BusinessMagazin

Tag: specialist

  • Locuri de muncă în străinătate cu salarii între 1500 şi 2400 de euro. În ce domenii se fac angajări

    Agenţia Municipală pentru Ocuparea Forţei de Muncă Bucureşti oferă, prin intermediul Reţelei EURES, 50 de posturi pentru lucrătorii calificaţi în domeniul hotelier – gastronomic, care doresc să desfăşoare o activitate sezonieră în Germania, pentru ocuparea cărora se va organiza selecţie la Bucureşti în luna octombrie 2015. Angajatori germani reprezentaţi de Serviciile de Plasare Internaţionala din cadrul Centralei de Mediere a Străinilor şi Specialiştilor ZAV Bonn oferă locuri de muncă pentru următoarele ocupaţii: bucătar/bucătar şef/bucătar specialist (15 posturi), ospătar (15 posturi), barman (5 posturi) şi personal în industria gastronomiei de sistem (15 posturi).

    Pentru ocuparea posturilor de ospătar, barman şi personal în industria gastronomiei de sistem, sunt solicitate persoane care au calificare profesională încheiată, experienţă în domeniu şi cunoştinţe bune de limba germană (nivel B1/B2). Pentru posturile de bucătar/bucătar şef/bucătar specialist, angajatorii germani solicită persoane care au calificare profesională încheiată şi experienţă în domeniu, precum şi cunoştinţe de limba germană, cel puţin nivel A2.

    Angajarea se face pe o perioadă de cel puţin 6 luni, începând cu luna octombrie 2015, cu posibilitate de prelungire a contractului de muncă pe durată nedeterminată. Salariul oferit este de 1500 – 2200 euro brut/lună, pentru posturile de ospătar şi barman, 1700 – 2400 euro brut/lună, pentru posturile de bucătar/bucătar şef/bucătar specialist şi de 1450 euro brut/lună pentru personalul în industria gastronomiei de sistem.

    Cazarea poate fi asigurată de către angajator sau acesta poate oferi sprijin în vederea găsirii unei locuinţe.

    Persoanele cu domiciliul în Bucureşti care corespund cerinţelor posturilor oferite trebuie să se adreseze Consilierului EURES din cadrul Agenţiei Municipale pentru Ocuparea Forţei de Muncă Bucureşti, strada Spătarul Preda nr. 12, sector 5, telefon 021/316.55.08, interior 233, pentru a fi înregistrate în baza de date pentru munca în străinătate şi pentru a primi invitaţie de participare la selecţie. Înregistrarea în baza de date se realizează pe baza următoarelor documente: cerere tip (se completează la sediul Agenţiei de Ocupare a Forţei de Muncă); copie act de identitate sau paşaport (valabilitate minim 6 luni); C.V model  Europass (cu fotografie)  în  limba germană (Lebenslauf); cazier judiciar în original din care să reiasa că persoanele nu au antecedente penale (termen de valabilitate 6 luni); adeverinţă de la medicul de familie, cu menţiunea „Clinic sănătos/Apt pentru muncă”.

  • Tu ce vrei să te faci când o să fii mare?

    Ideea de bază a acestui articol a fost iniţial „cele mai cool meserii“ şi voiam să prezentăm câteva ocupaţii interesante şi ieşite din comun. Sigur, în categoria celor mai cool meserii nu includeam musai îngrijitorii de insule tropicale, crescătorii de şerpi sau cine mai ştie ce alte ocupaţii exotice; voiam mai degrabă meserii din lumea reală, accesibile unui număr cât mai mare de oameni. Şi am plecat de la două informaţii care m-au pus pe gânduri: prima, că 65% dintre copiii care intră astăzi la şcoală vor avea meserii care astăzi nu există şi doi, că mai mult de jumătate dintre tinerii Generaţiei Y preferă o meserie reală, vor să fie mai degrabă gulere albastre şi nu gulere albe, adică funcţionari sau corporatişti.

