BusinessMagazin

Tag: analisti

  • S&P a retrogradat 9 ţări din zona euro. Efectul pentru România: presiune pe costurile de finanţare în euro

    Florin Cîţu: “Efectul imediat al acestor decizii se va simţi în costul de finanţare. Din păcate pentru noi, faptul că Franţa, Italia, Austria se finanţează mai scump înseamnă că şi preţul capitalului direcţionat către România va fi mai mare”.

    Economistul-şef al Raiffeisen Bank România, Ionuţ Dumitru: “Mi se pare că agenţiile de rating încercă cumva să împingă ţările cu probleme către probleme şi mai mari. Dacă ai ajuns să retrogradezi ţări ca Austria şi Franţa, investitorii se vor întreba: Dar Europa de Est ce are? E posibil ca la nivel european să vedem un nou val de aversiune şi să vedem o aversiune şi în Europa de Est, prin contagiune”.

    Economistul-şef al UniCredit Ţiriac Bank, Dan Bucşa: “Nu va fi un impact semnificativ dacă nu face un pas similar şi Moody’s sau Fitch. Dar dacă Franţa îşi pierde definitiv ratingul AAA, adică o altă agenţie de rating o retrogradează, atunci niciun bond emis de o entitate europeană nu mai poate să fie triplu A”.

    S&P a retrogradat vineri ratingurile Italiei, Spaniei, Portugaliei şi Ciprului cu câte două trepte şi pe cele ale Franţei, Austriei, Maltei, Slovaciei şi Sloveniei cu o treaptă. Calificativele Franţei şi Austriei au fost coborâte de la AAA la AA+, clubul ţărilor din zona euro cu rating maxim fiind astfel restrâns la patru membri – Germania, Olanda, Luxemburg şi Finlanda. Olanda, Luxemburg şi Finlanda au fost puse însă pe perspectivă negativă, singura ţară complet neafectată de raportul S&P fiind Germania.

    Mai mult pe www.mediafax.ro

  • Rămâne Estul fără băncile austriece?

    “Nu poţi crede pentru totdeauna în Moş Crăciun”, spunea în decembrie 2008 Herbert Stepic, preşedintele Raiffeisen Bank International (RBI), pentru că în plină criză financiară, “băncile nu pot pompa la nesfârşit bani în economie”. El cerea guvernelor est-europene să întoarcă susţinerea de care s-au bucurat din partea băncilor străine în anii de creştere economică şi să ia măsuri care să le sprijine, cum ar fi injecţiile de capital, după exemplul Austriei, sau credite de la UE pentru recapitalizarea băncilor şi garantarea împrumuturilor interbancare. În lunile următoare, BERD şi FMI perfectau acordul de la Viena privind susţinerea băncilor şi menţinerea expunerilor în Est ale celor 17 grupuri bancare occidentale prezente în regiune. Pentru România, acordul a fost semnat de Erste Bank, Raiffeisen Bank International, Eurobank EFG, NBG, Societe Generale, Alpha Bank, Volksbank, Piraeus Bank şi UniCredit, care controlează în total circa 70% din piaţă.

    Acum însă, după toate asigurările date de Jose Barroso sau de Angela Merkel că vor limita dezangajarea băncilor din Europa de Est ca efect al crizei datoriilor suverane, s-a văzut că nu există niciun nou acord: Autoritatea Bancară Europeană (EBA) a precizat în rezoluţia din octombrie doar că măsurile de menţinere a expunerii rămân la latitudinea autorităţilor naţionale de supraveghere. Iar condiţiile în care operează băncile sunt mult schimbate faţă de 2008. Conform noilor cerinţe impuse de EBA, băncile trebuie ca până la 30 iunie 2012 să atingă o rată a capitalului de bază de 9% şi să-şi constituie rezerve temporare, ceea ce înseamnă un necesar de capital suplimentar estimat la 106 mld. euro. EBA va stabili în următoarea perioadă cifrele exacte, pe baza raportărilor la nouă luni ale băncilor, şi va aproba până la sfârşitul anului în curs planurile de recapitalizare.

