BusinessMagazin

Tag: scumpiri

  • Sancţiunile lovesc puternic piaţa auto din Rusia: Vânzările de automobile au scăzut alarmant în luna martie pe fondul scumpirilor din ce în ce mai abrupte

    Vânzările de maşini ruseşti au scăzut semnificativ în luna martie pe măsură ce preţurile automobilelor au explodat din cauza sancţiunilor vestice, scrie Business Insider.

    Bloomberg a raportat că cel mai mare dealer de maşini din Rusia, Rolf, a înregistrat o scădere a vânzărilor de maşini cu 60% din februarie până în martie. Potrivit directorului executiv al companiei, Svetlana Vinogradova, este de aşteptat ca vânzările să se reducă la jumătate în acest an. Totodată, preţurile autovehiculelor au crescut cu 40% luna trecută, potrivit datelor Bloomberg.

    Sancţiunile au paralizat economia Rusiei, rubla scăzând dramatic în ultimele săptămâni, în timp ce o serie de companii auto globale şi-au încetat operaţiunile în ţară.

    Invazia afectează, de asemenea, furnizarea globală de vehicule noi, crescând costurile de producţie, în parte din cauza lipsei de componente critice care provin de la furnizorii din Ucraina.

    Ca urmare a sancţiunilor occidentale, Rusia ar putea înlocui maşinile europene şi japoneze cu cele chinezeşti şi indiene, a declarat Anton Shaparin, vicepreşedintele Uniunii Naţionale a Automobilelor, pentru Bloomberg.

    „Potrivit surselor pe care le avem, partenerii noştri chinezi nu vor părăsi piaţa rusească”, a declarat Shaparin pentru presă. „Este lesne de înţeles că nu vor să plece; vor exploata piaţa până la ultima rublă”.

    În timp ce guvernul rus încearcă să stimuleze producţia internă de maşini în urma efectelor războiului, scăderea importurilor de piese de schimb forţează, de asemenea, producătorii locali să-şi majoreze preţurile.

    Spre exemplu, AvtoVaz, cel mai mare producător din Rusia, şi-a majorat preţurile vehiculelor de trei ori în acest an, a raportat Bloomberg.

    Producţia de maşini din Rusia a fost deja afectată înainte de invazia din februarie a Ucrainei, parţial din cauza problemelor lanţului de aprovizionare ca urmare a pandemiei, care a afectat producţia de maşini la nivel global.

    În ciuda problemelor lanţului de aprovizionare dinaintea invaziei, Asociaţia Constructorilor de Automobile din Rusia estimase că vânzările de maşini vor creşte cu 3-5%, iar producţia de maşini din ţară va creşte cu 8-9% în 2022.
     
    Cu toate acestea, de la anexarea Crimeei în 2014, economia Rusiei a suferit mai multe lovituri, vânzările de maşini scăzând cu 50% anul trecut faţă de vârful din 2012.

  • Cum transformă războiul laptele în lux

    În timp ce oraşe întregi devin mormane de moloz în Ucraina, ecoul războiului se răsfrânge mult peste graniţele ţării vecine. Scumpirile, conturate încă din timpul crizei pandemice, afectează într-un efect de domino industriile globale, ducând la previziunile unor penurii multiple. După energie, carburant, materiale de construcţii, ulei şi nu numai, laptele riscă să devină un bun pe care nu toţi şi-l vor permite. Adepţii jumătăţii pline a paharului pot vedea scumpirile şi într-o notă pozitivă: mai mulţi vegani şi mai puţină poluare.

    Dacă pe românii de rând îi mai pot salva de criza din ce în ce mai palpabilă banii puşi „la saltea”, numărul celor care au depozite bancare de peste 100.000 de euro fiind în creştere (+7.233 de persoane în 2021), la fel ca şi valoarea sumelor economisite (+19,3%), Banca Naţională are ca backup fondurile BCE, la care poate să apeleze pentru un împrumut până la începutul anului viitor. O plasă de siguranţă necesară, dar la care sperăm să nu fim nevoiţi să apelăm.

    Andra Stroe, redactor, Business MAGAZIN


     

     

  • Care este răspunsul la una dintre cele mai importante întrebări ale românilor: vom mai avea ce pune pe masă cu războiul la graniţă?

    Spectrul unei posibile crize alimentare pe fondul dezastrului provocat de ruşi în Ucraina, ţară cu importanţă strategică în fluxurile de hrană globale, dar mai ales frica de scumpiri accelerate, i-a înghesuit pe români în magazine, făcându-şi stocuri de alimente pentru luni de zile. Paradoxal, chiar acest comportament duce la scumpiri. Business MAGAZIN a încercat însă să livreze un răspuns bazat pe cifre la o întrebare cu un impact emoţional puternic: vom mai avea ce pune pe masă sau în raniţă cu războiul la graniţă?

