BusinessMagazin

Tag: toamna

  • Cum şi-a petrecut concediul Alin Burcea, CEO, Paralela 45: “Niciodată cu avionul”

    Am stat într-o „Bastide”, veche fermă transformată în spaţii de cazare, un loc extraordinar, care îţi oferă relaxare totală. În general, pe orice continent m-aş duce, circul numai cu maşina, cu trenul sau cu vaporul, dar niciodată cu avionul. În automobil, atunci când plecăm în vacanţă, punem întotdeauna un aparat de făcut cafea.

    Pe lângă acesta, în fiecare vară nu ne lipsesc multe pălării de soare, costume de baie şi papuci de plajă. În vacanţă folosesc mult gadgeturile, tabletă, telefoane, în aşa fel încât să nu se simtă că lipsesc. În acest mod sunt mereu prezent, fără să mă stresez foarte mult că plecând nu pot continua lucrurile ca atunci când sunt la birou. Suveniruri nu prea luăm, pentru că pur şi simplu nu avem unde să le punem. Am tot luat până acum zece ani, până am realizat că în final ajung într-un sertar.

    Care sunt destinaţiile în care v-aţi dori să ajungeţi şi nu aţi avut încă ocazia?
    Aş vrea să merg peste tot, cel puţin o dată. Însă, în primul rând, vreau să ajung în ţările nordice, în Iran, Armenia, Georgia şi în America de Sud.

    Care sunt preparatele dvs. favorite în vacanţă? Dar băuturile care le însoţesc?
    Mă adaptez culinar gastronomiei locale. În Turcia mănânc preparate din miel, kofte, iskender kebap, în Grecia musaca, salată grecească, tzatziki, kreatopita, în Spania mănânc paella, tortilla sau tapas. Nu beau tărie, vara trebuie băut ceva uşor, în compania familiei sau a prietenilor.

  • Un debut excelent pentru un regizor român de mare perspectivă

    Filmul este o adaptare cinematografică după piesa de teatru cu acelaşi nume, iar rezultatul este unul spectaculos. Vlad Zamfirescu, care semnează şi regia, face unul dintre cele mai bune roluri ale sale; este un actor complet, care dovedeşte că tranziţia de la teatru la film este una cât se poate de naturală. Secretul fericirii este genul de film care te ţine în tensiune folosind doar elementele de bază ale unei producţii cinematografice: scenariu şi actori.

    Decorul este unul simplu, întreaga acţiune desfăşurându-se pe terasa unui apartament de bloc. Nu vă lăsaţi însă păcăliţi de acest lucru, pentru că stările prin care trec cei trei protagonişti sunt dintre cele mai diverse.

    Urmărind Secretul fericirii, mi-a venit imediat în minte un alt exemplu de piesă transpusă excelent pe marele ecran: Fences, producţia din 2017 regizată de Denzel Washington, care s-a numărat printre favoriţii sezonului de premii.

    Cunosc destule persoane care sunt reticente în faţa ideii de a urmări un film cu doar trei actori; aş spune însă că, folosind un număr redus de personaje, regizorului, şi mai ales scenariştilor, li se dă ocazia să exploreze intimitatea acestora şi să îi apropie pe telespectatori de cei care dau viaţă filmului. Am numeroase exemple în acest sens, un clasic fiind şi 12 Angry Men (chiar dacă numărul personajelor este mai mare, premisele sunt oarecum aceleaşi).

    Am avut mereu o problemă cu faptul că cele mai multe producţii locale foloseau cadre statice, cu foarte puţină mişcare, transformând filmul într-un soi de exerciţiu de răbdare. Cu toate că multe s-au bucurat de un evident succes, personal nu aş putea spune că am fost un mare fan al acestor producţii; sunt, în aceeaşi măsură, conştient de faptul că numeroase lipsuri au venit ca o consecinţă a subfinanţării. Proiecţiile de la TIFF 2018 mi-au dovedit însă că noua generaţie de cineaşti este dispusă să îşi asume mai multe riscuri şi sunt convins că filmele se vor bucura de o recunoaştere mult mai mare peste hotare.

    Secretul fericirii este o producţie care te pune pe gânduri, iar finalul nu face decât să scoată în evidenţă temele profunde abordate de film, teme cu care cei mai mulţi dintre noi am putea, cândva, să ne identificăm. Prezentarea acestora este pe alocuri superficială, dar sunt convins că nu e vorba de omisiune, ci de intenţie. Zamfirescu şi-a construit extrem de atent naraţiunea, atingând punctul culminant cu doar câteva cadre înainte de final.

    Filmul ar trebui să ajungă în cinematografe în toamna acestui an şi vă recomand din inimă să mergeţi în sălile de cinema pentru a-l urmări. Este un motiv de laudă la adresa filmului românesc.

