Sofia şi principesa Maria. Principesa Ana de Bourbon-Parma, soţia regelui Mihai, a decedat pe 1 august 2016, la vârsta de 92 de ani, la Spitalul din Morges, în Elveţia, însă din pricina stării de sănătate regele nu a putut participa la ceremoniile de la Curtea de Argeş. Tot din cauza problemelor de sănătate, regele Mihai a fost nevoit să se retragă din viaţa publică anul trecut.

  • Colecţionarii chinezi sunt mânaţi de patriotism

    Operele de artă şi ceasurile occidentale prezintă acum mai puţin interes, ei preferând să cumpere hărţi, cărţi, paravane şi alte obiecte create în China în trecut şi aflate în posesia străinilor, scrie Financial Times.

    Interesul pentru acestea a crescut de când preşedintele Xi Jinping a început să vorbească mai des despre rolul moştenirii culturale a ţării, iar unii colecţionari, susţin casele de licitaţii, sunt mânaţi de dorinţa de a readuce în ţară opere de artă şi alte obiecte care consideră că au fost furate Chinei de-a lungul timpului.

    Colecţionarii animaţi de patriotism mai caută şi obiecte care pot dovedi superioritatea ţării lor, cum ar fi bancnote sau tiparniţe de bani, dat fiind că banii de hârtie au apărut în Europa ulterior Chinei, iar alţii îmbină patriotismul cu pragmatismul, achiziţionând articole de colecţie în speranţa că vor scoate profit vânzându-le altora mai patrioţi ca ei.

  • Interviu DAN PURIC: „Noi, ca popor, trebuie să ne retragem în munţi – în cultură. Altfel, ne calcă gorilele cu jeep-ul”

    – V-aţi raportat vreodată la dimensiunea economică a actului de creaţie artistică pe care îl comiteţi?

    – Înainte de toate, trebuie făcută o trecere în revistă a schimbării de context istoric. Este evident că, după 1989, teatrul, arta în general, a funcţionat conform statutului impus de ghetoul neocomunist: ca o instituţie de supravieţuire. Elementul de viaţă era nul. În acest sens, trebuie să ne gândim la două etape: până în 1989 şi după 1989. Până în 1989, destinul profesionalismului şi al valorii era cel al monopolului ideologic. Puterea politică fiind monocefală, confisca valorile, pentru a se legitima prin ele, le instrumenta în scopuri ideologice, propagandistice, pe ideea de naţionalism comunist sau de comunism pur şi simplu.

    – Naţionalismul comunist nu e cumva o aberaţie, o struţo-cămilă? Căci, se ştie, comunismul este în esenţă cosmopolit, internaţionalist, iar naţionalismul ţine mai mult de doctrinele de dreapta…

    – Cei care au inventat comunismul l-au făcut iniţial internaţionalist. Pe parcurs li s-a stricat jucăria şi s-a ajuns la naţionalismul de tip comunist, care este diferit de naţionalismul creştin-ortodox sau cel de tip masonic.

    – Adică la un naţionalism “de partid şi de stat”…

    – Exact. Aici, condiţia artistului era una de lagăr. El era folosit pentru a preamări, pentru a lăuda. Doar zona de divertisment era ceva mai liberă, dar şi aceea era cenzurată. Asta nu înseamnă că, în aceste condiţii, nu s-au produs opere de artă, chiar în zonele de cenzură. În clipa în care, în 1989, s-a spart zidul şi am intrat în neocomunism, iar “eşalonul doi” a devenit mafie, forţă economică, n-a mai fost nevoie de propagandă prin sectorul artistic. Valoarea a fost lăsată de izbelişte, nu mai prezenta nici un interes, căci capitalismul de grotă nu are nevoie de cultură.

    Cititi mai multe pe www.cunoastelumea.ro

  • Cea mai bine plătită meserie în Elveţia este cea de arhitect. Ce salarii primesc aceştia

    Potrivit unui raport recent publicat de revista Metalocus, după ce a fost analizată activitatea unui număr de 6.500 de directori din industria de arhitectură din întrega lume.
     
    Salariul mediu lunar al unui profesionist în Elveţia în acest domeniu este de 5.853 de euro.
     
    Irlanda este a şaptea ţară din lume care plăteşte arhitecţii cel mai bine, un profesionist ajungând la un salariu mediu lunar de 3692 euro.
     
    Qatar, o destinaţie care în ultimul timp dezvăluie numeroase clădiri moderne, avangardiste, ocupă locul şase. Aici, un arhitect poate câştiga 3703 euro pe lună.
     
    Canada este a cincea ţară care plăteşte cel mai bine arhitecţii. Un salariu mediu lunar este de 3766 euro.
     

  • INCREDIBIL: Tabloul vândut recent cu 450 de milioane de dolari ar putea fi un fals

    Tabloul, pictat în ulei pe un panou de lemn de nuc, ca şi portretul Giocondei, îl reprezintă pe Isus, care ţine în mâna stângă un glob de cristal în timp ce cu mâna dreaptă face semnul binecuvântării.

    Unii contestatari afirmă că “Salvator mundi” ar fi fost pictat de Giovanni Boltraffio, un ucenic al lui Leonardo.

    Jerry Saltz, critic de artă la revista New York, a afirmat că, deşi nu este istoric de artă şi nici specialist în domeniul vechilor capodopere, pictura i se pare “moartă, inertă, repictată de atâtea ori încât pare, în acelaşi timp, şi veche şi nouă.”

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Arta cu pedale

    Expoziţia găzduită de galeria Designspace din cadrul San Francisco State University grupează peste 50 de pedale de efecte din toată lumea, unele rare sau chiar unicate, pe un fond de imagini, muzică şi cu o instalaţie interactivă care să le arate vizitatorilor cum e să fii muzician.

    Unele dintre pedalele expuse sunt decorate cu imagini inspirate de activitatea a diverşi muzicieni, iar altele cu tot felul de desene, organizatorii expoziţiei considerând că stilul ilustraţiilor de pe aceste pedale le face reprezentative din punct de vedere cultural pentru vremurile în care au fost realizate.