    Iar când Cosmin Cosma, filosof de formaţie şi antreprenor de vocaţie, a început discuţia pe care am avut-o cu o întrebare – . „Ştii, este întrebarea aceea, «tu ce vrei să te faci când vei fi mare?»” – am avut o revelaţie şi ideea unei uşoare schimbări în abordarea materialului.

    Aşadar, nu vom vorbi despre inşi cu ocupaţii exotice, ci despre un călător pasionat, despre un filosof convertit la antreprenoriat, despre un paraşutist care şi-a transformat, alături de fratele său, pasiunea într-o afacere profitabilă, despre un programator devenit specialist în educaţie şi o tânără pasionată de artă devenită programator, despre o avocată care încearcă să creeze o nişă pe piaţă şi despre o antreprenoare în serie care identifică câte o nişă pe an. Ce au în comun? Căutarea, faptul că fac ceea ce le place, neastâmpărul, faptul că fac ceea ce lor li se pare cool. „Problema majoră pe care o ai într-o carieră este să îţi găseşti hotarele profesionale. Unii intră într-un sistem de confort din care ies greu. Limitele sunt date de context şi nu sunt alegeri personale“, spune Cosmin Cosma, fondator al companiei de consultanţă Insus, fost corporatist, bancher şi cu o experienţă antreprenorială deja încheiată.

    Coolness-ul unei ocupaţii sau al alteia vine din exterior, este dat de ceilalţi care văd că faci ce îţi place, sau faci ceva ce lui i-ar plăcea să facă, sau din interior, atunci când fac ce îmi place şi sunt OK, spune Cosma. I se pare că filosofează, dar asta ţine de formaţia sa şi, deşi a lucrat în domenii cât se poate de concrete, pentru că a fost şef de departament de recuperare a creditelor în bancă şi a ţinut conferinţe şi workshopuri pe colectarea de creanţe, şi-a păstrat privirea „antropologică“ asupra a ceea ce se întâmpla în jur.

    Să trecem de la privirea antropologică la privirea specialistului în resurse umane. Pornim de la o analiză internaţională care spune că 65% dintre şcolarii de astăzi vor lucra în meserii care astăzi nu există, meserii care vor apărea în următoarea perioadă. Şi cine ştie cum va evolua îndemnul părinţilor? În urmă cu trei decenii aceştia îşi îndemnau copiii să se facă ingineri, pe urmă au fost la modă economiştii, apoi avocaţii, medicina a fost cumva permanentă, iar îndemnul momentului este „Fă-te, mamă, programator!“. Sorin Faur, director for Balkan Area, Human Resources & Outsourcing Services la BDO Outsourcing Services, crede că îndemnul momentului ar putea fi rafinat: „Fă-te cloud specialist“ de exemplu, sau „Fă-te social media officer“.

    „În zona IT, până acum câţiva ani poziţia de cloud specialist nu a existat. Cloud-ul a apărut în ultimii ani şi nimeni nu ştia ce înseamnă; acum toată lumea ştie ce înseamnă o bază de date, dar la vremea respectivă părea SF“, explică Faur. Crede că şi game testerii au o ocupaţie cool, în condiţiile în care industria jocurilor video s-a dezvoltat, iar marile companii prezente şi în România, Ubisoft, Electronic Arts sau Gameloft, au nevoie de mulţi angajaţi de acest tip. „Este o profesie destul de complicată. Cere anumite tipuri de abilităţi şi îndemânări fizice, simţ de reacţie, necesită şi foarte multă răbdare şi efort. Trebuie să fii, de fapt, programator de formaţie, să ai capacitatea să identifici zone unde apar erori într-un joc.“ Teoretic te joci, dar practic trebuie să întocmeşti rapoarte, să identifici aceste zone disfuncţionale şi să ai o bună coordonare şi viteză de reacţie, este un job care poate asigura o trecere lejeră din zona copilăriei înspre maturitatea pe care o impune un job.

