BusinessMagazin

Tag: turisti

  • Vă era dor de antreprenorul #şîeu? Ce mesaj a transmis din vacanţa în Bali: „Deşi am zis că-s pe relaxare, nu mă abţin să nu mă re-enervez”

    Antreprenorul Ştefan Mandachi, fondatorul lanţului de restaurante Spartan, cunoscut însă mai ales pentru protestul său inedit prin construcţia unui metru de autostradă din Suceava, continuă să transmită mesaje referitoare la domeniile din România unde vede loc de îmbunătăţiri.

    De data aceasta a făcut câteva observaţii referitoare la potenţialul turismului românesc în timp ce se afla în vacanţă în Bali.

    Redăm mai jos o parte din mesajul lui Ştefan Mandachi, publicat pe pagina sa de Facebook recent:

    „Bali-i o insulă la capătul pământului. Undeva pe lângă Australia. Abia, abia o găseşti pe Google Maps. Ca să ajungi din Europa acolo faci cam 20 ore (plus-minus) cu tot cu escale. Am ajuns #şîeu aici.

    Am trândăvit ca un vierme câteva zile, apoi (defect profesional) am trecut la comparaţii, în stilul meu necruţător.
    Cu fiecare ţară nouă (sau veche) pe care o vizitez devin tot mai lucid. Constat cu tot mai multă acurateţe ce tâlhari nenorociţi au condus România. Cum şi-au bătut joc o mână de maniaci de o ţară cu un potenţial turistic uriaş!

    Azi am fost la Ubud, un fel de sat-oraş din Bali. Am vizitat o orezărie. Pe mine nu m-a lăsat cu gura căscată. Noroc de-un câine râios cu care m-am împretenit’. Prin preajmă mai era şi un parc (pe care ei îl alintau pădure, ca să atragă turişti) în care patrulau multe maimuţe. Şî câteva temple. Dar ce văd eu mai la vale? Colea’n sat au venit să investească cele mai luxoase lanţuri hoteliere din lume, Four Seasons şi Ritz.

    Deşi am zis că-s pe relaxare, nu mă abţin să nu mă re-enervez. Adică, noi avem nestemate ca Bucovina, Transilvania, Delta Dunării şi ne mulţumim cu un pumn de turişti… Iar Bali, o insulă cu patru milioane de locuitori de la capătul globului, atrage anual vro’ 14 milioane de vizitatori. În Bali, templele (care nu te dau pe spate) construite relativ recent, magnetizează milioane de oameni iar noi ne scremem pentru câteva zeci de mii de turişti cu perle culturale din patrimoniul UNESCO, cu cetăţi medievale, mănăstiri vechi, urşi, lupi, munţi, etc.

    Deci o orezărie a putut crea o macro industrie cu sute de prăvălii prin care se generează miliarde de dolari… Dar ia’ să ne gândim că exact aceeaşi orezărie era la… Piatra Neamţ, de exemplu. Şi în loc de templele lor, avem mănăstirile din zona Neamţului. Îţi zic eu ce era: nimic. Pentru că nicio instituţie nu ar fi ajutat sau împins de la spate orezăria din Neamţ.

    În turismul din România e un talmeş balmeş, o degringoladă, o harababură contagioasă, un dezinteres monstruos. Nicio strategie de marketizare a ţării, nicio politică de promovare, nimic, nimic, nimic! Niciun străin nu află ceva relevant despre România în urma vreunei informări oficiale de la noi. Orice patron mediocru, care are un modest departament de marketing, ar putea face o campanie de promovare a ţării, înzecit mai bine decât o face guvernul. Ce mai la deal la vale, suntem luaţi de proşti de către nişte impostori!”

     

  • Staţiunea din România care s-a transformat în 5 ani dintr-o baltă de nămol în care se scăldau bivolii într-o atracţie turistică de top

    Istoria staţiunii Figa a început 2008 când zona a fost inclusă într-un proiect, finanţat din fonduri PHARE – „Creşterea valorii potenţialului balnear al lacurilor sărate din regiunea de Nord-Vest”, proiectul în valoare de 4,2 milioane de euro vizând amenajarea a trei staţiuni unde au existat resurse de apă sărată. 

    1,8 milioane de euro au fost alocaţi pentru amenajarea staţiunii Băile Figa, restul banilor mergând la băile de la Cojocna şi la Dej. Până acum la Figa au fost investiţi peste 5 milioane de euro.

    Construcţia primelor bazine (unul deschis cu apă sărată şi unul închis) de la Figa a început în 2008 şi au fost finalizate în 2010. Încă de la deschidere turiştii, dornici de tratamente cu apă sărată au luat cu asalt staţiunea, în primul an peste 20.000 de turişti trecând porţile complexului balnear.

    Suprins de numărul mare de turişti care au venit la Figa, primarul oraşului Beclean, Nicolae Moldovan a început încă din 2011 un amplu proiect de extindere a parcului balnear care acum are 15 hectare de teren

    În 2011 administraţia oraşului a amenajat un râu leneş pe care iubitorii de apă se pot plimba în voie cu colaci de mari dimensiuni. În 2012 a urmat amenajarea unui nou bazin cu apă dulce şi a unui bazin rustic cu nămol dar şi a unui jacuzzi exterior. Un an mai târziu staţiunea avea deja mini Aqualand, cu tobogane cu jeturi de apă, saună şi un lac sărat. Iar investiţiile au continuat an de an.

