BusinessMagazin

Tag: tinere

  • Două românce au pornit în joacă o afacere în casă, iar acum câştigă peste 100.000 de euro din vânzarea produselor

    Panacea Urban Apothecary s-a născut din pasiunea pentru cosmetice de calitate a două tinere fără experienţă, dar cu ascuţit simţ antreprenorial. Sabrina Marinescu tocmai se întorsese din Paris, unde încheiase cinci ani de studii în comunicare, modă şi artă, dar şi câteva internshipuri în aria brandingului de lux. Pe de altă parte, Maria Ianoş, prietena şi actuala asociată a Sabrinei, absolvise facultatea de farmacie, iar în timpul liber realiza creme. În timpul unui prânz, la o discuţie în care s-au pus la curent cu cele mai recente activităţi şi pasiuni, tinerele şi-au dat seama că au în comun o pasiune pe care ar putea să o valorifice: cosmeticele.

    „Total ad hoc, ne-a venit ideea de a face ceva împreună, să creăm un brand. Am pornit efectiv gândindu-ne că o să facem nişte creme în bucătărie şi le vom vinde între prieteni”, povesteşte Sabrina Marinescu. Au cumpărat materii prime – ca uleiuri şi seminţe – şi au început să le mixeze acasă. Reacţiile celor din jur le-au încurajat să continue: „Ne-am cremuit, toată lumea era încântată, dar compoziţiile erau destul de simple – nişte uleiuri cu nişte vitamine, nimic foarte elaborat. Foarte bune, de altfel, pentru că realist vorbind, din naivitate şi din dorinţa de a face cremele cele mai bune, noi puneam concentraţiile cele mai mari, uleiurile cele mai scumpe etc.”, spune aceasta. Ulterior au aflat că acest lucru nu prea se face în industrie, iar crema lor ar costa mult dacă ar trebui să o producă standardizat. Au început colaborarea cu o fabrică, cu care lucrează şi astăzi. „Fiind la început ne-am zbătut foarte mult, am fost foarte perfecţioniste; cred că numai pe logo ne-am chinuit cam o lună să ajungem la ceva ce ne convine. Acum nu aş mai face acelaşi lucru, dar pe de altă parte nu ne pare rău, fiindcă am primit laude de la companii de renume, precum Estée Lauder şi alţii”, spune tânăra antreprenoare.

    De la idee până când au scos efectiv cremele pe piaţă a durat cam doi ani, pentru că, spune tânăra, s-au lovit de multe alte lucruri în afară de ceea ce ştiau ele să facă, mai exact producţie şi branding. Pas cu pas, sau „cu lumânarea”, după cum spune ea însăşi râzând, au reuşit să lanseze oficial Panacea Urban Apothecary. Investiţia iniţială, de-a lungul primilor doi ani a fost de 20.000 de euro, fonduri proprii provenite de la familiile lor. Din cauză că nu aveau nici buget, nici capacitate de a face mai multe linii cosmetice, s-au hotărât să se axeze pe trei creme. Una este o cremă antiîmbătrânire şi pentru ten uscat, alta este pentru ten normal şi piele sensibilă, iar a treia se adresează tenului gras, uşor acneic. Suma investită iniţial nu a fost îndeajuns încât să poată realiza o gamă întreagă de produse încă de la lansare, astfel că s-au focusat pe cele trei produse de îngrijire a tenului. După un an, vânzările înregistrate au fost cât se poate de bune: au rămas, efectiv, fără stocuri. Au folosit câştigurile pentru a mai adăuga încă două produse – un demachiant şi o loţiune tonică – ajungând la cinci produse marca Panacea Urban Apothecary. „Evident, ne-am lovit între timp de multe greutăţi, dar am avut norocul ca ai noştri să ne sprijine şi să ne înţeleagă. Până la urmă a fost un experiment, iar dacă nu ne pricepeam, nu puneam pasiune sau pur şi simplu nu aveam noroc, putea să se termine prost. Din fericire, nu s-a terminat prost. Nici nu s-a terminat!”, spune ea zâmbind.