    Europa de Est este, aşadar, doar un caz particular al luptei pentru resurse care se duce în aceste luni în interiorul UE: în declaraţia summitului UE din octombrie se spune că băncile pot beneficia de bani pentru recapitalizare din partea Fondului European pentru Stabilitate Financiară, devenit creditor de ultimă instanţă, doar dacă restul opţiunilor eşuează (aport de la acţionari, emisiuni de obligaţiuni, sprijin de la guvernele naţionale, vânzări de active). Alex Griffiths, analist al Fitch Ratings, apreciază că “o majorare de capital, din fonduri private sau publice, va avea un impact neutru, dacă nu chiar uşor pozitiv pentru creditare; pe de altă parte, dacă băncile recurg la reducerea activelor, atunci se va reduce creditarea”.

    Acesta e contextul în care Banca Naţională a Austriei şi Autoritatea Austriacă pentru Pieţe Financiare au lansat propunerea ca proporţia dintre creditele nou acordate, pe de o parte, şi depozitele nou create şi alte resurse de finanţare locale sau supranaţionale să nu depăşească 110%. Propunerea are ca scop menţinerea ratingului suveran AAA, după ce agenţiile de rating au pus la îndoială capacitatea ţării de a susţine subsidiarele din Est ale băncilor austriece în condiţiile unei eventuale înrăutăţiri a economiei mondiale. Dintre toate pieţele estice, băncile austriece aveau la 31 martie expunerile cele mai mari în Cehia (53,17 mld. euro), România (30,2 mld. euro) şi Ungaria (28,99 mld. euro), conform băncii centrale.

    Simon Kennedy, analist al agenţiei de rating Fitch, apreciază că propunerea nu va însemna “constrângeri noi semnificative” asupra creditării, fiindcă băncile austriece “oricum nu mai au intenţia să-şi majoreze creditarea mult mai rapid decât finanţarea pe plan local”. Ba mai mult, propunerea are efecte pozitive, fiindcă “va asigura reducerea progresivă a proporţiei dintre credite şi depozite în Europa Centrală şi de Est şi va preveni o creştere excesivă a expunerilor atunci când percepţia faţă de această regiune se va îmbunătăţi” (un punct de vedere atins şi de Cristian Popa, viceguvernatorul BNR, care a spus că ar fi fost “foarte mulţumit dacă o astfel de restricţie ar fi funcţionat în perioada de boom al creditului” şi că “interesele sunt comune, nu divergente” între bănci şi state).

    În schimb, spune Kennedy, dacă ar avea loc o intensificare a crizei în zona euro, atunci presiunile pe finanţare “ar putea sili unele bănci din zona euro să taie finanţarea pentru subsidiarele din Europa Emergentă sub nivelurile la care le-ar îndreptăţi condiţiile locale”, caz în care ar putea fi luată în calcul o nouă iniţiativă de genul acordului de la Viena. În ceea ce priveşte teama de o repatriere a capitalurilor, oficialii BNR au explicat că băncile nu pot repatria decât cu acordul BNR capitalul social, care reprezintă cea mai mare parte din capitalul lor. Împrumuturile subordonate, în schimb, au o pondere mult mai mică în capital decât în alte ţări din regiune, dar nici ele nu pot fi retrase înainte de scadenţă, a afirmat săptămâna trecută Cristian Popa, viceguvernatorul BNR, care nu vede atât un risc ca expunerile băncilor să scadă, ci mai curând riscul de încetinire a creşterii liniilor de finanţare.

  • Pesimism marca EIU: Economia zona euro va scădea la anul cu 0,3%

    Prognoza lor vede o creştere a PIB global, calculat la paritatea puterii de cumpărare, de 3,3% în 2012, faţă de 3,7% cât ar urma să fie în 2011. Pentru zona euro, văzută ca epicentru al riscurilor economice globale, EIU anticipează o scădere a PIB cu 0,3% în 2012, comparativ cu estimarea precedentă privind o creştere cu 0,8%, urmând ca 2013 să consemneze doar o redresare anemică.