    Şi sezonul 2016 vine cu noi surprize pentru turiştii care aleg să-şi petreacă câteva zile de relaxare, la Băile Figa. Autorităţile au pregătit un nou bazin cu apă dulce, au extins zonele de plajă, au adus nisip şi umbreluţe şi se pregătesc pentru a monta un nou topogan, de mari dimensiuni, pentru iubitorii de adrenalină.

     

    În numai cinci ani de la inaugurarea Băilor Figa sute de mii de turişti au trecut deja pragul complexului, numai anul trecut fiind vândute peste 200 de mii de bilete pentru acces în complex.

    „Reţeta de succes a Băilor Figa e încrederea şi viziunea pentru că atunci când ai o perspectiva, ai un proiect, trebuie să fie susţinut şi să ai multă încredere că se poate implementa. Băile Figa sunt o reţetă de succes. Ne pregătim pentru noul sezon şi cel mai important este să urmăreşti acest proiect de aproape şi să vi întotdeauna cum îmbunătăţiri. E nevoie de multă întreţinere, reabilitări tot timpul şi să fie şi o ofertă convenabilă pentru cea mai mare masă de turişti care au mai multe criterii pe baza căruia aleg o locaţie” a dezvăluit pentru Gândul, „reţeta succesului” primarul oraşului Beclean, Nicolae Moldovan.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Big Brother, o realitate înfricoşătoare: Agenţii de frontieră din China instalează aplicaţii de supraveghere pe telefoanele turiştilor

    Guvernul chinez a încălcat libertăţile populaţiei musulmane din provincia Xinjiang, prin instalarea camerelor de supraveghere cu sistem de recunoaştere facială pe străzi şi în moschee. De asemenea, locuitorii ar fi forţaţi să instaleze aplicaţii de monitorizare pe telefoane.

    O investigaţie a jurnaliştilor de la The Guardian, desfăşurată alături de parteneri internaţionali, arată că şi turiştii au devenit ţinta autorităţilor, iar celor care încearcă să intre în Xinjiang din regiunea Kyrgyzstan, li se instalează fără acordul lor aplicaţii de monitorizare pe telefoanele mobile.

    Agenţii de la frontieră le confiscă telefoanele mobile şi instalează în secret aplicaţii care sustrag email-uri, convorbiri şi informaţii despre contacte personale, precum şi informaţii despre telefoanele în sine.

    Turiştii susţin că nu sunt avertizaţi de către autorităţi în prealabil, aceştia declarând că nu ştiu ce anume caută aplicaţiile sau ce informaţii sunt sustrase din telefoanele lor.

    Investigaţia jurnaliştilor The Guardian, desfăşurată alături de reporterii The New York Times şi Süddeutsche Zeitung arată că poliţiştii de frontieră, de la punctul de trecere Irkeshtam, confiscă şi verifică telefoanele turiştilor.

    Edin Omanović, membru al grupului Privacy International, descrie concluziile investigaţiei ca fiind „extrem de îngrijorătoare pentru o ţară care pedepseşte descărcarea pe telefon a aplicaţiilor interzise sau citirea anumitor ştiri”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Oraşul european distrus de turişti. Foarte mulţi localnici se gândesc deja să plece din casele în care s-au născut şi să se mute din oraş – VIDEO

    Casele colorate din Notting Hill, un cartier de lux din Londra, sunt luate cu asalt de iubitorii de Instagram care îşi caută următoarea zona pictorească pentru a o posta pe social media, iar aceasta nu este singura zonă care este luată sub asediu, conform Daily Mail.
     
    Satele idilice din Marea Britanie care au case istorice au început să aibă o creştere a turiştilor, care caută locuri atrăgătoare pentru selfie-uri. Cartierele din Londra de west au fost făcute publice de către Hugh Grant în 1999 şi de atunci au fost pline de turişti.
     
    „A devenit din ce în ce mai rău. Au început să se aşeze pe treptele casei mele şi sunt nepoliticoşi câteodată,” a spus o pensionară de 90 de ani, care a trăit într-o zona spectaculoasă timp de 40 de ani.
     
    „Se agaţă de balustradă. Îşi iau prânzul în faţa uşii mele si am avut un bărbat care s-a rezemat de uşa casei în timp ce îşi făcea un selfie. Aud oameni ţipând  la 9 dimineaţa,” a spus vecina sa, care are o casă albastră desrisă de mulţi turişti ca o proprietate desprinsă din Disneyland.
     
     
     
     
     
     
     
     
     
     
     

  • Cum a ajuns un profesor din Cluj să vândă, alături de fiica sa, croaziere de 6 milioane de euro