    După câţiva ani, o altă prietenă a Sabrinei – Irina Culeţu – a decis să renunţe la jobul stabil pe care îl avea şi să meargă pe drumul antreprenoriatului. „După ce am participat la un târg în Italia, ne-a venit ideea să facem suplimente alimentare naturale. O mare parte din ceea ce pui pe piele se pierde şi doar un mic procentaj se absoarbe. De aceea, cel mai eficient este să înghiţi acele substanţe adjuvante”, explică tânăra antreprenoare. În scurt timp, s-au gândit şi la un plan pentru noul proiect şi au aplicat pentru fonduri europene; au obţinut 25.000 de euro. „Pentru fonduri trebuie să ai toate piesele puzzle-ului puse, să îl prezinţi cuiva frumos ambalat şi acea persoană să-ţi dea ok-ul”, spune Sabrina Marinescu. Mai întâi s-au documentat temeinic; „de obicei, pentru fonduri îţi trebuie un consultant, însă noi nu puteam da câteva mii de euro cuiva pentru ceva de care nu eram sigure că va merge. Aşa că ne-am descurcat singure, iar Irina a ţinut efectiv partea de contabilitate, a stat nopţile, a făcut planul pe cinci ani”, povesteşte tânăra. În martie 2016 au lansat şi marca The Food Project, care conţine patru suplimente alimentare, complementare liniei de îngrijire cosmetică: Skin Elixir (ajută la regenerarea pielii), The Body Supplement (pentru cei care vor să slăbească), The Detox Wonder (pentru îmbunătăţirea metabolismului şi a digestiei) şi The Happiness Formula (pentru energie şi stare de bine). Acestea conţin ingrediente simple, din natură, pe care toată lumea le cunoaşte, dar le ocoleşte de dragul tehnologiei, ţine să precizeze antreprenoarea.

  • Două românce au pornit în joacă o afacere în casă, iar acum câştigă peste 100.000 de euro din vânzarea produselor

    Panacea Urban Apothecary s-a născut din pasiunea pentru cosmetice de calitate a două tinere fără experienţă, dar cu ascuţit simţ antreprenorial. Sabrina Marinescu tocmai se întorsese din Paris, unde încheiase cinci ani de studii în comunicare, modă şi artă, dar şi câteva internshipuri în aria brandingului de lux. Pe de altă parte, Maria Ianoş, prietena şi actuala asociată a Sabrinei, absolvise facultatea de farmacie, iar în timpul liber realiza creme. În timpul unui prânz, la o discuţie în care s-au pus la curent cu cele mai recente activităţi şi pasiuni, tinerele şi-au dat seama că au în comun o pasiune pe care ar putea să o valorifice: cosmeticele.

    „Total ad hoc, ne-a venit ideea de a face ceva împreună, să creăm un brand. Am pornit efectiv gândindu-ne că o să facem nişte creme în bucătărie şi le vom vinde între prieteni”, povesteşte Sabrina Marinescu. Au cumpărat materii prime – ca uleiuri şi seminţe – şi au început să le mixeze acasă. Reacţiile celor din jur le-au încurajat să continue: „Ne-am cremuit, toată lumea era încântată, dar compoziţiile erau destul de simple – nişte uleiuri cu nişte vitamine, nimic foarte elaborat. Foarte bune, de altfel, pentru că realist vorbind, din naivitate şi din dorinţa de a face cremele cele mai bune, noi puneam concentraţiile cele mai mari, uleiurile cele mai scumpe etc.”, spune aceasta. Ulterior au aflat că acest lucru nu prea se face în industrie, iar crema lor ar costa mult dacă ar trebui să o producă standardizat. Au început colaborarea cu o fabrică, cu care lucrează şi astăzi. „Fiind la început ne-am zbătut foarte mult, am fost foarte perfecţioniste; cred că numai pe logo ne-am chinuit cam o lună să ajungem la ceva ce ne convine. Acum nu aş mai face acelaşi lucru, dar pe de altă parte nu ne pare rău, fiindcă am primit laude de la companii de renume, precum Estée Lauder şi alţii”, spune tânăra antreprenoare.

    De la idee până când au scos efectiv cremele pe piaţă a durat cam doi ani, pentru că, spune tânăra, s-au lovit de multe alte lucruri în afară de ceea ce ştiau ele să facă, mai exact producţie şi branding. Pas cu pas, sau „cu lumânarea”, după cum spune ea însăşi râzând, au reuşit să lanseze oficial Panacea Urban Apothecary. Investiţia iniţială, de-a lungul primilor doi ani a fost de 20.000 de euro, fonduri proprii provenite de la familiile lor. Din cauză că nu aveau nici buget, nici capacitate de a face mai multe linii cosmetice, s-au hotărât să se axeze pe trei creme. Una este o cremă antiîmbătrânire şi pentru ten uscat, alta este pentru ten normal şi piele sensibilă, iar a treia se adresează tenului gras, uşor acneic. Suma investită iniţial nu a fost îndeajuns încât să poată realiza o gamă întreagă de produse încă de la lansare, astfel că s-au focusat pe cele trei produse de îngrijire a tenului. După un an, vânzările înregistrate au fost cât se poate de bune: au rămas, efectiv, fără stocuri. Au folosit câştigurile pentru a mai adăuga încă două produse – un demachiant şi o loţiune tonică – ajungând la cinci produse marca Panacea Urban Apothecary. „Evident, ne-am lovit între timp de multe greutăţi, dar am avut norocul ca ai noştri să ne sprijine şi să ne înţeleagă. Până la urmă a fost un experiment, iar dacă nu ne pricepeam, nu puneam pasiune sau pur şi simplu nu aveam noroc, putea să se termine prost. Din fericire, nu s-a terminat prost. Nici nu s-a terminat!”, spune ea zâmbind.