    Cerealele, uleiul de floarea-soarelui, carnea de pasăre şi ouăle sunt cele mai importante produse din industria agroalimentară, alături de zahăr, carnea de porc, legumele şi fructele, ultimele având un potenţial de dezvoltare imens, dar nu şi resurse pe măsură. În contextul conflictului armat de la graniţa cu România, întrebarea ce a apărut recent pe buzele multora este: ce ulei mai punem pe masă dacă Ucraina, cel mai mare producător de floarea-soarelui din lume (28% din producţie), nu va mai putea planta în acest an?

    „În ceea ce priveşte uleiul din seminţe de floarea-soarelui, despre care s-a vorbit foarte mult în ultima vreme, datele statistice arată un export net de peste 100 de milioane de euro, care sunt balanţa unui export de 150 milioane de euro şi a unui import de 45 de milioane de euro. Valorile, atât pentru importuri, cât şi pentru exporturi, au oscilat în timp, însă balanţa exporturilor nete a fost pozitivă şi semnificativă în valoare în ultimii zece ani”, spune Bogdan Belciu, unul dintre cei mai cunoscuţi consultanţi de pe piaţa românească şi cofondator al companiei de consultanţă Valorem Business Advisors. Uleiul de seminţe de floarea-soarelui este principalul bun alimentar exportat de România în Uniunea Europeană, în valoare de 126 de milioane de euro în primele 11 luni din 2021, conform datelor de la INS.

    Mai mult, România este cel mai mare producător de floarea-soarelui din UE cu o producţie de 3 milioane de tone în anul agricol 2020-2021. Panica din România a început după ce în ţări precum Spania sau Turcia, care depind într-o măsură importantă de uleiul de floarea-soarelui din Ucraina oamenii au cumpărat în cantităţi mari şi, în Spania, de exemplu, unele lanţuri de supermarketuri au dat cu raţia. Astfel, Asociaţia Marilor Reţele Comerciale din România a anunţat recent că se constată o creştere a cererii pentru unele produse alimentare de bază neperisabile, comparativ cu perioade anterioare. Ei au afirmat că asigură o aprovizionare echilibrată pentru a evita risipa alimentară şi au menţionat că magazinele pot lua măsuri punctuale şi temporare de limitare a cantităţii comercializate pentru anumite produse, în scopul descurajării speculei precum şi asigurării aprovizionării întregii populaţii. „Creşterea galopantă a preţurilor, pe fondul unei inflaţii care nu dă semne de temperare şi a unor cazuri de «maximizare oportunistă a profiturilor» în acest context, sunt factori agravanţi. Este cert însă că raţiunea ar trebui să ne spună că şi în cazurile în care o creştere a preţurilor este iminentă, din diverse motive nu putem cumpără suficient de mult din niciun produs, astfel încât beneficiile unei suprastocări sunt limitate. Pentru anumite categorii sociale însă, orice economie de bani, în condiţiile în care puterea de cumpărare continuă să se erodeze vizibil, nu poate fi ignorată. După părerea mea, aceste situaţii sunt un semnal de alarmă care indică un risc semnificativ de scădere a consumului”, a menţionat Belciu.

    Totodată, mari producători – Bunge, Expur, Prutul, Global Grain International – au afirmat că pot asigura consumul, iar datele statistice arată că România produce uleiuri comestibile cu 60% mai mult decât consumă. „Cifra de afaceri a principalelor companii din sectorul de producţie a uleiului rafinat este semnificativă, primele cinci companii generând circa 900 de milioane de euro în 2020”, subliniază Belciu. De menţionat este că România a şi importat ulei din seminţe de floarea soarelui în primele 11 luni din 2021 în valoare de 33 de milioane de euro, dar Bogdan Belciu explică faptul că în orice categorie – chiar şi la cele unde România este net exportator – există un anumit procent de importuri. „Dacă în ceea ce priveşte uleiul de floarea soarelui, România este într-o poziţie favorabilă, situaţia este diferită la alte categorii de produse: zahăr, legume şi fructe şi carne de porc, unde producţia acoperă între 35% şi 70% din consum”, a menţionat Bogdan Belciu.

    Dacă în ceea ce priveşte uleiul de floarea soarelui, România este într-o poziţie favorabilă, situaţia este diferită la alte categorii de produse: zahăr, legume şi fructe şi carne de porc, unde producţia acoperă între 35% şi 70% din consum.
    Bogdan Belciu, cofondator al companiei de consultanţă Valorem Business Advisors