    “Am intrat pe al 15-lea an, creştem an de an şi ca birouri, şi ca vânzări, şi ca oameni şi sunt convins că suntem pe drumul cel bun”, descrie Ioan Băsea afacerea Croaziere.net, începută în urmă cu 14 ani în Cluj. Aceasta vinde vacanţe pentru linii de croazieră, atât în mod direct, cât şi prin intermediul agenţiilor de turism.
    ​Agenţiile sunt prezente în Bucureşti, Cluj, Constanţa şi Braşov; antreprenorul vizează însă extinderea în alte două oraşe.
    „Am cam făcut de toate până la momentul acesta şi ideea mi-a venit gândindu-mă la fiica mea. Mi-am spus că pentru o domnişoară o agenţie de turism poate fi un bussines de perspectivă şi se pare că nu m-am înşelat”, descrie el modul în care a început afacerea Croaziere.net în 2005. Fiica sa, Casiana, este în prezent asociat în business, postură despre care tatăl său spune că „o prinde”.
    Înainte de această etapă însă, antreprenorul a acumulat o experienţă diversă, chiar şi în mediul universitar. „Am început cu o carieră universitară, după care am renunţat. Ca şi cadru didactic universitar, era moda anilor ’95-’96, când am început tot felul de mici/mari afaceri, de genul transport de marfă, en-gros alimentar cu distribuţie”, îşi descrie Băsea primele experienţe profesionale. Ulterior a aplicat pentru a emigra în Canada împreună cu familia, dar a fost respins. S-a întors apoi în business ca director de sucursală „la un mare SA din Bucureşti”, povesteşte el, din domeniul construcţiilor.
    Businessul cu croaziere a început cu vânzările directe, B2C (Business to Customer), în condiţiile în care, spune antreprenorul, la vremea la care şi-a început el afacerea, agenţiile de turism erau foarte circumspecte la acest tip de vacanţe: „Asta venea din faptul că produsul nu era cunoscut, este un produs cu o cantitate de informaţie tehnică mai ridicată”.
    Au pus la punct partea teoretică, respectiv acreditarea agenţiei, la  CLIA (The Cruise Lines International Association), un fel de for director a tot ce înseamnă linii, vase de croazieră, agenţii de croazieră acreditate, explică Băsea. Acreditarea este importantă întrucât în America, de pildă, pentru a putea vinde croaziere, trebuie să fii acreditat CLIA. Apoi au dus şi pregătirea lor teoretică mai departe şi au făcut un master de CLIA Academy, în Miami. „Am luat legătura cu americanii fiindcă industria este a americanilor, majoritatea liniilor de croazieră sunt linii americane, iar ei ne-au sugerat clar: pentru a vinde croaziere trebuie să fiţi specializaţi”, descrie el una dintre specificităţile acestui business.
    În acest moment, ei vând direct pentru circa 30 de linii de croazieră (operate de trei mari companii), iar preţul, potrivit antreprenorului, este „acelaşi şi în Botoşani, şi în Oradea, dar şi în Miami şi în San Francisco. Vindem la tarife impuse de linia de croazieră, iar aceasta ne cedează nouă anumite comisioane. Sunt anumite promoţii dedicate pieţei româneşti, unde tarifele sunt mai mici decât în alte pieţe”. Costul unei croaziere a scăzut şi poate porni, potrivit informaţiilor acordate de reprezentanţii afacerii, de la 300 de euro/persoană; cea mai scumpă croazieră vândută de Croaziere.net, un „grand-voyage” de 130 de zile –  a ajuns la 40.000 de euro.
    Cine cumpără însă croaziere? Potrivit lui Ioan Băsea, cei care cumpără cel mai mult sunt „first-cruiserii şi, să zicem, un pic vânători de last-minute-uri – cu toate că termenul nu este foarte adecvat, în croaziere nu vorbim de last-minute, vorbim de first-minute, de early-booking, cu minimum 6-8 luni înainte de navigare, asta garantează un tarif mai bun”. Ca segment de vârstă, sunt persoane cu vârste cuprinse între 15-16 ani şi 70-80 de ani, dar cea mai mare parte sunt cei de 40-50 de ani, „cei mai potenţi financiar”.
    Ioan Basea adaugă că majoritatea clienţilor lor sunt la a zecea, a douăsprezecea croazieră, iar când se întorc toamna deja îşi rezervă croazierele pentru anul viitor. „S-au obişnuit, ştiu că pot să prindă un tarif bun. Avem turişti vânători de last-minute-uri sau price-sensitive, care se uită şi vor ce e mai ieftin, cu toate că au înţeles că ce e mai ieftin nu înseamnă întotdeauna şi ce e mai bun şi avem turişti care de la a şasea, a şaptea croazieră în sus s-au rafinat, şi ca destinaţie, şi ca şi client.
    De obicei, turistul de croazieră cumpără mai întâi la tarife mici, prin Europa, Marea Mediterană, prin Marea Nordului, prin baltice, după care aleg şi destinaţii mai scumpe, cum ar fi Australia, Asia, Alaska şi Caraibe şi, „sigur, la alţi bani, puţin mai scump. Şi se dezvoltă bine sectorul, începe să vină din urmă partea de luxury cruise, cu vase micuţe cu buticuri, cu multe facilităţi la bord, unde, într-adevăr, tarifele sunt mai prohibitive.”
    Clienţii din România care merg pentru prima dată în croazieră încep de obicei cu Mediterana: „Mediterana de Vest, Mediterana Centrală, de Vest, extensie Africa, Mediterana de Est şi pe urmă vorbim de Marea Nordului cu fiorduri, cu capitale baltice, acestea sunt primele două-trei croaziere pe care le fac, după care încep oamenii să prindă gustul şi să ceară tot felul de destinaţii care mai de care mai deosebite, mai exotice, de la Caraibe la Patagonia, de la Alaska la Australia, deci practic orice ai în gând găseşti la noi şi sigur îţi găsim o destinaţie unde ori n-ai fost niciodată, ori n-ai cum să ajungi decât pe calea apei”, descrie Băsea comportamentul turiştilor care merg în croaziere.
    Produsul începe însă să nu mai fie nou. „Ca idee, acum vreo 13-14 ani am încheiat primul an cu cinci cabine vândute, deci cu vreo zece pasageri, în 2017 au ajuns la 8.000 de pasageri, iar în 2018, la 11.000. Produsul va avea o creştere în continuare. Noi estimăm că vom încheia cu circa 15.000 de turişti, iar revânzătorii noştri tot atât. Şi, ca un scenariu optimist, cred că în următorii ani ne putem duce la câteva sute de mii, cu siguranţă”, descrie el aşteptările pentru perioada următoare. În ceea ce priveşte tendinţele internaţionale pe această piaţă, spune că produsul a înregistrat în ultimii ani creşteri constante, de 10-12%. „Trendul acum este că marile linii îşi lansează câte 2-3 vase anual şi mare parte din ele sunt de dimensiuni foarte mari, de 5.000 – 6.000 de pasageri. Dacă prin 2008 turismul de croazieră în Europa era la vreo 2 milioane de turişti, acum se apropie de 5-7 milioane. Trendul este unul crescător, de la an la an, este considerat produsul cel mai complet şi cel mai complex. Se potriveşte cu trendul de repede înainte. Să vezi în cinci zile un număr de 5, 6 până la 8 culturi, civilizaţii şi gastronomie diferite e în trend, asta e direcţia.”
    La nivel mondial, piaţa de croaziere a încheiat în anul 2018 cu un număr de 27,2 milioane de turişti, în creştere cu 10% faţă de 2016 şi în creştere uşoară faţă de 2017, când numărul de pasageri atinsese 25,8 milioane. Per total, în ultimii cinci ani, produsul de croazieră a avut o creştere de 20,5% faţă de celelalte tipuri de vacanţe. Cele mai căutate croaziere la nivel mondial sunt cele cu destinaţia Caraibe (vest, est, sud), întrucât marea majoritate a pasagerilor călătoresc din SUA.
    În ceea ce priveşte cele mai recente investiţii, spune: „Noi nu ne luăm vile sau iahturi, ci investim în diverse platforme. Avem de exemplu un booking engine al nostru unde agenţii îşi pot face rezervările pentru vreo 15 linii de croazieră. Avem în paralel şi un sistem pentru turiştii noştri. Investim mult în promovare. Ne-am mai modernizat sediile, tot timpul e ceva de cheltuit în dezvoltare.”