    După câţiva ani, o altă prietenă a Sabrinei – Irina Culeţu – a decis să renunţe la jobul stabil pe care îl avea şi să meargă pe drumul antreprenoriatului. „După ce am participat la un târg în Italia, ne-a venit ideea să facem suplimente alimentare naturale. O mare parte din ceea ce pui pe piele se pierde şi doar un mic procentaj se absoarbe. De aceea, cel mai eficient este să înghiţi acele substanţe adjuvante”, explică tânăra antreprenoare. În scurt timp, s-au gândit şi la un plan pentru noul proiect şi au aplicat pentru fonduri europene; au obţinut 25.000 de euro. „Pentru fonduri trebuie să ai toate piesele puzzle-ului puse, să îl prezinţi cuiva frumos ambalat şi acea persoană să-ţi dea ok-ul”, spune Sabrina Marinescu. Mai întâi s-au documentat temeinic; „de obicei, pentru fonduri îţi trebuie un consultant, însă noi nu puteam da câteva mii de euro cuiva pentru ceva de care nu eram sigure că va merge. Aşa că ne-am descurcat singure, iar Irina a ţinut efectiv partea de contabilitate, a stat nopţile, a făcut planul pe cinci ani”, povesteşte tânăra. În martie 2016 au lansat şi marca The Food Project, care conţine patru suplimente alimentare, complementare liniei de îngrijire cosmetică: Skin Elixir (ajută la regenerarea pielii), The Body Supplement (pentru cei care vor să slăbească), The Detox Wonder (pentru îmbunătăţirea metabolismului şi a digestiei) şi The Happiness Formula (pentru energie şi stare de bine). Acestea conţin ingrediente simple, din natură, pe care toată lumea le cunoaşte, dar le ocoleşte de dragul tehnologiei, ţine să precizeze antreprenoarea.

  • Cum arată viaţa la 20 de ani când ai o avere de 1 miliard de dolari – GALERIE FOTO

    Katharina a profitat din plin de banii câştigaţi de tatăl ei, cheltuindu-i pe excursii cu yacht-ul, maşini de lux şi sticle de şampanie de sute de euro. Acum însă s-a înscris la Universitatea din Amsterdam şi trebuie să stea într-o cameră de cămin; ea şi-a exprimat frustrarea pe mai multe reţele de socializare, spunând că îi este dor de condiţiile de acasă.
     
    Sora ei Alexandra, de 19 ani, este pasionată de echitaţie şi participă la numeroase competiţii de profil. 
     
    Sursă foto: Daily Mail

  • Cum arată viaţa la 20 de ani când ai o avere de 1 miliard de dolari – GALERIE FOTO

    Katharina a profitat din plin de banii câştigaţi de tatăl ei, cheltuindu-i pe excursii cu yacht-ul, maşini de lux şi sticle de şampanie de sute de euro. Acum însă s-a înscris la Universitatea din Amsterdam şi trebuie să stea într-o cameră de cămin; ea şi-a exprimat frustrarea pe mai multe reţele de socializare, spunând că îi este dor de condiţiile de acasă.
     
    Sora ei Alexandra, de 19 ani, este pasionată de echitaţie şi participă la numeroase competiţii de profil. 
     
    Sursă foto: Daily Mail

  • În Rusia lui Putin, fetele învaţă la şcoală arta vânătorii de avere

    Peter Pomerantsev, un ziarist britanic cu origini ruse, a început să viziteze frecvent Rusia în urmă cu aproape zece ani, ca producător de reality show-uri pentru televiziune; aşa a văzut el ţara lui Putin, după cum scrie The New York Times. „Realitatea” este redată de forţele întunecate ale Kremlinului – partide false de opoziţie se avântă într-o falsă opoziţie faţă de cei care conduc, un sistem de justiţie fals este angajat în impunerea legii şi ştiri false modelează ceea ce le este permis să vadă celor 143 de milioane de cetăţeni ai Rusiei. Această realitate este descrisă de Peter Pomerantsev în cartea sa „Nimic nu este adevărat şi totul este posibil: inima suprarealistă a Noii Rusii”. În această Rusie, afecţiunea falsă este învăţată şi apoi vândută. The Daily Beast a publicat un extras din cartea lui Pomerantsev în care acesta descrie academiile căutătoarelor de aur, în care tinerele sunt învăţate cum să-i cucerească pe milionari. Iar noua Rusie nu duce lipsă de milionari.

    „Prima întâlnire este guvernată de un principiu important: niciodată să nu vorbeşti despre tine. Ascultă-l. Lasă-l să creadă că îl găseşti fascinant. Află-i dorinţele. Studiază-i pasiunile. Apoi schimbă-ţi comportamentul în funcţie de ce descoperi.” Fetele îşi notează conştiincios ce le învaţă instructoarea. „Teoria afacerii ne învaţă o lecţie importantă: întotdeauna cercetează cu atenţie dorinţele consumatorului.”