    În piaţa zahărului situaţia defavorabilă s-a accentuat în ultimii ani, după ce fabrică după fabrică au scos utilajele din priză şi au disponibilizat salariaţii, pe motiv că activitatea nu a mai fost rentabilă după liberalizarea pieţei şi eliminarea cotelor de zahăr începând din 2017 şi din cauza costurilor ridicate cu producţia. Astfel, România mai are două fabrici de zahăr faţă de peste 30 în urmă cu trei decenii şi acum importă de două ori mai mult zahăr decât produce. Anul acesta grupul francez Tereos de la Luduş, judeţul Mureş, care producea aproximativ 65.000 de tone de zahăr în fiecare an, a anunţat închiderea fabricii. În contextul închiderii, peste 150 de persoane rămân fără loc de muncă şi peste 300 de cultivatori de sfeclă de zahăr fără contracte. În prezent, România nu mai are nicio fabrică de zahăr cu capital românesc, ci doar două fabrici ale grupul austriac Agrana, producătorul brandurilor Mărgăritar şi Coroniţa. Fabricile sale se află în Roman, judeţul Neamţ şi în Buzău, judeţul Buzău. Astfel că în primele 11 luni din 2021 România a plătit circa 100 de milioane de euro să importe 212.000 de tone de zahăr din sfeclă de zahăr şi trestie de zahăr, de două ori mai mult decât produce, conform datelor de la INS. Comparativ, România a exportat zahăr de numai 13 milioane de euro, de 7,6 ori mai puţin. „Motivul producţiei mici în cazul zahărului este scăderea semnificativă a sfeclei de zahăr, coroborată cu preţul mai mic de procesare pentru zahărul produs din alte materii prime (de exemplu, trestie de zahăr – n.red)”, a explicat Belciu. Producţia de sfeclă de zahăr a scăzut din 1990 încoace de aproape cinci ori, de la 3,27 milioane de tone la 682.000 tone în 2020, arată datele de la INS. Spre comparaţie, România producea imediat după Revoluţie la fel de multă sfeclă de zahăr cum produce Rusia în prezent, această ţară fiind şi cel mai mare producător din lume, iar România situându-se în 2020 pe locul 31 la nivel mondial, potrivit FAO, Organizaţia pentru Alimente şi Agricultură din cadrul ONU. Cu toate acestea, mai există un licăr de speranţă în piaţa zahărului, pentru că Best Achiziţii, companie care a cumpărat 60% din tot ce a însemnat fabrica de zahăr Bod – terenuri, locuinţe pentru angajaţi, dispensar – a anunţat recent că va redeschide unitatea de producţie din judeţul Braşov, închisă în urmă cu trei ani. Procesarea în fabrică ar urma să înceapă în acest an, realizând o producţie de 28.000 de tone de zahăr, potrivit reprezentanţilor firmei.

    „În cazul cărnii de porc, motivul scăderii producţiei este pesta porcină africană, unde România este printre ţările cele mai afectate din Europa”, susţine Bogdan Belciu. Virusul pestei porcine a intrat în România în 2017, iar eşecul autorităţilor de a gândi şi a aplica o strategie clară în eradicarea bolii, a dus la uciderea a sute de mii de animale şi efectivele s-au redus dramatic. Ioan Ladoşi, preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Carne de Porc din România, spunea recent că în 2021, numărul porcilor sacrificaţi în abatoarele din România din producţia internă a fost de 3,2 milioane de capete, faţă de 4,2 milioane de capete în 2016, deşi consumul s-a menţinut la acelaşi nivel, ceea ce înseamnă că importurile vor creşte semnificativ la nivelul întregului an. În primele 11 luni din 2021, cel mai importat aliment de către România a fost carnea de porc, de aproape 300.000 de tone, în valoare de peste jumătate de miliard de euro, conform datelor de la INS. Astfel, România îşi acoperă din producţia internă mai puţin de 30% din consum.

    Este cert ca raţiunea ar trebui să ne spună că şi în cazurile în care o creştere a preţurilor este iminentă, din diverse motive nu putem cumpără suficient de mult din niciun produs, astfel încât beneficiile unei suprastocări sunt limitate. Pentru anumite categorii sociale însă, orice economie de bani, în condiţiile în care puterea de cumpărare continuă să se erodeze vizibil, nu poate fi ignorată. După părerea mea, aceste situaţii sunt un semnal de alarmă care indică un risc semnificativ de scădere a consumului.
    Bogdan Belciu, cofondator al companiei de consultanţă Valorem Business Advisors

    Crescătorii de bovine şi porcine susţin că ei sunt cei mai vitregiţi, pentru că din cauza costurilor mari cu producţia lucrează în pierdere, iar lipsa de implicare a statului în zootehnie ar putea duce la închiderea multor ferme şi, implicit, la explozia importurilor de carne. Mai mult, este interesant faptul că România importă o cantitate dublă de carne de bovine congelată faţă de cantitatea de carne de bovine proaspătă, conform datelor de la INS. „Importăm multă carne de porcine şi de bovine, pentru că nu avem suficientă carne în ţară. Dacă producem tot în aceste condiţii mult timp, adică să creştem un purcel cu 50 de euro şi îl vindem pe bursă cu 24-25 de euro, vom lichida fermele, pentru că zootehnia nu poate funcţiona cu pierderi de la o zi la alta”, spune Dimitrie Muscă, proprietarul Combinatului Agroindustrial Curtici, care cultivă cereale şi creşte câteva mii de bovine şi porcine.

