“Fac parte din echipa de retail development (dezvoltare – n.red.), iar în prezent sunt responsabil de dezvoltarea, planificarea şi implementarea unui sistem de eficientizare a celor şapte magazine IKEA din zona Asia de
Sud-Est, mai exact trei pieţe – Singapore, Malaysia şi Thailanda”, spune executivul român. Proiectul e menit să adapteze nevoile companiei la era digitală de business.
O zi obişnuită de lucru pentru Tony Vatuiu constă în şedinţe, multe prezentări şi călătorii frecvente în cele trei ţări.
Gigantul suedez IKEA operează pe doar trei pieţe din Asia de Sud-Est, unde deţine şapte magazine şi un al optulea în curs de deschidere, alături de două centre comerciale. În total, grupul are în Singapore, Malaysia şi Thailanda circa 4.000 de salariaţi. „Conduc o echipă largă de oameni, foarte dinamici şi energici, care la rândul lor sunt conectaţi cu alţi oameni din toate segmentele «value chain»-ului nostru, pe plan strategic dar şi operaţional.”
Prin comparaţie, suedezii au în România un singur magazin, cu vânzări anuale de circa 90-100 de milioane de euro şi câteva sute de salariaţi. Retailerul are planuri de expansiune pe piaţa locală, al doilea magazin din Capitală urmând a fi deschis în această toamnă. România este o piaţă cu o populaţie de circa 20 de milioane de oameni, pe când cele trei ţări din Asia de Sud-Est, unde grupul este prezent, au peste 100 de milioane de locuitori. Puterea de cumpărare este şi ea diferită, însă nu doar între piaţa locală şi celelalte trei, ci şi în interiorul regiunii. Mai exact, Singapore este una dintre cele mai dezvoltate economii din Asia şi chiar din lume. Thailanda se află însă undeva la jumătatea clasamentului, în urma României, cu un PIB per capita de sub 20.000 de dolari, potrivit FMI. Singapore are un un PIB per capita de peste 90.000 de dolari, conform aceleiaşi surse, ceea ce plasează micuţul stat asiatic pe locul trei mondial după Qatar şi Luxemburg. România se află aproape de poziţia 60 cu nici 24.000 de dolari.
De ce a ales Tony Vatuiu să lase piaţa mamă pentru alte ţări? El a plecat din România acum aproape 15 ani şi, de altfel, nu a lucrat decât în străinătate.
Este născut în Drobeta-Turnu Severin şi a studiat la Universitatea de Vest din Timişoara, iar apoi la Universitatea din Copenhaga. Şi-a început cariera în departamentul de logistică al IKEA, pentru ca apoi să descopere vânzările şi ulterior zona de expansiune.
Executivul român a preluat poziţia actuală în urmă cu mai puţin de un an, după ce anterior a lucrat pentru IKEA în Japonia aproape cinci ani.
De altfel, cariera sa a fost construită exclusiv în cadrul retailerului de mobilier pentru care lucrează de circa 14 ani.
„În 2004 am plecat din România cu o bursă în Copenhaga, Danemarca. Timp de un an cât am fost student acolo, am lucrat part-time (doar în weekenduri) pentru IKEA.” Apoi, în 2005, a avut şansa, după cum spune chiar el, să i se ofere poziţia de
trainee-leader aspirant în logistică într-unul din magazinele IKEA din Copenhaga.
„Am învăţat foarte mult în perioada petrecută în IKEA Danemarca, unde am deţinut mai multe poziţii în departamentul de logistică. În acelaşi timp, am avut şansa să lucrez cu oameni şi echipe cu care am avut rezultate remarcabile.”
În 2012 a venit oportunitatea din Japonia, o ţara la care a visat de mic. Împreună cu soţia au decis să se mute, „chiar dacă viaţă noastră în Copenhaga era deja aşezată din punct de vedere profesional şi personal.”
Au petrecut aproape cinci ani „minunaţi” în ţara Soarelui Răsare, învăţând business din mers într-un mediu foarte dinamic şi total diferit de Europa. „Era Japonia a fost perioda în care pot spune că leadershipul meu s-a conturat foarte mult datorită provocărilor de natură culturală.”
Necesitatea de a se adapta la un sistem nou de lucru şi total diferit cultural de ceea ce experimentase el până atunci ca şi lider a fost una dintre cele mai mari provocări din carieră.
În cei aproape cinci ani petrecuţi în Japonia, Tony Vatuiu a deţinut mai multe poziţii, iar ultima a fost aceea de commercial planning manager. Aceasta a constat în responsabilitatea de a deschide şi planifica din punct de vedere comercial magazinul IKEA Nagakute, deschis în Nagoya în 2017.