    Academia căutătoarelor de aur este şcoala unde găsirea unui bărbat cu foarte mulţi bani devine o profesie pentru tinerele rusoaice. Academia este mare, cu săli din marmură falsă, oglinzi uriaşe şi detalii aurite. Alături există un spa şi un salon de frumuseţe. Un aranjament practic: mai întâi cursuri, apoi înfrumuseţare. Profesoara este o roşcată trecută uşor de 40 de ani cu licenţă în psihologie, cu un MBA şi un zâmbet fals, persistent.

    „Să nu porţi niciodată bijuterii la prima întâlnire. Bărbatul ar trebui să creadă că eşti săracă. Fă-l să vrea să-ţi cumpere bijuterii. Să te duci la el într-o maşină ca vai de ea. Fă-l să vrea să-ţi cumpere una mai bună.” Studentele au plătit mii de dolari pentru fiecare săptămână de cursuri. Sunt zeci de astfel de „academii” în Moscova şi St. Petersburg, cu nume precum „Şcoala Gheişelor” sau „Cum să fii o femeie adevărată”.

    „Du-te într-o zonă scumpă a oraşului”, continuă profesoara. „Uită-te încurcată la o hartă şi prefă-te că te-ai rătăcit. Un bărbat înstărit s-ar putea să vină să te ajute.”
    Oliona a fost una dintre eleve. Acum este absolventă. „Vreau un bărbat care să stea sigur pe picioarele sale, un bărbat care să mă facă să mă simt la fel de în siguranţă ca în spatele unui zid de stâncă.” Cu alte cuvinte, fata vrea un bărbat cu bani. A învăţat să vorbească astfel la o academie de căutătoare de aur.

    În mod normal, Oliona n-ar da atenţie unui om ca Pomerantsev, însă producătorul o va aduce într-un show de televiziune: „Cum să te măriţi cu un miliardar”. Propunerea a schimbat tot. Oliona este nerăbdătoare să-şi spună lumii povestea. Învăţăturile căutătoarelor de aur au devenit unul din miturile preferate ale Rusiei. Librăriile sunt pline de cărţi din care fetele află cum să impresioneze milionarii.

    Un peşte rotofei (meserie ilegală) – peţitor, după cum se descrie el –, Peter Listerman este o celebritate de televiziune. Fetele îl plătesc pentru a le face cunoştinţă cu bărbaţi bogaţi. Bărbaţii bogaţi îl plătesc să le facă cunoştinţă cu fete. Agenţii săi, adolescenţi homosexuali, caută prin gări tinere cu picioare lungi, fete suple venite la Moscova în căutarea  norocului. Listerman le spune fetelor sale „pui”. „Vin-o la mine dacă eşti în căutarea unui pui”, sună reclamele sale, în care apar poze cu frigărui de pui pe băţ.

    Oliona locuieşte într-un apartament nou, strălucitor, cu micul său câine, un animal agitat şi nervos. Apartamentul este una dintre arterele principale care duc în lumea miliardarilor moscoviţi, Rublevka. Bărbaţii bogaţi îşi duc amantele acolo pentru a putea ajunge uşor la ele în drum spre casă. Oliona a venit în Moscova din Donbas, o regiune minieră din Ucraina unde legea o fac liderii mafioţi. Mama sa a fost coafeză. Oliona a studiat aceeaşi profesie, dar mica afacere a mamei sale a dat faliment. Fata a venit la Moscova fără aproape nimic când avea 20 de ani. Şi-a găsit de lucru ca stripteuză la un cazinou, Fetele de Aur. Dansa bine, iar aceasta a ajutat-o să-şi găsească un finanţator. Acum câştigă cât câştigă în mod obişnuit o amantă – 4.000 de dolari pe lună, un apartament, o maşină şi două vacanţe pe an de câte o săptămână în Turcia sau Egipt. Milionarul primeşte în schimbul averii corpul suplu şi bronzat al tinerei oricând vrea, o fată întotdeauna radiind de fericire şi deschisă la orice.  

    „Ar trebui să le vezi feţele fetelor de acasă. Sunt moarte de gelozie”, povesteşte Oliona.

    Dacă s-ar întoarce înapoi acolo? „Niciodată. Ar însemna că am dat greş.”
    Acum are alte necazuri pe cap. Amantul i-a promis o maşină nouă în urmă cu trei luni, dar încă nu i-a dat nimic. Se teme că o s-o părăsească. „Tot ce se vede în acest apartament este al lui. Nimic nu-i al meu”, spune fata privind spre apartament ca spre o scenă, nu o casă în care locuieşte. Iar dacă amantul se plictiseşte de ea, Oliona rămâne fără casă. Va rămâne pe străzi, cu un câine nervos şi câteva rochii. Aşa că fata îşi caută un nou sponsor. Aici îi este de folos academia căutătoarelor de aur, un fel de educaţie pentru adulţi. 