    Antreprenorul precizează că preţul cerealelor – grâu şi porumb – este în prezent dublu faţă de acum un an, însă preţul de vânzare al carcasei de porc a rămas aproape neschimbat, în jurul valorii de 8 lei/kg. Astfel, pentru a creşte un porc de 100 kg, costul de producţie este mai mare cu 150 – 200 de lei decât preţul de vânzare, subliniază el. În data de 15 martie, Bursa paneuropeană EuroNext de la Paris se închisese cu preţul rapiţei la valoarea de 902,5 euro/tonă, apropiindu-se de preţul de vânzare al unor maşini second hand (care cântăreşte 2-3 tone). Preţul a crescut cu peste 30% în doar o lună din cauza războiului din Ucraina şi cu aproape 60% faţă de acum şase luni.

    În ceea ce priveşte grâul, preţul acestuia a ajuns la 386 euro/tonă, având un avans de 44% comparativ cu patru săptămâni în urmă şi, mergând mai în spate, este dublu faţă de acum trei ani, conform datelor EuroNext. Preţul porumbului, de asemenea, a crescut cu aproape 40% în doar o lună şi s-a situat la nivelul de 346 de euro/tonă, dar nivelul maxim atins de la izbucnirea conflictului a fost de 368,5 de euro/tonă. „Pe lângă costurile mari cu producţia, stăm cu sabia deasupra capului, căci vedem că în prezent peste 280.000 de porci sunt afectaţi de pestă porcină şi de cinci ani nimeni nu ia măsuri concrete să scăpăm de ea. Statul este un criminal care nu se implică şi, cel puţin la carnea de porc, o să ajungem să importăm 100% din cantitatea consumată, pentru că noi nu avem decât să închidem fermele când vedem că pe tovarăşul stat nu-l interesează situaţia”, a mai spus Muscă. 

    România a avut în 2020 un efectiv de 3,7 milioane de capete, iar producţia de carne de porc a fost de circa 390.000 de tone, la un consum mediu de 38 kg/cap de locuitor, arată datele de la INS. Peste 1,3 milioane de porci sunt crescuţi anual în România de grupul chinez Smithfield, China fiind recunoscută, de altfel, ca cel mai mare producător de carne de porc la nivel mondial. Principala ţară din care România importă carne este Germania, iar în perioada ianuarie – octombrie 2021 cantitatea importată a fost de aproape 100.000 de tone în valoare de 168 de milioane de euro, potrivit datelor de la INS.

    Importăm multă carne de porcine şi de bovine, pentru că nu avem suficientă carne în ţară. Dacă producem tot în aceste condiţii mult timp, adică să creştem un purcel cu 50 de euro şi îl vindem pe Bursă cu 24-25 de euro, vom lichida fermele, pentru că zootehnia nu poate funcţiona cu pierderi de la o zi la alta.
    Dimitrie Muscă, proprietarul Combinatului Agroindustrial Curtici

    Cel mai mare importator de carne din 2021 a fost retailerul german Kaufland România, însă reprezentanţii INS nu au precizat cantitatea din motive de confidenţialitate. Pe următoarele poziţii se situează Recunoştinţa Prodcom Impex, companie ce face parte din grupul Cris-Tim, şi retailerul Metro Cash & Carry România. „Lacuna pentru legume şi fructe este fragmentarea producţiei şi lipsa unui mecanism eficient de colectare a acesteia”, susţine Bogdan Belciu. Astfel că, deşi România se află în primii zece producători de legume din UE, nu reuşeşte să-şi acopere consumul intern iarna, pentru că în spaţii protejate – sere şi solarii – se produce scump, iar promisiunile autorităţilor că vor investi în depozite regionale pentru fructe şi legume au rămas la stadiul de idee.

    Totodată, România este un producător important de cartofi, aflat în primii zece jucători din UE, dar suprafaţa cultivată şi producţia au scăzut în ultimii ani. Cele mai bogate producţii în sectorul agroalimentar al României sunt cea de cereale, de peste 34 de milioane de tone, un nivel record atins în anul agricol 2020-2021, unde intră şi porumbul (România este pe primul loc în UE), floarea-soarelui (primul loc în UE) şi grâul (locul 4 în UE), ouăle de găină, laptele, cartofii şi legumele, arată datele FAO. „Pentru a privi jumătatea plină a paharului, există un potenţial în mai multe sectoare economice din România ca urmare a blocării bruşte a activităţii economice din Ucraina şi din Rusia. Atât din punct de vedere al produselor agricole, cât şi din punct de vedere al produselor procesate, dar şi în alte sectoare economice la modul general, România are posibilitatea de a capta businessul care se mută din cele două locaţii afectate de război şi/sau de sancţiuni economice. Pentru a materializa aceasta oportunitate, este nevoie de o gândire strategică şi de o abordare susţinută”, consideră Bogran Belciu. El crede că executivii din toate industriile se confruntă cu problemele urgente legate de fracţionarea şi mai mare a lanţurilor de aprovizionare, de creşterea inflaţionistă a costurilor – cu impact în profitabilitatea pe termen scurt – şi de gestiunea resurselor umane. „Cei care găsesc timpul, resursele şi energia necesare pentru a explora oportunităţile care apar în acest context vor fi cei care vor ieşi învingători din această nouă criză”, a conchis Belciu.