  • Insulă paradisiacă lăsată în paragină. La ce preţ a fost licitată

    Cu toate acestea, în 2011 insula a fost distrusă de un ciclon, fapt ce a dus la prăbuşirea turismului din zonă, aşa că proprietarii au decis, în loc să restaureze hotelul cu banii din asigurare, să păstreze întreaga insulă pentru ei înşişi.

    Acum, insula a fost scoasă la licitaţie, cu un preţ de pornire de 14 milioane de dolari. Tom Bibson, agentul imobiliar care se ocupă de vânzare, spune că cel care va cumpăra proprietatea va “moşteni” şi structura resortului, o pistă de aterizare construită de compania aeriană Qantas, o centrală electrică şi o staţie de tratare a apei.

    Dunk nu este singurul exemplu de acest fel. Pe mai multe insule din zonă au fost închise unităţile de cazare, din cauza cicloanelor numeroase care fac ravagii în regiune, precum Ciclonul Debbie, din 2017.

    Însă nu doar catastrofele naturale afectează turismul, ci şi dolarul australian în creştere, alături de majorări ale biletelor de avion. Mulţi turişti străini, dar şi mulţi australieni, au început să se îndrepte spre opţiuni mai convenabile, precum Bali sau Puket.

     

  • Avertisment pentru turiştii care vor pleca în Grecia. Un virus periculos i-ar putea ucide

    În urmă cu o săptămână, Ministrul de Externe din Marea Britanie a inclus insectele pe lista potenţialelor pericole la care se expun cei care călătoresc în Grecia, în contextul în care în 2018 s-au înregistrat sute de cazuri de îmbolnăvire, cauzate de ţânţari, scrie The Guardian.

    „Au fost suficient de multe cazuri încât să realizăm că acum este o problemă ce ţine de sănătatea publică. Virusul a ajuns în Grecia prin intermediul păsărilor migratoare şi le recomandăm tuturor să ia măsuri de protecţie, cum ar fi să poarte haine cu mânecă lungă, să evite locurile cu apă stătătoare şi să folosească spray-uri împotriva ţânţarilor şi plase protectoare”, a transmis Danai Pervanidou, oficial din domeniul sănătăţii publice din Grecia.

    În Grecia, 316 persoane au fost infectate cu virusul West Nile, iar 50 au murit, în 2018. Centrul de diagnostic şi prognoză a precizat că s-au înregistrat cazuri atât în zonele rurale, cât şi în cele urbane. Cei infectaţi cu virusul nu au avut niciun fel de simptome. 20% dintre ei au făcut febră, dureri musculare şi dureri de cap şi doar 1% au ajuns la spital în stare gravă, potrivit Centrului American pentru Controlul şi Prevenţia Bolilor.

    Dintre cei la care virusul s-a confirmat, în Grecia, 243 au manifestat simptome neurologice, care au dus la encefalită, meningită şi paralizie.

    În acest context, ambasada SUA din Atena a emis o alertă, sfătuind cetăţenii să ia ăsuri preventive.

    Anual, în Grecia ajung 31 de milioane de vizitatori – de trei ori mai mult decât populaţia ţării. Astfel, autorităţile elene încearcă să ia măsuri pentru informarea şi pregătirea personalului medical, cât şi a turiştior, dar şi a populaţiei, scrie stirileprotv.ro

  • Avertisment pentru turiştii care vor pleca în Grecia. Un virus periculos i-ar putea ucide

    În urmă cu o săptămână, Ministrul de Externe din Marea Britanie a inclus insectele pe lista potenţialelor pericole la care se expun cei care călătoresc în Grecia, în contextul în care în 2018 s-au înregistrat sute de cazuri de îmbolnăvire, cauzate de ţânţari, scrie The Guardian.