    Până când îşi găseşte un nou finanţator, va trebui să fie foarte prudentă. Una din gărzile actualului amant o verifică periodic, dar într-o manieră elegantă. Alte fete sunt supravegheate mai strict: camere de luat vederi, detectivi.
    Terenul de manevră al Olionei este o constelaţie de cluburi şi restaurante create aproape exclusiv cu scopul de a-i ajuta pe sponsori să-şi găsească fete şi pe fete să-şi găsească finanţatori. Bărbaţii sunt cunoscuţi ca „forbes-işti (de la lista Forbes a celor mai bogaţi)”. Fetelor li se spune „tiolki”, adică viţele. Este o piaţă unde cumpărătorul este rege: sunt sute de viţele pentru fiecare forbes-ist.

    Seara începe la Galeria. În partea opusă este o biserică din cărămidă roşie. Pare un vapor uriaş care pluteşte prin zăpadă. Lângă restaurant, în parcare şi de-a lungul bulevardului sunt parcate maşini negre. Încruntate, gărzile de corp îşi aşteaptă fumând stăpânii, care stau înăuntru. Galeria este creaţia lui Arkady Novikov. Restaurantele sale asigură serviciile de catering pentru Kremlin. Fiecare restaurant are o altă temă: Orientul Mijlociu, Asia. Galeria este o amestecătură de coloane cu mese negre şi covoare de perete englezeşti. Scaunele şi mesele sunt în aşa fel aşezate încât pot fi văzuţi cei care stau în alte colţuri. Iar cele mai vizibile sunt femeile. Ele stau la bar, atente să-şi comande doar apă: o invitaţie pentru forbes-işti să le cumpere băutură mai scumpă. „Ha, ce naive sunt”, spune Oliona. „Toţi ştiu acum acest truc.” Fata comandă un cocktail şi sushi: „Întotdeauna mă prefac că nu am nevoie de nimic de la niciun bărbat şi asta îi atrage”.

    La mijlocul nopţii, Oliona se îndreaptă spre ultimul club. O armată de Bentleyuri şi Mercedesuri blindate şi întotdeauna negre avansează încet spre intrare. Aproape de intrare, mii de tocuri înalte alunecă şi saltă pe gheaţă neagră, ca într-un dans de balet. Mii de zeiţe blonde îşi sprijină de bare spinările bronzate, dar acum udate de ninsoare. Aerul iernii este perturbat de mii de buze îngroşate care imploră să fie lăsate înăuntru. Nu este un spectacol de modă, ci ţine de muncă. Seara aceasta este şansa pentru aceste fete să-şi deschidă calea dansând sau radiind peste bariere de obicei imposibil de trecut de bani, armate private şi garduri de securitate.

     

  • Două românce au pornit în joacă o afacere în casă, iar acum câştigă peste 100.000 de euro din vânzarea produselor

    Panacea Urban Apothecary s-a născut din pasiunea pentru cosmetice de calitate a două tinere fără experienţă, dar cu ascuţit simţ antreprenorial. Sabrina Marinescu tocmai se întorsese din Paris, unde încheiase cinci ani de studii în comunicare, modă şi artă, dar şi câteva internshipuri în aria brandingului de lux. Pe de altă parte, Maria Ianoş, prietena şi actuala asociată a Sabrinei, absolvise facultatea de farmacie, iar în timpul liber realiza creme. În timpul unui prânz, la o discuţie în care s-au pus la curent cu cele mai recente activităţi şi pasiuni, tinerele şi-au dat seama că au în comun o pasiune pe care ar putea să o valorifice: cosmeticele.

    „Total ad hoc, ne-a venit ideea de a face ceva împreună, să creăm un brand. Am pornit efectiv gândindu-ne că o să facem nişte creme în bucătărie şi le vom vinde între prieteni”, povesteşte Sabrina Marinescu. Au cumpărat materii prime – ca uleiuri şi seminţe – şi au început să le mixeze acasă. Reacţiile celor din jur le-au încurajat să continue: „Ne-am cremuit, toată lumea era încântată, dar compoziţiile erau destul de simple – nişte uleiuri cu nişte vitamine, nimic foarte elaborat. Foarte bune, de altfel, pentru că realist vorbind, din naivitate şi din dorinţa de a face cremele cele mai bune, noi puneam concentraţiile cele mai mari, uleiurile cele mai scumpe etc.”, spune aceasta. Ulterior au aflat că acest lucru nu prea se face în industrie, iar crema lor ar costa mult dacă ar trebui să o producă standardizat. Au început colaborarea cu o fabrică, cu care lucrează şi astăzi. „Fiind la început ne-am zbătut foarte mult, am fost foarte perfecţioniste; cred că numai pe logo ne-am chinuit cam o lună să ajungem la ceva ce ne convine. Acum nu aş mai face acelaşi lucru, dar pe de altă parte nu ne pare rău, fiindcă am primit laude de la companii de renume, precum Estée Lauder şi alţii”, spune tânăra antreprenoare.