    Nota: 8,5/10

    Secretul fericirii
    Regia: Vlad Zamfirescu
    Distribuţie: Vlad Zamfirescu, Irina Velcescu, Theo Marton
    Durată: o oră şI 30 de minute
    Data lansării: toamnă 2018

  • Ce a păţit un bărbat fără adăpost care nu îşi găsea un loc de muncă după ce a apelat la un gest disperat

    David Casarez, absolvent al Universităţii A&M din Texas, s-a mutat în Silicon Valley în toamna anului trecut, în speranţa că va găsi un job în industria tehnologică. După aproape un an de încercări nereuşite, Casarez, care locuia pe atunci într-o camionetă şi se ocupa cu dezvoltarea de site-uri web, a luat o decizie neobişnuită.

    El a ieşit la colţul străzii cu o serie de copii după CV-ul său şi a început să le distribuie şoferilor, în timp ce purta, de asemenea, o pancartă pe care scria “Persoană fără adăpost, flămândă după succes. Ia un CV”.

    Unul dintre şoferii care au trecut pe lângă el i-a făcut poze, atât lui cât şi CV-ului, pe care le-a postat ulterior pe twitter. Postarea a strâns peste 137.000 de distribuiri şi un număr impresionant de cereri din partea unor potenţiali angajatori, primind peste 200 de oferte de muncă. 

    Casarez spune că este alegerea sa să trăiască ca un om fără adăpost, şi că  locuieşte într-o camionetă mai mult pentru a reduce cheltuielile, decât din necesitate. Înainte de a-şi părăsi serviciul la General Motors pentru a-şi căuta un loc de muncă în Silicon Valley, el trăia tot într-o camionetă.

     

  • Povestea tinerilor care au creat cea mai scumpă călătorie cu trenul care a existat vreodată în România

    „Fiecare a povestit despre experienţele şi călătoriile de peste vară, despre locuri şi poveşti frumoase în lume, despre oamenii faini întâlniţi, despre cum este să călătoreşti cu trenul prin lume şi întrebându-se de ce nu am putea avea toate aceste lucruri şi în România”, îşi aminteşte Cristi Pitulice, cofondator al Transilvania Train şi managing partner al agenţiei Globe 365 Travel Boutique.

    Concluzia acelei discuţii a fost că şi în România pot exista produse care să educe sistemul şi publicul în privinţa consumului de turism, dincolo de sejururi all inclusive la mare sau vizite în oraşele şi regiunile sufocate de turismul comercial. „Ţara este plină de locuri extraordinare cu valoare culturală şi istorică şi care au nevoie să fie susţinute şi conservate. Credem că ştim totul despre Sibiu, Sebeş sau Alba Iulia, însă ne surprinde că, în afară de câteva locuri sau muzee mai populare, nu ştim mai nimic noi, românii. Cum să povestim străinilor despre noi, despre tradiţii, despre valori, despre rădăcinile noastre şi despre ce ne face unici, dacă nu le cunoaştem?”, se întreabă Cristi Pitulice. Prin urmare, ideea primului tren turistic din România s-a născut din pasiunea pentru turism autentic, valorile naţionale, trenuri şi experienţe educative.

    Ce este însă Transilvania Train? „O experienţă culturală completă în care turistul îşi personalizează călătoria, se urcă în tren şi timp de patru zile – sau în cazul acestui an chiar cinci zile – uită de orice grijă, chiar şi de cea a bagajului”, spune cofondatorul afacerii. „Fiecare moment este trăit intens, indiferent că este vorba de călătoria în tren, completată de degustări de vin, tovărăşia celorlalţi călători şi istorisirile şi legendele locurilor vizitate sau de vizita bisericilor fortificate din Ţara Ovăzului sau Haferland şi a cetăţilor medievale spectaculoase din Transilvania – Sighişoara, Alba Iulia, Sibiu, Făgăraş, de încercarea meşteşugurilor tradiţionale, alături de artizani care vor povesti originile acestora şi multe altele.”

    Conceptul de tren turistic există de multă vreme şi în alte părţi ale lumii, venind din nevoia de turism cultural şi pentru că astfel cei interesaţi capătă acces în anumite regiuni sau zone spectaculoase în care orice alt mijloc de transport nu ar putea ajunge, explică Cristi Pitulice. Ca exemple, el aminteşte de Transsiberian, Flying Scotsman, Courier Express sau chiar proiectul canadian Rocky Mountaineer.

