BusinessMagazin

Tag: securitate

  • Luci Stănescu, consultant cybersecurity: Nu mi se va întâmpla chiar mie” sau cum se poate cutremura un business

    În România, 4 din 10 directori ori manageri din IMM-uri se declară „nu foarte bine” sau „deloc” informaţi în legătură cu riscurile infracţiunilor cibernetice. Cred că ar trebui să ne aşezăm în jurul unei mese rotunde, specialişti în securitatea informatică alături de decidenţi din cadrul companiilor, şi să ridicăm vălul mistic de pe acest domeniu în care deciziile pot avea consecinţe semnificative, aşa cum au arătat evenimentele recente.

    În decursul a doar trei săptămâni, doi foşti directori au fost condamnaţi cu suspendare – vorbim de Joe Sullivan, ex-CSO al Uber, şi Ville Tapio, ex-CEO al Vastaamo, o clinică privată de psihoterapie din Finlanda. Ce au ei în comun? Condamnările sunt legate de incidente de securitate şi de acţiunile (dar şi de inacţiunile) celor doi privind securitatea datelor în cadrul companiilor pe care le conduceau. Clinica a intrat ulterior în faliment, chiar dacă avea o cifră de afaceri de 15 milioane de euro.

    M-aş fi aşteptat ca primele astfel de sentinţe date unor directori de companii (cazuri nemaiîntâlnite până acum) să ajungă să fie dezbătute şi în afara comunităţii de cybersecurity. Vizibilitatea redusă a unui astfel de subiect îmi pare un simptom al unei comunicări deficitare din domeniu şi mă face să îmi pun o primă întrebare – oare noi, specialiştii în securitate informatică, facem destul pentru a informa directorii IMM-urilor de responsabilitatea lor şi a companiilor de a pune la punct securitatea informaţiilor? Poate că Ville Tapio ar fi apreciat un astfel de efort.

    Orice carte de specialitate va menţiona ca pe un fapt incontestabil că securitatea informaţiei este un proces de business (nu de IT), iniţiat şi supravegheat de conducerea companiilor (CxO), făcând parte din „due diligence” şi „due care”. Dar cum facem să aducem teoria în şedinţele de strategie din companii?

    După obositorul bombardament informaţional din 2018 legat de GDPR, am rămas oare şi cu altceva în afară de „acorduri privind prelucrarea datelor cu caracter personal”, notificări de cookie-uri de care nu ştim cum să scăpăm mai repede apăsând primul buton la îndemână şi politici de confidenţialitate uitate pe vreun „raft prăfuit” timp de cinci ani? Până la urmă, regulamentul menţionează de suficient de multe ori termenul „măsuri de ordin tehnic şi organizatoric” – dar definite evaziv ca „rezonabile”, „corespunzătoare”, „adecvate” ori „eficace”. Deci, greu de înţeles şi implementat fără ajutor specializat. Ar ajuta oare un limbaj mai prescriptiv, cu direcţii clare de aplicare? Eu am dubii. Poate că, tocmai, legislaţia primară ar trebui să fie vagă, pentru a se putea mula pe situaţiile individuale în care se află companiile. Iar instrumentele de care dispunem noi, profesioniştii din domeniul securităţii (metodologii pentru analize de risc, standarde, baseline-uri sau framework-uri), sunt suficiente şi ar trebui să ne concentrăm pe popularizarea acestora.

    Cu siguranţă există lideri şi companii care ştiu să abordeze corespunzător problema, însă dacă ne raportăm la IMM-uri, sondajul Eurobarometru din 2022, „SMEs and Cybercrime”, citat şi mai sus, mă pune pe gânduri. Dacă răsfoieşti studiul, iese imediat în evidenţă că cel mai mare procent al răspunsului „Nu ştiu” este asociat întrebării „Cât de bine credeţi că sunt informaţi angajaţii dumneavoastră în legatură cu riscurile infracţiunii cibernetice?”. Dar poate cel mai îngrijorător este procentul de 90% de IMM-uri din România care au declarat că nu au organizat în ultimul an traininguri sau exerciţii de conştientizare asupra riscurilor cibernetice (este cel mai mare procent dintre ţările sondate). Or, dacă tot ne refeream mai devreme la „măsuri de ordin tehnic şi organizatoric adecvate şi eficace”, aceste traininguri sunt considerate nu doar printre măsurile de bază, dar şi cele mai eficiente din punct de vedere investiţional pentru a reduce ameninţările de phishing, folosite din ce în ce mai des, atât pentru fraudă, cât si pentru distribuirea de malware (cu toţii am auzit de şantajul prin ransomware, nu?).

    Privind spre viitor, avem ocazia sa nu repetăm aceleaşi greşeli ca în cazul GDPR-ului. Recent a fost adoptată o noua directivă UE pe securitate, NIS2, ce ar trebui să fie transpusă în lege până în octombrie 2024. Dar aceasta vizează doar companiile din sectoarele critice şi importante, unde în general există atât oameni cu expertiză, cât şi norme de aplicare ceva mai detaliate. Însă alte două regulamente ale UE (deci care nu vor necesita o aşteptare pentru a fi transpuse în legile naţionale), ePrivacy şi Cyber Resilience Act, sunt în lucru şi vor avea sfere de influenţă comparabile cu ale GDPR-ului. Cred că cel din urmă are potenţialul de a avea un impact considerabil, fiindcă îşi propune extinderea mărcii CE, prin definirea unor standarde minime de securitate, la orice produs cu „o componentă digitală”. Poate că aceste noi legislaţii vor fi şi oportunităţi pentru a îmbina armonios atât recomandările specialiştilor din domeniul juridic, cât şi ale celor din domeniul securităţii informatice.

    Tehnologia se transformă constant şi ar fi bine să ţinem pasul, chiar dacă sentimentul „nu mi se va întâmpla mie” este unul răspândit. De altfel, conform aceluiaşi sondaj european, doar în anul precedent, 28% dintre IMM-uri au fost victime a cel puţin unui incident. Iar conform unui raport din noiembrie 2022 al ENISA, agenţia UE pentru securitate cibernetică, prognoza pare sumbră – metodele de şantaj evoluează, ransomware-ul este menţionat ca primă ameninţare, iar dezvoltarea MSP-urilor (Managed Service Providers) creează noi riscuri, în contextul abuzării lanţurilor de furnizori de servicii, de software sau de hardware – mai ales dacă va continua să predomine ideea că externalizarea serviciilor ar însemna şi externalizarea tuturor responsabilităţilor.

    O lume utopică în care nu avem riscuri de securitate cibernetică, fie că sunt ele intenţionale, accidentale sau naturale, pare să nu fie la orizont. În schimb, putem avea o lume în care apelăm instinctiv la profesioniştii din acest domeniu pentru a ne informa, aşa cum nu ezităm să apelăm la un contabil pentru contabilitate sau la un avocat pentru sfaturi juridice..

  • Preşedintele Iohannis, mesaj de Ziua Europei: consolidarea securităţii noastre este esenţială

    Preşedintele României, Klaus Iohannis, a transmis un mesaj de Ziua Europei în care a vorbit despre schimbările provocate de războiul din Ucraina şi despre importanţa consolidării securităţii europene.

    Preşedintele României a vorbit despre războiul din Ucraina.

    „Ziua Europei ne găseşte în acest an într-un moment de profundă schimbare la nivel global. Consecinţele războiului Federaţiei Ruse împotriva Ucrainei s-au multiplicat, iar principiile, valorile şi sistemul multilateral care au stat la baza păcii mondiale după cel de-al Doilea Război Mondial sunt în continuare ameninţate, în timp ce la nivel global este vizibilă tendinţa de fragmentare şi reaşezare geopolitică. Securitatea cetăţenilor noştri şi rezilienţa societăţilor au dobândit noi valenţe, de la protejarea democraţiei şi a statului de drept şi asigurarea prosperităţii economice, la sprijinirea celor care luptă pentru pace şi pentru valorile în care credem. La acestea se adaugă găsirea de soluţii rapide la schimbările climatice – cu efecte din ce în ce mai dramatice asupra vieţii de zi cu zi – şi, respectiv, adaptarea, de asemenea rapidă, la mediul digital în care trăim”, a spus preşedintele României.

    Klaus Iohannis a mai vorbit despre Mecanismul de Redresare şi Rezilienţă spunând că este „o expresie a acestor principii, o creaţie europeană vizionară, care a reuşit mobilizarea unor resurse impresionante, din grijă pentru următoarele generaţii.”

    „Pentru România, alături de fondurile de coeziune, acest mecanism este o oportunitate unică de modernizare şi dezvoltare. Suntem datori ca prin eforturi comune să profităm de această oportunitate pentru a participa cu succes la procesul de transformare şi de modernizare a României, orientat către nevoile viitorului. Rezilienţa noastră comună, deci şi a României, presupune o economie solidă, competitivă, adaptată viitorului, digitalizare, investiţii în cercetare şi inovare, lanţuri de aprovizionare stabile şi de încredere, securitate energetică garantată la preţuri accesibile, iar adaptarea urgentă la schimbările climatice trebuie să stimuleze competitivitatea Uniunii şi să protejeze, în acelaşi timp, cetăţenii. Toate acestea sunt teme esenţiale pentru sănătatea şi bunăstarea generaţiilor viitoare”, a transmis preşedintele Iohannis.

