BusinessMagazin

Tag: traditii

  • 5 oraşe din România care sunt mai frumoase decât te aşteptai

    După ce ţi-am dezvăluit care sunt cele 7 minuni ale României, spectaculoase şi necunoscute, îţi propunem să descoperi 5 oraşe condimentate bine cu istorie, cultură şi tradiţii şi care sunt mult mai frumoase decât te aşteptai!

    De câte ori vorbeşti despre frumuseţile patriei, mai ales atunci când trebuie să faci câteva recomandări unor prieteni din străinătate, primele locuri din România care îţi vin în minte sunt Sibiu, Sighişoara şi Timişoara. Însă există şi alte oraşe mioritice mult mai frumoase decât te aşteptai.

    Descoperă în Galeria Foto care sunt aceste oraşe şi locurile pe care le poţi vizita acolo!

  • Mii de persoane, aşteptate la Târgul de Fete de pe Muntele Găina, cea mai mare sărbătoare populară

    Târgul de Fete este organizat atât în Avram Iancu, localitatea de la poalele Muntelui Găina, cât şi pe un platou de pe munte aflat la o altitudine de aproape 1.500 de metri, transmite corespondentul MEDIAFAX.

    Manifestările au debutat, sâmbătă, în localitatea Avram Iancu, unde a avut loc o paradă a portului cu sute de participanţi care au îmbrăcat costume populare tradiţionale din zona Ardealului, dar şi din alte zone ale ţării.

    Deschiderea oficială a sărbătorii a fost făcută de către tulnicăresele din Avram Iancu, tulnicul fiind un simbol al Ţării Moţilor, dar şi al Târgului de Fete. La prânz a început finala Festivalului concurs “Cultură pentru Cultură”, la care participă câştigătorii locurilor întâi de la toate secţiunile de concurs din zonele Blaj, Sebeş, Ocna Mureş şi Munţii Apuseni, iar de la ora 16.00 este programat un spectacol folcloric.

    Directorul Centrului de Cultură “Augustin Bena” Alba, Daniela Floroian, a declarat, sâmbătă, corespondentului MEDIAFAX, că Târgul de Fete “este atât un brand al judeţului Alba, cât şi al întregii ţări”, iar organizatorii încercă să păstreze tradiţia acestei sărbători vechi de sute de ani.

    “Este o nedeie frumoasă (n.r. – petrecere populară) cu o vechime considerabilă, o dovadă a păstrării tradiţiilor noastre româneşti. Presupunem că vechimea sărbătorii este cu mult înainte de prima atestare documentară din 1816. În prima zi manifestările se desfăşoară în Avram Iancu, iar seara se urcă pe Muntele Găina, unde Târgul de Fete continuă sâmbătă seară şi duminică. Ca în fiecare an invitaţia noastră este: Hai pe Muntele Găina! Hai pe muntele dragostei!” a mai spus Daniela Floroian.

    Manifestările de pe Muntele Găina încep sâmbătă seară, în jurul orei 20.00, cu spectacole de muzică uşoară, iar de la ora 21.00 este programat un concert al trupei Voltaj, urmat apoi de discotecă în aer liber, focuri de tabără şi focuri de artificii.

    Duminică dimineaţă, tot pe Muntele Găina, va avea loc un ceremonial solemn la Crucea Iancului, cu o slujbă Te Deum, după care oficialităţile prezente la eveniment vor depune coroane de flori.

    Pe Muntele Găina va avea loc şi un târg al meşterilor populari, dar şi un spectacol folcloric cu nume mari ale muzicii populare româneşti precum Veta Biriş, Nicolae Furdui Iancu, Traian Jurchelea, Mirela Mănescu şi Ancuţa Matei, precum şi ansambluri reprezentative din judeţele Alba, Cluj, Hunedoara, Bihor şi Arad, zone din care în vechime veneau participanţii la târg.

    Şi în acest an organizatorii se aşteaptă la mii de participanţi la Târgul de Fete, iar mulţi dintre ei să înnopteze pe munte, astfel încât a fost pregătită o zonă specială de campare cu toalete ecologice, apă şi alte utilităţi specifice.

    De asemenea, manifestările vor fi monitorizate de peste 200 de poliţişti şi 70 de jandarmi care vor acţiona pentru fluidizarea circulaţiei, dar şi pentru asigurarea liniştii şi ordinii publice în zona în care se desfăşoară manifestările.

    Târgul de Fete de pe Muntele Găina, care este organizat de Consiliul Judeţean Alba, Centrul de Cultură “Augustin Bena”, Consiliul Local şi Primăria Avram Iancu, este considerat cea mai mare sărbătoare tradiţională româneasca în aer liber, fiind programat în fiecare an în cea mai apropiată duminică de data de 20 iulie, praznicul Sfântului Ilie.

    Bătrânii povestesc că pe Muntele Găina nu s-au vândut fete niciodată, fiind vorba de altceva: o sărbătoare a tuturor moţilor, în care tineri, fete şi băieţi, joacă, petrec, cântă, fac cunoştinţă feciorii cu fetele din locuri depărtate, pentru ca apoi, mulţi din ei să se căsătorească.