    Transilvania Train este un proiect dezvoltat de două agenţii de turism, fiecare cu expertiză diferită, notează Pitulice. Free Spirit Travel este o agenţie cu o experienţă de peste zece ani pe piaţă, specializată pe componenta de personalizare a serviciilor, în vreme ce Globe 365 Travel Boutique este o agenţie de turism de nişă, ce realizează călătorii tematice şi culturale. „Împreună am reuşit să aducem în România un proiect complex, care sperăm să contribuie la ridicarea standardelor în turismul local, dar şi a aşteptărilor turiştilor în ceea ce priveşte calitatea serviciilor. Ne-am obişnuit cu servicii turistice la care primul criteriu de evaluare este preţul. Căutând preţul cel mai mic, încurajăm de fapt, o piaţă a serviciilor turistice de o calitate care lasă întotdeauna de dorit.”

    Preţurile variază în funcţie de numărul de bilete cumpărate: un pachet single costă 900 de euro, în vreme ce locul în cabină dublă costă 780 de euro. Organizatorii oferă şi reduceri pentru pachetele „de familie”, preţul unui bilet pentru trei persoane fiind de 2.260 de euro.
    Programul din 2018, care se întinde pe durata a cinci zile, pleacă din Braşov pe traseul Mureni – Sighişoara – Mediaş – Alba Iulia – Mărginimea Sibiului – Sibiu – Făgăraş, ajungând în cele din urmă înapoi la gara din Braşov. Ca lungime, traseul are aproximativ 450 de kilometri. Turiştii beneficiază de patru nopţi de cazare la 4 stele, mese şi o petrecere în seara primei zile.

    În ceea ce priveşte costurile proiectului, reprezentanţii nu oferă valori precise, dar spun că investiţia a fost gândită pentru mai mulţi ani, încercând să îmbunătăţească în mod constant experienţa clienţilor. „Investiţiile, inclusiv în parteneriatul cu CFR au fost consistente, însă ne-am dorit să obţinem cele mai bune variante ale fiecărei componente şi să oferim o experienţă pe care, poate, o încerci o singură dată, dar în urma căreia vei rămâne cu poveşti şi amintiri cât pentru o viaţă”, spune Pitulice. „Din punct de vedere financiar, anul trecut ne-a demonstrat că este un produs viabil. Transilvania Train are o identitate, devine o un brand, iar investiţiile în comunicarea produsului au început să îşi spună cuvântul.”

    Anul trecut, la prima ediţie a Transilvania Train, capacitatea a fost de doar 100 de locuri, intenţia fiind de a testa răspunsul pieţei. „În acelaşi timp, am dorit să verificăm şi eventuale scăpări sau elemente ce pot crea o notă discordantă şi chiar şi cum funcţionăm noi, ca şi echipă în faza efectivă de implementare. Cu experienţa primei ediţii în spate şi cu un feedback din partea participanţilor mai mult decât încurajator (am primit cereri de înscriere pentru ediţia 2018 chiar pe peronul din Braşov, la întoarcerea din ediţia 2017), am decis să dublăm capacitatea trenului pentru 2018, la 200 de particianţi, să reorganizăm anumite componente, să adăugăm unele noi, iar numărul zilelor a crescut astfel de la 4 la 5”, spune cofondatorul Transilvania Train. Luând în calcul preţul unui bilet în 2017, de 650-680 de euro, încasările primei ediţii s-au ridicat la aproximativ 70.000 de euro. Pentru acest an, Cristi Pitulice spune că are clienţi din toată Europa – Olanda, Germania ori Slovacia. „Sunt oameni pasionaţi nu numai de trenuri, ci şi de arta descoperirii.”  În acest moment, proporţia turiştilor străini este de 30% din totalul gradului de ocupare.

    Fiind vorba de un tren turistic, organizatorii au luat în calcul, în primul rând, regiuni şi localităţi pe traseul căilor ferate; Transilvania a părut, astfel, alegerea ideală. „Foarte multe dintre sate, casele vechi, arhitectura, monumentele istorice, tradiţiile de acolo se deteriorează, se pierd şi au nevoie de susţinere, în primul rând din partea românilor”, spune Pitulice. Legat de alte posibile rute, el nu exclude această variantă pe viitor, însă subliniază faptul că momentan cei implicaţi se vor focusa pe a face din proiectul Transilvania Train un produs de succes.

  • Povestea tinerilor care au creat cea mai scumpă călătorie cu trenul care a existat vreodată în România

    „Fiecare a povestit despre experienţele şi călătoriile de peste vară, despre locuri şi poveşti frumoase în lume, despre oamenii faini întâlniţi, despre cum este să călătoreşti cu trenul prin lume şi întrebându-se de ce nu am putea avea toate aceste lucruri şi în România”, îşi aminteşte Cristi Pitulice, cofondator al Transilvania Train şi managing partner al agenţiei Globe 365 Travel Boutique.