    O chestiune la fel de interesantă şi cu mare răspândire este social media officer sau blogger profesionist. „Marile companii, şi nu numai ele, au nevoie de expunere media ieftină şi bine gândită şi angajează oameni dedicaţi zonei de social media. Aceştia monitorizează mediul online pentru companiile lor şi răspund la postări – sigur, sunt partizanii companiei, dar asigură relaţia cu clienţii, persoanele interesate şi arată că acea companie este interesată să ţină un dialog cu acele persoane“, spune Sorin Faur. Nu este un job uşor, trebuie să ştii ce să spui, cui să spui, să nu sari calul atunci când răspunzi, este un job complicat şi sub raportul exprimării şi calităţilor de relaţii publice pe care le are cineva.

  • Codurile secrete care se află pe toate bancnotele

    Când aţi analizat ultima oară o bancnotă? Dacă o veţi privi cu atenţie veţi observa anumite semne particulare menite să detecteze falsurile.

    În cadrul unui experiment, specialistul în IT Markus Kuhn a încercat să copieze color o bancnotă de 20 de euro. În momentul în care a apăsat butonul, aparatul a scos un ţiuit şi nu a apărut nicio copie a bancnotei respective, ci un mesaj printat în diferite limbi, unde se explica faptul că este ilegală xeroxarea sa.

    După o analiză mai atentă a bancnotei, Kuhn a observat mai multe cercuri foarte mici, dispuse sub forma unei „constelaţii” şi „camuflate” sub diverse semne. De exemplu, pe bancnota de 20 de euro cerculeţele sunt parte a notelor muzicale aflate în design-ul hârtiei. 

    Totuşi, xeroxarea alb-negru a bancnotei nu este detectată, fapt ce demonstrează că aparatul „ştie” când cineva vrea să falsifice bani, culoarea cerculeţelor făcând parte din acel cod. Unii consideră nu doar culoarea ca fiind o parte importantă a codului, ci şi distanţa dintre cele cinci cercuri.

    Este cunoscut faptul că în procesul de printare a hârtiei banilor se foloseşte un model standard de recunoaştere a bancnotelor valide, dar acesta nu poate fi dezvăluit.

    Cum detectează xeroxul particularităţile bancnotelor reprezintă, totuşi, un mister pe care reprezentanţii instituţiilor specifice nu vor să îl dezvăluie. Aceştia afirmă că se iau toate măsurile de precauţie pentru reducerea şi stoparea falsificării de bani. Întrebat dacă aparatele de copiere sunt special programate să recunoască acele semne specifice ale bancnotelor, un reprezentat al companiei a afirmat: „Xerox, împreună cu alte companii din domeniu, consultă legislaţia şi face tot posibilul pentru a stopa ameninţările de falsificare a banilor prin intermediul tehnologiei.”

    Mai există, de asemenea, un nivel de codare a bancnotelor mult mai avansat decât „constelaţia” respectivă, numit Nivelul 3. Despre acesta, însă, nu discută nimeni, Banca Centrală fiind singura cunoscătoare a acestui „secret”.

    Deşi a pornit o mică investigaţie pentru a-şi satisface această curiozitate, retincenţa în răspunsuri a celor întrebaţi l-a determinat pe Markus Kuhn să afirme, în cele din urmă: „Poate nu vom avea niciodată suficiente informaţii despre tehnologiile care combat falsificarea de bani, dar cred că aşa este mai bine.”

  • Alina Iacomi, ING Bank România: “Orice ar fi, trebuie să crezi şi să nu renunţi”

    După cele 10 luni ale programului, a ales să continue în departamentul de Cash Management, unde a preluat rolul de specialist de produs pe partea de implementare şi suport.

    A trecut prin toate etapele, de la specialist de produs în zona de suport vânzări (2003-2004), la consultant principal de vânzări (2005-2006), manager al echipei de vânzări (2007-2010), iar la sfârşitul anul 2010 a preluat coordonarea întregului departament de Payments & Cash Management din ING.