    Târgul de Fete de pe Găina este menţionat prima dată în anul 1816, dar se pare că este mult mai vechi. Potrivit unor relatări istorice, la Târgul de Fete au participat, în decursul timpului, personalităţi importante precum împăratul austriac Franz Joseph I, în timpul unei vizite în Transilvania, în 1852, primul-ministru al României din perioada interbelică, Ionel I. C. Brătianu, pentru vizita acestuia fiind amenajată o tabără de corturi sau regele României Ferdinand I, în 1924, în prezenţa căruia s-a sfinţit “Crucea Iancului”.

    Manifestările sunt organizate pe Muntele Găina, pe un platou situat la o altitudine de 1.486 de metri, într-o zonă aflată la limita dintre judeţele Alba, Arad, Bihor şi Hunedoara.

    “Târgul de Fete” a fost înregistrat în urmă cu câţiva ani la OSIM, ca marcă înregistrată a Consiliului Judeţean Alba.

  • Solstiţiul de vară 2015: 21 iunie, debutul verii astronomice, asociat şi cu diverse tradiţii populare

    Solstiţiul de vară marchează cea mai lungă zi a anului, de obicei pe 21 iunie – 20 iunie, în anii bisecţi.

    Potrivit Observatorului Astronomic “Amiral Vasile Urseanu” din Bucureşti, în jurul datei de 21 iunie, longitudinea astronomică a Soarelui este de 90°. Este momentul solstiţiului de vară, care marchează începutul verii astronomice.

    Pământul execută atât o mişcare anuală de revoluţie în jurul Soarelui, cât şi o mişcare diurnă de rotaţie în jurul axei polilor tereştri. Axa polilor păstrează (în prima aproximaţie) o poziţie fixă în spaţiu, ea fiind înclinată pe planul orbitei Pământului (numit planul eclipticii) cu 66° 33′. Datorită acestui fenomen, cele două emisfere terestre sunt luminate de Soare inegal în decurs de un an, fapt ce generează la latitudinile medii inegalitatea zilelor şi a nopţilor, precum şi succesiunea anotimpurilor.

    Pentru un observator terestru, fenomenul se materializează pe sfera cerească prin mişcarea anuală aparentă a Soarelui în lungul eclipticii cu aproximativ 1° pe zi, planul eclipticii fiind înclinat faţă de cel al ecuatorului ceresc cu 23° 27′. La momentul solstiţiului de vară, Soarele se va afla la 23° 27′ distanţa unghiulară nord faţă de ecuatorul ceresc, el descriind mişcarea diurnă pe un cerc paralel cu ecuatorul, numit tropicul racului.

    Denumirea de solstiţiu (“Soarele stă”) este dată de faptul că la data respectivă are loc schimbarea gradientului mişcării Soarelui în raport cu declinaţiile acestuia. Soarele aflându-se la culminaţie (pentru latitudinea medie a ţării noastre) la 67° 52′ deasupra orizontului, durata zilei va avea cea mai mare valoare din an, respectiv 15 ore şi 32 de minute, durata nopţii fiind de numai 8 ore şi 28 de minute. Din acelaşi motiv şi crepusculul are durata maximă din an, iar la latitudinile ridicate, crepusculul se prelungeşte toată noaptea, locuitorii regiunilor respective fiind martorii frumoaselor “nopţi albe”.

    După momentul solstiţiului de vară, durata zilei va începe să scadă, iar a nopţii să crească, timp de 6 luni, până la 21 decembrie, momentul solstiţiului de iarnă. În emisfera sudică a Pământului fenomenul se derulează în sens invers.

    Observatorul Astronomic aminteşte faptul că, bazându-se pe acest fenomen, învăţatul grec Eratostene a reuşit să determine încă din anul 250 î.e.n., cu o precizie remarcabilă, lungimea meridianului terestru. Astfel, observând Soarele la momentul culminaţiei în ziua solstiţiului de vară în oraşele egiptene Siena, unde acesta se află chiar la zenit, şi Alexandria, unde Soarele avea o distanţă zenitală de 7° 12′, şi cunoscând distanţa terestră între cele două oraşe, Eratostene a obţinut valoarea lungimii cercului meridian. Aceasta a fost prima operaţie geodezică cunoscută în istorie.

    Un moment semnificativ al anului, solstiţiul de vară este adesea asociat cu tradiţii populare care marchează noi începuturi. Oamenii din toată lumea sărbătoresc această zi cu petreceri, picnicuri, cântece, dansuri şi focuri uriaşe.

    În vechime, solstiţiul de vară era folosit pentru a calcula momentele importante privind muncile agricole. De asemenea, era o perioadă foarte populară din an pentru a organiza nunţi.

    În China antică, solstiţiul de vară era asociat cu energiile feminine – yin. Atunci se celebra Pământul, feminitatea, fiind o sărbătoare complementară solstiţiului de iarnă, asociat cu raiul, masculinitatea şi energiile yang.

    În vechea Galie, actuala Franţă, avea loc sărbătoarea Eponei, zeiţa fertilităţii şi protectoarea cailor, în timp ce în zonele populate de triburile germane, slave şi celtice se aprindeau focuri uriaşe. În America de Nord, băştinaşii aveau diverse ritualuri prin care sărbătoreau Soarele, cu dansuri şi post alimentar.