    Concluzia acelei discuţii a fost că şi în România pot exista produse care să educe sistemul şi publicul în privinţa consumului de turism, dincolo de sejururi all inclusive la mare sau vizite în oraşele şi regiunile sufocate de turismul comercial. „Ţara este plină de locuri extraordinare cu valoare culturală şi istorică şi care au nevoie să fie susţinute şi conservate. Credem că ştim totul despre Sibiu, Sebeş sau Alba Iulia, însă ne surprinde că, în afară de câteva locuri sau muzee mai populare, nu ştim mai nimic noi, românii. Cum să povestim străinilor despre noi, despre tradiţii, despre valori, despre rădăcinile noastre şi despre ce ne face unici, dacă nu le cunoaştem?”, se întreabă Cristi Pitulice. Prin urmare, ideea primului tren turistic din România s-a născut din pasiunea pentru turism autentic, valorile naţionale, trenuri şi experienţe educative.

    Ce este însă Transilvania Train? „O experienţă culturală completă în care turistul îşi personalizează călătoria, se urcă în tren şi timp de patru zile – sau în cazul acestui an chiar cinci zile – uită de orice grijă, chiar şi de cea a bagajului”, spune cofondatorul afacerii. „Fiecare moment este trăit intens, indiferent că este vorba de călătoria în tren, completată de degustări de vin, tovărăşia celorlalţi călători şi istorisirile şi legendele locurilor vizitate sau de vizita bisericilor fortificate din Ţara Ovăzului sau Haferland şi a cetăţilor medievale spectaculoase din Transilvania – Sighişoara, Alba Iulia, Sibiu, Făgăraş, de încercarea meşteşugurilor tradiţionale, alături de artizani care vor povesti originile acestora şi multe altele.”

    Conceptul de tren turistic există de multă vreme şi în alte părţi ale lumii, venind din nevoia de turism cultural şi pentru că astfel cei interesaţi capătă acces în anumite regiuni sau zone spectaculoase în care orice alt mijloc de transport nu ar putea ajunge, explică Cristi Pitulice. Ca exemple, el aminteşte de Transsiberian, Flying Scotsman, Courier Express sau chiar proiectul canadian Rocky Mountaineer.

    Transilvania Train este un proiect dezvoltat de două agenţii de turism, fiecare cu expertiză diferită, notează Pitulice. Free Spirit Travel este o agenţie cu o experienţă de peste zece ani pe piaţă, specializată pe componenta de personalizare a serviciilor, în vreme ce Globe 365 Travel Boutique este o agenţie de turism de nişă, ce realizează călătorii tematice şi culturale. „Împreună am reuşit să aducem în România un proiect complex, care sperăm să contribuie la ridicarea standardelor în turismul local, dar şi a aşteptărilor turiştilor în ceea ce priveşte calitatea serviciilor. Ne-am obişnuit cu servicii turistice la care primul criteriu de evaluare este preţul. Căutând preţul cel mai mic, încurajăm de fapt, o piaţă a serviciilor turistice de o calitate care lasă întotdeauna de dorit.”

    Preţurile variază în funcţie de numărul de bilete cumpărate: un pachet single costă 900 de euro, în vreme ce locul în cabină dublă costă 780 de euro. Organizatorii oferă şi reduceri pentru pachetele „de familie”, preţul unui bilet pentru trei persoane fiind de 2.260 de euro.
    Programul din 2018, care se întinde pe durata a cinci zile, pleacă din Braşov pe traseul Mureni – Sighişoara – Mediaş – Alba Iulia – Mărginimea Sibiului – Sibiu – Făgăraş, ajungând în cele din urmă înapoi la gara din Braşov. Ca lungime, traseul are aproximativ 450 de kilometri. Turiştii beneficiază de patru nopţi de cazare la 4 stele, mese şi o petrecere în seara primei zile.

    În ceea ce priveşte costurile proiectului, reprezentanţii nu oferă valori precise, dar spun că investiţia a fost gândită pentru mai mulţi ani, încercând să îmbunătăţească în mod constant experienţa clienţilor. „Investiţiile, inclusiv în parteneriatul cu CFR au fost consistente, însă ne-am dorit să obţinem cele mai bune variante ale fiecărei componente şi să oferim o experienţă pe care, poate, o încerci o singură dată, dar în urma căreia vei rămâne cu poveşti şi amintiri cât pentru o viaţă”, spune Pitulice. „Din punct de vedere financiar, anul trecut ne-a demonstrat că este un produs viabil. Transilvania Train are o identitate, devine o un brand, iar investiţiile în comunicarea produsului au început să îşi spună cuvântul.”