    De la idee până când au scos efectiv cremele pe piaţă a durat cam doi ani, pentru că, spune tânăra, s-au lovit de multe alte lucruri în afară de ceea ce ştiau ele să facă, mai exact producţie şi branding. Pas cu pas, sau „cu lumânarea”, după cum spune ea însăşi râzând, au reuşit să lanseze oficial Panacea Urban Apothecary. Investiţia iniţială, de-a lungul primilor doi ani a fost de 20.000 de euro, fonduri proprii provenite de la familiile lor. Din cauză că nu aveau nici buget, nici capacitate de a face mai multe linii cosmetice, s-au hotărât să se axeze pe trei creme. Una este o cremă antiîmbătrânire şi pentru ten uscat, alta este pentru ten normal şi piele sensibilă, iar a treia se adresează tenului gras, uşor acneic. Suma investită iniţial nu a fost îndeajuns încât să poată realiza o gamă întreagă de produse încă de la lansare, astfel că s-au focusat pe cele trei produse de îngrijire a tenului. După un an, vânzările înregistrate au fost cât se poate de bune: au rămas, efectiv, fără stocuri. Au folosit câştigurile pentru a mai adăuga încă două produse – un demachiant şi o loţiune tonică – ajungând la cinci produse marca Panacea Urban Apothecary. „Evident, ne-am lovit între timp de multe greutăţi, dar am avut norocul ca ai noştri să ne sprijine şi să ne înţeleagă. Până la urmă a fost un experiment, iar dacă nu ne pricepeam, nu puneam pasiune sau pur şi simplu nu aveam noroc, putea să se termine prost. Din fericire, nu s-a terminat prost. Nici nu s-a terminat!”, spune ea zâmbind.

    După câţiva ani, o altă prietenă a Sabrinei – Irina Culeţu – a decis să renunţe la jobul stabil pe care îl avea şi să meargă pe drumul antreprenoriatului. „După ce am participat la un târg în Italia, ne-a venit ideea să facem suplimente alimentare naturale. O mare parte din ceea ce pui pe piele se pierde şi doar un mic procentaj se absoarbe. De aceea, cel mai eficient este să înghiţi acele substanţe adjuvante”, explică tânăra antreprenoare. În scurt timp, s-au gândit şi la un plan pentru noul proiect şi au aplicat pentru fonduri europene; au obţinut 25.000 de euro. „Pentru fonduri trebuie să ai toate piesele puzzle-ului puse, să îl prezinţi cuiva frumos ambalat şi acea persoană să-ţi dea ok-ul”, spune Sabrina Marinescu. Mai întâi s-au documentat temeinic; „de obicei, pentru fonduri îţi trebuie un consultant, însă noi nu puteam da câteva mii de euro cuiva pentru ceva de care nu eram sigure că va merge. Aşa că ne-am descurcat singure, iar Irina a ţinut efectiv partea de contabilitate, a stat nopţile, a făcut planul pe cinci ani”, povesteşte tânăra. În martie 2016 au lansat şi marca The Food Project, care conţine patru suplimente alimentare, complementare liniei de îngrijire cosmetică: Skin Elixir (ajută la regenerarea pielii), The Body Supplement (pentru cei care vor să slăbească), The Detox Wonder (pentru îmbunătăţirea metabolismului şi a digestiei) şi The Happiness Formula (pentru energie şi stare de bine). Acestea conţin ingrediente simple, din natură, pe care toată lumea le cunoaşte, dar le ocoleşte de dragul tehnologiei, ţine să precizeze antreprenoarea.

  • Două românce au pornit în joacă o afacere în casă, iar acum câştigă peste 100.000 de euro din vânzarea produselor

    Panacea Urban Apothecary s-a născut din pasiunea pentru cosmetice de calitate a două tinere fără experienţă, dar cu ascuţit simţ antreprenorial. Sabrina Marinescu tocmai se întorsese din Paris, unde încheiase cinci ani de studii în comunicare, modă şi artă, dar şi câteva internshipuri în aria brandingului de lux. Pe de altă parte, Maria Ianoş, prietena şi actuala asociată a Sabrinei, absolvise facultatea de farmacie, iar în timpul liber realiza creme. În timpul unui prânz, la o discuţie în care s-au pus la curent cu cele mai recente activităţi şi pasiuni, tinerele şi-au dat seama că au în comun o pasiune pe care ar putea să o valorifice: cosmeticele.