    „Au fost suficient de multe cazuri încât să realizăm că acum este o problemă ce ţine de sănătatea publică. Virusul a ajuns în Grecia prin intermediul păsărilor migratoare şi le recomandăm tuturor să ia măsuri de protecţie, cum ar fi să poarte haine cu mânecă lungă, să evite locurile cu apă stătătoare şi să folosească spray-uri împotriva ţânţarilor şi plase protectoare”, a transmis Danai Pervanidou, oficial din domeniul sănătăţii publice din Grecia.

    În Grecia, 316 persoane au fost infectate cu virusul West Nile, iar 50 au murit, în 2018. Centrul de diagnostic şi prognoză a precizat că s-au înregistrat cazuri atât în zonele rurale, cât şi în cele urbane. Cei infectaţi cu virusul nu au avut niciun fel de simptome. 20% dintre ei au făcut febră, dureri musculare şi dureri de cap şi doar 1% au ajuns la spital în stare gravă, potrivit Centrului American pentru Controlul şi Prevenţia Bolilor.

    Dintre cei la care virusul s-a confirmat, în Grecia, 243 au manifestat simptome neurologice, care au dus la encefalită, meningită şi paralizie.

    În acest context, ambasada SUA din Atena a emis o alertă, sfătuind cetăţenii să ia ăsuri preventive.

    Anual, în Grecia ajung 31 de milioane de vizitatori – de trei ori mai mult decât populaţia ţării. Astfel, autorităţile elene încearcă să ia măsuri pentru informarea şi pregătirea personalului medical, cât şi a turiştior, dar şi a populaţiei, scrie stirileprotv.ro

  • Vacanţă în stil rural în Republica Moldova

    Republica Moldova ascunde, nu departe de Chişinău, un sat cu 12 case din lut construite de proprietarii cramei Asconi Winery, care atrage anual aproape 100.000 de turişti şi în medie 300 de turişti pe zi. Aceştia vin aici pentru a se caza pe timp de weekend, pentru a sărbători o zi de naştere sau un botez ori o nuntă, dar şi fără să se cazeze, doar pentru a savura un pahar de vin în mijlocul naturii, spun reprezentanţii cramei. Crama Asconi are o tradiţie de aproape 25 de ani, fiind fondată în 1994, şi are în proprietate peste 500 de hectare de vie în rod. Proprietarul cramei, Anatoli Sîrbu, povesteşte că afacerea lui se bazează pe trei linii de business – domeniul agrar, vitivinicol şi turism, pe cea din urmă înfiinţând-o în urmă cu patru ani.

    „Sectorul agrar ne permite să controlăm tot procesul de producţie, de la calitatea strugurelui până la sticla cu vin. Ceea ce este foarte important, pentru că cel care produce struguri produce şi vinul, nu invers”, a spus Anatoli Sîrbu. Însă partea turistică a cramei a avut un început surpriză, dacă ne gândim că proprietarii au spus că prima dată au început cu un cuptor în care pregăteau câteva bucate pentru puţinii turişti care vizitau în trecut crama. „Partea de turism a apărut întâmplător. Am început cu un cuptor la care pregăteam câteva bucate, în general plăcinte pentru clienţi, şi treptat s-a dezvoltat şi acest sector. În final am decis să construim un sătuc, am mai ridicat un restaurant, iar în prezent avem două restaurante şi 12 case cu 20 de camere de cazare. Din aceste 20 de camere, patru sunt duble, în sensul că au şi sufragerie”, a spus Mihaela Sîrbu, manager de turism în cadrul cramei Asconi. Reprezentanţii afacerii nu oferă însă detalii referitoare la valoarea investiţiilor realizate în acestea.

    Ea spune că materia primă care este folosită la pregătirea bucatelor în cele două restaurante ale cramei este cumpărată exclusiv din Republica Moldova, iar toate bucatele sunt gătite în cadrul cramei. „Am mers pe zona tradiţională în ceea ce priveşte turismul. Şi cu bucătăria mergem tot în direcţia tradiţională”, spune Anatoli Sîrbu. El este completat de fiica sa, Mihaela Sîrbu, implicată şi ea în business: „Dacă în primul restaurant Asconi se servesc bucate tradiţionale din Republica Moldova, în cel de-al doilea restaurant meniurile sunt inspirate din bucătăria ţărilor balcanice, pentru că Moldova, România, Bulgaria, Croaţia au bucate asemănătoare, sunt doar puţin diferite. Încercăm să avem o varietate cât mai mare având în vedere că vin turişti străini de peste tot, vrem să le facem tuturor pe plac”. De bunăstarea turiştilor se ocupă o echipă de circa 40 de persoane care ocupă poziţii de bucătari sau chelneri.

    Deşi reprezentanţii Asconi au investit în dezvoltarea turismului şi au în plan să mai investească în acest sector pentru a putea găzdui un număr cât mai mare de turişti, principala linie de business a cramei este producţia de vin. În prezent, crama are o capacitate de producţie de aproximativ 13 milioane de sticle anual, din care peste 98% merg spre export, povesteşte proprietarul Anatoli Sîrbu.

    „Tradiţional, Republica Moldova a fost axată pe export, este un fenomen rar, cred că peste 90% din tot vinul care se produce în Republica Moldova este exportat. Asta pentru că locuitorii tradiţionali autohtoni au vinul lor de casă şi nu prea se aruncă să cumpere din magazine. Ei cred mai mult în butoaiele lor de 20 de ani. Pe piaţa din Franţa aproximativ 50% din vinurile produse local se vând tot pe piaţa locală, deci la noi este un fenomen rar întâlnit.”