    De asemenea, şeful statului a vorbit despre importanţa NATO şi despre Republica Moldova.

    „Consolidarea securităţii noastre este, de asemenea, esenţială, implicând o cooperare strânsă pentru creşterea capacităţilor de apărare, în deplină complementaritate cu NATO, precum şi pentru întărirea rezilienţei în faţa ameninţărilor hibride şi a celor din spaţiul cibernetic. În faţa agresiunii ruse, trebuie să menţinem fără ezitare sprijinul solid şi consistent acordat Ucrainei, eforturi la care România participă activ. Miza strategică este clară: garantarea faptului că retrasarea cu forţa a frontierelor dintre state suverane nu poate fi acceptată, nici în Europa şi nicăieri în lume. România a fost şi va rămâne un promotor vocal al răspunsului european ferm de sprijin al rezilienţei şi al securităţii Republicii Moldova. Reuniunea Comunităţii Politice Europene, care va fi găzduită la Chişinău la 1 iunie anul acesta, va transmite un mesaj fără echivoc de solidaritate: Europa este alături de cetăţenii Republicii Moldova în eforturile lor de a-şi apăra opţiunea strategică europeană şi libertatea”, a adăugat Klaus Iohannis.

    Ziua Europei este sărbătorită pe 9 mai şi marchează Ziua Victoriei în cel de-al doilea Război Mondial.

  • UE promite 500 de milioane de euro pentru a stimula producţia de muniţie în Europa

    Uniunea Europeană pune deoparte 500 de milioane de euro pentru a stimula producţia de proiectile, rachete şi praf de puşcă, într-un efort de a accelera producţia de muniţie pentru Ucraina şi de a impulsiona industria de apărare a blocului, conform Bloomberg.

    Printre o serie de măsuri, Comisia Europeană a propus ca aceste fonduri să cofinanţeze proiectele alături de guvernele UE. Aceasta a oferit aproximativ jumătate din finanţare pentru ca întreprinderile să îşi mărească capacitatea de producţie sau să recondiţioneze stocurile vechi de muniţie pentru a deveni din nou operaţionale.

    “Legea pe care o propunem este fără precedent”, a declarat Thierry Breton. “Ea vizează să sprijine direct, cu bani UE, accelerarea industriei noastre de apărare pentru Ucraina şi pentru propria noastră securitate.”

    UE doreşte să relanseze industria de apărare a blocului comunitar după ani de cheltuieli reduse în urma Războiului Rece, care au determinat firmele să reducă producţia. Muniţia a devenit o necesitate urgentă, având în vedere volumele mari utilizate zilnic atât de Rusia, cât şi de Ucraina.

    Blocul vrea să stimuleze aprovizionarea cu aceste proiectile a Ucrainei, în timp ce aceasta continuă să respingă invazia Rusiei şi îşi pregăteşte propria contraofensivă. De asemenea, statele membre doresc să îşi aprovizioneze propriile rezerve pentru a se pregăti pentru orice potenţial conflict viitor.

    Separat, miniştrii de externe ai blocului au susţinut în martie planurile de a cheltui 1 miliard de euro din fondul său european pentru pace pentru a rambursa aproximativ 50% din muniţia modernă şi din cea din epoca sovietică pe care statele membre o trimit Ucrainei din propriile stocuri. În cadrul acestui efort au fost deja livrate rachete şi obuze în valoare de peste 600 de milioane de euro, a declarat în aprilie Josep Borrell, şeful politicii externe a UE.

    Miniştrii au aprobat, de asemenea, planurile de a cheltui încă un miliard de euro din acelaşi fond pentru a cumpăra împreună muniţie, dar de atunci efortul s-a blocat în discuţii tehnice, în timp ce diplomaţii discută termenii juridici. Întrebarea dacă companiile din afara UE pot beneficia de acest lucru i-a deranjat pe negociatori, mai ales că unele firme deţin facilităţi de producţie în comun cu omologii europeni. Diplomaţii UE au declarat că dosarul ar trebui să fie finalizat în curând.

    În cadrul actului propus miercuri, care mai are nevoie de aprobarea Parlamentului European şi a statelor membre, Comisia a declarat că va utiliza, de asemenea, aproximativ 50 de milioane de euro din aceşti bani pentru a lansa un aşa-numit fond de accelerare pentru a îmbunătăţi accesul firmelor din domeniul apărării la finanţare. Acesta ar oferi subvenţii potenţiale pentru a compensa firmele pentru nivelul mai ridicat al ratelor dobânzilor pe care băncile le acordă, precum şi pentru a oferi potenţial împrumuturi cu rating preferenţial companiilor pregătite să îşi mărească producţia.

    UE speră că împrumuturile vor răspunde plângerilor formulate de firmele europene din domeniul apărării. Industria a avertizat cu privire la dificultăţile de a obţine finanţare din partea băncilor şi a investitorilor, pe fondul unei tendinţe în creştere a investiţiilor responsabile din punct de vedere social, care a continuat în ciuda războiului Rusiei în Ucraina şi a planurilor guvernamentale de a creşte cheltuielile pentru apărare.

    În propunerea sa, comisia a solicitat Băncii Europene de Investiţii, propriul organism de creditare al blocului, să îşi intensifice sprijinul pentru industria de apărare. În prezent, BEI investeşte în sisteme cu dublă utilizare, civilă şi de securitate, dar nu oferă împrumuturi pentru finanţarea armamentului, a muniţiilor şi a explozibililor. Pentru a schimba această situaţie ar fi nevoie de sprijinul celor 27 de state membre ale UE.

    Comisia a propus, de asemenea, măsuri menite să elimine obstacolele guvernamentale prin derogări temporare de reglementare care se vor încheia în 2025. Măsura ar scuti companiile de unele legi naţionale, cum ar fi cele care interzic turele de noapte, care obligă companiile să închidă fabricile pe timp de noapte. De asemenea, UE a declarat că ar putea decide, împreună cu guvernul naţional al unei companii, să solicite unei firme să îşi reorienteze producţia pentru Ucraina sau pentru statele membre.

    Comisia a declarat că va încerca să accelereze negocierile cu statele membre şi cu Parlamentul pentru a finaliza actul până la sfârşitul lunii iunie.

     

  • Studiu Bitdefender: Peste jumătate dintre companii au suferit o breşă de securitate sau o scurgere de date în ultimele 12 luni

    Majoritatea specialiştilor în securitate IT susţin că s-au confruntat cu o breşă de date în ultimul an, iar aproape toţi spun că în continuare au de-a face cu provocări privind soluţiile de securitate pe care le folosesc. Doar 2,7% dintre respondenţi consideră că soluţiile lor nu constituie motive de îngrijorare, potrivit unui studiu publicat de Bitdefender.

    98% din specialiştii în securitate informatică spun că nu sunt complet mulţumiţi de soluţiile actuale pe care le utilizează, iar mai mult de jumătate dintre specialişti (54%) susţin că organizaţia lor a achiziţionat un serviciu de securitate care nu s-a ridicat la înălţimea aşteptărilor. 

    Principala provocare a specialiştilor în securitate IT o reprezintă problema extinderii soluţiilor de securitate în mai multe medii – servere fizice, cloud, hibrid (43%). Totodată, 36% din respondenţi susţin că organizaţia lor nu are competenţele necesare de securitate pentru a genera valoare maximă din soluţia pe care o folosesc. 

    Aproape toţi specialiştii în securitate IT (99%) spun că utilizarea unui furnizor de servicii administrate (MSP), cum este serviciul administrat de detecţie şi răspuns (MDR), este un aspect cheie pentru soluţiilor lor de securitate. Motivele pentru care respondenţii iau în considerare acest tip de serviciu includ: capacitatea de a avea o monitorizare permanentă a securităţii (45%), urmată de capacitatea de a reduce presiunea asupra resurselor interne de securitate cibernetică (35%) şi de a primi răspunsuri la atacuri şi nu o multitudine de alerte (32%). 

    Mai mult de unu din cinci respondenţi declară că nu poate face faţă complexităţii peisajului ameninţărilor informatice fără asistenţa unui furnizor de servicii administrate (MSP). 

    Întreprinderile mijlocii continuă să apeleze la serviciul MDR pentru a spori resursele de securitate cibernetică, în contextul în care deficitul de personal calificat şi complexitatea instrumentelor de securitate se numără printre cele mai mare provocări. Acest lucru reflectă şi numărul foarte mare de respondenţi (93%) care percep operaţiunile proactive de threat hunting drept foarte importante şi importante ca plan de răspuns la ameninţări.  

    Peste trei sferturi (76%) dintre respondenţi susţin că doresc să apeleze la mai mulţi furnizori de securitate, în timp ce 74% din ei spun că intenţionează să-şi suplimenteze bugetele alocate securităţii cibernetice în anul 2023.  

    Un alt aspect subliniat de specialişti în proporţie de 43% este necesitatea unei schimbări de paradigmă de la „securitatea cibernetică este responsabilitatea echipelor IT” la „securitatea cibernetică este responsabilitatea tuturor”. De asemenea, mai mult de un sfert dintre ei spun că vor să demonteze mitul potrivit căruia organizaţia lor nu este o ţintă pentru infractorii cibernetici şi că utilizarea aplicaţiilor fără a fi aprobate de companie (email, chat, spaţii web de stocare) nu reprezintă o ameninţare pentru angajaţi (34%). 