    „Total ad hoc, ne-a venit ideea de a face ceva împreună, să creăm un brand. Am pornit efectiv gândindu-ne că o să facem nişte creme în bucătărie şi le vom vinde între prieteni”, povesteşte Sabrina Marinescu. Au cumpărat materii prime – ca uleiuri şi seminţe – şi au început să le mixeze acasă. Reacţiile celor din jur le-au încurajat să continue: „Ne-am cremuit, toată lumea era încântată, dar compoziţiile erau destul de simple – nişte uleiuri cu nişte vitamine, nimic foarte elaborat. Foarte bune, de altfel, pentru că realist vorbind, din naivitate şi din dorinţa de a face cremele cele mai bune, noi puneam concentraţiile cele mai mari, uleiurile cele mai scumpe etc.”, spune aceasta. Ulterior au aflat că acest lucru nu prea se face în industrie, iar crema lor ar costa mult dacă ar trebui să o producă standardizat. Au început colaborarea cu o fabrică, cu care lucrează şi astăzi. „Fiind la început ne-am zbătut foarte mult, am fost foarte perfecţioniste; cred că numai pe logo ne-am chinuit cam o lună să ajungem la ceva ce ne convine. Acum nu aş mai face acelaşi lucru, dar pe de altă parte nu ne pare rău, fiindcă am primit laude de la companii de renume, precum Estée Lauder şi alţii”, spune tânăra antreprenoare.

    De la idee până când au scos efectiv cremele pe piaţă a durat cam doi ani, pentru că, spune tânăra, s-au lovit de multe alte lucruri în afară de ceea ce ştiau ele să facă, mai exact producţie şi branding. Pas cu pas, sau „cu lumânarea”, după cum spune ea însăşi râzând, au reuşit să lanseze oficial Panacea Urban Apothecary. Investiţia iniţială, de-a lungul primilor doi ani a fost de 20.000 de euro, fonduri proprii provenite de la familiile lor. Din cauză că nu aveau nici buget, nici capacitate de a face mai multe linii cosmetice, s-au hotărât să se axeze pe trei creme. Una este o cremă antiîmbătrânire şi pentru ten uscat, alta este pentru ten normal şi piele sensibilă, iar a treia se adresează tenului gras, uşor acneic. Suma investită iniţial nu a fost îndeajuns încât să poată realiza o gamă întreagă de produse încă de la lansare, astfel că s-au focusat pe cele trei produse de îngrijire a tenului. După un an, vânzările înregistrate au fost cât se poate de bune: au rămas, efectiv, fără stocuri. Au folosit câştigurile pentru a mai adăuga încă două produse – un demachiant şi o loţiune tonică – ajungând la cinci produse marca Panacea Urban Apothecary. „Evident, ne-am lovit între timp de multe greutăţi, dar am avut norocul ca ai noştri să ne sprijine şi să ne înţeleagă. Până la urmă a fost un experiment, iar dacă nu ne pricepeam, nu puneam pasiune sau pur şi simplu nu aveam noroc, putea să se termine prost. Din fericire, nu s-a terminat prost. Nici nu s-a terminat!”, spune ea zâmbind.

    După câţiva ani, o altă prietenă a Sabrinei – Irina Culeţu – a decis să renunţe la jobul stabil pe care îl avea şi să meargă pe drumul antreprenoriatului. „După ce am participat la un târg în Italia, ne-a venit ideea să facem suplimente alimentare naturale. O mare parte din ceea ce pui pe piele se pierde şi doar un mic procentaj se absoarbe. De aceea, cel mai eficient este să înghiţi acele substanţe adjuvante”, explică tânăra antreprenoare. În scurt timp, s-au gândit şi la un plan pentru noul proiect şi au aplicat pentru fonduri europene; au obţinut 25.000 de euro. „Pentru fonduri trebuie să ai toate piesele puzzle-ului puse, să îl prezinţi cuiva frumos ambalat şi acea persoană să-ţi dea ok-ul”, spune Sabrina Marinescu. Mai întâi s-au documentat temeinic; „de obicei, pentru fonduri îţi trebuie un consultant, însă noi nu puteam da câteva mii de euro cuiva pentru ceva de care nu eram sigure că va merge. Aşa că ne-am descurcat singure, iar Irina a ţinut efectiv partea de contabilitate, a stat nopţile, a făcut planul pe cinci ani”, povesteşte tânăra. În martie 2016 au lansat şi marca The Food Project, care conţine patru suplimente alimentare, complementare liniei de îngrijire cosmetică: Skin Elixir (ajută la regenerarea pielii), The Body Supplement (pentru cei care vor să slăbească), The Detox Wonder (pentru îmbunătăţirea metabolismului şi a digestiei) şi The Happiness Formula (pentru energie şi stare de bine). Acestea conţin ingrediente simple, din natură, pe care toată lumea le cunoaşte, dar le ocoleşte de dragul tehnologiei, ţine să precizeze antreprenoarea.

  • Cum arată viaţa la 20 de ani când ai o avere de 1 miliard de dolari – GALERIE FOTO

    Katharina Andresen (20 de ani) din Norvegia a fost numită recent una dintre cele mai tinere miliardare din lume. Alături de sora sa Alexandra, ea a moştenit o avere de 1,2 miliarde de dolari de la tatăl său.
     
    Katharina a profitat din plin de banii câştigaţi de tatăl ei, cheltuindu-i pe excursii cu yacht-ul, maşini de lux şi sticle de şampanie de sute de euro. Acum însă s-a înscris la Universitatea din Amsterdam şi trebuie să stea într-o cameră de cămin; ea şi-a exprimat frustrarea pe mai multe reţele de socializare, spunând că îi este dor de condiţiile de acasă.
     