    El îşi aduce aminte că în 2005 crama a exportat 35 de milioane de sticle de vin în Ucraina, Rusia şi alte ţări sovietice. „În prezent, facem export în aproximativ 20 de ţări – printre care România, Cehia, Slovacia, Cehia, UK, Israel, Nigeria, SUA, China, Austria, Polonia, Japonia. Sunt ţări în care suntem prezenţi permanent, având comenzi lunare, şi sunt ţări din care primim câteva comenzi anual, dar este un început, a spus Anatolie Sirbu, proprietarul Asconi Winery. El a menţionat faptul că cerinţele în ceea ce priveşte vinul sunt diverse şi în funcţie de ţările în care este acesta exportat. Astfel că, dacă în America se cer vinuri mai lemnoase, în România acestea nu vor avea viaţă prea lungă, deoarece consumatorul român caută vinuri proaspete şi lejere.

    „Respectăm trendurile regionale, iar ce se consumă în China nu se consumă în Olanda şi ce se consumă în SUA nu se consumă în România. Dacă celor din SUA le place foarte mult lemn, în România se cer vinuri proaspete”, a spus proprietarul cramei. De altfel, din cele 20 de pieţe pe care este prezent brandul Asconi, cea mai mare piaţă este China. „Avem 50 de clienţi internaţionali pe toate pieţele, dar în China avem cel mai mare număr de clienţi companii, aproximativ 26.”

    Începând cu anul trecut, vinurile Asconi sunt prezente şi pe piaţa din România cu trei branduri – Sol Negru, Ice Wine şi Rezerva, însă acestea pot fi găsite momentan doar în sectorul HoReCa, urmând să intre şi în sectorul de retail.

    „Am decis să aduc vinurile Asconi în România pentru că vorbim de un vin de calitate şi am dorit ca şi consumatorul român să se bucure de acest vin procesat cu tehnologie de ultimă generaţie. Există cerere pentru acest tip de vin, deşi importăm de foarte puţin timp, pentru că are un raport calitate/preţ foarte bun. Clienţii revin, au devenit deja fideli unui anumit gen de vin, a spus Marin Braga, proprietarul Wine Art Office şi cel care distribuie pe piaţa locală vinurile Asconi.

    Strategia pentru piaţa din România este creşterea brandului Sol Negru pentru industria HoReCa, însă pe termen mediu şi lung Wine Art Office are în plan crearea unei etichete personalizate pentru lanţurile de retail. „Ne adresăm clientului tânăr, deschis, care a auzit de vinurile din Moldova, de vinurile proaspete şi prietenoase, dar în acelaşi timp complexe. Consumatorul va găsi vinurile Asconi atât în restaurantele cu bucătărie urbană, cât şi în cele mai sofisticate, gourmet sau cele cu fine-dining.”

    Şi-au propus ca importul în România să ajungă la 500.000 de sticle în următorii cinci ani, fiind în prezent listaţi atât în restaurante nou-deschise, cât şi în câteva restaurante cu istorie culinară pe piaţa HoReCa din Bucureşti, potrivit Simonei Mardale, consultant strategie şi marketing la Wine Art Office.

    Fundamentul vinurilor Asconi este bazat pe soiuri franţuzeşti, precum Chardonnay, Sauvignon-Blanc, Muscat, Cabernet-Sauvignon, Merlot. Însă recent reprezentanţii au plantat şi soiuri speciale, precum Riesling, Malbec, Pinot Noir şi desigur soiurile autohtone regionale Fetească Albă, Fetească Neagră, Rară Neagră şi Saperavi.

    În ceea ce priveşte planurile de dezvoltare, reprezentanţii cramei au de gând să extindă via şi să crească organic.

    „Extindem via, iar până anul viitor vom planta 35-50 hectare. Avem deja achiziţionaţi butaşii. Apoi avem în vedere o dezvoltare anuală de 5-10 hectare de butaşi plantaţi. Până la începutul lunii viitoare vom avea pregătite 21 de cisterne noi, cu un volum de 150.000 litri, cumpărate pentru a stoca vinul şi a răspunde cererii la export în creştere, a adăugat Ion Mereuţa, vinificator la Asconi.

    Republica Moldova dispune de 112.000 ha de viţă-de-vie, plantate cu peste 50 de tipuri de soiuri tehnice. Arealul viticol este repartizat în trei regiuni vitivinicole istorice: Valul lui Traian (sud-vest), Ştefan Vodă (sud-est) şi Codru (centru), destinate producerii vinurilor cu indicaţie geografică protejată. Viticultura Republicii Moldova corespunde tendinţelor mondiale, cuprinzând soiuri de origine vest-europeană, caucaziană, dar şi autohtonă. Cele circa 112.000 de hectare sunt plantate 70% cu soiuri albe (Rkatsiteli, Sauvignon Blanc, Chardonnay, Aligote), preponderent în zona Codrunşi, şi 30% cu soiuri roşii (Cabernet Sauvignon, Merlot, Pinot Noir, Saperavi), specifice regiunilor de sud. Soiurile aromate ocupă 36% din podgorii.

    Caracteristicile vinului moldovenesc sunt asigurate prin soiurile autohtone, care reprezintă 10% din suprafeţe, printre care: Fetească Albă, Fetească Regală, Fetească Neagră, Rară Neagră, Plavai, Viorica. „Sectorul vitivinicol formează 3,2% din produsul intern brut, 7,5% din totalul exporturilor din Republica Moldova şi are peste 250.000 de angajaţi la cele 140 întreprinderi vitivinicole. Moldova are cea mai mare densitate a viilor din lume, de 3,8% din suprafaţa ţării şi 7% din terenurile arabile. De asemenea, 18 milioane de decalitri este volumul anual de vin produs în Republica Moldova, dintre care 86% vinuri liniştite şi 14% vinuri speciale şi spumante”, a adăugat Anatoli Sîrbu.