    Ca efect al crizei din Europa, EIU estimează o creştere economică de 1,3% pentru SUA, sub cea a Japoniei (2,3%), iar estimările de creştere pentru cele mai multe pieţe emergente au fost reduse şi ele în consecinţă. Pentru Europa de Est, EIU prevede o creştere de 3,3%.

    “Criza care afectează moneda unică europeană rămâne în epicentrul riscului economic global. Considerăm că decidenţii vor reuşi să asigure supravieţuirea zonei euro, însă criza îşi arată din ce în ce mai mult efectele atât asupra sectorului financiar, cât şi asupra economiei reale”, apreciază analiştii EIU. “Băncile europene rămân sub o presiune accentuată, din cauza temerilor legate de expunerea lor pe obligaţiuni suverane potenţial neperformante. Pieţele financiare globale transmit această incertitudine – alături de îndoieli în legătură cu viabilitatea monedei unice – către restul lumii.”

  • Analiştii spun că preţurile la benzină vor scădea cu 5-6%, după ce petrolul a coborât cu 20% de la maximele din aprilie

    La începutul anului, companiile petroliere anunţat aproape săptămânal scumpiri ale carburanţilor, pe fondul creşterii preţului ţiţeiului la nivel internaţional. Ulterior, când barilul a început să scadă, scumpirile s-au oprit, dar nu au fost nici ieftiniri semnificative. Astfel, preţurile carburanţilor sunt acum în medie cu 11% mai mari decât la începutul anului.

    Petrolul s-a ieftinit cu 19,38% de la vârfurile atinse în luna aprilie anul acesta, păstrând un avans de 7,2% faţă de nivelul de la începutul anului.

    În perioada în care petrolul a coborât de la maximele ultimilor 3 ani (aprilie – septembrie), leul a pierdut 6,72% în faţa dolarului american. Raportat la începutul lui 2011, leul este cu 1,56% mai slab. Astfel, tinând cont de impactul cursului de schimb, numai o parte din contracţia preţului petrolului la bursele internaţionale se poate transmite către consumatorul final – deprecierea leului faţă de dolar erodând scăderea potenţială a preţurilor carburanţilor, explică analiştii XTB.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum se poate apăra România de criza grecească şi de riscurile anului electoral

    Deşi prezenţa relativ mare a băncilor greceşti în România (cca 16% din active) reprezintă un risc important, factorii care limitează pericolul de contagiune din partea crizei datoriilor greceşti sunt următorii:

    1) în ciuda îngrijorărilor de până acum, nu există semne vizibile de tensiune, în forma unor retrageri de fonduri din subsidiarele româneşti ale băncilor din statele periferice ale zonei euro sau ieşiri de capital

    2) băncile din România cu capital grecesc nu deţin portofolii semnificative de obligaţiuni suverane elene şi au o expunere redusă în raport cu alte entităţi greceşti

    3) BNR, care se poate baza pe asistenţa financiară externă la nevoie (în virtutea acordului preventiv cu FMI) este bine poziţionată spre a limita riscurile în cazul unui şoc.

    Cu toate acestea, notează analiştii Citi, “este limpede că apetitul investitorilor pentru activele româneşti va rămâne limitat până ce problema Greciei se va clarifica, respectiv până ce apetitul global pentru risc îşi va reveni”.

    Ilker Domac şi Gultekin Isiklar, cei doi analişti ai Citi care se ocupă în mod curent de România, au venit la Bucureşti în perioada 15-16 septembrie, unde s-au întâlnit cu oficiali ai BNR, ai Consiliului Fiscal, ai instituţiilor financiare internaţionale şi cu analişti independenţi.

    Domac şi Isiklar adaugă că perspectiva de inflaţie pentru lunile următoare “s-a îmbunătăţit considerabil, graţie unei recolte bune interne şi scăderii preţurilor internaţionale ale materiilor prime agricole”, singurul factor care ar putea umbri peisajul fiind riscurile aduse de anul electoral. Citi se aşteaptă ca inflaţia la finele anului să fie de circa 4,5%, deşi e posibil chiar să fie şi mai redusă, dacă alimentele se ieftinesc în continuare. Pentru 2012, Citi estimează o inflaţie puţin sub 4% la sfârşitul anului, rezultatul urmând să fie influenţat de mersul crizei greceşti şi de impactul ei asupra leului.