    „În contextul în care 43% dintre respondenţi spun că extinderea capabilităţilor de securitate cibernetică în diverse medii (fizice, cloud, hibrid) reprezintă cea mai mare provocare, nu e de mirare creşterea accelerată a serviciilor extinse de detecţie şi răspuns (XDR). Echipele de securitate IT trebuie să aibă o privire de ansamblu asupra infrastructurii lorşi abilitatea de a investiga şi verifica mai rapid incidentele, dar şi de a elimina ameninţările oricând şi oriunde acestea apar”, spune Daniel Daraban, director Product Management la Bitdefender.    

    Metodologie 

    Studiul a fost realizat la comanda Bitdefender de către Censuswide pe un eşantion de peste 400 de profesionişti în securitate informatică, în perioada decembrie 2022-ianuarie 2023. Respondenţii lucrează în poziţii care variază de la manageri până la directori de securitate a informaţiilor (CISO), în companii cu peste 1.000 de angajaţi din Franţa, Germania, Italia, Spania, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii. 

  • Israelul sună alarma după atacurile cu rachete lansate din Liban şi înăspreşte toate măsurile de securitate

    Guvernul Israelului a decis intensificarea măsurilor de securitate la nivel naţional, după atentatul produs vineri în Cisiordania şi după o serie de atacuri cu rachete lansate de facţiuni palestiniene din sudul Libanului şi din Fâşia Gaza.

    Yoav Gallant, ministrul israelian al Apărării, a anunţat măsuri suplimentare de securitate pe toate drumurile naţionale şi regionale, precum şi în jurul tuturor comunităţilor, mai ales în zona coloniilor evreieşti din Cisiordania, informează site-ul Ynetnews.com.

    Două femei israeliene au fost ucise într-un atac armat comis vineri în apropierea unei colonii evreieşti din Cisiordania, iar armata israeliană a început convocarea rezerviştilor, un semnal privind intensificarea operaţiunilor militare, pe fondul tensiunilor cu grupuri islamiste palestiniene.

    Două surori israeliene în vârstă de peste 20 de ani, care circulau cu un vehicul, au fost împuşcate mortal, vineri, într-un atac comis pe o şosea din nordul Cisiordaniei, în apropierea coloniei evreieşti Hamra. Mama celor două femei, aflată în acelaşi vehicul, este în stare critică.

    Organizaţia islamistă palestiniană Hamas a comunicat că atacul armat este “o reacţie naturală faţă de crimele israeliene asupra Moscheii Al-Aqsa şi faţă de agresiunea barbară asupra Libanului şi Fâşiei Gaza”.

    Pe fondul amplificării tensiunilor, armata israeliană a anunţat începerea convocării unui număr nespecificat de militari rezervişti, în principal piloţi.

    Tensiunile israelo-palestiniene au atins cote extreme în ultimele zile. Armata israeliană a atacat poziţii ale grupului islamist Hamas din sudul Libanului şi din Fâşia Gaza, ca ripostă la zeci de atacuri cu rachete. Joi după-amiază, 34 de rachete au fost lansate de facţiuni pro-palestiniene din sudul Libanului spre nordul Israelului. Cel puţin două persoane au fost rănite. În cursul nopţii, militanţi Hamas au lansat 44 de rachete din Fâşia Gaza spre Israel. Serviciile de informaţii militare din Israel cred că atacurile din sudul Libanului au fost lansate de militanţi Hamas care locuiesc în tabere de refugiaţi.

    “Israelul nu va permite organizaţiei teroriste Hamas să activeze în sudul Libanului şi consideră statul Liban responsabil pentru orice atac lansat de pe teritoriul său”, a anunţat armata israeliană. Guvernul de la Beirut a condamnat atacurile lansate de pe teritoriul libanez spre Israel.

    Violenţele s-au intensificat după o intervenţie a serviciilor de securitate israeliene în zona Esplanadei Moscheilor din Ierusalim. Autorităţile israeliene au descins acum două zile în Moscheea Al-Aqsa, folosind grenade anti-protest şi gloanţe de cauciuc împotriva unor palestinieni violenţi. Cel puţin 50 de palestinieni au fost răniţi. Operaţiunea israeliană în zona Esplanadei Moscheilor (Muntele Templului, conform Israelului) a avut loc în timpul postului musulman al Ramadanului. Israelul celebrează, începând de miercuri seară, Paştele iudaic.

  • Tik Tok, interzis în Europa. Vezi unde?

    Comisia Europeană va interzice personalului său să folosească TikTok, în contextul în care guvernele occidentale îşi exprimă îngrijorarea în materie de siguranţă şi securitate în legătură cu utilizarea tot mai frecventă a aplicaţiei de socializare deţinută de chinezi, conform Financial Times.

    Joi, personalului din cadrul organismului executiv al UE i s-a cerut să dezinstaleze cât mai curând posibil aplicaţia TikTok de pe toate dispozitivele corporative şi personale care utilizează aplicaţiile comisiei.

    Începând cu 15 martie, personalului i s-a spus că aplicaţii precum Skype for Business sau e-mailul intern al comisiei nu vor mai fi disponibile pe dispozitivele care continuă să utilizeze TikTok.

    Măsura “are ca scop protejarea datelor şi sistemelor comisiei de potenţiale ameninţări la adresa securităţii cibernetice”, potrivit unui e-mail al personalului consultat de Financial Times.

    Comisia a confirmat măsura în cursul zilei de joi, afirmând că “a cerut tuturor colegilor care au aplicaţia instalată pe dispozitivele corporative şi pe dispozitivele personale înscrise în serviciul de dispozitive mobile al comisiei să dezinstaleze aplicaţia”.

    Interdicţia subliniază temerile guvernelor occidentale că platforma de socializare, deţinută de ByteDance, cu sediul la Beijing, ar putea fi folosită pentru a colecta date despre cetăţenii lor şi pentru a împărtăşi informaţii cu guvernul chinez. Aceasta urmează unor măsuri similare de restricţionare a utilizării aplicaţiei de către personalul guvernamental din Regatul Unit şi SUA.

    TikTok s-a declarat “dezamăgită de această decizie, pe care o consideră eronată şi bazată pe concepţii fundamentale greşite” şi a precizat că este în contact cu comisia “pentru a clarifica lucrurile” cu privire la modul în care protejează datele. Compania a susţinut de mult timp că nu va permite guvernului chinez să acceseze datele utilizatorilor.

    Demersul european vine după ce, în decembrie, Senatul SUA a adoptat un proiect de lege care interzice angajaţilor federali să folosească TikTok pe dispozitivele furnizate de guvern, în timp ce statele americane, printre care Maryland, Texas şi Iowa, au interzis, de asemenea, utilizarea acestuia pe dispozitivele guvernamentale.

    ByteDance intermediază o înţelegere cu guvernul american pentru a împiedica interzicerea aplicaţiei, ceea ce ar putea implica vânzarea unei părţi din TikTok unei companii americane sau permiterea unor terţi din SUA să supravegheze sistemele sale interne.

    În decembrie, compania şi-a cerut scuze după ce a dezvăluit că personalul său din SUA şi China a obţinut în mod necorespunzător datele utilizatorilor, inclusiv ale unui jurnalist al FT, pentru a analiza locaţia acestora în cadrul unei anchete interne privind scurgerile de informaţii.

    În august anul trecut, parlamentul britanic şi-a închis contul TikTok la doar o săptămână după lansare, după ce politicieni de rang înalt şi-au exprimat îngrijorarea că guvernul chinez a folosit aplicaţia ca spyware.

    Platforma de partajare de clipuri video a crescut în popularitate în ultimii ani în Europa şi în SUA, reducând afacerile de publicitate ale unor rivali precum Meta şi Twitter. Săptămâna trecută, TikTok a declarat că are 125 de milioane de utilizatori activi lunar în UE.

    Dimensiunea bazei de utilizatori a aplicaţiei înseamnă că aceasta va fi clasificată drept o platformă online foarte mare, care se confruntă cu obligaţii speciale în temeiul noii legi a UE privind serviciile digitale şi al legii privind pieţele digitale. Noua lege are ca scop limitarea puterii marilor companii de tehnologie şi clarificarea normelor privind modul în care giganţii din domeniul social media ar trebui să controleze conţinutul de pe platformele lor.

     

  • Republica Moldova şi-a închis temporar spaţiul aerian – surse

    Spaţiul aerian al Republicii Moldova a fost închis temporar, marţi, din cauza unui incident de securitate, afirmă oficiali din domeniul aeronautic citaţi de presa de la Chişinău.

    Conform surselor citate, spaţiul aerian al Republicii Moldova va fi închis câteva ore, din cauza unui obiect care a pătruns în mod neautorizat, informează publicaţia Jurnal de Chişinău. Informaţia a fost confirmată de compania aeriană de stat Air Moldova.

    Autoritatea Aeronautică Civilă de la Chişinău nu a confirmat, dar nici nu a infirmat informaţia şi urmează să facă un anunţ oficial.