    El a mai spus că 30.000 de hectare reprezintă plantaţiile noi de viţă-de-vie în ultimii şapte ani, majoritatea clone noi din familia Vitis Vinifera. În ceea ce priveste exportul, 67 de milioane de sticle sunt exportate anual în peste 30 de state ale lumii, din care 55% vinuri roşii. „Investiţiile în plantaţii viticole noi, echipamente şi tehnologii de producere în ultimii 10 ani însumează 330 de milioane de euro. Au fost create multe pepiniere de butaşi de viţă-de-vie pe parcursul ultimei perioade de timp, care comercializau rădăcini combinate cu material săditor european. Maturarea vinurilor beneficiază de microclimatul ideal al beciurilor, la o temperatură şi umiditate constantă”, mai spune proprietarul cramei. În final, exportul de vinuri din Republica Moldova reprezintă în valoare totală 156,1 milioane de dolari, iar 40% din vinurile exportate de Republica Moldova sunt vinuri îmbuteliate.

  • La doar 20 de ani, când pentru mulţi tineri cariera are încă de aşteptat, Mădălina Balaiban îşi înfiinţa deja prima afacere

    Mădălina Balaiban, fondator şi general manager al Hello Holidays şi Hello Holidays Transport, spune că a înfiinţat compania din dorinţa de a cunoaşte lumea. „Îmi aduc şi acum aminte: eram în clasa a XI-a la Liceul de Turism din Călimăneşti. Pe vremea aceea erau puţine licee cu profil de turism în ţară. Acolo am început să visez la un business al meu. Mi-am spus că vreau mai mult. Să călătoresc, să descopăr ce înseamnă crearea unei vacanţe şi ce implică serviciile hoteliere”, povesteşte ea.

    Astfel, a decis să se înscrie la Facultatea de Economie a Turismului, căreia avea să îi urmeze şi un master în turism. În timpul facultăţii, la 19 ani, s-a angajat într-o agenţie de turism, dar după două sezoane a hotărât să pornească propriul business, deoarece, spune ea, „voiam să ofer altceva, să pun în practică ceea ce observam că lipseşte pieţei, agenţiei unde lucram”.

    Aşadar, în 2007 a pus bazele Hello Holidays. Noutatea situaţiei spune că nu a speriat-o şi tocmai faptul că a pornit pe drumul antreprenoriatului fără să stea prea mult pe gânduri crede că i-a adus succesul. „Sincer, n-am pornit cu spaimă. Pot spune că m-am aruncat cu capul înainte şi cred că acesta este motivul pentru care am avut succes. Nu am stat foarte mult să îmi cântăresc deciziile, să calculez. Aveam o idee, o puneam în practică doar pentru că îmi plăcea. N-am stat să gândesc ce costuri ar implica, care ar fi rentabilitatea sau care vor fi rezultatele. Astăzi mă bucur că am avut această îndrăzneală, consider că am oferit vacanţelor clasice un plus prin entuziasmul şi ideile mele”, spune Balaiban.

    A pornit afacerea cu un credit de 10.000 de euro de la bancă şi cu sprijinul părinţilor, care i-au cumpărat apartamentul în care are şi în prezent sediul uneia dintre cele două agenţii. „Astfel, nu am avut grija chiriilor, cel puţin pentru început”, spune antreprenoarea. Iniţial, agenţia s-a numit Vilextur Travel şi ulterior, în 2011, antreprenoarea a decis să îi schimbe numele în Hello Holidays. În prezent, agenţia are două unităţi deschise în Capitală. În 2013 a decis să intre pe o nouă nişă, aşa că a pus bazele unei a doua firme, Hello Holidays Transport. „Până atunci am închiriat autocarele firmei părinţilor mei sau ale altor cunoscuţi. Mă pricepeam la piaţa de transport întrucât în acest domeniu crescusem. Chiar este prima mea dragoste. Păstrez în minte acum doar entuziasmul şi emoţia lansării primei curse. Un autocar plin de turişti spre Grecia. Pot avea cinci businessuri, dar tot nu aş renunţa la autocare”, povesteşte antreprenoarea.

    În 2018 agenţia de turism a înregistrat o cifră de afaceri de aproximativ 4 milioane de euro, în creştere cu 94% faţă de anul precedent, creştere datorată lansării programelor de circuite cu autocarul, „programe care ne-au adus nu doar un suflu nou, ci şi noi oportunităţi de dezvoltare”, spune ea. Firma de transport a avut anul trecut venituri de peste 2,9 milioane de lei, potrivit site-ului Ministerului de Finanţe. „Pentru 2019 plănuim o creştere cu încă 40% faţă de anul precedent. Este o estimare făcută privind rezultatele primului trimestru”, adaugă antreprenoarea.

    Anul trecut, Hello Holidays a vândut pachete de vacanţă pentru mai mult de 20.000 de turişti, dintre care 8.000 prin programele de circuite – „un produs nou îmbrăţişat cu succes de clienţii noştri şi care, în doar câteva luni de la lansare, a înregistrat peste 140 de plecări cu avionul şi cu autocarul.” În ceea ce priveşte firma de transport, de la deschidere până în prezent aceasta a înregistrat peste 2.000 de curse anual. Anul acesta compania a investit aproape 1 milion de euro în noile autocare. „Avem un total de nouă autocare, şase microbuze şi cinci autoturisme. Investiţiile continuă în privinţa dezvoltării numărului de destinaţii atinse, atât prin circuite, cât şi pentru sejururi. Vrem să oferim şi mai multe opţiuni de cazare, în destinaţii noi, apropiate şi accesibile românilor”, descrie fondatoarea businessului planurile pentru perioada următoare. Tot pentru anul în curs, reprezentanţii companiei au în plan mărirea echipei.