    În prezent, în privinţa leului “nu există îngrijorări majore”, având în vedere “performanţa puternică a exporturilor, ajustarea remarcabilă a deficitelor externe, existenţa programului cu UE şi FMI, voinţa BNR de a evita o depreciere puternică a leului şi faptul că dispune de resursele adecvate pentru a apăra moneda”. Având în vedere însă tensiunile din zona euro, Domac şi Isiklar estimează un nivel al cursului leu-euro de circa 4,25 pentru sfârşitul anului în curs.

    Analiştii Citigroup estimează, de asemenea, că BNR va amâna pentru 2012 orice reducere a dobânzii de politică monetară, din cauza riscurilor crizei greceşti şi a nivelului ridicat al aversiunii faţă de risc în rândul investitorilor.

    În privinţa deficitului bugetar, Guvernul se va încadra anul acesta în ţinta de 4,4% din PIB (calcul ESA), însă încadrarea anul viitor în ţinta de 3% va fi dificilă, din cauza anului electoral. “Totuşi, deşi ne aşteptăm la anumite măsuri populiste moderate, nu e de anticipat o campanie masivă de cheltuieli preelectorale, având în vedere existenţa programului susţinut de FMI şi UE”.

  • Analistii: Nu sunt excluse noi “reactii emotionale” ale investitorilor, cu impact asupra leului

    Ca atare, BNR va ramane cel mai probabil prudenta si nu va
    modifica dobanda de politica monetara cu ocazia sedintei din 3
    august, in ciuda faptului ca inflatia a scazut si ca are loc o
    redresare “fragila” a economiei. “Desi banca centrala nu tinteste
    un anumit nivel al cursului, nu poate ramane indiferenta la
    evolutiile cursului, cu atat mai mult cu cat inflatia este
    sensibila la fluctuatiile acestuia, iar ponderea imprumuturilor in
    valuta in portofoliul total de credite este mare, de circa 60%”,
    explica analistii bancii.

    BCR estimeaza ca in raport cu nivelul actual de 4,24 lei/euro, vom
    avea un curs valutar de 4,15 lei/euro la finele lui septembrie si
    acelasi curs pentru finele lunii decembrie.

    BNR ar putea sa inceapa insa un ciclu de inasprire a politicii
    monetare in primul trimestru al anului viitor, spre a contrabalansa
    posibile derapaje ale politicilor fiscale in anul electoral si
    pentru a incerca sa aduca rata inflatiei cat mai aproape de tinta
    pentru 2012, adauga analistii BCR.

    Pentru 2012, tinta de inflatie asumata de BNR este de 2-4%, la fel
    ca si in acest an. La nivelul lunii iunie, rata anuala a inflatiei
    a fost de 7,93%, iar pentru sfarsitul anului, banca centrala are in
    vedere o inflatie de pana la 5%.

    La randul lor, Ilker Domac si Gultekin Isiklar, analisti ai
    Citigroup, apreciaza ca BNR “continua sa se confrunte cu problema
    asigurarii unui echilibru intre riscurile inflatiei si necesitatea
    de a sustine redresarea economiei”. Cei doi considera, ca atare, ca
    BNR va urma o conduita prudenta si nu va modifica dobanda de
    politica monetara pe parcursul acestui an, mentinand-o la nivelul
    actual de 6,25% pe an.

    “Doar deviatii mari de la traiectoria inflatiei si o deteriorare a
    asteptarilor privind evolutia viitoare a inflatiei ar putea face
    BNR sa ia in considerare o majorare a dobanzilor”, adauga analistii
    Citi.

  • Analistii: BNR va tine pe loc dobanda de politica monetara pana la sfarsitul anului

    In sondajul intern al membrilor Asociatiei Analistilor
    Financiar-Bancari din Romania (AAFBR), estimarile privind dobanda
    la sfarsitul anului curent au variat intre 6% si 6,5%, in timp ce
    estimarile pentru finele lui 2012 au variat intre 4,5% si 7%.