    Din august 2013 coordonează departamentul de Tranzacţii Bancare Corporative, ce acoperă toate produsele şi serviciile de plăţi şi gestiune a lichidităţilor, precum şi cele de tranzacţii documentare destinate clienţilor corporativi mari şi mijlocii, atât din perspectiva comercială, cât şi de management de produs, precum şi activitatea de management de proiecte speciale aferente clienţilor corporativi mari.

    „Cred în oameni. Cred că fiecare om are ceva de oferit, iar acest ceva trebuie identificat şi potenţat în felul său în locul unde se potriveşte cel mai bine. Cred că trebuie să încerci tot timpul să fii autentic, să fii tu însuţi. Să afli cine eşti şi să te asumi în faţa celor din jur, căci orice încercare de a părea ceea ce nu eşti de fapt este resimţită întotdeauna de ceilalţi, şi, chiar dacă nu de fiecare dată conştientizată pe deplin, va conduce în final la o lipsă de încredere.Cred în puterea exemplului. Cred că e important să fii conştient de efectul pe care îl poţi avea asupra celor din jur şi, prin ceea ce eşti, faci, ştii, spui, să încerci să trezeşti în ceilalţi o emoţie pozitivă şi dorinţa de a fi mai buni în ceea ce fac. Nu în ultimul rând, cred că simţul umorului este «sarea din bucate» care ne poate marca pozitiv orice interacţiune. Şi mai cred că, orice ar fi, trebuie să crezi şi să nu renunţi“, spune Alina Iacomi. 

  • Răspunde de activitatea direcţiei de operaţiuni a clinicilor Regina Maria din Bucureşti şi Braşov

    A preluat managementul policlinicilor şi ulterior şi al spitalelor din cad-rul reţelei, având o implicare directă atât în extinderea regională, cât şi a gamei de servicii medicale.

    „Cea mai grea decizie pe care am luat-o în carieră a fost aceea de a mă orienta către zona administrativă a vieţii medicale. Nu a fost uşor să aloc mai puţin timp practicii medicale pentru a prelua responsabilităţi destul de diferite şi, într-o mare măsură, complet noi. Managementul policlinicilor şi al spitalelor mi-a permis să îmbin eficient expertiza de medic cu cea de manager“, spune Panait, care a profesat anterior ca medic şi în cadrul Medicover.

    Deschiderea către a construi echipe performante, implicarea în proiecte operaţionale complexe, iniţiativa de a dezvolta şi implementa pachete de servicii medicale integrate au condus-o pe Laura Panait în anul 2011 către poziţia de director medical al policlinicilor, urmând ca spre finalul anului 2012 să fie numită pe poziţia de director al policlinicilor şi apoi să preia şi conducerea operaţională a spitalelor.

  • Sfaturi pentru mine tânăr. Elena Cremenescu, Elmiplant: Dacă ar fi să încep un business propriu, asta s-ar întâmpla în jurul vârstei de 30 de ani

    Trebuie să ştiu că fără a fi un excelent specialist în domeniul pe care vreau să-l urmez nu voi putea niciodată să-mi dezvolt o afacere sau să mă fac cunoscut. Apoi, aş învăţa  minimum două limbi străine la cel mai înalt nivel. Aş participa la toate conferinţele, prelegerile despre business, despre viaţă, despre experienţa altora, aş profita de toate oportunităţile care mi se oferă. M-aş angaja pe perioada vacanţelor şi aş munci în diferite domenii de activitate, din orice loc de muncă înveţi şi rămâi cu ceva.

    Dacă ar fi să încep un business propriu, asta s-ar întâmpla în jurul vârstei de 30 de ani. Afacerea mea ar fi în domeniul pe care eu îl stăpânesc cel mai bine. Oricâţi bani ai avea şi pe oricine ai plăti ca să-ţi facă sau să-ţi fie specialist, n-o să facă niciodată ceea ce ai putea să faci tu. Este esenţial să ştii ce aştepţi de la angajaţii tăi, ce să le ceri să facă, cum să-i controlezi şi cum să le evaluezi corect munca.