    Decizia intervine pe fondul tensiunilor generate de invazia militară rusă în Ucraina. În urmă cu câteva zile, ambasadorul Rusiei a fost convocat la Ministerul de Externe de la Chişinău, ca reacţie la presupusa trecere prin spaţiul aerian moldovean a unei rachete lansate de armata rusă spre Ucraina.

    În plus, preşedintele Maia Sandu a atribuit luni Administraţiei Rusiei presupuse planuri de provocare a unor “violenţe” în Republica Moldova, în scopul instalării unui guvern prorus.

  • Una dintre cele mai mari companii româneşti pregăteşte investiţii gigant de 12 miliarde de euro, ce vor transforma România într-o putere în domeniul unde toate ţările europene suferă

    2022 este anul care ne-a arătat mai mult ca niciodată că viitorul economic al unui stat depinde, în mare parte, de cel energetic şi de felul în care sunt folosite resursele sale. Miza pe securitate şi independenţă energetică reprezintă nu doar o cale de ieşire din criză, ci poate deveni o oportunitate ca România să se transforme într-un jucător important la nivel regional. O demonstrează proiectele de 12 miliarde de euro planificate de Nuclearelectrica pentru următorii ani. Care sunt obiectivele acestor proiecte?

    „Prin măsurile adoptate, criza preţului la energie va fi atenuată. În ceea ce priveşte securitatea energetică, în furnizare, protecţia consumatorului din acest punct de vedere, investiţiile în extinderea capacităţilor sunt necesare şi România face paşi importanţi în acest sens”, răspunde, în câteva linii, Cosmin Ghiţă, directorul general al Nuclearelectrica, referindu-se la felul în care vede el evoluţia sectorului energetic – un domeniu a cărui importanţă a fost demonstrată poate mai mult ca niciodată în anul pe care urmează să îl încheiem.

    Dacă anterior, discuţiile despre „mixul energetic” ţineau mai degrabă de specialiştii din industrie, acum aproape că nu există consumator care să nu fie familiarizat cu expresia – ce poate avea un cuvânt atât asupra facturii de acasă, dar şi asupra evoluţiei crizei curente. Aşa cum orice criză naşte însă oportunităţi – şi potenţialul energetic al României este accentuat odată cu acest context – iar Nuclearelectrica (SNN) are un rol major în stabilirea câtorva dintre direcţiile posibile de dezvoltare, ce ar putea transforma piaţa locală într-un hub regional al producţiei de energie curată.

    În prezent, Nuclearelectrica este singurul producător de energie nucleară din România şi acoperă aproximativ 20% din consumul naţional de energie, ceea ce reprezintă aproximativ 33% din energia curată a României. Compania deţine Sucursala CNE Cernavodă, care operează două unităţi nucleare CANDU (acestea sunt două dintre cele mai performante unităţi dintre cele peste 400 de centrale nucleare din lume, fiecare dintre acestea are o putere instalată de producţie de 700 MW) şi sucursala FCN Piteşti (o fabrică de combustibil nuclear), şi se află în proces de realizare a unui ciclu integrat al combustibilului prin achiziţionarea unei linii de prelucrare a concentratului de uraniu, pentru a sprijini proiectele de investiţii pe termen lung ale companiei. Ţintele pe termen lung ale companiei sunt ambiţioase. „Scopul este ca după anul 2031, cu încă două unităţi CANDU în operare, să atingem o cotă de piaţă de 36%. La aceasta se adaugă şi 462 MW, capacitate instalată in SMR. Astfel vom acoperi aproximativ 66% din producţia de energie curată a României”, explică Ghiţă.

    În acest sens, SN Nuclearelectrica SA are în derulare proiecte de investiţii strategice în valoare estimată de 12 miliarde de euro, printre care: Retehnologizarea Unităţii 1 de la Cernavodă, Proiectul Unităţilor 3 şi 4, dezvoltarea reactoarelor modulare mici (SMR) în cooperare cu NuScale, dar şi proiecte suport pentru operarea curentă, cum ar fi o instalaţie de detritiere. „Proiectele de investiţii ale SNN vor contribui cu energie curată la stabilitatea enegetică a României, la dezvoltarea socio-economică, la dezvoltarea industriei nucleare şi la formarea unei noi generaţii de specialişti”, crede el. În ceea ce priveşte emisiile, realizarea proiectelor de investiţii ale SNN vor conduce, după anul 2031, la asigurarea a aproximativ 33% din necesarul de consum şi, estimativ, 66% din energia fără emisii de CO2 la nivel naţional, precum şi la evitarea eliberării în atmosferă a aproximativ 24 de milioane de tone de CO2 anual.

    În plus, proiectul  reactoarelor  modulare mici pe care România îl dezvoltă poate contribui la securitatea energetică a regiunii, prin exemplul de bune practici în dezvoltare şi operare pe care şi-l propun. „De peste 26 ani, România este recunoscută la nivel internaţional pentru standardele înalte de securitate nucleară şi operare la standarde de excelenţă şi performanţă, Unităţile 1 şi 3 fiind în top, pe locurile 1 şi 3 în peste 440 unităţi nucleare la nivel global”, argumentează Cosmin Ghiţă.

    De asemenea, adaugă el, România are un lanţ solid de furnizori în industria nucleară cu experienţă de peste 50 ani, o şcoală de ingineri apreciată la nivel internaţional, precum şi un reglementator (CNCAN) pe care îl descrie drept profesionist şi riguros. „Toate acestea sunt atuuri care permit României să ocupe o poziţie de lider în industria nucleară regională şi să devină un hub pentru dezvoltarea şi asamblarea de componente pentru reactoarele modulare mici, centru de pregătire pentru viitorii operatori şi susţinător al ţărilor care au intenţia să îşi dezvolte un program nuclear, înţelegând benefiicile pe termen lung ale acestuia, dar care nu au experienţa necesară în prezent.”

    Dincolo de obiectivele mari însă, investiţiile în proiecte de energie nucleară vor avea un efect direct şi asupra buzunarelor consumatorilor. Conform raportului cu privire la costurile energiei electrice, 2020, emis de Agenţia Internaţională pentru Energie (IAE) în colaborare cu Agenţia pentru Energie Nucleară (OECD-NEA) în 2020, retehnologizarea are cel mai scăzut cost al electricităţii dintre toate sursele de energie – în medie 32 de dolari/MWh (comparativ cu 50 de dolari/MWh pentru energia eoliana; 56 de dolari/MWh pentru panourile solare; 91 de dolari/MWh pentru centralele pe cărbune.). Costul energiei generate de capacităţi nucleare noi, de mari dimensiuni, este de 69 de dolari/MWh, în timp ce costul energiei generate de reactoarele modulare mici (SMR) NuScale este 64 de dolari/MWh, la costul forţei de munca din Statele Unite.

     

    Cum devine „small thinkingul” „big thinking” în industria energiei nucleare? Cosmin Ghiţă observă cum actualul context geopolitic global a subliniat mai mult ca niciodată importanţa unui sistem energetic rezistent, decarbonizat şi independent, având în vedere faptul că securitatea aprovizionării cu energie şi preţurile accesibile pentru cetăţeni şi întreprinderi sunt chestiuni urgente pentru factorii de decizie din întreaga lume. „În contextul actualei crize energetice şi în timpul pandemiei mondiale, energia nucleară şi-a dovedit capacitatea de a genera energie electrică în mod fiabil şi non-stop, asigurând funcţionarea continuă şi rezistentă a serviciilor critice şi menţinând stabilitatea socială, alimentând casele, birourile, şcolile, spitalele şi furnizorii de internet. Electricitatea produsă de flota existenta de centrale nucleare retehnologizate este extrem de competitivă şi rămâne opţiunea cu cel mai mic cost al energiei electrice nu numai în rândul surselor cu emisii reduse de dioxid de carbon, ci şi în rândul tuturor surselor de energie”, spune directorul general al SNN. Astfel, proiectele nucleare de construcţie nouă sunt, de asemenea, competitive din punctul de vedere al costurilor, iar reactoarele modulare de mici dimensiuni (SMR), aflate în prezent în curs de dezvoltare vor aduce  avantajul suplimentar al unor costuri iniţiale mai mici şi al unor perioade de construcţie mai scurte. În plus, reactoarele mari, SMR şi reactoarele modulare avansate pot oferi o mare varietate de aplicaţii neelectrice, cum ar fi producţia de hidrogen curat, energia termică pentru încălzire urbană, desalinizare, căldură industrială, precum şi completarea naturii variabile a tehnologiilor regenerabile. „Angajamentul  global de a creşte producţia de energie din surse regenerabile va necesita capacităţi suplimentare dispecerizabile cu emisii reduse de carbon pentru a ne echilibra reţelele electrice. Expertiza şi inovarea la nivel mondial în domeniul nuclear ar trebui să fie utilizate pe deplin pentru a ne asigura nevoile energetice actuale şi viitoare. Tranziţia energetică nu este posibilă fără menţinerea şi extinderea rolului energiei nucleare.”