    Consiliul de Administratie al BNR discuta la 29 iunie nivelul
    dobanzii de politica monetara si al ratei rezervelor minime
    obligatorii ale bancilor.

    Majoritatea respondentilor cred ca nivelul rezervelor minime
    obligatorii pentru pasivele in valuta va ramane la 20% pana la
    finele anului 2011 si va scadea la 15% pe parcursul anului 2012. In
    cazul pasivelor in lei nu se asteapta nicio modificare pana la
    sfarsitul anului 2011, insa este previzionata o scadere la 10% pe
    parcursul anului 2012.

    AAFBR reuneste peste 70 de analisti din sectorul bancar, fonduri de
    pensii, societati de administrare a investitiilor, societati de
    asigurari si din piata de capital.

    Mentinerea neschimbata a dobanzii de politica monetara indica
    preocuparea BNR pentru nivelul inflatiei, estimata sa atinga 8,7%
    in iunie si 5,1% in decembrie, mai ales in contextul recentei
    deprecieri a leului din cauza crizei grecesti.

    “Daca deprecierea leului este persistenta si continua, atunci
    inflatia ar putea sa nu coboare atat de repede pe cat prevede BNR.
    Estimam ca inflatia la sfarsitul anului va atinge circa 6% – este o
    estimare care ia in calcul si desfiintarea subventiilor la
    incalzire”, afirma Nicolaie Alexandru-Chidesciuc, economistul-sef
    al ING Bank Romania.

  • Sa amanam aderarea la zona euro? Depinde cine ne-o spune

    Pentru comparatie, sa ne aducem aminte ca banca BNP
    Paribas, intr-o analiza recenta, exilase momentul posibilei aderari
    a Romaniei la zona euro abia pentru 2024.

    Scepticismul lui Roubini se referea insa in subtext nu atat la
    Romania, cat la zona euro in sine ca proiect; dupa ce de la
    inceputul crizei a prezis – eronat, de altfel – de mai multe ori ca
    destramarea zonei euro e doar o chestiune de timp, nici acum nu e
    100% convins ca proiectul european nu poate esua, asa incat e
    normal sa apara drept absurde niste sacrificii facute anume pentru
    a obtine o aderare rapida. Roubini n-a spus insa ca ar fi absurda
    in sine si pregatirea pentru aderare, care trece prin exact acelasi
    gen de reforme a caror lipsa il facea in 2010 sa declare, tot la
    Bucuresti, ca Romania risca sa intre in incapacitate de plata. Acum
    nu numai ca n-a mai spus asta, ci a laudat progresele fiscale ale
    tarii, ceea ce e intr-adevar stirea importanta din discursul
    lui.

    In preajma primelor discutii despre pastrarea sau amanarea
    tintei de aderare la zona euro, de la sfarsitul lui aprilie,
    parerile economistilor romani despre momentul cel mai realist al
    aderarii nu difereau cu mult de opinia lui Roubini, iar de atunci
    nu s-a schimbat nimic fundamental in datele problemei. “Cred ca
    adoptarea euro va trebui regandita din perspectiva realismului
    tintei oficiale – 2015. Nu cred ca la orizontul 2015 vom putea fi
    pregatiti sa adoptam euro, nici macar din perspectiva criteriilor
    de convergenta nominala. Amanarea cu 2-3 ani a adoptarii euro pare
    un scenariu plauzibil”, declara Ionut Dumitru, economistul-sef al
    Raiffeisen Bank Romania.

    “Nu neaparat anul este important pentru indeplinirea acestui
    obiectiv, ci realizarea convergentei nominale si reale. Nu suntem
    in cursa contracronometru. Esential este asumarea responsabilitatii
    pentru atingerea acestui obiectiv, stabilirea calendarului si
    implementarea masurilor necesare convergentei nominale si mai ales
    a celei reale”, raspundea la randul sau Georgiana Constantinescu,
    analist la Credit Europe Bank. “Este foarte important ca economia
    Romaniei, romanii, societatea sa fie pe deplin pregatita pentru
    acest pas (economic, politic, psihologic), mai ales in contexul
    actual al problemelor cu care se confrunta zona euro.”