    Aş face totul  conform cu legislaţia care coordonează domeniul respectiv, nu aş accepta sub nicio formă nici cel mai mic compromis sau încălcare de lege. Relaţiile de afaceri trebuie să rămână relaţii de afaceri, prietenii de familie trebuie să nu aibă nicio legătură cu afacerea ta. Am văzut multe prietenii destrămate în urma amestecării celor două. În plus, corectitudinea şi seriozitatea trebuie să fie cuvintele de ordine în absolut tot ce faci. Nu promite niciodată ceva ce nu eşti sigur că poţi să faci.

    Respectă fiecare angajat, fii sever şi serios cu toţi în mod egal, nu face compromisuri şi nu-ţi angaja rudele în firmă. Un business se creează şi se dezvoltă pas cu pas, nu te grăbi şi nu aştepta rezultate spectaculoase peste noapte. Învaţă să ai răbdare şi să-ţi înarmezi sufletul şi mintea cu puterea necesară ca să poţi trece peste nenumăratele momente de cumpănă şi greutăţi pe care le vei parcurge. Fiecare astfel de moment greu te va face şi mai puternic pe viitor.

  • Companiile le dau angajaţilor funcţii cu denumiri complicate în lipsa măririlor de salarii şi a promovărilor

    Director Greater Balkans Beverages & South Eastern Europe Franchise, Application Security Analyst & Penetration Tester, Linux SysAdmin Guru, General Manager Greater Balkans & SEE Franchise, .NET Ninja sau SSU & Regulatory Specialist sunt doar câteva exemple de titulaturi neobişnuite atribuite angajaţilor din România sau publicate pe site-urile online de recrutare.

    Pentru specialiştii din domeniu nici complexitatea funcţiei, nici denumirea în sine nu ridică semne de întrebare, însă pentru cineva din afară acestea nu creează decât confuzie, mai ales atunci când denumirea funcţiei ajunge să fie un „mini-CV“ al unor responsabilităţi care fie se bat cap în cap, fie nu au corespondent în limba română, fie se folosesc doar în anumite industrii şi companii.

    De ce au simţit companiile nevoia de a le atribui angajaţilor titulaturi interminabile sau chiar amuzante? Cât din această politică este, în fapt, nevoie şi cât este un instrument de motivare sau de creare a unei aure profesionale? Nici angajaţii şi nici oamenii de HR nu par să aibă un răspuns clar.

    Trendul vine din IT şi din outsourcing şi managerii din marile corporaţii nu mai sunt doar directori generali, astfel că titulaturile lor încep să capete noi „add in“-uri geografice sau chiar financiare, iar cele mai exotice elimină din start aplicaţiile unor nonspecialişti.

    „Companiile au devenit din ce în ce mai complexe, sunt matriceale, au mai multe dimensiuni. Prin urmare, există riscul ca angajaţii să-şi piardă identitatea. Sunt multe cazuri în care angajaţi din aceeaşi corporaţie nu se cunosc şi nici nu se recunosc prin funcţia din cartea de vizită. Astfel, titulaturile îi plasează undeva, clarifică rolul persoanei într-o companie, pentru cine lucrează sau în ce departament“, explică Roxana Teşiu, directorul de resurse umane pe Europa al Wipro Technologies, furnizor de servicii BPO.

    Pe de altă parte, titulaturile au început să funcţioneze, în special în sfera corporatistă, pe modelul omului „bun la toate“. Cum organizaţiile sunt tot mai complexe, iar procesele, produsele şi organigramele în sine se tot multiplică, apar responsabilităţi noi în fişele de post ale unor joburi care abia se inventează. În condiţiile în care o corporaţie, un call-center sau o companie din telecom are şi câteva mii de angajaţi doar pe o singură piaţă, este greu de crezut că pentru fiecare serviciu sau produs nou care apare angajatorul va recruta câte un om sau va crea departamente dedicate. Prin urmare, responsabilităţile se grupează şi se transferă. Ce rezultă din asta? Angajaţi cu funcţii înghesuite cu greu pe cărţile de vizită şi care ajung să ocupe şi un întreg rând sau mai mult din CV.