„La sfârşitul lui 2017 am acceptat provocarea venită dinspre IKEA SEA (South East Asia) şi ne-am mutat în Singapore, ţara de care suntem foarte apropiaţi sufleteşte datorită faptului că fiul nostru s-a născut aici.”
La momentul actual nu are un plan concret de a se întoarce în România, din care a plecat în 2004, dar gândul nu este abandonat în totalitate. Decizia depinde mult de ce ar vrea să facă în viitor, însă instabilitatea politică din România îi stopează deocamdată orice gând de întoarcere, spune el.
Dacă ar face-o totuşi, nu ştie dacă i-ar plăcea să încerce calea antreprenoriatului. „Mi se pare că mediul de afaceri din România nu este foarte stabil deocamdată, iar asta cred că este o provocare pentru oricine vrea să revină, mai ales ca antreprenor.”
Ultima dată a fost acasă – la Drobeta Turnu Severin – în această vară. A venit să îşi viziteze părinţii, dar a şi călătorit puţin prin ţară.
„Comparativ cu 2016 (ultima sa vizită – n.red.), nu cred că s-au schimbat foarte multe. Am observat în schimb că sunt tot mai puţini oameni pe străzile oraşelor noastre.”
De ce anume vă e cel mai dor din România? Dar la polul opus, cel mai puţin dor?
Din păcate, uşor-uşor, timpul m-a deconectat de foştii prieteni, colegi de liceu sau facultate. Îmi este dor de părinţi în special şi de Crăciunul românesc. După ce am experimentat Crăciunul în aproape toate părţile lumii, cred că cel mai frumos Crăciun este cel din România, cu miros de brad şi cozonac, cu cântecele colindătorilor şi alături de cei dragi.
Nu îmi este dor de agresivitatea exagerată şi de negativismul care pluteşte în aer câteodată la noi în ţara. Nu am reuşit să aflu până acum dacă asta ne defineşte pe noi sau sunt trăsături dezvoltate ulterior de societatea noastră, în contextul transformărilor la care a fost supusă în ultimii ani.
Avem o ţară frumoasă, cu oameni minunaţi, iar eu sunt mândru că sunt român. Revin de fiecare dată cu plăcere în România, fără prea mari aşteptări, dar sunt optimist că lucrurile se vor îmbunătăţi.
Spuneţi-mi trei lucruri care ar trebui îmbunătăţite în România.
Primul lucru ar fi îmbunătăţirea actualei clase politice din România. Ţara are nevoie de lideri vizionari care să inspire toată societatea românească prin sistemul lor de valori, prin atitudine şi cunoştinte. Astfel, fiecare individ în parte ar trebui să fie motivat să contribuie la ceva măreţ, românesc.
„Leadership by example” ar trebui să se aplice şi la noi, iar ecuaţia este foarte simplă: ca politician nu poţi să ţii lecţii de etică şi morală societăţii pe care o conduci fără că tu să fii primul şi cel mai bun exemplu.
Apoi, cred că învăţământul liceal şi universitar ar trebui să fie în topul priorităţilor de dezvoltare ale societăţii noastre. Trăim într-o lume din ce în ce mai dinamică, de aceea învăţământul trebuie reformat şi pregătit pentru viitoarele provocări care vor apărea în 5-10-15 ani. Trebuie integrat apoi şi aliniat la planurile de dezvoltare pe termen mediu şi lung ale societăţii româneşti.
Pe termen scurt ar trebui îmbunătăţite spitalele. Acestea sunt necesităţi de bază în orice societate.
Lista ar putea continua, dar din punctul meu de vedere, învăţământul, infrastructura rutieră şi sănătatea ar trebui să rămână în topul priorităţilor pentru toţi politicienii, indiferent de culoarea politică de la guvernare. Pentru a oferi o dezvoltare continuă şi stabilă societăţii româneşti.
Cum e traficul în România faţă de Singapore? Dar cafeaua şi scena culinară?
Nefiind în România zilnic, nu ştiu cum este traficul în ultima vreme. Din ce am experimentat eu cât am călătorit prin România, nu a fost extraordinar, mai ales în oraşele mari.
Este trafic şi aici, în Singapore, dar condiţia impecabilă a străzilor şi numărul autostrăzilor îl face mult mai acceptabil decât la noi.
Mâncarea e foarte gustoasă şi variată în Singapore, având influenţe din China, Malayasia şi India. Opţiunile culinare sunt atât de diverse aici, încât aproape tot timpul ai posibilitatea să experimentezi ceva nou. În acelaşi timp, trebuie să recunosc că dorul de sarmalele româneşti şi palinca noastră nu se va stinge niciodată.