  • Mareea crizei economice provocate de război urcă centimetru cu centimetru: Scumpiri la alimente, rafturi goale în magazine, cât mai rezistă lanţurile de aprovizionare?

    Siguranţa alimentară a României, vecină directă cu Ucraina, unde milioane de cetăţeni au deja sau vor avea dificultăţi majore în aprovizionare, începe să ridice semne de întrebare.

    Războiul din Ucraina, iz­buc­nit acum mai bine de o săptămână după ce Rusia a invadat ţara afla­tă la nord de România, a dus la o explozie a preţului la cereale pe burse, fapt ce a început să ridice o serie de semne de întrebare în ceea ce priveşte siguranţa alimentară nu doar a celor două ţări implicate în conflict – ambele jucători de top pe piaţa ce­rea­lelor -, ci şi a celorlalte, inclusiv a Româ­niei, aflată în imediata vecinătate.

    România este la rândul său unul dintre mari producători şi exportatori agricoli din Europa, însă 2022 se anunţă a fi un an dificil, pentru că fermierii sunt îngrijoraţi din cauza lipsei apei din sol, pen­tru că iarna nu a adus precipitaţii şi nici zăpadă şi Adrian Chesnoiu, mi­nistrul agriculturii, a anunţat recent că Româ­nia s-ar putea confrunta cu o se­cetă se­veră. Iar situaţia rezervelor de stat este şi ea acută, conform datelor ZF din piaţă, dat fiind că organismul responsabil ţine secrete cifrele, deşi ele sunt de interes na­ţional, mai ales în situaţia actuală.

    „Rezerva de stat este un secret, dar avem stocuri de cereale în acest mo­ment“, spune Georgian Pop, preşe­din­te, cu rang de secretar de stat, al Ad­mi­nis­traţiei Naţionale a Rezerve­lor de Stat, aflată în sub­or­dinea MAI. El nu a dat nicio altă informaţie.

    Unii traderi de cereale susţin însă că la începutul anului a fost scoasă la vân­zare o parte din rezerva de stat, prin li­citaţie. De asemenea, ei afirmă că sto­curile s-ar situa la doar 300.000 de tone pentru grâu, în con­di­ţiile în care popu­laţia României con­su­mă 2 mi­lioane de tone de grâu anual. Alte 0,5 milioane de tone sunt folosite pen­tru sămânţă, iar o cantitate similară (0,5 milioane de tone) merge pentru furaje, susţin specialiştii din agricultura românească.

    Problema rezervelor de stat la ce­reale apare într-o perioadă în care pre­ţul a explodat, grâul ajungând să fie cotat pe bursă vineri la 426 de euro/ tonă (pentru contrac­tele din luna martie), cu aproape 50% mai mult ca în 23 februarie. Această criză din indus­tria cerealelor se propa­gă în lanţ în întreaga in­dustrie alimentară din toată lumea, dat fiind că orice război nu rămâne nici­odată o problemă locală, mai ales când ţările implicate au un cuvânt greu de spus în anumite sectoare precum agricultura.

    Ucraina, spre exemplu, este al doi­lea producător de grâu din Europa şi produce anual 25-30 de milioane de tone, de 2,5-3 ori mai mult decât Româ­nia, potrivit USDA, Departamentul de Stat în Agricultură al SUA.

    Jucători din industria alimentară vorbeau deja de scumpiri de preţuri de la finalul lui 2021, când inflaţia îşi ară­tase colţii, dar când războiul era doar un scenariu. Acum estimările ini­ţiale de preţ sunt doar o amintire. Nicu Vasile, preşedinte al Ligii Asociaţiilor Produ­că­to­rilor Agricoli din România (LAPAR), spunea recent că potrivit esti­mărilor sale preţurile alimentelor vor creşte cu alte 20% faţă de nivelul actual.

    „Preţurile cărnii sunt volatile. Pe piaţa europeană au crescut, dar nu semnificativ. Preţurile în creştere la cereale vor duce la majorarea costurilor de producţie a cărnii, iar pentru că în România avem şi presiunea pestei porcine africane, va exista un avans“, spune şi Dana Tănase, preşedinte al Asociaţiei Române a Cărnii.

    Presiunea pe industria alimentară e cu atât mai mare cu cât în Ucraina se discută deja de mai multe zile despre o întrerupere a producţiei şi a lanţurilor de distribuţie.