  • Scumpirile la cartofi, zahar, fructe si combustibili duc inflatia anuala peste pragul de 8%

    Conform INS, cel mai mult au crescut fata de luna februarie
    preturile la marfurile alimentare (1,17%). Preturile marfurilor
    nealimentare s-au marit doar cu 0,51%, iar tarifele la servicii
    chiar au scazut cu 0,34%.

    Cartofii (6,59%), zaharul (6,05%) si fructele proaspete (5,26%)
    s-au scumpit cel mai mult. Cresteri notabile de preturi au mai avut
    legumele si conservele (4,29%), faina (2,2%), painea (1,13%) si
    uleiul (1,04%).
    Din categoria marfurilor nealimentare, cel mai mult s-au scumpit
    combustibilii, cu 2,25%. Toate aceste evolutii sunt similare cu
    cele din ultimele luni, cand aceleasi marfuri erau in topul
    scumpirilor.

    Inflatia depaseste estimarile Asociaţiei Analiştilor
    Financiar-Bancari din România, care apreciau ca in martie inflatia
    s-a situat probabil la 0,5% (estimările variau între 0,3% şi 0,6%),
    în timp ce rata anuală probabil a fost de 7,8% (estimările variau
    între 7,7% şi 8,0%). Asociatia reuneşte circa 70 de analişti din
    sectorul bancar, fonduri de pensii, societăţi de administrare a
    investiţiilor, societăţi de asigurări şi din piaţa de capital.

    Conform datelor INS, creşterea medie a preţurilor pe total în
    ultimele 12 luni (aprilie 2010 – martie 2011) faţă de precedentele
    12 luni (aprilie 2009 – martie 2010) este de 6,8%.

    BNR a anuntat ca intentioneaza sa revizuiasca in crestere
    prognoza de inflatie pentru finele anului, din cauza scumpirii pe
    plan international a energiei si a produselor alimentare. BNR si o
    parte a analistilor estimeaza ca inflatia va incepe sa coboare insa
    din a doua jumatate a anului, din luna iulie, odata ce efectul
    majorarii TVA din iulie 2011 se va fi consumat.

    “Decalajul de crestere economica fata de PIB potential va limita
    presiunile inflationiste, insa factorii de risc legati de scumpirea
    materiilor prime si a alimentelor pe plan global au devenit mai
    importanti. Ca atare, vedem inflatia la sfarsitul anului in jur de
    4,5%, dupa o coborare drastica la circa 5% in iulie, dupa epuizarea
    efectului majorarii de TVA”, apreciaza analistii de la Citi.

    Pentru finele anului 2011, estimarea AAFBR plasează rata anuală
    a inflaţiei la 4,8% (estimările variază între 4,4% şi 5,7%).
    Aşteptările privind rata anuală a inflatiei de la finalul anului
    2011 sunt în creştere faţă de estimările de acum o lună (4,5%),
    precum şi faţă de cele de acum două luni (4,3%).

  • Dilema Greciei: sa ne vindem tara?

    Omul bolnav al Europei are din nou nevoie de medicamente, dar de
    data asta ar cam trebui sa-si scrie singur reteta. Dupa ce anul
    trecut finantatorii internationali – Banca Mondiala, Fondul Monetar
    International si Comisia Europeana – au pus in fata Greciei un
    pachet de 110 miliarde de euro ca sa nu ajunga in incapacitate de
    plata, in 2011 Atena trebuie sa stranga si mai mult cureaua pentru
    a primi urmatoarele transe din programul de credit, dar si pentru a
    putea incepe sa-si plateasca o parte din datoria totala de circa
    300 de miliarde de euro – peste 150% din Produsul Intern Brut.
    Guvernul condus de Giorgios Papandreou urmeaza sa anunte pana la 15
    aprilie un plan de masuri fiscale pe termen mediu, care trebuie sa
    arate cum isi propune sa faca rost, intre 2012 si 2015, de 22 de
    miliarde de euro, ca sa mai echilibreze bugetul statului.