    Cosmin Ghiţă observă şi că interesul internaţional faţă de dezvoltarea reactoarelor modulare mici a crescut semnificativ în ultima perioadă. SMR devin din ce în ce mai mult o soluţie optimă, luând în considerare necesitatea de a răspunde nevoilor de securitate energetică şi politicilor de mediu. Marea Britanie, Franţa, Polonia, Cehia, Estonia, Suedia, Belgia, Bulgaria sunt interesate de dezvoltarea SMR. În acelaşi timp, NuScale a semnat deja memorandumuri de colaborare cu companii din diverse ţări europene, cum ar fi KGHM şi PBE, Polonia; Energoatom, Ucraina; Energy Holding, Bulgaria; CEZ, Cehia; etc. „«Small thinking» este în esenţă «big thinking» prin modularitate. SMR-urile permit fabricarea componentelor majore şi transportul acestora pe amplasament. SMR-urile au un proiect mai simplu, trăsături de securitate nucleare sporite şi, implicit, costuri mai reduse şi flexibilitate. SMR-urile pot fi utilizate în reţele mai mici, pieţe energetice mai mici, zone izolate, pot fi adaptate diferitelor zone industriale, aspecte dificile pentru reactoarele de mare capacitate şi, de asemenea pot funcţiona mai bine în mixuri energetice ce au un grad de penetrare a surselor regenerabile mai mare”, explică CEO-ul Nuclearelectrica.

    În prezent, energia nucleară reprezintă o componentă a mixului energetic în 13 dintre cele 27 de state membre ale UE, având o pondere de aproximativ 26% din energia electrică produsă la nivelul Uniunii, potrivit datelor oficiale. Legat de scepticisimul unora dintre reprezentanţii statelor lumii de a se orienta spre acest tip de energie, cum ar fi Germania, care a preferat să repornească centrale pe cărbune în contextul energetic actual, Cosmin Ghiţă răspunde: „Este dreptul fiecărui stat în a-şi stabili strategia energetică în baza resurselor de care dispune sau a politicilor energetice pe care le consideră sustenabile pe termen mediu şi lung. În ceea ce priveşte dezvoltarea capacităţilor nucleare, fie că vorbim de reactoare cu o putere instalată mare sau de reactoare modulare mici, un singur lucru este cert: un accident de tipul celui de la Cernobîl nu mai este posibil astăzi, pe niciuna dintre tehnologiile nucleare în operare sau în dezvoltare.  Lecţiile învăţate atunci, la care se adaugă preocuparea constantă la nivel de industrie de a avea tehnologii robuste, cu sisteme redundante, pentru a preveni incidente sau accidente înseamnă o diferenţă majoră intre momentul 1986 şi 2022.”

    El spune şi că în prezent, industria nucleară este cea mai reglementată la nivel internaţional, beneficiind de îmbunătăţiri multiple pe o perioadă de 30 ani, indiferent de tipul de reactor/tehnologia utilizată. „Securitatea nucleară este prioritatea absolută, toate măsurile, standardele la nivel internaţional, misiunile de evaluare şi planurile de investiţii fiind direcţionate către asigurarea şi menţinerea unui nivel înalt de securitate nucleară.” În ceea ce priveşte situaţia din Ucraina şi îngrijorările referitoare la centrala nucleară de la Zaporojie, aceasta este într-adevăr una sensibilă, crede Cosmin Ghiţă, însă el observă că implicarea  organismelor nucleare are o importanţă deosebită în atenuarea potenţialelor riscuri, aşa cum reiese şi din implicarea deosebită a IAEA (Agenţia Internaţională a Energiei Atomice).

     

    Potenţialul nuclear al României, magnet pentru investiţii? „La nivel global, există un interes crescut pentru investiţiile în  industria nucleară că răspuns la asigurarea simultană a securităţii energetice, independenţei, protecţiei consumatorului, ţintelor de decarbonare. La interesul strategic şi/sau economic, se adaugă includerea energiei nucleare în taxonomia Comisiei Europene pentru finanţare durabilă”, descrie CEO-ul SNN ceea ce ar putea fi una dintre marile oportunităţi ale României, prin industria pe care el o reprezintă. Astfel, mecanismele de cooperare industrială în principal în domenii complexe precum cel nuclear reprezintă o prioritate la nivel internaţional. „Investiţiile, bonitatea, importurile şi exporturile unor echipamente critice şi a know-how-ului sunt astăzi unele dintre cele mai frecvente dificultăţi. Proiectele energetice strategice (capacităţi noi) şi alimentarea cu energie au o dimensiune de securitate puternică. O alimentare sigură şi constantă necesită diversificarea furnizorilor şi resurselor, o creştere a capacităţii necesită o reţea industrială consolidată care la rândul său vă duce la implicarea şi dezvoltarea unor companii interne mai mici”, crede el.

    În calitate de reprezentant al industriei, Ghiţă spune că aceasta are un angajament ferm de a dezvolta atât reactoare de mari dimensiuni, cât şi reactoare modulare mici. Reactoarele la scară mare pot asigura o energie electrică în bandă curată şi la preţuri accesibile iar, în plus, SMR-urile pot asigura flexibilitatea reţelei, precum şi aplicaţii non-electrice, cum ar fi căldura şi hidrogenul. „Ambele sunt necesare pentru a asigura securitatea aprovizionării şi decarbonizarea, iar România are nevoie de noi capacităţi nucleare, are nevoie de energie curată, stabilă şi la preţuri accesibile, ca soluţie pentru realizarea securităţii energetice şi protecţia consumatorilor. De asemenea, România, prin Nuclearelectrica, poate  să valorifice expertiza de peste 26 de ani în operarea nucleară la cele mai înalte standarde de siguranţă şi expertiză de peste 50 de ani a industriei nucleare româneşti şi să devină un lider regional în operare, un centru de producţie şi asamblare de componente şi un centru de pregătire a viitoarei generaţii de ingineri nucleari.”

    Cosmin Ghiţă oferă şi un argument care se bazează pe cifre în acest sens:  pe baza studiului ROMATOM privind capacitatea industriei nucleare româneşti de a participa la dezvoltarea programului nuclear românesc, se estimează că potenţialul de participare a industriei nucleare româneşti, cu referire la bunurile şi serviciile identificate în acest studiu, poate fi evaluat la aproximativ 1-1,6 miliarde de euro, ceea ce ar reprezenta între 25% şi 40% din valoarea totală a contractului de inginerie, procurare, construcţie şi punere în funcţiune. Studiul estimează, de asemenea, că industria locală poate asigura maximum 19.000 de locuri de muncă angajate în dezvoltarea programului nuclear românesc (11.000 de locuri de muncă existente plus 8.000 de locuri de muncă ce pot fi create în cazul în care se primesc comenzi).

     

    Paşii Nuclearelectrica pentru independenţa energetică a României. Valoarea totală a proiectelor de investiţii ale Nuclearelectrica se ridică la 12 miliarde de euro, potrivit lui Cosmin Ghiţă, principalele direcţii fiind atât retehnologizarea şi construcţia de noi reactoare la centrala de la Cernavodă, pregătirea personalului şi dezvoltarea de parteneriate cu universităţi, cât şi dezvoltarea reactoarelor de mici dimensiuni în parteneriat cu americanii de la NuScale. Concret, România, prin Nuclearelectrica, are în plan dezvoltarea a trei proiecte majore de investiţii, complementare, primul în plin proces de derulare, Retehnologizarea Unităţii 1 CNE Cernavodă, integral gestionat de SNN, proiectul unităţilor CANDU şi SMR, în cooperare cu parteneri americani.  „Primele două oferă energie curată, în bandă, implicit securitate în furnizare şi disponibilitate sistemului energetic, iar SMR-urile flexibilitate, posibilitatea de a proteja economic şi social zonele cu centrale pe cărbuni scoase din uz, dezvoltare locală, locuri de muncă. Ceea ce un reactor de mare capacitate nu poate face, poate realiza un SMR, între ele realizându-se astfel un echilibru esenţial în producţie şi răspuns la decarbonare şi necesităţi de sistem energetic sau zonale”, detaliază Cosmin Ghiţă.

    Proiectul Unităţilor CANDU (Reactoarele 3 şi 4) este prevăzut în Strategia Energetică a României 2019-2030 cu perspectiva anului 2050 precum şi în Planul Naţional Integrat în domeniul Energiei şi Schimbărilor Climatice, ca pilon al independenţei energetice a României şi al îndeplinirii ţintelor de decarbonizare asumate de România în calitate de Stat Membru UE. Proiectul urmează să fie implementat în trei etape; prima fiind etapa pregătitoare, demarată deja de Nuclearelectrica prin capitalizarea şi operaţionalizarea companiei de proiect, Energonuclear SA. Etapa a doua a proiectului va consta în realizarea de lucrări preliminare din Faza 1 a contractului de IPC (Inginerie, Procurare şi Construcţii) şi va avea o durata de 18-24 luni, iar etapa a treia a proiectului constă efectiv în realizarea lucrărilor în şantier de construcţie, montaj şi punere în funcţiune, etapă estimată la 69-78 de luni. Astfel, se previzionează că Unitatea 3 va fi pusă în funcţiune în 2030.