    Ziua de 21 iunie reprezintă o ocazie pentru druizii din timpurile moderne să se adune la complexul megalitic Stonehenge din Marea Britanie, pentru a participa la diverse ritualuri păgâne. Stonehenge (“pietre în picioare”, în engleza veche), inclus în patrimoniul mondial UNESCO în anul 1986, reprezintă cel mai important complex de menhire din lume. Cele 17 blocuri de piatră ale sale, care cântăresc până la 45 de tone, ce susţin alte bârne de piatră, sunt aliniate în direcţia de unde răsare Soarele în timpul solstiţiului de vară, alimentând astfel teoriile potrivit cărora complexul de la Stonehenge ar fi un observator astronomic preistoric sau un templu al Soarelui.

    După răspândirea creştinismului, în Europa, multe obiceiuri păgâne au fost preluate de această religie. În zone din Scandinavia, solstiţiul de vară a fost în continuare sărbătorit, dar s-a suprapus peste sărbătoarea Naşterii Sfîntului Ioan Botezătorul – 24 iunie.

    În România, solstiţiul de vară este asociat cu sărbătoarea Sânzienelor, cunoscută în popor şi ca Drăgaica, celebrată pe 24 iunie. Asociate la rândul lor sărbătorii creştine a Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, Sânzienele îşi au originea într-un străvechi cult solar şi poartă în unele locuri şi numele “Cap de vară”.

    Sărbătoarea Sânzienelor mai este denumită în popor şi “Amuţitul cucului”. Această pasăre cântă doar trei luni pe an, de la echinocţiul de primăvară (în jurul datei de 21 martie) până la solstiţiul de vară sau de Sânziene, pe 24 iunie. Se spune în popor că, dacă cucul încetează să cânte înainte de Sânziene, înseamnă că vara va fi secetoasă.

    Potrivit etnologului Marcel Lutic “sub numele Sânziene se ascund trei elemente strâns legate între ele. Primul se referă la zânele, de obicei bune, zâne extrem de harnice în noaptea de 23 spre 24 iunie, adică noaptea Sânzienelor; al doilea este reprezentat de florile galbene ce înfloresc în preajma zilei de 24 iunie, flori având importante atribute divinatorii şi apotropaice, aceste flori fiind substitute vegetale ale zânelor cu acelaşi nume. Ultimul element vizează chiar sărbătoarea de pe 24 iunie, sărbătoare numită, mai ales în sudul României, şi Drăgaica”.

  • REPORTAJ: Mălâncrav, satul izolat din Sibiu aflat pe harta turistică a străinilor datorită tradiţiilor – FOTO

    Satul Mălâncrav este situat la aproape o sută de kilometri de municipiul Sibiu, spre Sighişoara, şi la 13 kilometri de cel mai apropiat drum naţional. Satul a fost menţionat prima dată în documente în anul 1305 şi se spune că a fost înfiinţat cam cu 100 de ani mai devreme. Este un sat izolat, ce pare destul de sărăcăcios la prima vedere, dar care reprezintă un obiectiv turistic, mai ales pentru străinii care vizitează România, datorită tradiţiilor care încă se păstrează. Peste 10% din cei 1.000 de locuitori sunt saşi, iar populaţia este una destul de tânără. Drept exemplu, în şcoala din sat sunt înscrişi 220 de copii.

    Andrea Rost, manager de turism al Fundaţiei Mihai Eminescu Trust, care a desfăşurat mai multe proiecte în satul Mălâncrav, cel mai recent fiind Traseul Cultural “Mălâncrav – patrimoniu multietnic viu”, spune că în mica localitate sibiană s-a păstrat o arhitectură tipică pentru zona sătească. Obiectivul acestui proiect este dezvoltarea durabilă a comunităţii din Mălâncrav, prin crearea unui traseu cultural de valorizare a patrimoniului imaterial şi material multietnic local.

    Pe lângă conacul Apafi, care este deja cunoscut, turiştii se pot caza la una dintre cele patru case de oaspeţi ţărăneşti restaurate de Fundaţia Mihai Eminescu Trust cu ajutorul localnicilor. Acestea sunt pensiuni agroturistice, care sunt administrate de câte o familie din sat.

    • Meşteşuguri străvechi, un “magnet” pentru turişti

    Abia în anul 2005, în satul Mălâncrav a fost instalată o linie de telefonie fixă. Până la acel moment, era destul de dificil pentru locuitori să ştie momentul în care vreun turist îşi dorea să viziteze localitatea şi chiar să comunice cu alţi oameni din afara satului. Cu ajutorul Fundaţiei Mihai Eminescu Trust, Mălâncrav se află, în prezent, pe harta turistică a străinilor, mai ales datorită tradiţiilor pe care locuitorii satului încă le practică şi despre care le povestesc celor ce îi vizitează.

    Începând de luna viitoare, turiştii care vor ajunge în Mălâncrav vor putea participa la diferite ateliere. Astfel, pe toată durata verii, în fiecare zi a săptămânii, va fi un atelier de vizitat: la cei care produc coşuri şi alte produse din nuiele, la atelierul de tâmplărie, la una dintre doamnele care administrează o casă de oaspeţi, unde va fi organizat un atelier unde turiştii pot să vină să vadă cum se face pâine de casă şi lichior, aceştia putând afla şi ce înseamnă cioplirea manuală a lemnului de stejar şi care este simbolistica motivelor ţesute şi brodate.

    Localnicii au pregătire în meşteşugurile străvechi şi, alături de ei, fundaţia derulează proiectele din sat.