    Anul trecut, la prima ediţie a Transilvania Train, capacitatea a fost de doar 100 de locuri, intenţia fiind de a testa răspunsul pieţei. „În acelaşi timp, am dorit să verificăm şi eventuale scăpări sau elemente ce pot crea o notă discordantă şi chiar şi cum funcţionăm noi, ca şi echipă în faza efectivă de implementare. Cu experienţa primei ediţii în spate şi cu un feedback din partea participanţilor mai mult decât încurajator (am primit cereri de înscriere pentru ediţia 2018 chiar pe peronul din Braşov, la întoarcerea din ediţia 2017), am decis să dublăm capacitatea trenului pentru 2018, la 200 de particianţi, să reorganizăm anumite componente, să adăugăm unele noi, iar numărul zilelor a crescut astfel de la 4 la 5”, spune cofondatorul Transilvania Train. Luând în calcul preţul unui bilet în 2017, de 650-680 de euro, încasările primei ediţii s-au ridicat la aproximativ 70.000 de euro. Pentru acest an, Cristi Pitulice spune că are clienţi din toată Europa – Olanda, Germania ori Slovacia. „Sunt oameni pasionaţi nu numai de trenuri, ci şi de arta descoperirii.”  În acest moment, proporţia turiştilor străini este de 30% din totalul gradului de ocupare.

    Fiind vorba de un tren turistic, organizatorii au luat în calcul, în primul rând, regiuni şi localităţi pe traseul căilor ferate; Transilvania a părut, astfel, alegerea ideală. „Foarte multe dintre sate, casele vechi, arhitectura, monumentele istorice, tradiţiile de acolo se deteriorează, se pierd şi au nevoie de susţinere, în primul rând din partea românilor”, spune Pitulice. Legat de alte posibile rute, el nu exclude această variantă pe viitor, însă subliniază faptul că momentan cei implicaţi se vor focusa pe a face din proiectul Transilvania Train un produs de succes.

  • Cele mai profitabile afaceri agricole pe suprafeţe de teren cuprinse între 50 mp şi 2 hectare din Romania

    Ing. Achim Gabriel, cultivator cu experienţă de mure şi zmeură ne-a oferit o serie de sfaturi preţioase pentru înfiinţarea unei culturi care să aducă profit.

    Pregătirea terenului înaintea plantărilor de zmeur şi mur

    Inginerii Pepinierelor Fundulea recomandă ca pH-ul solului unde se înfiinţează plantaţia să fie cuprins între 5,5-7.0 . Terenul poate fi drept dar şi în pantă, însă este important ca apa să nu băltească pe sol deoarece în acele zone plantele cu siguranţă vor putrezi.

    Înaintea plantării, solul trebuie arat la o adâncime de maxim 30-35 cm pentru a se păstra apa în sol.

    Când arătura s-a uscat se va interveni cu utilaje de mărunţire a solului disc sau freză, fiind recomandat ca terenul să fie mărunţit cu câteva zile înaintea plantării.

    Cum plantăm drajonii de zmeur şi butaşi de mur?

    Arbuştii fructiferi se vor planta în gropi sau brazde de maxim 15 cm adâncime, o adâncime de plantare mai mare de 15 cm putând împiedica drajonarea urmând după sine uscarea plantelor.

    În momentul plantării, terenul trebuie să aibă reveneală (umiditate în sol), să fie umed în interiorul gropii. Dacă acest lucru nu este posibil în mod natural, udaţi locul în momentul plantării butaşilor cu aproximativ 500-800 ml apă/groapă.

    ”Dacă bugetul vă permite, este recomandat ca pentru apa pe care o introduceti în gropi să folosiţi şi stimulenţi de înrădăcinare”, ne-a explicat ing. agronom Gabriel Achim, angajat al Pepinierelor Fundulea, pepinieră autorizată care se întinde pe patru hectare în extravilanul oraşului Fundulea. 

    Cititi mai multe pe www.agrointel.ro

  • Cine este noua vedetă care se alătură echipei de la ,,Românii au Talent”

    Cornel Ilie, solistul trupei Vunk, este producător muzical al emisiunii ”Românii au talent”, având rolul de a identifica talentul muzical al concurenţilor care s-au înscris la preselecţiile pentru sezonul al optulea.

    El gestionează partea care ţine de muzică din cadrul show-ului şi contribuie cu păreri avizate la selectarea participanţilor, transmite Pro TV.

  • Piaţa cărţilor învie de două ori pe an

    Puţin soare, puţin aer şi mai puţină iarbă verde şi pe urmă, din nou, capul la cutie timp de luni bune.