    „Organizaţiile cresc şi tot cresc, iar titulaturile acestea complexe nu fac altceva decât să reflecte structura din prezent a mediului de business. Directorul general nu mai este acum doar director general, ci preia şi responsabilităţi de finanţe, de strategie, de decizie şi, în multe cazuri, titulatura sa mai capătă şi o dimensiune geografică“, mai spune Teşiu.

    Dar nu doar angajatorii devin „inventatori“ de meserii, ci şi salariaţii, care, în unele cazuri, îşi aleg singuri titulaturile. Pentru unii, o funcţie cât mai complexă denotă putere, rolul lor în companie şi importanţa acestora sau chiar devine un „mini-CV“, iar pentru alţii este doar o strategie de marketing sau un instrument de creştere a gradului de încredere în propriile forţe.

    „O titulatură «pompoasă» poate fi şi o sursă de motivare pentru angajaţi. Când lucram în industria bancară am avut ocazia, la un moment dat, să lucrez într-un departament care se ocupa atât cu vânzarea de credite, cât şi de colectarea lor. Erau două activităţi care, teoretic, se băteau cap în cap, însă a fost o urmare a crizei. Şi a venit momentul când a trebuit să îmi aleg titulatura funcţiei, pentru un job abia inventat. Am ales să fiu sales collection projects manager“, precizează Cosmin Cosma, absolvent al şcolii de afaceri ASEBUSS şi proprietar al unei firme de publicitate înfiinţate în urmă cu un an. De-a lungul carierei, el a mai fost deţinătorul mai multor titulaturi exotice, precum field collection force manager, mortgage collection & R.E.M. manager sau filed collection & retail restructuring manager, iar în prezent se recomandă ca chief evangelist al firmei pe care a creat-o.

    „Chief evangelist este o titulatură care a pornit din America de la ideea promovării produselor clienţilor tăi până la stadiul în care devine un fel de religie. Pe de altă parte, funcţiile foarte complexe sau neobişnuite ca denumire cred că sunt rezultatul unui mediu corporatist foarte complex care a dus la crearea unor joburi superspecializate. Iar asta se vede foarte bine în IT, unde funcţiile angajaţilor sunt compuse din tipul de produs pe care sunt specializaţi. Nu m-ar mira ca un angajat care scrie toată ziua cu pixuri X să devină expert/specialist X writer“, susţine Cosma.

    Funcţia formată din multe cuvinte atent aşezate mai poate însemna şi mascarea unor activităţi mai mult decât obişnuite într-o denumire care să îi crească angajatului stima de sine, arată un studiu publicat de MyJobMatcher.com. Conform angajatorilor, important e să fie treaba bine făcută, iar angajaţii mulţumiţi. Dacă totul se poate obţine prin combinarea unor cuvinte frumoase, de ce nu?

  • Un copil de cinci ani a trecut testul Microsoft, devenind cel mai tânăr specialist în IT din lume

    Atunci când a ajuns în sala de examinare, cei de la Microsoft au considerat că băiatul este prea mic pentru a obţine diploma de tehnician IT, însă tatăl acestuia i-a convins să îi dea o şansă. Qureshi a declarat celor de la BBC că examenul i s-a părut “greu dar distractiv”. “Au fost mai multe tipuri de întrebări, fie cu variante multiple de răspuns, fie bazate pe scenarii”, a povestit copilul.

    Asim Qureshi, tatăl lui Ayan, a început să îi explice calculatorul fiului său de la vârsta de trei ani. “De fiecare dată când îi spuneam ceva, aveam a doua zi surpriza că a reţinut aproape tot”, spune bărbatul. “Aşa că am început să îi dau tot mai multe informaţii. La vârsta aceea, prea mult calculator poate dăuna. În cazul lui Ayan, a fost o oportunitate.”