    Elena Neagu, în vârstă de 50 de ani, este una dintre ţesătoarele din zonă, care, deşi nu şi-a făcut reclamă pe internet, are comenzi în permanenţă pentru a realiza perdele şi preşuri pentru baie. Lucrează singură şi, atunci când este cazul, o ajută socrul său. Realizarea unei perdele poate dura chiar şi o lună, în funcţie de lungimea acesteia şi de modelul folosit. În medie, femeia ţese aproximativ un metru şi jumătate de perdea pe zi. Modelele folosite sunt tradiţionale, luate de la bătrânele satului, iar combinaţiile de culori care predomină sunt alb cu albastru, alb cu roşu şi natur cu un bej mai închis.

    Meşteşugul a fost moştenirea familiei. Bunica a învăţat-o pe mama sa, iar femeia i-a arătat, la rândul ei, Elenei Neagu cum se ţese, astfel ca tradiţia să meargă mai departe.

    “Din păcate, nu am fete şi sper să dau tradiţia nurorilor”, spune Elena Neagu, în timp ce le arată curioşilor cum se ţese un preş pentru baie.

    Fetele din sat îşi doresc să înveţe să ţeasă, Elena Neagu menţionând că a avut chiar o clasă de eleve de la Şcoala Populară de Arte detaşate la Mălâncrav. “Am avut 15 fete, cu care am avut cursuri timp de trei ani. Până în prezent, niciuna nu s-a apucat să ţeasă, dar ştiu”, mai spune femeia.

    În ceea ce priveşte războaiele de ţesut, Elena Neagu spune, cu regret, că au rămas puţine. Ea are două, unul moştenire de familie, care datează din 1800, şi altul realizat din trei războaie, după ce oamenii au început să le distrugă. Tot ea le şi repară atunci când se strică.

    Elena Neagu povesteşte că a început să ţeasă dintr-o joacă. În 1996 a început prima dată să ţeasă, doar să o ajute pe mama sa, dar, în 2002, şi-a dat seama că are talent şi a luat această muncă în serios.

    “La mine, totul a început dintr-o joacă. A venit un domn profesor din Anglia, care voia să-şi facă lucrarea de doctorat din tipuri de războaie. (…) Când am văzut ce a ieşit din mâna mea, am zis: «stai, că mă pricep, mă apuc şi eu». Eu numai ce o ajutam pe mama să lucreze. De atunci, l-am instalat aici (războiul de ţesut, n.r.) şi nu l-am mai scos”, povesteşte ţesătoarea din satul Mălâncrav, precizând că este una dintre femeile care n-au lăsat tradiţia să dispară.

    Deşi nu şi-a făcut niciun fel de reclamă, femeia are tot timpul comenzi, în special de la străini.

    “Acum au început şi românii, dar înainte am făcut mult pentru străinătate”, spune femeia, menţionând că preţul unei perdele porneşte de la 200 de euro.

    La conacul Apafi din Mălâncrav, toate perdelele sunt ţesute de ea şi, spune femeia, aceasta este “expoziţia” sa.

    În sat, mai sunt femei care brodează, care fac dantelă, produc costume tradiţionale săseşti şi româneşti.

    “Fiind un sat destul de tânăr ca populaţie, tinerii trebuie să facă ceva după ce termină şcoală. Sunt mulţi care sunt foarte ataşaţi de sat. Foarte, foarte mulţi nu vor să plece, vor să rămână aici, să se ocupe în continuare de agricultură, de meşteşuguri”, spune Andrea Rost.

    • Obiceiuri tradiţionale de sărbătoare păstrate în Mălâncrav

    Rare sunt satele în care locuitorii mai păstrează obiceiurile tradiţionale de sărbătoare, iar Mălâncrav este unul dintre ele. De exemplu, spre finalul lunii aprilie, încă se mai pot vedea în sat porţi împodobite cu crengi de vâsc sau brad. Aceasta este o tradiţie săsească. Cu o săptămână înainte de Paşte, băieţii dau fetelor necăsătorite câte o creangă, care se pune la poartă. Luni, de Paşte, fetele trebuie să dea pentru fiecare creangă primită 10 ouă colorate băiatului în cauză.

    De asemenea, Coroana este o altă tradiţie săsească, care se petrece în jurul sărbătorii de Sfinţii Petru şi Pavel. Tradiţia aceasta se mai păstrează în trei localităţi din Ardeal. Mai precis, în cea mai apropiată duminică de sărbătoarea Sfinţilor Petru şi Pavel, bărbaţii pregătesc un trunchi de copac, iar femeile împletesc, sâmbăta, o coroană pe o roată din frunze de stejar şi flori de câmp. Această tradiţie simbolizează începutul anului agricol. În duminica stabilită, după ce, dimineaţa, are loc o slujbă festivă la biserică, după-amiaza se adună tot satul în jurul coroanei şi un fecior trebuie să se urce pe trunchiul copacului, iar, la final, primeşte un cadou. Apoi, băiatul începe dansul cu fetele.