    Fabricile de alimente sunt oprite, cel puţin cele din zonele de conflict, aşa că s-ar putea discuta de o aprovizionare din vecini, inclusiv din România. Spre exemplu, grupul ame­rican Corteva, care are un birou comer­cial în Kiev, o staţie de seminţe în Stasi şi un centru de cercetare în Tarasivk, a evacuat toate unităţile la începerea războiului.

    „Este posibil (să apară o criză ali­mentară – n.red.). Depinde totul de cât du­rează operaţuinile nebuneşti pe care le trăim în prezent. Marfă acum există parţial, dar depinde de zonă. Marea pro­blemă este transportul. Nu se găsesc ca­mioane şi, din cauza fluxului masiv de persoane, dar şi din cauza filtrelor de poliţie, un transport ce dura anterior 6-8 ore se efectuează acum în 18-24 de ore“, spunea încă din primele zile de război executivul român Adrian Pascu, unul dintre cei mai puternici expaţi români, care a locuit în ultimii doi ani la Kiev, dar care a plecat împreună cu familia în ul­ti­mele zile din cauza invaziei ruse. El este general manager pentru lactate şi nu­triţie specializată pentru Danone Ucraina.

    În ceea ce priveşte România, lan­ţurile mari de retail spun că nu există mo­mentan probleme cu stocurile şi nici nu se remarcă o schimbare a compor­ta­mentului de consum similară celei din pri­mele săptămâni de pandemie. Astfel, ro­mânii nu îşi fac stocuri de alimente şi bu­nuri de larg consum nealimentare aşa cum se întâmpla acum doi ani. Totuşi, în zo­nele din apropierea graniţei cu Ucraina se manifestă o creştere a co­şului de cumpărături faţă de în mod obişnuit.

    „Acest lucru nu e însă neaşteptat în contextul în care multă lume fie a cumpărat suplimentar pentru a duce la graniţă ajutoare pentru cei care şi-au părăsit căminele şi s-au refugiat în România, fie găzduieşte familii de refugiaţi, ceea ce a dus la creşterea con­su­mului familial“, spun reprezentanţii Profi, o reţea de 1.500 de magazine.

    La nivel macroeconomic, asi­gu­ra­rea securităţii alimentare trebuie să fie prin­cipala prioritate a guvernelor pen­tru următorii ani, întrucât toate trans­for­mările din ultimii doi ani vor ge­nera schimbări şi nelinişti sociale în multe ţări, consideră Iani Chihaia, pre­şedinte al Asociaţiei Naţionale a Fabri­canţilor de Nutreţuri Combinate (ANFNC).

    „Pe termen lung, consider că era clasicei teorii „cerere şi ofertă“ a apus. În acest moment nu mai vorbim de o piaţă competitivă clasică, determinată de cerere şi ofertă. Fluxurile mondiale de mărfuri sunt blocate de capacitatea de transport şi livrare, de termenele şi livrările pentru componente (ingrediente, piese şi furnituri), fapt care afectează fundamental economia globală, împinge inflaţia şi ne va conduce inevitabil către o criză economică globală.“

    Totuşi, sunt voci care spun că acest război între Rusia şi Ucraina ar putea să pună România într-o poziţie favorabilă.

    „Competiţia pe piaţa cerealelor este una globală, iar România poate să folosească acest domeniu ca o pârghie în poziţionarea mai bună pe scena europeană şi mondială“, spunea recent Florian Ciolacu, directorul executiv şi Laszlo Becsek, preşedintele Clubul Fermierilor Români.

    Prin ieşirea din scenă, cel puţin temporar, a Ucrainei şi Rusiei, România se află în faţa unui moment istoric, acela prin care poate demonstra pieţelor internaţionale că suntem un partener serios, redutabil şi predictibil, spune Gabriel Razi, analist independent. În 2021, România a avut o producţie totală de cereale de 34 de milioane de tone, un nivel record.

    „Piaţa cerealelor în acest moment este extrem de lichidă aşa cum nu a fost niciodată. Fermierii români, intermediarii din piaţă şi exportatorii beneficiază de poate cel mai important ciclu de crştere de preţuri din istorie. Recoltele de anul trecut, cele pe care acum se bazează comerţul românesc, sunt cele care realizează volumele de tranzacţionare, iar următoarele recolte de rapiţă, orz şi grâu vor ajunge în silozuri în aproximativ 3 luni. Situaţia din teren după ninsorile recente arată bine, condiţia culturilor s-a îmbunătăţit.“

    Gabriel Razi recunoaşte că într-adevăr, în urma acestui raliu de preţ, vor fi perturbări de aprovizionare la nivel internaţional. Situaţia se va simţi şi în România la rafturi, dar nu în totalitate. Unul dintre produsele la care se va simţi creşterea este uleiul de floarea soarelui, unde Ucraina şi Rusia fac aproape toate jocurile.