    Ayan Qureshi a construit alături de tatăl său un mic laborator în casa din Coventry. El petrece două ore pe zi învăţând primul său limbaj de programare şi speră ca într-o bună zi să pună bazele unei firme de IT.

  • Encuţescu: Se lucrează la fişa postului pentru o nouă meserie – specialist în securitate cibernetică

    “Preocuparea noastră în acest moment este aceea ca instituţiile să aibă oameni specializaţi care să poată să lucreze cât se poate de calificat în acest domeniu. De aceea, odată cu dezvoltarea sistemului de atribuţii instituţionale, în momentul de faţă se lucrează inclusiv la fişa posturilor pe care urmează să fie încadrate, în aşa fel încât să putem fi în măsură să creăm în România şi să punem în codul ocupaţional funcţia de specialist în domeniul securităţii cibernetice. Această nouă meserie trebuie recunoscută şi trebuie introdusă în codul ocupaţional român, de unde inclusiv putem stabili standarde de salarizare”, a spus Encuţescu la un seminar organizat de grupul UTI.

    El a arătat că în strategia industriei naţionale de securitate a fost introdusă o nouă componentă, cea a dezvoltării şi susţinerii operatorilor economici publici şi cei de stat, care îşi desfăşoară activitatea în domeniul securităţii cibernetice.

    “Practic, în acest moment, există în conţinutul strategiei, o componentă care se referă la încurajarea întreprinderilor mici şi mijlocii şi a start-up-urilor în domeniul securităţii cibernetice. Sprijinim şi încurajăm crearea de astfel de companii”, a adăugat Encuţescu.

    Consilierul a menţionat că statul intenţionează să acorde facilităţi fiscale companiilor care investesc în securitatea cibernetică.

    Teodor Cimpoeşu, director la compania de securitate cibernetică certSIGN din cadrul UTI, a declarat că în România atacurile cibernetice nu sunt făcute doar de români, ci şi de către străini.

    “Este o ameninţare, pe de o parte, pentru utilizatorul individual, care stă pe internet, de la simplul fapt că îi sunt furate datele de login şi conturile de reţele sociale, până la a-i fi furate datele bancare sau chiar banii din cont. La companii este mai grav, pentru că le pot fi afectate structurile informatice cu care îşi desfăşoară activitatea”, a mai spus Cimpoeşu.
     

  • Tânăra profesoară de engleză care a ajuns specialist în marketing la o corporaţie din Australia

    “După ce am terminat studiile în România, am aplicat pentru o viză permanentă de Australia, iar după un an de zile am părăsit România“, povesteşte pe scurt Cristina Iordache, care trăieşte acum în ţara cu unul din cele mai mari salarii minime pe oră din lume, de circa 16 dolari, de aproape 13 ori mai mult decât în România. Cristina Iordache fusese în vizită în Australia în anul al treilea de facultate, „vizită care m-a făcut să mă îndrăgostesc de acest continent exotic de la capătul lumii, înconjurat de oceane“.

    În Sydney locuiesc 4,6 milioane de persoane, acesta fiind cel mai mare centru financiar şi industrial al Australiei. La obţinerea vizei pentru Australia a contribuit faptul că a lucrat ca profesor de limba engleză timp de un an în România şi cunoştea foarte bine limba. După o călătorie de aproape 30 de ore cu avionul, în octombrie 2005, a ajuns în oraşul australian. „Primul an a fost cel mai greu din punctul de vedere al acomodării la o climă nouă, la anotimpuri opuse celor din emisferă nordică, la o civilizaţie nouă, la un accent de engleză cu totul diferit de cel care se studiază în România.“

    În opinia ei, Sydney este oraşul oportunităţlor, şansele de găsire a unui job fiind foarte mari. „În Australia există un potenţial de câştig mult mai mare, salariul mediu pe economie fiind de 1.122 de dolari pe săptămână, în timp ce joburile din marketing pot fi plătite cu 1.200 de dolari până la 1.700 de dolari pe săptămână.“ Altfel spus, salariul lunar variază între 4.800 şi 6.800 de dolari pentru cei care lucrează în marketing. Despre costul vieţii ea spune că un coş de cumpărături pentru o săptămână ajunge la 150 de dolari, în timp ce transportul poate costa 30-40 de dolari pe săptămână, iar hainele din magazine cum ar fi Kmart, BigW sau Target pot fi găsite cam la aceleaşi preţuri ca în România.