    Este ceea ce trăieşte de o bună bucată de vreme piaţa cărţilor din România, condamnată să fie, cum altfel, una dintre cele mai mici din Europa, raportată la numărul locuitorilor, şi care învie de două ori pe an, în mai şi în noiembrie, cu ocazia celor două mari târguri de carte organizate – Bookfest şi Gaudeamus. Cele două târguri cumulează vârfurile de vânzări pentru edituri, asigură cititorilor titlurile dorite, prilejuiesc cea mai mare parte a lansărilor de carte şi izbutesc să adune suficiente forţe şi manifestări încât să menţină piaţa de carte în viaţă.

    În România se vând anual cărţi în valoare de 60 de milioane de euro, iar dacă includem şi manualele, ajungem la 100 de milioane de euro. Pentru comparaţie, să spunem că în Slovenia, ţară cu 2 milioane de oameni, piaţa de carte valorează 75 de milioane de euro.

    La debutul crizei economice, în 2008, piaţa a scăzut cu circa 20%, de la o valoare totală de 120 de milioane de euro, reducerea fiind recuperată în următorii patru ani. La valoarea actuală de 100 de milioane de euro s-a ajuns în 2012, şi de atunci a rămas la această valoare. ”Diferenţa faţă de cifrele oficiale este că în topuri se vorbeşte de cifre de afaceri şi nu de încasări, sunt facturi emise şi nu încasări, iar în spatele lor este o dinamică a pieţei, dispar multe edituri, iar cele care rămân ocupa piaţa, de unde creşterile de cifră de afaceri“, explică Mihai Mitrică, directorul executiv al Asociaţiei Editorilor.

    Trecând de la numere la oameni, trebuie spus că problema fundamentală a cărţii în România este lipsa cititorilor.

    ”Nu există suficienţi cititori pentru a avea o piaţă de carte cel puţin funcţională. La noi, dacă vinzi 800 – 1.000 de exemplare dintr-un titlu este o fericire. Cărţile se vând în tiraje din ce în ce mai mici din cauză că masa de potenţiali cumpărători este din ce în ce mai restrânsă. Au şi plecat mulţi şi au început să apară afaceri care mănâncă din piaţă“, explică Mihai Mitrică. Directorul asociaţiei editorilor se referă la serviciile de închirieri de cărţi, care au scos din piaţă segmentul corporatiştilor, socotit un public dorit, care până acum câţiva ani în urmă era prezent la târguri de carte sau în librării şi cumpăra cărţi pentru că sunt oameni învăţaţi să se autoperfecţioneze.

    Un al doilea neajuns al pieţei este lipsa distribuitorilor de carte, biblioteci sau librării.

    ”În prezent mai sunt puţin peste 200 de librării în ţară, din care un sfert în Bucureşti. Capitala realizează, de altfel, jumătate din cele 60 de milioane de euro. Restul sunt oraşele mari, iar ruralul este pierdut cu totul. 50% dintre oameni nu se întâlnesc cu cărţi proaspete decât dacă ajung la oraş sau intră pe internet. în rural nu sunt biblioteci aprovizionate cu cărţi, aceasta fiind treaba Ministerului Culturii, nu ai librării pentru că nu s-a gândit nimeni să le întreţină. în judeţe precum Teleorman, Vaslui, Călăraşi nu mai există distribuitori de carte, nu avem cu cine lucra. în special în sud este foarte rău; în Ardeal se vând foarte bine cărţi educative, manuale – acolo oamenii au învăţat că trebuie să se bazeze pe ei pentru educaţie şi nu pe şcoală, acolo cartea mai are o valoare intrinsecă, oamenii îşi doresc o carte pentru informaţia pe care o conţine. Şi în Moldova este rău“, spune Mihai Mitrică.

    O întrebare vine firesc, în aceste condiţii: dacă nu avem piaţă şi nu avem nici cititori, cum stăm cu autorii? ”Nu avem autori români. Nu ai de unde alege, calitatea manuscriselor trimise de autorii români dovedeşte cât de puţin se citeşte în România. Modul în care sunt scrise cărţile care nu apar, manuscrisele care trec în aşteptare sau direct la refuzate dovedesc cât de puţin se citeşte în România. Se pastişează mult, şi asta o spun editorii. Accidentele de genul cărţilor de succes ale prezentului nu reprezintă în totalitate piaţa de carte, nu toate cărţile vând la fel de bine, sunt excepţii. Publicul are nevoie să fie servit cu o literatură de factură mai uşurică, dar apare şi marele avantaj că se citeşte ceva. Respectul pentru cuvântul tipărit a scăzut atât de mult încât am ajuns să ne bucurăm că există oameni care citesc etichetele. Toate culturile au asemenea specii de cărţi vandabile“, explică Mitrică.