    „În acest moment, Ucraina are stocuri nevândute de cel puţin 20 mil. tone, în special porumb. Acum nu se poate vorbi de accesarea vreunui stoc, dar aceste cantităţi există, iar distribuţia loc geografică diversă face un proces de eventuală distrugere nerealist.“

    Ucraina nu este doar un jucător important pe piaţa de cereale, ci şi în industria alimentară în general. Spre exemplu, în 2020, UE a importat carne de pasăre din Ucraina în valoare de 124 de milioane de euro, arată datele Eurostat, fiind unul dintre cele mai importate produse agroalimentare. În ceea ce priveşte România, piaţa locală nu este dependentă de import la carne de pasăre, aici consumul fiind din producţie internă în proporţie de 98%. La carne de porc însă, importăm o bună parte din consum, la fel şi la anumite legume precum cartoful.

    Într-o piaţă puternic globalizată, importurile şi exporturile sunt un lucru normal, însă în industria alimentară dependenţa cât mai mică de alte pieţe face ca în situaţii de criză cum a fost cazul pandemiei şi cum este acum cazul războiului să nu apară probleme de în ceea ce priveşte siguranţa alimentară. O astfel de problemă poate deveni una de securitate naţională.

    În urmă cu doi ani, când pandemia începea să îşi arate colţii în Europa, au existat câteva săptămâni de panică în care oamenii au cumpărat pentru stocare, astfel au golit rafturile magazinelor când a fost vorba de conserve, făină sau produse de curăţenie. Această situaţie s-a suprapus şi cu faptul că în lockdown au existat unele întârzieri în transportul de marfă din afara ţării, fapt ce a dus la întreruperi temporare de stocuri. Panica şi factorul psihologic au jucat un rol cheie în acea perioadă, ca de altfel în orice perioadă de criză.

    Jucătorii din comerţul modern spun că activitatea se desfăşoară momentan normal pe piaţa locală, dar toţi ochii urmăresc cu atenţie ce se întâmplă pe scena geopolitică europeană şi mondială. Jucătorii din agricultură spun că deşi există creşteri de preţuri şi deşi e un an agricol mai slab ca 2021, România poate produce suficient cât să îşi hrănească populaţia şi să mai şi exporte, chiar în Ucraina unde vor apărea primele probleme de aprovizionare.

    „În tranzacţiile cu cereale nu există acte de binefacere, cumpărătorul va plăti marfa la finalul zilei indiferent de situaţia geopolitică a sa. Un exemplu în acest sens este Etiopia (o ţară africană ce se confruntă cu un război civil – n.red.), care cumpără marfă prin licitaţii ONU. În pofida problemelor sale, marfa este plătită“, conchide Gabriel Razi.

     

  • Benzina premium a sărit de pragul de 7 lei pe litru după scumpiri accelerate de la începutul anului. Carburanţii au luat 5% în ianuarie şi peste 30% faţă de anul trecut

    De la începutul anului barilul de petrol s-a scumpit cu circa 10$, spărgând pragul de 90 de dolari, iar specialiştii estimează că acesta este abia începutul. În România, ajustarea accizei la inflaţie şi preluarea tendinţelor de pe pieţele internaţionale au dus litrul de benzină peste pragul de 7 lei pe litru. Dincolo de facturile la energie şi gaz, alimentarea cu carburanţi devine tot mai greu de suportat.

    Potrivit datelor din Oil Bulletin, care reuneşte evoluţia preţului produselor petroliere din statele europene, în perioada 3-24 ianuarie benzina s-a scumpit în România cu 4%, iar litrul de motorină a câtigat într-un interval atât de scurt 5%.

    În ultima săptămână însă, au avut loc alte scumpiri, astfel că potrivit datelor publice litrul de benzină premium a sărit de pragul de 7 lei.

    Datele de pe platforma GazOnline.ro, care include şi un agregator de preţuri la nivel naţional, arată că ieri cel mai ieftin litru de benzină premium din Bucureşti costa 7,04 lei, putând fi achizi­ţionat de la staţia Petrom de pe Şoseaua Alexandriei.

    Benzina standard avea un preţ de 6,47 lei la una dintre staţiile gestionate de Lukoil, iar cel mai ieftin litru de motorină din Bucureşti se putea achiziţiona cu 6,48 de lei tot de la o benzinărie Lukoil.

    Faţă de prima lună a anului trecut, arată datele din Oil Bulletin, preţurile de acum sunt cu circa 30% mai mari, atât în cazul motorinei, cât şi al benzinei.

    Scumpirea carburanţilor are loc în contextul în care de la începutul anului barilul de petrol s-a apreciat cu circa 10$, de la 75 de dolari la 84 de dolari, potrivit datelor US Energy Information Admi­nistra­tion pentru finalul săptămânii trecute. Ieri însă, un baril de petrol Brent se tranzacţiona deja la peste 90 de dolari.