    Sora ei Alexandra, de 19 ani, este pasionată de echitaţie şi participă la numeroase competiţii de profil. 
     
    Sursă foto: Daily Mail

  • Cum arată viaţa la 20 de ani când ai o avere de 1 miliard de dolari – GALERIE FOTO

    Katharina Andresen (20 de ani) din Norvegia a fost numită recent una dintre cele mai tinere miliardare din lume. Alături de sora sa Alexandra, ea a moştenit o avere de 1,2 miliarde de dolari de la tatăl său.
     
    Katharina a profitat din plin de banii câştigaţi de tatăl ei, cheltuindu-i pe excursii cu yacht-ul, maşini de lux şi sticle de şampanie de sute de euro. Acum însă s-a înscris la Universitatea din Amsterdam şi trebuie să stea într-o cameră de cămin; ea şi-a exprimat frustrarea pe mai multe reţele de socializare, spunând că îi este dor de condiţiile de acasă.
     
    Sora ei Alexandra, de 19 ani, este pasionată de echitaţie şi participă la numeroase competiţii de profil. 
     
    Sursă foto: Daily Mail

  • Tinerele care captivează milioane de oameni în fiecare dimineaţă cu afacerea lor. Printre abonaţii săi fideli i se spune “Biblia”

    Printre abonaţii săi fideli i se spune “Biblia”. Este vorba de The Skimm, e-mail-ul de dimineaţă prin intermediul căruia cititorii află cele mai noi ştiri din lume într-o modalitate inedită. Fondatoarele acestei idei de business sunt două tinere care obişnuiesc “să ştie ce se întâmplă în lume” arată Business Insider.  

    Cele două antreprenoare, Danielle Weisberg şi Carly Zakin, s-au întâlnit în timp ce studiau la acelaşi colegiu, la Roma. Atunci nici nu îşi imaginau ca peste 10 ani să pună bazele unei afaceri împreună, afirmă ele.  După ceva timp de la terminarea colegiului, s-au întâlnit din nou  la NBC, unde lucrau amandouă ca “obsedate de ştiri”, după cum se autoportretizează ele.  

    Conceptul “The Skimm” a fost creat pe baza unei simple observaţii a celor două: prietenii lor, deşi inteligenţi, buni cunoscători în propriul lor domeniu de activitate, nu erau la curent cu evenimentele de zi cu zi. Aşadar, Weisberg şi Zakin au demisionat de la postul de televiziune NBC News şi au început seria e-mail-urilor zilnice pentru “prietenul deştept”.

    E-mail-ul ajunge în inbox în jurul orei 6 a.m., atunci când oamenii se trezesc şi, de obicei, îşi verifică telefonul. The Skimm prezintă diverse ştiri, de la evenimentele curente, internaţionale, până la ce mai este viral pe Internet, acoperind o gamă variată şi largă de subiecte. Ele îşi procură ştirile de la organizaţii media de top, până la publicaţii locale, nişate, dar nu au vrut să dezvăluie nicio sursă.

    Anul acesta The Skimm se află la cea de-a patra aniversare, şi în prezent are 4 milioane de abonaţi, printre care ar fi chiar şi Oprah, iar 35% dintre aceştia sunt cititori zilnici. Deşi au început singure proiectul, acum conduc un birou cu 35 oameni.

    După cum îi sugerează şi numele “skimm” (a frunzări) emailul fetelor nu conţin anchete de mii de cuvinte sau analize profunde, ci doar rezumate, astfel încât cititorul să aibă o idee despre ce se întâmplă în lume.

    The Skimm are şi un site şi o pagină de Facebook, dar majoritatea cititorilor tot din mail vin. Au ales această metodă pentru a se potrivi stilului de viaţă al oamenilor pe care-i ţinteau, tineri de 20-30 de ani care-şi verifică emailul imediat după ce se trezesc şi înainte de a pleca de acasă. Totuşi nu a fost uşor să găsească investitori. “Toţi ne-au spus că emailul este mort. Nimeni nu voia să investească în conţinut pe email”, a mărturisit WEisberg.

    După ce au fost refuzate de peste 100 de ori au reuşit să obţintă o investiţie de 1.1 milioane de dolari de la Homebrew, firmă de Venture Capital, fondată de doi foşti executivi ai Google. Treptat compania a atras şi alţi investitori, iar recent a obţinut o investiţie de 8,5 milioane de dolari. 

    “Fiecare zi e diferită” afirmă ele. Responsabilităţile au crescut şi trebuie să se asigure că fiecare membru al echipei e mulţumit, dar şi proiectul să meargă bine în continuare. Spre deosebire de companiile tradiţionale media, The Skim nu are o problemă în a-şi transforma cititorii în plătitori prin intermediul aplicaţiei pentru iOS.