    „Va creşte numărul de agenţi de turism specializaţi pe rezervări, dezvoltăm partea de comunicare cu clienţii şi dezvoltăm imaginea companiei. De asemenea, ne dezvoltăm portofoliul de destinaţii. Am pregătit vacanţe în Egipt şi Maroc, avem locuri în zboruri charter spre Antalya, Izmir, Creta, Rodos şi Zakynthos, am lansat mai multe programe de circuite, în care străbatem trasee şi locuri noi. Este un an cu multe planuri de dezvoltare”, spune Balaiban.

    Echipa Hello Holidays numără 21 de persoane, însă pe perioada verii numărul de ghizi creşte, ajungând la peste 40 de angajaţi. Acestora li se adaugă şi personalul firmei de transport, de aproximativ 20 de angajaţi. „Per total, suntem 40 de angajaţi permanenţi şi aproximativ 60 pe timpul verii, cu tot cu colaboratori.”
    Clienţii cărora compania li se adresează sunt, potrivit fondatoarei, persoane cu venituri mici şi medii, uneori şi peste medie, cu vârste cuprinse între 22 şi 55 de ani. „Sunt oameni comunicativi şi veseli. Sunt oameni dornici de cunoaştere, care muncesc din greu poate pentru vacanţele cumpărate”, îi descrie Mădălina Balaiban pe cei care cumpără pachetele Hello Holidays.

    Cât despre preţuri, ea spune: „Oferim vacanţe de o zi în cadrul proiectului «O zi cât o vacanţă», unde preţurile variază între 160 şi 200 de lei, cu excursii de o zi în zone din România şi Bulgaria, precum Transfăgărăşan, Bran, Transalpina, Delta Dunării, Veliko Tîrnovo şi Balcic, pachete de vacanţă în Grecia, Turcia şi Bulgaria, unde costurile pornesc de la 200 de euro/familie, şi circuite în Europa cu autocarul sau cu avionul, care sunt împărţite pe categorii low budget sau cu preţuri medii, pentru o mai uşoară selecţie.” Ca marjă de preţ, pachetele companiei costă între 200 şi 500 euro/familie, în funcţie de hotelul, perioada şi destinaţia alese, preţul unei vacanţe ajungând însă şi la peste 1.000 de euro de familie, în cazul pachetelor cu servicii all inclusive şi transport cu avionul.

    În topul destinaţiilor alese de clienţii Hello Holidays se află Grecia, „dar situaţia este într-o continuă schimbare, mai ales anul acesta, când preconizez o uşoară modificare în trend datorită proiectelor noi lansate. Circuitele cu autocarul cântăresc şi ele puternic la schimbarea de trend. Într-adevăr, cerere mare este în continuare pentru Grecia, unde am lansat în premieră destinaţii noi cu autocarul: Maronia şi Pelion, iar pe locul doi se află clasicele staţiuni de pe riviera turcă, apoi Bulgaria, cu Nisipurile de Aur”, explică antreprenoarea. Mădălina Balaiban spune că în ultimii ani românii sunt mai atenţi şi analizează fiecare ofertă de pe piaţă înainte de achiziţionare. „Încă vorbim despre o piaţă de preţ, dar atentă la serviciile oferite. Există schimbări semnificative în bine, o evoluţie frumoasă. Mulţi clienţi încep să revină nu doar pentru tarifele mici, ci şi pentru atmosfera oferită, pentru siguranţă şi, bineînţeles, pentru proiectele noi pe care le lansăm. Am simţit asta în urma lansării proiectului «O zi cât o vacanţă» şi a circuitelor proprii cu autocarul.” 

    „Piaţa se dezvoltă constant datorită dorinţelor oamenilor de cunoaştere, de a explora destinaţii noi. În ultimii ani, consider că a fost un boom, a fost o dezvoltare bruscă, în special pe nişa circuitelor”, susţine antreprenoarea. Cât priveşte provocările pieţei, ea spune că „provocarea majoră din ultimii ani este dezvoltarea cu o rapiditate uimitoare a mediului online, cu care toate agenţiile încearcă să ţină pasul. Datorită tehnologiei s-a simplificat major modul de rezervare a unei vacanţe, ducând la o creştere substanţială a numărului rezervărilor. Însă aici apare şi compromisul. Oricine vrea să vândă mult, dar trebuie să existe timp şi pentru socializarea cu clientul”. Astfel, antreprenoarea spune că încearcă în cadrul agenţiei să ţină pasul cu tehnologia, dar să păstreze în acelaşi timp relaţionarea cu clienţii, menţinând sediile şi crescând numărul de angajaţi, pentru ca disponibilitatea de a comunica cu clienţii să fie mai mare.
    Mădălina Balaiban îi sfătuieşte pe tinerii antreprenori să aibă încredere în instinctele lor, să asculte sfaturile şi îndrumările celor din jur, dar să aplice doar ceea ce cred ei de cuviinţă că li se potriveşte. „Când îţi place businessul pe care îl faci, pe care l-ai creat, este imposibil ca instinctul să te înşele. Ascultă, fii deschis, cerne şi apoi ia o hotărâre.”