    Generaţia Facebook contează în vânzarea de carte? Reprezentantul editurilor spune că piaţa este atât de mică, încât instrumentele care o pot măsura ţin de nanotehnologie. ”Avem o problemă cu statisticile în România, cu măsurătorile. Generaţia Facebook contează în urbanul mare şi mediu, pe anumite segmente, fantasy de exemplu.“

    Preţul mare al cărţilor este o scuză des invocată de cei care justifică faptul că nu cumpără cărţi. Cât de mare este în realitate preţul cărţilor şi cum se împarte? ”în România se lucrează cu rabat de 50 spre 60%, peste jumătate din preţ rămâne la librar, care îşi acoperă costurile cu oamenii sau promovarea. Aceasta este şi principala sursă de tensiune din piaţă, acum, pe lângă faptul că nu există cititori. Dimensiunea rabatului a ajuns la noi extrem de mare pentru că perioada de criză i-a prins pe mulţi cu depozitele pline. Alte 10% din preţ sunt drepturi de autor, taxele şi impozitele încă 1,5 lei, mai rămân 2,5 lei din care se plătesc cheltuielile de editură, promovarea, drepturile pentru ilustraţii şi un profit. Problema fundamentală este că aceste costuri de regie sunt transferate pe un număr mic de cititori, nu există suficienţi cititori pentru a avea o piaţă de carte cel puţin funcţională.“

    Ignorantul îşi pune în piept două insigne – nu am timp să citesc şi cărţile sunt prea scumpe. Dar în fapt avem de-a face cu o problemă de educaţie, de mentalitate. Am pierdut, de pildă, obiceiul de a dărui o carte, este vetust.

    În aceste condiţii – fără cititori, fără distribuţie de carte, cu prea puţini autori de succes şi cu o piaţă săracă din toate punctele de vedere – rezultatul este uşor de anticipat. ”Este o chestiune care are deja efecte şi peste câţiva ani o să le vedem. Vorbim de agresivitate, de analfabeţi funcţionali. Poate că analfabeţi funcţionali există şi în alte ţări, cu toate că la 15 ani să ai 45% analfabeţi funcţionali măsuraţi de Ministerul Educaţiei este crunt. Dar acolo masa generală a societăţii, modul în care sunt percepute şi respectate normele îi împiedică să se dezvolte anarhic. Aici nu îl împiedică nimic, presiunea socială este cvasiinexistentă, nu mai este o ruşine că nu ai citit o carte“, spune directorul Asociaţiei Editorilor.
     

  • Gadget Review: Smartphone românesc cu o premieră mondială – VIDEOREVIEW

    Este vorba de telefonul Allview X4 Soul Infinity, disponibil în patru variante: Infinity L, S, N şi Z. Cele patru telefoane arată la fel, singurele diferenţe fiind la interior; varianta Z este cea mai puternică. Am avut la teste X4 Soul Infinity N, un smartphone cu un ecran de 5,7 inchi cu raport 18:9 (adică este mai îngust şi mai uşor de ţinut în mână, asemeni altor telefoane, de pildă Samsung S8), un procesor cu opt nuclee, 4 GB RAM, stocare internă de 32 GB (cu opţiunea de extindere de până la 128 GB cu microSD), o baterie de 3.000 mAh, o cameră principală de 16 MP f/1.8 şi o cameră frontală de 8 MP f/2.0. Specificaţiile sunt bune, iar ceea ce are în plus Z-ul este faptul că are un sistem dual de camere (13 MP + 5 MP).

    Ce este interesant legat de aceste telefoane este faptul că poţi face upgrade de la o variantă la alta. Astfel, poţi opta pentru un anumit model, de exemplu S, dar îţi dai seama că nu este chiar potrivit nevoilor tale şi ai vrea ceva mai performant; atunci trimiţi vechiul telefon către Allview şi plăteşti doar diferenţa pentru achiziţionarea noului model. Cel mai ieftin model are un preţ de pornire de 999 de lei, iar cel mai scump, 1.449 de lei. Noi vă recomandăm din start varianta Z, deoarece diferenţa de preţ nu este foarte mare, iar performanţa va fi mai bună.

    Designul telefonului este unul clasic, dar modern şi mă bucur că Allview intră în rândul marilor producători de telefoane consacraţi. Are o ramă metalică, colţurile rotunjite şi pe spate se află un înveliş de sticlă ce-l face uşor de ţinut în mână ceea ce îl face un magnet pentru amprente. Cu toate acestea, X4 Soul Infinity nu se simte ca un telefon premium (nu are nici greutate specifică, nici materialele nu au calitatea necesară), însă nu poţi să ceri prea mult la un asemenea preţ.