    • Suc de mere ecologic, în livada Mălâncrav

    “Mălâncrav este unul dintre satele mai deosebite faţă de celelalte sate în care Fundaţia Mihai Eminescu Trust activează, fiindcă n-a fost un sat liber. Aici, iobăgia s-a abrogat la 12 ani după ce a fost abrogată peste tot în ţara asta. Ei numai după 12 ani au aflat şi, trebuie să spun, şi acum comunitatea din Mălâncrav e mai deosebită faţă de alte comunităţi şi este unul dintre cele mai frumoase sate. De aceea, fundaţia încearcă să facă cât mai mult proiecte în acest sat. (…) Am încercat să promovăm sucul nostru de mere ecologic. Este mai greu, pentru că în România încă nu se face diferenţa între natural şi ecologic, de aceea nu putem să ne lăudăm că acest SRL cu sucul de mere ecologic încă este foarte profitabil. (…) Am plantat 4.000 de puieţi de meri tradiţionali”, declară Caroline Fernolend, vicepreşedinte şi director al Fundaţiei Mihai Eminescu Trust.

    Pomii sunt incluşi într-un traseu de livezi ecologice europene, iar turiştii pot afla ce soiuri sunt plantate cu ajutorul unor panouri explicative. Pentru ca producţia să fie una bună, cei care se ocupă de livada cu meri îi curăţă periodic şi îi stropesc cu ceai de urzică, astfel încât să evite apariţia dăunătorilor.

    Livada se întinde pe o suprafaţă de 108 hectare, iar, într-un an bun, producţia este de 120 de tone de mere, ceea ce înseamnă aproximativ 30.000 de litri de suc. Sucul de mere se produce în hala de lângă livadă. La început, sucul se vindea la ambasade şi la hotelurile din zone, dar, în prezent, se vinde şi la câteva magazine cu produse ecologice. Sucul este pasteurizat şi nu are niciun fel de adaos, iar termenul de garanţie este de doi ani.

    Cei care se ocupă de livadă sunt localnicii. În sezon, sunt 40 de muncitori, iar, în mod curent, lucrează şase oameni. Fiind diferite soiuri de mere, acestea se coc pe rând, de la începutul lunii septembrie până la sfârşitul lunii noiembrie.

    • Conacul Apafi, de la o ruină la un obiectiv turistic apreciat

    Conacul Apafi, situat în imediata vecinătate a livezii Mălâncrav, i-a aparţinut principelui Mihaly Apafi, care, în secolul al XVII-lea, a fost ales să devină principele Transilvaniei. Familia acestuia a locuit în conac, iar, în secolul al XVIII-lea, nemaiavând moştenitori, clădirea a fost dată în proprietatea mai multor familii şi a devenit, de două ori, o ruină.

    Pivniţa şi pereţii exteriori ai bibliotecii sunt părţile cele mai vechi ale conacului, care datează din secolul al XVII-lea, restul clădirii fiind construită în secolul al XIX-lea. După ce au plecat ultimii proprietari privaţi, pe la 1920, casa a fost folosită în calitate de cămin cultural pentru oamenii din sat. În perioada comunistă, conacul a fost luat de stat şi, până la revendicare, a devenit o ruină, fără uşi, fără geamuri. În 2000, comunitatea săsească a putut intra din nou în posesia conacului şi acesta a fost restaurat, cu ajutorul Fundaţiei Mihai Eminescu Trust, care, în acea perioadă, a început proiectele în sat.

    Tot procesul de restaurare s-a desfăşurat cu ajutorul meşterilor din sat şi, în prezent, conacul funcţionează ca pensiune agroturistică. Există cinci camere de oaspeţi şi o familie din sat care administrează această casă.

    “Suntem bucuroşi că este o familie mixtă, de saşi – români, Reghina şi Neluţu, care au locuit opt ani de zile în Germania şi, când au auzit că avem nevoie de un administrator, s-au hotărât, împreună cu cei doi copilaşi, să se întoarcă la Mălâncrav şi de atunci stau aici”, povesteşte Andrea Rost.

    În 2007, a avut loc inaugurarea conacului, la care au participat meşterii ce s-au ocupat de restaurarea lui, după care au fost invitate şi autorităţile şi alţi oameni de seamă.

    Fundaţia Mihai Eminescu Trust (MET), patronată de prinţul Charles al Marii Britanii, a fost înfiinţată în România în anul 2000, cu scopul de a conserva şi a pune în valoare peisajul cultural şi natural din localităţile cu biserici fortificate din Transilvania, obiectiv pentru atingerea căruia a implementat peste 1.100 de proiecte în 49 de sate şi şase oraşe. Fundaţia se dedică protejării patrimoniului istoric transilvănean şi coordonează proiecte de revitalizare a satelor.

    Prin numeroasele activităţi ce se vor desfăşura direct cu comunitatea din Mălâncrav, prin atenţia acordată păstrării autenticităţii şi evitării falsităţii, dar mai ales prin promovarea egalităţii de şanse pentru etnicii romi, păstrători de meşteşuguri, proiectul “Mălâncrav – patrimoniu multietnic viu” contribuie la crearea unui model de bune practici la nivel regional şi naţional, potrivit fundaţiei.

  • Micii antreprenori mizează pe reactivarea mândriei naţionale şi tradiţia românească pentru a marca profituri sigure

    “La noi s-a activat în ultimul timp o mândrie naţională: dacă acum zece ani voiam să fim mai mult ca alţii şi luam exemple de afară, acum ne regăsim identitatea din ce în ce mai mult şi am început să apărăm ce avem în ţară“, descria Cătălin Dobre, executive creative director în cadrul agenţiei de publicitate McCann Erickson şi creatorul personajului Ghiţă Ciobanul, unul dintre fenomenele din peisajul advertisingului recent, dar şi din economia autohtonă.