    În Sydney chiria ajunge la 700 de dolari pe săptămână pentru un apartament cu două camere din centrul oraşului. „Am locuit în chirie timp de nouă ani, iar recent mi-am cumpărat împreună cu logodnicul meu un townhouse (casă) cu patru dormitoare la o distanţă de 30 de minute cu trenul de centrul oraşului Sydney.“ Pentru ea rampa de lansare în marketing a fost un job la o şcoală de limbă engleză, unde s-a familiarizat cu câteva strategii de marketing. După doar un an ea a obţinut un job de marketing manager la un institut educaţional. „În acelaşi timp, am urmat şi un curs de business şi marketing pentru a aprofunda cunoştinţele în acest domeniu.“ În urmă cu doi ani a aplicat pentru poziţia de market manager în cadrul companiei Hotels Combined, pe care o ocupă acum. „Pentru mine a constituit o oportunitate nemaipomenită faptul că am combinat experienţa acumulată în România în domeniul traducerilor cu experienţa de şase ani în marketing din Australia.“

    Pentru HotelsCombined, un motor de căutare şi comparare de tarife la cazare din toată lumea, lucrează peste 200 de persoane doar în Sydney, cele mai importante departamente fiind cel de IT şi departamentul internaţional, din care face ea parte. „Departamentul internaţional este format din persoane originare din ţările pe care HotelsCombined le consideră cheie, România fiind una din ele. HotelsCombined este prezent în România cu aproape 5.000 de unităţi de cazare.“

    Acest motor caută practic în mii de site-uri de rezervare online, precum Booking, Agoda, Hotels, Expedia, Hotelclub, în funcţie de filtrele după care utilizatorul face selecţia (preţ, număr de stele, tip de cazare, tematica unităţii de cazare, evaluare oaspeţi, facilităţi, inclusiv dacă micul dejun este inclus sau nu). În baza de date a HotelsCombined se găsesc peste 800.000 de unităţi de cazare. „România este încă o ţară în dezvoltare în ceea ce priveşte comerţul online comparativ cu celelalte ţări pe care le reprezintă colegii mei, însă am observat o creştere graduală la rezervările online pe www.hotelscombined.ro în cei doi ani de când lucrez aici. Sunt foarte puţine companii în Australia care să aibă legături puternice cu România cum este HotelsCombined, şi pentru asta sunt foarte recunoscătoare şi mă bucur că sunt în contact constant cu România prin natura jobului meu.“

    Cristina Iordache subliniază că îi place Australia pentru oportunităţile de carieră şi afaceri pe care le oferă, dar şi pentru diversitatea culturală, pentru oamenii relaxaţi şi binevoitori, pentru „plajele infinite şi aerul curat, pentru verdele veşnic de-a lungul celor patru anotimpuri“.

    Îi mai place în Australia meritocraţia – „majoritatea companiilor din Australia se concentrează pe dezvoltarea şi formarea personalului şi oferă şanse egale tuturor angajaţilor de a avansa“ –, dar şi locul unde a ajuns să lucreze – „HotelsCombined este unic nu numai prin evoluţia rapidă, dar şi pentru un mediu de lucru destul de relaxant şi uşor de abordat – angajaţii poartă jeans şi tricouri în locul ţinutelor office; directorii şi managerii lucrează unii lângă alţii (nu există birouri private) şi, cel mai important, orice schimbări ale website-ului sunt făcute în mod rapid şi eficient, fără prea multă birocraţie“.