    Marea noutate a acestui telefon este faptul că are încorporat un asistent vocal numit Avi, care ne înţelege şi vorbeşte româna. Asistentul digital din smartphone nu este o noutate (vezi Siri, Google etc.), dar mi se pare un pas în direcţia corectă din partea Allview să implementeze un sistem asemănător în limba română. Asistenţii Siri sau Google sunt destul de inteligenţi să înţeleagă de cele mai multe ori ce spune un român în engleză cu accent, însă mai dau şi rateuri. În plus, mie nu mi s-a părut niciodată natural să vorbesc cu telefonul în limba engleză. Sigur, am testat diferitele funcţii, însă niciodată nu mi-a intrat în reflex să-i spun telefonului ”call Alex“ în loc să intru în agendă să-l găsesc pe Alex. în română este mult mai la îndemână să-i spui telefonului să pună muzică sau să adauge un eveniment în agendă.

    Avi te poate asculta şi poate nota după dictare mesaje, o poţi ruga să-ţi arate drumul către Constanţa şi deschide Google Maps; de asemenea, ştie să pună muzică sau să caute imagini pe Google. Din ce am putut observa, asistentul se descurcă destul de bine în a înţelege şi a răspunde corespunzător la întrebările mele, însă mi-aş fi dorit ceva mai multă interacţiune din partea lui. De exemplu, atunci când îi cer să-mi arate drumul până la Braşov, ar fi fost frumos nu doar să-mi deschidă aplicaţia, ci să-mi şi ureze călătorie plăcută sau să dea detalii despre drum – întârzieri, aglomerări, gropi sau accidente. Sunt lucruri minore, dar fac diferenţa între a percepe Avi mai mult ca un asistent decât ca un motor de căutare vocală. De asemenea, spre deosebire de Siri sau de Google, Avi nu ştie de glumă şi nu poţi avea o conversaţie cu ea. Dacă o întrebi de glumă, caută glume pe Google, dacă o întrebi ce face, nu spune nimic şi aşa mai departe.

    Un alt lucru pe care l-am observat este că poate adăuga evenimente în calendar, dar nu le poate şi şterge. Per total, îmi place că Allview a implementat Avi, chiar dacă, deocamdată, este într-o fază destul de rudimentară.

    Revenind la telefon, Allview X4 Soul Infinity N este un smartphone competent ce se descurcă în majoritatea situaţiilor (browsing, messenger, scriere etc.) şi a cărui autonomie a bateriei este una destul de bună. Inifinity N poate duce o zi de muncă fără probleme şi se încarcă şi destul de repede. Totuşi să nu vă aşteptaţi la cea mai bună experienţă atunci când jucaţi jocuri cu grafică avansată. Un alt punct pe care l-aş transmite celor de la Allview este să renunţe la interfaţa companiei pusă peste Android şi să rămână cu Android curat, aşa cum fac alţii, ca Motorola sau Nokia.

    La capitolul fotografie, telefonul se descurcă decent: imaginile realizate în timpul zilei arată bine, la interior imaginea mai pierde din calitate şi din detalii, dar fotografiile făcute noaptea sunt pline de zgomot şi aproape inutilizabile. Însă aceste rezultate sunt de aşteptat la această categorie de preţ. Un mod de fotografiere care mi s-a părut interesant este utilizarea camerei principale şi a celei frontale astfel încât atunci când fotografiezi un peisaj îţi poţi insera şi tu chipul acolo printr-o fotografie mică realizată de camera frontală.

    Aşadar, Allview X4 Soul Infinity N (lung nume) este un telefon ce aduce ceva nou pe piaţă, dar rămâne în urmă la anumite capitole la care nu ar trebui. Pentru cei care nu au pretenţii prea mari atunci când vine vorba de smartphone-uri şi care vor să vorbească în română cu telefonul, pot găsi în X4 Soul Infinity varianta potrivită pentru ei.


     

    CASETĂ TEHNICĂ
    DISPLAY 5,7 INCHI, IPS
    CPU A53 OCTA-CORE 1,5 GHZ
    MEMORIE RAM 4 GB
    MEMORIE INTERNĂ 32 GB
    SUPORT CARD MICROSD DE PÂNĂ LA 128 GB
    SISTEM DE OPERARE ANDROID 7.0
    CAMERA PRINCIPALĂ 16 MP, AUTOFOCUS, F/1.8,
    CAMERA FRONTALĂ 8 MP, F/2.0
    USB TIP C
    BATERIE 3.000 MAH
    PREŢ 1.399 LEI

  • Cine este noua vedetă care se alătură echipei de la ,,Românii au Talent”

    Cornel Ilie, solistul trupei Vunk, este producător muzical al emisiunii ”Românii au talent”, având rolul de a identifica talentul muzical al concurenţilor care s-au înscris la preselecţiile pentru sezonul al optulea.

    El gestionează partea care ţine de muzică din cadrul show-ului şi contribuie cu păreri avizate la selectarea participanţilor, transmite Pro TV.