    „Era firesc să avem o «contraofertă» naţională la paneuropenismul şi globalismul manifestate în anii 2000, istoria modernă e plină de tran-ziţii mai line sau mai bruşte dinspre deschiderea către cultura europeană către introspecţia în tradiţiile româneşti şi invers“, argumentează şi Andreea Florea, managing partner al companiei de branding BrandTailors, referitor la numărul mare de proiecte care fac parte generic din sfera „tradiţional“. Descrierea sferei „tradiţional“ se poate face doar în urma unor constatări subiective, în lipsa unui cod CAEN dedicat la Registrul Comerţului pentru astfel de activităţi sau a unei statistici care să înglobeze multitudinea de domenii din sfera tradiţiilor româneşti.

    Excepţie de la regulă fac produsele alimentare tradiţionale, pentru care Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a înăsprit condiţiile de obţinere a atestării de „tradiţional“: dacă în 2012 numărul produselor alimentare marcate drept tra-diţionale trecea de 4.000, acesta s-a redus de zece ori în prezent, până la aproximativ 400, ca urmare a condiţiilor im-puse de MADR. O perspectivă asupra numărului meşteşugarilor din zona artei tradiţionale oferă şi UCECOM, Uniunea Naţională a Cooperaţiei Meşteşugăreşti, instituţie ce reprezintă la nivel naţional şi internaţional sectorul cooperaţiei meşteşugăreşti, potrivit căreia există în prezent 20 de cooperative (asociaţii autonome de persoane fizice şi/sau juridice construite în scopul promovării intereselor economice, sociale şi culturale ale membrilor) din domeniul artei populare, artizanatului şi meşteşugurilor artistice, ce îşi desfăşoară activitatea în 15 judeţe, cu pondere în regiunile de dezvoltare Nord-Est (Suceava, Botoşani, Iaşi, Neamţ), Sud-Vest (Vâlcea, Gorj) şi Sud (Argeş, Dâmboviţa).

    Tradiţia este apreciată, dar reţeta viitorului comercial al unor afaceri din această sferă trebuie să respecte nişte principii fundamentale, crede Andreea Florea: „Dincolo de autenticitate şi de credibilitate, e important ca produsele tradiţionale să acomodeze gradul de confort cu care s-a obişnuit între timp consumatorul: ia românească trebuie să poată fi curăţată la maşina de spălat, stilurile arhitectonice tradiţionale trebuie adaptate pentru a răspunde unor nevoi care nu existau la vremea manifestării lor iniţiale, mâncarea tradiţională are nevoie de ingrediente speciale pentru a-i extinde termenul de valabilitate şi a putea fi transportată dintr-un loc în altul şi consumată atât de departe de locul în care a fost preparată, într-un fel în care bunicii noştri nici nu şi-ar fi imaginat că va fi posibil“.

    Răspunsul la nevoi noi vine la pachet cu reinterpretarea tradiţiilor într-un mod care are potenţial să atragă cât mai mulţi oameni. Cu alte cuvinte, un produs care, promovat în social media cum se cuvine, are şanse să facă înconjurul lumii.

    „Greu de plasat stilistic, dar uşor de îndrăgit, un scaun pictat, din lemn, aduce în actualitate tradiţiile meşteşugăreşti româneşti printr-o broderie asemănătoare printurilor digitale“, descriu specialiştii de la The Wall Street Journal scaunul Lana realizat pentru brandul de mobilier Photoliu, ce se vindea la data publicării articolului cu 575 de dolari. Scaunul ce i-a determinat pe jurnaliştii de la The Wall Street Journal să vorbească despre meşteşugurile româneşti în toamna anu-lui trecut poartă numele Lanei Dumitru sau, după cum este mai cunoscută publicului larg, al Lanei Bălana, tânăra de-signer în vârstă de 27 de ani ce a făcut înconjurul lumii cu creaţiile sale prin intermediul blogurilor, publicaţiilor interna-ţionale şi colaborărilor cu mărci de renume.

    „La noi ceva devine trendy dacă este acceptat într-un fel de celelalte ţări. Când am început să folosesc motivele etno eram departe de business, a durat cinci ani până ca acestea să devină cool şi ca toată brandurile să le ceară, indiferent dacă acestea le plăceau sau nu“, spune Lana Dumitru, ale cărei creaţii au fost primite iniţial cu scepti-cism. După ce a publicat numeroase cărţi de poezie în copilărie şi în adolescenţă, şi-a expus manifestul artistic în două creaţii inedite: rochia Facebook, care a fost inclusă în 2012 în TrendHunter.com, şi rochia Etno, cu print digital ce ilustrează motive româneşti reinterpretate, digitizate, redesenate şi pixelizate, parte a colecţiei Romania Apparel, proiectul Lanei de absolvire a Universităţii de Arte din Bucureşti, din 2009.