    Retehnologizarea Unităţii 1 a centralei de la Cernavodă presupune prelungirea duratei de viaţă a reactorului cu încă 30 de ani (acestea au o durată de viaţă iniţială de 30 de ani). Început în 2017, acest proces de retehnologizare are deja o primă etapă finalizată, iar faza a doua a continuat în iulie 2022 prin semnarea primului contract cu Candu Energy, membră a grupului SNC-Lavalin şi Autoritatea de Proiectare a Unităţii 1 şi OEM (producător de echipamente originale) pentru tehnologia CANDU, în faza a doua a proiectului.  Faza a treia  a proiectului începe odată cu oprirea Unităţii 1 şi constă în derularea efectivă a lucrărilor din Proiectul de Retehnologizare a U1, în instalaţiile unităţii, precum şi repunerea acesteia în funcţiune, în vederea exploatării comerciale pentru un nou ciclu de funcţionare de 30 de ani, după anul 2028.

    În ceea ce priveşte dezvoltarea reactoarelor de mici dimensiuni (SMR) în parteneriat cu americanii de la NuScale, acesta vizează dezvoltarea unei centrale NuScale cu 6 module, 462 MWh, cel mai devreme la nivelul anilor 2027/2028. „Tehnologia nucleară NuScale în bandă, sigură, accesibilă financiar, cu zero emisii de CO2, va fi în principal dezvoltată pe locaţiile fostelor centrale pe cărbune. De la momentul încheierii MOU cu NuScale, în anul 2019, Nuclearelectrica a lucrat constant pentru dezvoltarea acestui proiect”, spune Cosmin Ghiţă. La nivel internaţional, aproximativ 70 de concepte SMR sunt în curs de dezvoltare în diferite etape, având diferenţe tehnologice, diferite niveluri de implementare, precum şi diferite niveluri de licenţiere.

    Proiectul din România, de la Doiceşti, este încă în etapa  studiilor de amplasament. Recent, în octombrie 2022, Agenţia SUA pentru Comerţ şi Dezvoltare (USTDA) a acordat un grant de 14 milioane de dolari către RoPower, iar acesta va fi folosit pentru studiul preliminar de inginerie şi proiectare (FEED) pentru a avansa proiectul dezvoltării primei centrale nucleare SMR din România. Acest studiu preliminar va include elemente cheie de dezvoltare a proiectului, precum un plan de configurare a amplasamentului, o estimare bugetară şi un plan de execuţie a analizei de impact asupra mediului, detaliază Cosmin Ghiţă.

    Grantul de 14 miloane de dolari urmează finanţarii nerambursabile de 1,2 milioane de dolari tot din partea USTDA pentru finanţarea unei evaluări tehnice iniţiale de identificare şi ierarhizare a amplasamentelor potenţiale din România şi filierele ce pot fi utilizate pe acestea. „În urma selectării amplasamentului, România are potenţialul de a implementa primele reactoare modulare mici din Europa şi de a deveni un catalizator pentru implementarea SMR în regiune, în special în alte ţări din cadrul Iniţiativei celor Trei Mări care doresc să îşi consolideze securitatea energetică cu o sursă de energie sigură, stabilă, accesibilă şi curată şi să îşi atingă în acelaşi timp obiectivele de decarbonizare. Fiind printre primele ţări care se alătură demersului de independenţă energetică cu una dintre cele mai avansate tehnologii de energie nucleară, tehnologia inovatoare a reactoarelor modulare mici a NuScale, România va obţine o poziţie de lider şi multiple beneficii socio-economice: are potenţialul de a deveni o bază pentru susţinerea producţiei şi asamblarea componentelor SMR şi un centru de pregătire şi formare a viitorilor operatori şi specialişti”, descrie importanţa acestui proiect Cosmin Ghiţă.

    În acest sens, România va dezvolta primul simulator pentru camera de comandă a unui SMR NuScale din Europa, care va fi utilizat pentru formarea noii generaţii de ingineri. Comunitatea din Doiceşti are, de asemenea, potenţialul unor beneficii multiple, în timp ce NuScale şi Nuclearelectrica fac paşi spre implementarea în România, în acest deceniu, a primei centrale electrice NuScale cu 6 module, de 462 Mwe: „Se estimează că centrala electrică NuScale cu 6 module va genera 193 de locuri de muncă permanente, 1.500 de locuri de muncă în construcţii, 2.300 de locuri de muncă în producţie şi va ajuta România să evite producerea a 4 milioane de tone de emisii de CO2 pe an”.

    CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL

     

  • PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Reţeta şi reţelele parvenirii. Electricianul Bode din Vaşcău, agent de vînzări şi Doctor Bode în studii de securitate, ministru de interne

    S-a reaprins scandalul plagiatului în cazul lucrării de doctorat a ministrului de interne Lucian Bode, moment jenant şi pentru şeful său şi al guvernului, generalul Ciucă, pentru că lumea şi-a adus aminte şi de doctoratul lui discutabil. Ultimul caz nu e încă evident dovedit, primul da – Universitatea Babeş-Bolyai s-a pronunţat clar. Personal, nu cred că e vorba de un plagiat al lui Bode, de vreo intenţie vădită a lui de a copia, ci mai degrabă că e nevinovat ca un prunc: nici măcar nu a citit lucrarea pe care apare semnătura lui.


    Portretul unui doctor în ”Securitate energetică” şi al lumii sale

    Motivele care mă îndreaptă spre această concluzie ţin de profilul profesional al lui Lucian Bode, care, pînă să ajungă spre vîrful piramidei politice şi în fruntea Ministerului de Interne, nu avea nicio legătură cu ”studiile de securitate” sau ”relaţiile internaţionale”.

    Bode a parvenit după vechile reţete comuniste. Lucian Bode s-a născut în  Vaşcăul de Jos, în 27 octombrie 1974 (în aceeaşi zi cu un alt sălăjan, Eduard Hellvig). Spre deosebire de acesta din urmă, Bode a ajuns liberal ”vopsit”, pe filiera Partidului Democrat. Înainte de unificarea PDL cu PNL a fost ministru al Economiei, în guvernul de două luni al lui Mihai Răzvan Ungureanu. Era vremea în care-şi dădea doctoratul la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj, unde a susţinut lucrarea cu titlul ”Securitatea energetică şi managementul resurselor la începutul secolului XXI” (corect ar fi fost ”al XXI-lea” – n.n.). Un doctorat care-l recomanda ca ministru în ”guvernul de două luni” al lui MRU şi care i-a netezit cariera politică.

    Adolescent de 16 ani la Revoluţie, Lucian Bode a ajuns, după studiile liceale şi stagiul militar, student la Politehnica Universităţii de Vest din Oradea, absolvită în 1998 cu calificarea de inginer electromecanic. Nicio legătură cu ”profilul” său de mai tîrziu: a lucrat mai întîi ca simplu agent de vînzări la firma ”Electrometal” din Oradea. Întîlnirea cu ”geopolitca” s-a petrecut trei ani mai tîrziu, cînd s-a întors acasă, la Zalău, iar soţia sa Karina a ajuns asociată într-o firmă de lucrări de instalaţii electrice, alături de un fost căpitan de Securitate, Nicolae Viorel Stanca, proaspăt pensionat din SRI, cu gradul de colonel. De Stanca, ”asociatul” soţiei, se leagă ”reorientarea” lui Lucian Bode. Mai întîi, soţii Bode s-au înscris în Partidul Democrat, unde colonelul Stanca a ajunsese şef al filialei Sălaj, ”uns” de Traian Băsescu, om cu mare încredere în epoleţi, pe care a condus-o pînă în 2008, după care a ieşit cu totul din peisaj, cu gradul de general: printr-o decizie a CNSAS se stabilise că înainte de 1989 căpitanul de securitate Nicolae Viorel Stanca făcuse poliţie politică.

    Bode, pupilul lui Stanca, devenise din 2001, după ce s-a înscris în Partidul Democrat şi avea soţia asociată la firma colonelului SRI, inginer la Sucursala de Distribuţie a Energiei Electrice Zalău şi din anul următor preşedinte al Sindicatului ”Electrica”. Firma soţiei, fostă educatoare, şi a mentorului său din Securitate era din acelaşi domeniu. Vremuri profitabile, pentru toţi şi în toate planurile. Probabil, chiar în aceste vremuri a început să se ”scrie” şi ”doctoratul” lui Bode, care priveşte ”Securitatea Energetică”. E o îmbinare, a celor două ”expertize”, simbioză petrecută în lungile discuţii cu fostul securist Stanca. Precum majoritatea colegilor săi din fostul Departament al Securităţii Statului, ajunşi ”geopoliticieni”, ”jurişti” sau patroni de firmă de pază, Stanca era şi el ”specialist” în ”politica lumii”. El a rămas, în orice caz, vreme îndelungată, ”îngerul păzitor” şi mentorul politic al lui Lucian Bode. Aici se află ”rădăcinile” doctoratului şi ale carierei sale politice.

    Sălajul a fost însă o adevărată pepinieră de cadre, în domeniu. Rolul colonelului SRI Stanca este evident în cazul ascensiunii lui Bode (secretar, vicepreşedinte, secretar general şi apoi preşedinte al Partidului Democrat, filiala Sălaj, din 2008, cînd Stanca s-a retras, după ce a fost devoalat ca securist de CNSAS), dar necunoscut (şi cred că absent) în cazul lui Eduard Hellvig. Ambii sînt practic din Zalău, chiar dacă Bode nu e chiar din oraş, ambii s-au născut absolut întîmplător în aceeaşi, 27 octombrie 1974. Spre deosebire de Bode, care a ajuns liberal pe filiera ”pedelistă”. Hellvig a fost liberal de la bun început, remarcat de reputatul Horia Rusu din vremea studiilor sale doctorale ”pe bune”, de la SNSPA, din Bucureşti şi a ajuns secretar general al PNL. Ascensiunile lor politice, pe căi diferite, au ajuns şi la puncte comune. Unul din ele e că ambii au doctorate, celălalt – că sînt în fruntea unor ”instituţii de forţă” ale statului român.