    Pe hartie, zerourile se insira de la sine si socotelile par
    simple: din aceste 22 de miliarde de euro, 15 miliarde vor veni din
    reducerea cheltuielilor (circa 150.000 de posturi din sectorul
    public vor fi reduse in aceeasi perioada; nu va speriati, hartia
    suporta orice – Romania a redus 107.230 de posturi intre decembrie
    2008 si octombrie 2010), iar restul de 7 miliarde din cresterea
    veniturilor. In plus, anul acesta cheltuielile vor fi reduse cu 1,8
    miliarde de euro, pentru ca bugetul sa se incadreze in tinta de
    deficit de 7,5%. Daca asta vi se pare accesibil, tineti cont ca in
    urmatorii patru ani guvernul s-a mai angajat sa obtina alte 50 de
    miliarde de euro din privatizarea de active ale statului, nivel
    considerat cel putin prea optimist de aproape toti analistii
    externi.

    Ca ilustrare a faptului ca rabdarea pietelor internationale a
    ajuns aproape de punctul de fierbere, agentia de rating Standard
    & Poor’s a redus saptamana trecuta ratingul Greciei de la BB la
    BB- cu perspectiva negativa, ceea ce inseamna ca urmatoarea
    reducere va duce Atena nu doar cu o treapta, ci cu doua sub nivelul
    de “investment grade”, considerat acceptabil pentru creditarea
    externa; asa s-a ajuns ca dobanda la obligatiunile grecesti cu
    scadenta la doi ani sa ajunga la 15,5%, dublu fata de Portugalia,
    privita in ultima perioada ca urmatoarea victima a neincrederii
    pietelor. De asemenea, asigurarea in caz de incapacitate de plata a
    datoriilor Greciei a ajuns la ametitorul nivel de 9,75%, ceea ce
    inseamna ca polita pentru 10 milioane de dolari datorie a Greciei
    in urmatorii cinci ani costa 975.000 de dolari.

    Agentiile de rating se uita nu la promisiunile guvernului
    socialist condus de Papandreou, ci la indicatorii macroeconomici si
    la ce se ascunde in spatele lor. Spre exemplu, la prima vedere,
    evolutia PIB in 2009 si 2010 a fost oscilanta, dar nu
    inspaimantatoare: dupa o crestere de 1,4% a urmat un recul de 1,4%;
    insa raportand PIB din ultimul trimestru din 2010 la cel din
    ultimul trimestru al lui 2009 rezulta o scadere abrupta de 6,6%,
    care a venit de mana cu reducerea cu 20% a vanzarilor din comert,
    ca urmare a masurilor de austeritate impuse de la jumatatea anului
    trecut. De asemenea, potrivit unor date preliminare referitoare la
    deficitul bugetar, guvernul a ratat binisor tinta de 9,4% pentru
    2010 si a ajuns cam la 10% din PIB, ceea ce a contribuit si mai
    mult la cresterea neincrederii in capacitatea guvernului atenian de
    a duce la capat orice alte promisiuni fiscale.

    Paradoxul face ca vestea proasta a coborarii ratingului (primita
    de altfel cu explozii de indignare si la Atena, dar si la Comisia
    Europeana) sa vina dupa si din cauza unei vesti bune: liderii
    europeni reuniti la Bruxelles la 24-25 martie au decis nu doar sa
    dubleze maturitatea creditului Greciei, pana la peste 7 ani, si
    sa-i reduca dobanda, dar si sa schiteze modelul Mecanismului de
    Stabilitate Europeana (ESM), succesorul actualului Fond de
    Stabilitate (EFSF) creat anul trecut dupa salvarea Greciei. Agentia
    de rating Fitch, care inca nu luase o decizie referitoare la
    Grecia, a explicat ca prin coagularea formei viitorului ESM (care
    va intra in vigoare din 2013) cresc sansele ca investitorii sa fie
    descurajati sa mai cumpere datoriile statelor cu credibilitate
    indoielnica si sa prefere titlurile europene, cu rating maxim.