    Au urmat o colecţie ce pune în plan central personajele cimitirului vesel din Săpânţa, dar şi operele lui Brâncuşi. Chiar dacă transformarea creaţiilor ei într-o afacere nu reprezintă o prioritate, spune că un pas important în această direcţie a fost colabo-rarea cu brandul Puma, câştigată în urma unui concurs de creativitate ca urmare a propunerii unui motiv tradiţional. Colaborările similare celor cu Puma au continuat să apară: un model digitalizat pentru o companie a mărcii de origine românească Dero, parte a Unilever, cât şi scaunul pentru Photoliu menţionat mai sus. Un alt mod prin care activitatea designerului român e remunerată este prin intermediul site-ului ei, unde, spre exemplu, un plic cu imprimeu etno stilizat costă 79 de euro, iar o jachetă, 349.

  • Buna Vestire, prima dezlegare la peşte din post şi ziua în care oamenii nu trebuie să se certe

    Buna Vestire este o sărbătoare cu dată fixă, 25 martie, de la care până la Crăciun, când Fecioara Maria l-a născut pe Iisus, sunt exact nouă luni. În ziua Bunei Vestiri este marcat momentul în care Fecioara Maria din Nazaret, crescută în templu până la 15 ani şi apoi dată în tutela lui Iosif, căci părinţii ei muriseră, a fost aleasă de Dumnezeu să-l nască pe fiul său şi a primit înştiinţare prin Arhanghelul Gavriil, sărbătorit pe 26 martie.

    Locul unde se crede că Fecioara Maria a primit vestea că va naşte pe Iisus este în prezent ocupat de o impunătoare biserică, Bunavestire din Nazaret. Aceasta este o biserica catolică modernă, construită pe ruinele unor biserici bizantine din perioada Cruciadelor. În această biserică se află o grotă, ce poate fi vizitată de pelerini, unde Fecioara Maria ar fi fost înştiinţată de Arhanghelul Gavriil că îl va naşte pe Mântuitor. Biserica este decorată cu mozaicuri ale Fecioarei donate bisericii de către comunităţi creştine din întreaga lume, inclusiv din România.

    Buna Vestire este sărbătorită în fiecare an în perioada Postului Mare, fiind una dintre sărbătorile pentru care Biserica acordă dezlegare la peşte, indiferent în ce zi a săptămânii ar cădea aceasta.

    În unele biserici, în această zi se ajunează până la ora 17.00, când are loc Sfânta Liturghie. Apoi, creştinii, care nu au mâncat şi s-au spovedit, se împărtăşesc, după care mănâncă peşte, împreună cu toată comunitatea bisericii.

    De Buna Vestire se crede că sosesc rândunelele, iar cucul cântă prima oară în an, de aceea sărbătorii i se mai spune şi Ziua Cucului. Cucul anunţă sosirea efectivă a primăverii. Primul său cântec trebuie să fie aşteptat de toţi oamenii în haine curate, veseli, cu stomacul plin şi cu bani în buzunare. Cei care nu îndeplinesc aceste condiţii, nu vor beneficia de toate acele lucruri în anul care va urma. Dacă primul cântec al cucului este auzit pe stomacul gol, în partea stânga sau în spatele omului, este semn de rău augur.

    Pe de altă parte, conform obiceiului, flăcăii şi fetele îl întreabau pe cuc lucruri care îi interesau, precum: “Cucule voinicule/ Câţi ani îmi vei da/ Pân’ m-oi însura (mărita)?”. Tăcerea cucului aducea mare bucurie celor care întrebau, deoarece echivala cu o căsătorie grabnică, în vreme ce cântatul cucului îi aducea la disperare pe tineri, fiecare glas fiind socotit un an de aşteptare.

    Tradiţia mai spune că, în această zi, oamenii nu au voie să se certe, pentru că altfel vor avea necazuri tot anul. De Buna Vestire, este bine să se pună pe pragul casei pâine şi sare, ca hrană pentru îngeri.

    În unele zone, pentru a avea roade bogate în livezi, pomii se “ameninţau” cu toporul şi se stropeau cu ţuică.

    În Bucovina, nu se pun ouă la cloşcă de Buna Vestire, pentru că se consideră că ar putea ieşi din ele pui cu două capete şi patru picioare.

    Tot de Buna Vestire, gospodarii din Maramureş adună lucrurile de prisos de prin curţi şi le dau foc. Ritualul, cunoscut sub numele de Noaptea focurilor, este practicat la fiecare casă maramureşeană, el durând până după miezul nopţii sau până în zori.

    Fiind dezlegare la peşte, se spune că acela care gustă peşte de Buna Vestire se va simţi tot anul ca peştele în apă. În popor se mai spune că pescarii nu au voie să arunce mămăligă în apă, pentru că mor peştii.

  • CRĂCIUNUL PE GLOB: Cum au sărbătorit oameni din lumea întreagă ajunul şi ziua de 25 decembrie – GALERIE FOTO

    Tineri sirieni cară picturi cu tematică religioasă în drumul spre o biserică catolică, înaintea sărbătorilor, pe 24 decembrie 2014, în partea ocupată de rebeli din oraşul nordic Alep. Creştini de diferite confesiuni reprezintă aproximativ 5 la sută din populaţia Siriei. (Imagine: AFP/ Mediafax Foto)

    GALERIA FOTO COMPLETĂ

    Un participant îmbrăcat în costum de Moş Crăciun gesticulează înainte de începutul celei de-a 105-a ediţie a Cupei de Crăciun (Copa Nadal) din portul Vell din Barcelona, pe 25 decembrie 2014. Tradiţionala cursă de înot de 200 de metri a adunat aproximativ 400 de participanţi în vechiul port al oraşului spaniol. (Imagine: AFP/ Mediafax Foto)