    Hellvig e un om care şi-a văzut de carte, dar Bode compensează ce n-are ca pregătire universitară în domeniul în care a devenit ”doctor”,  cu fotbalul: el a fost cel mai bun marcator al naţionalei de fotbal a Parlamentului României. De pildă, la Turneul european de fotbal al parlamentarilor desfăşurat în Ungaria în 2011, Bode a dat trei din cele cinci goluri ale tricolorilor. El jucase în tinereţe în campionatul judeţean de fotbal, coechipier cu Crin Bologa, care, ce să vezi, a ajuns şeful Direcţiei Naţionale Anticorupţie, despre care Bode a recunoscut că ”este un prieten din tinereţe, cu care am jucat fotbal şi cu care sînt şi vecin” (la Zalău – n.n.). Fotbalul şi doctoratele nasc, cum se vede, oamenii importanţi ai instituţiilor de forţă, într-un stat ca România. Şi mai ales în judeţul Sălaj, un judeţ mic, dar care a dat nume mari, fără de care România n-ar fi fost condusă, cum se cuvine: din Sălaj e Virgil Măgureanu, primul director al SRI-ului, dar şi Virgil Ardelean, supranumit ”Vulpea”, şeful care a făcut celebru serviciul secret al Internelor, ”doi şi-un sfert”, cît şi nepotul lui, Dacian Julien Cioloş (din Pericei, localitate între Bădăcinul lui Maniu şi Zalăul lui Hellvig şi Bologa).

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
     

  • Austria: Cu prietenie, pentru Rusia

    Undeva în Viena — „Polizei!” latră unul dintre ofiţerii care iau cu asalt un apartament de la etajul trei, ţinta lor fiind un bărbat corpolent care se refugiase într-un colţ al bucătăriei. Suspectul — un agent cu vechime în serviciile de securitate ale Austriei — se aruncă spre telefonul său mobil şi încearcă să-l rupă în două, spun rapoartelE poliţiei austriece.

     

    Datele de pe acel telefon, confiscat în raidul de anul trecut împreună cu un laptop, stickuri USB şi o serie de documente, se dovedesc acum critice pentru un caz exploziv devenit şi mai important după invadarea Ucrainei de către Rusia pentru că ridică întrebări despre măsura în care influenţa Moscovei a pus stăpânire pe această naţiune europeană, scrie Washington Post. Egisto Ott a condus agenţi sub acoperire în serviciul de securitate internă austriac şi a activat şi în Turcia şi Italia ca ofiţer de informaţii. Acum  este suspectat că a vândut secrete de stat Rusiei, precum şi că a furnizat informaţii despre duşmanii  din Occident ai Kremlinului, conform unor oficiali europeni din securitate şi documentelor de anchetă austriece.

    Cazul Ott este una dintre multele probleme interne care au contribuit la dizolvarea, anul trecut, a agenţiei interne de informaţii a Austriei – BVT – şi care au determinat alte agenţii europene să-şi restrângă legăturile cu Viena sau să nu mai împartă cu guvernul austriac informaţii în chestiuni legate de Rusia. Ott, în vârstă de 60 de ani, a devenit emblematic pentru pătrunderea Rusiei în profunzimile Austriei, ţară  membră a Uniunii Europene, în politică, industrie şi în domeniul informaţiilor. Invadarea Ucrainei de către Rusia a accelerat evaluarea riscurilor pentru ţările aflate sub „protecţia”  Moscovei. În audierile desfăşurate cu uşile închise, parlamentarii austrieci au investigat interferenţa Rusiei în serviciile de informaţii şi contractele pe care gigantul de petrol şi gaze deţinut parţial de stat OMV le-a avut cu Rusia. Parlamentarii examinează, de asemenea, legăturile de afaceri pe care personalităţile politice şi partidele austriece de rang înalt le-au avut cu Kremlinul şi cu companiile de stat ruseşti. „Influenţa Rusiei în Austria trebuie investigată în profunzime”, a declarat Stephanie Krisper, parlamentar de opoziţie. „De mulţi ani Moscova îşi creează conexiuni în sistemul nostru politic. Acum, dependenţa economică şi politică de Rusia a devenit în sfârşit vizibilă pentru toată lumea ca o ameninţare pentru securitatea noastră.”

    Ancheta jurnalistică de mai jos se bazează pe sute de pagini de documente obţinute sau citite de The Washington Post, precum şi pe interviuri cu peste 12 actuali şi foşti oficiali occidentali şi cu alte persoane familiarizate cu cazul Ott şi cu chestiuni conexe. Avocatul lui Ott a acceptat o solicitare din partea The Post de a-i intervieva clientul, dar apoi a încetat comunicarea.

    Informaţiile de la oficialii europeni din securitate şi documentele la care ziarul a avut acces sugerează că Ott lucra cu alţi ofiţeri de informaţii austrieci la un plan pentru a reorganiza serviciile de securitate ca un nou departament în cadrul ministerului de externe. La acea vreme, ministerul era condus de Karin Kneissl, un diplomat şi academician adus la guvernare de Partidul Libertăţii, de extremă-dreapta. Partener în coaliţia guvernamentală din 2017 până în 2019, Partidul Libertăţii a stabilit legături deosebit de calde cu Kremlinul, trimiţând reprezentanţi într-o călătorie oficială în 2017 în Crimeea, teritoriu ucrainean anexat de Rusia în 2014. SUA şi statele UE au refuzat să recunoască Crimeea ca făcând parte din Rusia, impunând în schimb sancţiuni economice acestei ţări. Nunta lui Kneissl din 2018 în patria vinurilor din Austria a devenit cel mai vizibil simbol al îmbrăţişării Rusiei de către elita politică austriacă. Lista invitaţilor a fost un fel de trecere în revistă a celor care fac jocurile în politica austriacă, pe aceasta remarcându-se inclusiv fostul cancelar Sebastian Kurz. Însă invitatul vedetă a fost preşedintele rus Vladimir Putin. În timpul festivităţilor, Kneissl a valsat cu Putin şi a fost fotografiată făcând o reverenţă în faţa conducătorului Rusiei  în timp ce acesta îi săruta mâna. Cine n-ar îngenunchia în faţa omului care aduce ca dar de nuntă o pereche de cercei de 50.000 de euro, un simbolic  samovar şi un umil buchet de flori? Plus Corul cazacilor de pe Don, aduşi în Austria cu un avion special? Ca o paranteză trebuie spus că cerceii au stârnit oarecare controverse. Ministerul lui Kneissl i-a revendicat ca fiind ai statutului, dar ministra a ţinut şi cu dinţii de ei, reuşind pâna la urmă să obţină un compromis: cât este în viaţă îi poartă ea în baza unui contract de împrumut, iar apoi moştenitorii îi înapoiază statului. Revenind la cazul Ott, în documentele de anchetă nu există nicio indicaţie că Kneissl ar fi avut cunoştinţă de planul de reorganizare, care nu a fost executat. În mesaje text pe WhatsApp către un reporter de la Washington Post, Kneissl a spus că „nu dă interviuri” şi că a emigrat din Austria din cauza „ameninţărilor cu moartea”. Ea a spus că nu ştie despre plan şi că „nu ştia atunci cine este domnul Ott”. Închis timp de trei săptămâni anul trecut, Ott a fost eliberat şi suspendat din funcţie în aşteptarea unor investigaţii suplimentare. El a negat public toate acuzaţiile, vorbind de o conspiraţie împotriva lui pentru că ar fost un denunţător care a condamnat excesele departamentului şi solicitările de la agenţiile de informaţii străine „prietenoase” despre care el a spus că sunt „ilegale”. El a contestat descrierea oficială a raidului din apartamentul său din Viena, susţinând că ofiţerii nu s-au anunţat drept poliţişti şi că iniţial a rezistat arestării pentru că i-a confundat cu nişte tâlhari. Anul acesta, o instanţă i-a susţinut acuzaţia că a fost folosită forţă excesivă în timpul arestării sale. „Ei mă acuză că am divulgat secrete de stat Rusiei, dar nu am făcut-o”, a spus Ott pentru ZackZack, un site de ştiri austriac. „S-au uitat prea mult televizor.” Dacă unele naţiuni din Europa – în special Polonia şi statele baltice – au văzut în Rusia lui Putin o ameninţare la adresa securităţii, Austria a fost printre cele care au văzut Moscova ca mâna lui Dumnezeu.