    Privelişte cu Piaţa Manger şi Biserica Naşterii în timp ce oamenii se adună pentru sărbătorile din Ajunul Crăciunului, în oraşul biblic Betleem, considerat locul naşterii lui Iisus Hristos, pe 24 decembrie 2014. (Imagine: AFP/ Mediafax Foto)

  • Arhitectura tradiţională din sate bucovinene, promovată de studenţii suceveni

    Coordonatorul studenţilor în proiectul de promovare a arhitecturii tradiţionale din Bucovina, conf.univ.dr. Carmen Chaşovschi, a declarat corespondentului MEDIAFAX că expoziţia intitulată “Oameni şi case din Bucovina” cuprinde aproximativ 70 de fotografii realizate de studenţii din anul III ai Facultăţii de Ştiinţe Economice şi Administraţie Publică din cadrul Universităţii “Ştefan cel Mare” Suceava, de la specializarea Economia Comerţului, Turismului şi Serviciilor.

    Chaşovschi a spus că lucrările prezintă case tradiţionale care înfrumuseţează satele bucovinene, dar şi pe proprietarii acestora. Ea a precizat că, în paralel, vor fi prezentate şi obiecte meşteşugăreşti realizate de studenţii acestei facultăţi care vor fi oferite în schimbul unei donaţii.

    Ea a menţionat că din anul 2011, când a început acest proiect, s-a întocmit o bază de date ce cuprinde 300 de case tradiţionale bucovinene cu descrierea şi istoricul acestora şi fotografii şi că proiectul se continuă de la o promoţie la alta.

    Iniţiatorii evenimentului doresc să sprijine promovarea satului românesc prin tipărirea unei cărţi de colorat care “să stârnească curiozitatea şi respectul copiilor pentru tradiţiile autentice şi locuinţele tradiţionale” în condiţiile în care casele tradiţionale “dispar una după alta, fiind înlocuite de cele noi, moderne, cu aer de ţară străină”.

    Manifestarea face parte din campania “Salvează Satul Bucovinean. Adoptă o casă!”, ce îşi propune promovarea arhitecturii tradiţionale, ca resursă importantă a destinaţiei turistice Bucovina.

    Partenerii acestui eveniment sunt Facultatea de Ştiinţe Economice şi Administraţie Publică, Muzeul Satului Bucovinean, Ordinul Arhitecţilor din România- Filiala Nord-Est, Asociaţia pentru Turism Bucovina, Asociaţia ADER.

    Expoziţia “Oameni şi case din Bucovina” va fi vernisată, joi, la Universitatea “Ştefan cel Mare” Suceava, participanţii la acest eveniment urmând să fie colindaţi de preşcolarii Grădiniţei “Sf. Ioan cel Nou de la Suceava”.

  • Băsescu: Le mulţumesc românilor din afară care fac eforturi pentru a vorbi limba maternă

    “Avem o tradiţie spirituală care dovedeşte, mai ales prin limba română, că aparţinem unui spaţiu de civilizaţie europeană şi sunt convins că, atât timp cât vom fi capabili să transmitem de la o generaţie la alta bogăţia limbii române şi valorile care i-au consfinţit perenitatea în cultura europeană şi universală, putem să fim mândri de identitatea noastră şi de contribuţia pe care o putem avea împreună la viitorul marii familii europene”, arată preşedintele în mesajul său.

    “Doresc să le mulţumesc românilor din ţară şi mai ales celor aflaţi în afara graniţelor care fac eforturi pentru a vorbi limba maternă şi pentru a păstra tradiţia şi obiceiurile de acasă”, a continuat şeful statului.

    “Nu este uşor, şi, de cele mai multe ori, păstrarea şi cultivarea limbii materne sunt rodul unor eforturi pe care le apreciez în mod deosebit. De asemenea, doresc să îi felicit pe cei care fac din limba română subiectul unor performanţe culturale prin care întreaga ţară şi poporul român devin cunoscute întregii lumi.”

  • Băsescu: Le mulţumesc românilor din afară care fac eforturi pentru a vorbi limba maternă

    “Avem o tradiţie spirituală care dovedeşte, mai ales prin limba română, că aparţinem unui spaţiu de civilizaţie europeană şi sunt convins că, atât timp cât vom fi capabili să transmitem de la o generaţie la alta bogăţia limbii române şi valorile care i-au consfinţit perenitatea în cultura europeană şi universală, putem să fim mândri de identitatea noastră şi de contribuţia pe care o putem avea împreună la viitorul marii familii europene”, arată preşedintele în mesajul său.

    “Doresc să le mulţumesc românilor din ţară şi mai ales celor aflaţi în afara graniţelor care fac eforturi pentru a vorbi limba maternă şi pentru a păstra tradiţia şi obiceiurile de acasă”, a continuat şeful statului.

    “Nu este uşor, şi, de cele mai multe ori, păstrarea şi cultivarea limbii materne sunt rodul unor eforturi pe care le apreciez în mod deosebit. De asemenea, doresc să îi felicit pe cei care fac din limba română subiectul unor performanţe culturale prin care întreaga ţară şi poporul român devin cunoscute întregii lumi.”