    Împărţită după al Doilea Război Mondial în sectoare ocupate de sovietici, americani, britanici şi francezi, Austria a ales la mijlocul anilor 1950 să fie o naţiune „neutră” prin constituţie. Acea neutralitate – inclusiv legi care făceau spionajul o infracţiune numai dacă era îndreptat împotriva Austriei – a transformat graţioasa sa capitală într-o cloacă pentru spioni, un statut care a fost accentuat de găzduirea unor organisme internaţionale precum Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică. În anii 2000, ascensiunea unui personaj autoritar – Putin – la Kremlin a fost văzută prin filtrul pragmatismului în Austria. Rusia se numără printre cei mai mari investitori străini ai acestei naţiuni. La sfârşitul anului 2021, companiile ruseşti deţineau active în valoare de 25,5 miliarde de dolari în ţară, inclusiv un centru important pentru exporturile europene de gaze naturale ale Moscovei. Austria a devenit un investitor major în gazoductul Nord Stream 2, care ar fi dublat fluxul de gaze naturale ruseşti în Europa prin nord. Nord Stream 2 a fost abandonat în cele din urmă după invadarea Ucrainei de către Rusia, în ciuda opoziţiei iniţiale austriece faţă de renunţarea la proiect. O uşă rotativă s-a pus în funcţiune între cele mai înalte ranguri ale guvernului austriac şi marile companii de stat ruseşti. Spre exemplu, la doi ani după părăsirea guvernului Kneissl a ocupat o poziţie bine plătită în consiliul de administraţie al gigantului energetic de stat rus Rosneft. De asemenea, ea a scris coloane de opinie pentru RT, un centru de propagandă pentru străinătate al Kremlinului. Fostul cancelar austriac Christian Kern a fost în consiliul companiei naţionale ruse de căi ferate. Wolfgang Schüssel, un alt fost cancelar al Austriei, a fost în consiliul  Lukoil, un alt gigant energetic rus.

    Kern şi Schüssel au demisionat din funcţiile lor ruseşti după invadarea pe 24 februarie a Ucrainei. Kneissl a demisionat din postul de la Rosneft în mai.

    Unele dintre marile companii din Austria au ajuns, de asemenea, legate în profunzime de Rusia, în special în sectorul energetic. În 2015, OMV, în prezent a doua companie ca mărime a ţării, a angajat un nou director executiv, Rainer Seele, cetăţean german. În poziţia sa anterioară, la Wintershall Holding, un producător german de ţiţei şi gaze naturale, Seele a lucrat îndeaproape cu Gazprom, unicul exportator de gaze naturale ruseşti, şi a fost un susţinător puternic al conductei Nord Stream. În iunie, consiliul de supraveghere al OMV a anunţat o anchetă internă cu privire la mandatul lui Seele, analizând în special contractele care au făcut Austria din ce în ce mai dependentă de gazele naturale ruseşti, precum şi un acord de sponsorizare de 20 de milioane de dolari cu Zenit St. Petersburg – un club de fotbal despre care se spune că este favoritul lui Putin. Seele, care a demisionat de la OMV anul trecut, a negat că ar fi făcut ceva greşit. Nici ancheta internă a OMV n-a găsit decât mici neglijenţe. Pe 15 iunie, la mai puţin de două săptămâni după anunţarea anchetei — Gazprom a informat compania că volumul de gaze livrate Austriei va fi redus. „Privind în urmă, trebuie să concluzionăm că investiţiile făcute în Rusia după 2015 s-au bazat pe prea multă încredere în această ţară şi pe rolul ei în comunitatea internaţională”, a declarat Mark Garrett, preşedintele consiliului de supraveghere al OMV, acţionarilor în iunie. Din 2017 până în 2021, se presupune că Ott a cooperat cu un fost înalt oficial al serviciilor de informaţii austriece, Martin Weiss, precum şi cu Jan Marsalek, de 42 de ani, un om de afaceri austriac căutat în Germania şi despre care se crede că se ascunde în Rusia. Weiss a recunoscut că a transmis cereri de căutare de informaţii, inclusiv date personale, cu privire la numele pe care le-ar fi comunicat lui Ott în numele lui Marsalek. Solicitările conţineau până la 25 de nume simultan. Înainte să fugă, Marsalek a ocupat funcţia de director de operaţiuni al Wirecard, o firmă secretoasă de procesare de plăţi. În 2019, articolele din Financial Times au documentat fraude şi rezerve fictive la această companie, care a fost declarată insolvabilă în 2020 în urma unui uriaş scandal care a lovit inclusiv instituţii puternice din Germania. Oficialii germani cercetează posibile legături dintre Marsalek şi serviciile secrete ruse, inclusiv răspuns la întrebarea dacă Wirecard ar fi putut fi folosită pentru operaţiunile de spălare a banilor ruseşti sau dacă lista de clienţi ai companiei – care includea persoane care au folosit serviciul secret pentru a plăti pentru pornografie – s-ar fi putut dovedi utile Moscovei.

    Un oficial european de securitate a spus că Marsalek – care a dispărut după ce a luat un zbor privat din Austria către Belarus în iunie 2020 – a locuit o perioadă într-un complex de apartamente din Moscova controlat de una dintre agenţiile de informaţii ale Rusiei. Oficialul respectiv a mai spus că Marsalek a primit o nouă identitate rusă. Oficialii de securitate au explicat că Ott a fost suspectat ani de zile înainte de arestarea sa anul trecut, dar că autorităţile austriece nu au fost niciodată în măsură să iniţieze o urmărire penală. Pe 22 noiembrie 2017, el a fost oprit de poliţie pe Aeroportul Internaţional din Viena, unde venise să se îmbarce într-un zbor spre Amsterdam. Oficialii austrieci au fost avertizaţi de CIA cu 10 luni mai devreme că Ott era suspectat că ar fi vândut informaţii ruşilor. Americanii şi-au reînnoit avertismentul în noiembrie şi au ameninţat că se retrag de la o conferinţă de securitate din Ţările de Jos dacă lui Ott i se permite să participe, potrivit oficialilor de securitate europeni.

    Avertismentele americane au fost raportate pentru prima dată de Die Presse din Austria. Ultimatumul CIA i-a determinat pe austrieci să obţină un mandat de percheziţie pentru casa de 300 de metri pătraţi a lui Ott de pe dealurile de smarald din sudul Austriei, pe motiv de „suspiciune de divulgare de secrete de stat”. Percheziţia însă, nu a reuşit să descopere dovezi clare, potrivit oficialilor austrieci. Agenţia de informaţii a căutat totuşi să-l suspende din funcţie în aşteptarea unei cercetări suplimentare, dar o instanţă de contencios administrativ pentru funcţionari publici a blocat această acţiune. Autorităţile austriece l-au transferat apoi pe Ott să lucreze într-o academie de poliţie, unde teoretic n-ar mai fi avut acces la bazele de date occidentale.

    Însă oficialii cred că Ott şi-a folosit noua poziţie pentru a accesa o reţea de contacte de spioni din interiorul şi din afara Austriei. Spunându-le colegilor din alte agenţii că desfăşoară afaceri oficiale ca parte a atribuţiilor de la noul său loc de muncă, Ott a cerut sute de căutări ilegale în baze de date securizate pentru informaţii despre oameni de pe întreg continentul, potrivit documentelor de investigaţie. Într-un caz, potrivit oficialilor europeni, Ott ar fi solicitat informaţii de la serviciile secrete britanice care ar fi putut fi folosite pentru a determina dacă o femeie acuzată anterior că este spion rus se afla încă pe radarul serviciilor de securitate occidentale. Printre cercetările care s-au remarcat a fost una pe care el ar fi efectuat-o în decembrie 2020 asupra lui Christo Grozev, directorul executiv al ziarului de investigaţii Bellingcat, arată documentele. Anchetele publicaţiei au descoperit adevărata identitate a lui Vadim Krasikov, cetăţeanul rus care a fost condamnat anul trecut pentru că a împuşcat o persoană din opoziţia cecenă la Berlin în 2019, după ce Krasikov a intrat în Germania cu un paşaport fals. Autorităţile germane au spus că Krasikov operează în numele agenţiei de securitate de stat a Rusiei, FSB.

    Întrebat de The Post dacă ştia despre cercetările lui Ott, inclusiv despre adresa sa de domiciliu, Grozev a spus că a fost informat de autorităţi şi a ajuns la concluzia că acestea au fost făcute în numele Rusiei. „Ar putea fi doar intimidare, ar putea fi doar muncă de urmărire şi verificare, sau pregătirea unui asasinat”, a spus el.

    În plus, în telefonul mobil al lui Ott a fost descoperită o analiză de trei pagini care părea să evalueze deficienţele operaţiunilor ruse de la Berlin şi să ofere recomandări cu privire la modul în care spionajul rus ar putea acţiona mai bine în viitor. Analiza, despre care oficialii occidentali cred că a fost scrisă de Ott, sugera că o cârtiţă sau un dezertor ar fi putut furniza informaţii care au compromis planul după ce Krasikov nu a fost detectat.

     

    „Opriţi imediat toate operaţiunile planificate până când cârtiţa sau dezertorul este  eliminat”, avertizează documentul. Ce urmează în cazul Ott este neclar. Actualii şi foştii oficiali de securitate din afara Austriei rămân sceptici că diversele investigaţii parlamentare şi de altă natură vor pătrunde suficient de mult în profunzimi. „Acestea sunt lucruri pe care guvernul austriac trebuie să le cerceteze, dar eu personal nu cred că austriecii vor ajunge atât de departe”, a spus Sonya Seunghye Lim, fost şef al CIA în Europa. „Cred că de zeci de ani, începând cu anii ’40 şi ’50, abordarea lor a fost întotdeauna să nu descopere adevăruri incomode. ■