    „Petrolul Brent a atins pentru prima dată în ultimii ani pragul de 90 de dolari pe baril. Acest ultim salt vine pe fondul tensiunilor din Ucraina, dar acesta este unul dintre factorii puţin relevanţi. Factorii cu adevărat importanţi sunt legaţi de fundamentele pieţei. Iar un baril Brent la 90 de dolari ar putea fi doar începutul“, avertizează specialiştii de pe platforma OilPrice.com.

    Potrivit acestora, atât producţia statelor OPEC, cât şi cea a celor non-OPEC sunt sub aşteptări. Unul dintre factori, mai ales pentru companiile non-OPEC, este presiunea făcută de acţionari pentru „înverzirea“ companiilor petroliere, lucru care înseamnă mai puţini bani pentru operaţiunile de explorare şi producţie de petrol şi gaze.

    Rezultatul? Producţii în scădere, stocuri mici, toate pe fondul unei cereri în revenire.

    Scumpirea accelerată a carburanţilor vine oricum în contextul unei creşteri fără precedent a facturilor la energie şi gaze, cu impact în întreaga economie.

    Astfel, potrivit datelor ZF, preţul mediu spot de tranzacţionare al energiei a fost anul trecut de 111,4 euro/MWh, nivel semnificativ mai mare faţă de media anului 2020, care a fost de 39 de euro pe MWh.

     

  • Ştefan Gadola, fondator EnergoBit: Energia este vitală pentru toţi

     S-a scumpit apa pe Dunăre? S-a scumpit cărbunele? S-a scumpit combustibilul nuclear? Nu. Uitaţi de piaţa liberă în energie şi reglementaţi preţul. Energia este vitală pentru toţi

  • Scumpiri în lanţ: După ce preţul gazului a explodat, urmează ca energia electrică să se scumpească VIDEO

    Există semnale din piaţa energiei care indică că preţul gazului s-ar putea stabiliza. Cu toate acestea, există o nouă problemă cu care consumatorii s-ar putea confrunta în 2022, aceasta fiind majorarea preţului la energie electrică.

    „În primul rând piaţa noastră este cuplată cu pieţele vecine, iar pieţele vecine depind mult de preţul gazului.Se spune că preţul gazului se va calma, dar preţul energiei electrice nu neapărat şi aici într-adevăr nu trebuie uitat că preţul energiei electrice în ţările în care producătorul marginal este un poluant conţine costuri tone de CO2” a declarant Valeriu Binig, preşedintele Comitetului pt Energie, AmCham, la ZF Live.

     

  • Cine iese învingător din coşmarul scumpirilor: OMV Petrom îşi dublează profitul net după primele trei trimestre, până la 1,67 mld. lei. „Cererea pentru produsele noastre a revenit la nivelurile pre-COVID“

    Scumpirea fără precedent a gazu­lui natural, a energiei electrice şi apre­cierea barilului de petrol s-au tradus în dublarea profitului net al OMV Petrom după prime­le trei trimestre ale anului. OMV Petrom se ală­tură astfel unor companii ca Hidro­elec­trica sau Nuclearelectrica, toate câştigătoare ne­te ale scumpirilor de coşmar din domeniul energetic.

    OMV Petrom (SNP), unicul producă­tor lo­cal de petrol şi gaze, a înregistrat la finalul primelor trei trimestre un profit net de 1,67 mld lei (circa 340 de milioane de euro), dublu faţă de cele 826 de milioane de lei în­re­gistrate în perioada similară din 2020, arată datele financiare publicate ieri de compania petrolieră.

    Mai departe, cifra de afaceri a com­pa­niei a ajuns la 17 miliarde de lei (3,5 miliarde de euro), cu 13% mai mult faţă de primele no­uă luni din 2020. Creşterea rezultatelor s-a bazat pe scumpirea accele­ra­tă a resurse­lor naturale şi a energiei elec­trice, fenomen care a afectat întreaga Euro­pă anul acesta. „În România, cererea pentru produsele noastre a revenit (în T3 2021), în general, la nivelurile pre-COVID“, se arată în raportul pentru al treilea trimestru al companiei.

     

  • PSD anunţă scumpiri de peste 95% la căldură

    Partidul Social-Democrat condamnă „decizia anti-socială a parlamentarilor PNL-USR-UDMR de a vota împotriva soluţiei PSD la Legea plafonării, care propunea stabilirea unui preţ maxim şi pentru preţurile la energia termică furnizată în sistem centralizat, nu doar pentru energia electrică şi gazele naturale, cum s-a stabilit în forma finală a legii. Din acest motiv, facturile pentru căldură plătite de cetăţenii conectaţi la sistemul centralizat se vor scumpi cu valori cuprinse între 80% şi 96%, faţă de sumele plătite anul trecut”.

    Conform unui comunicat transmis de social-democraţi, votul din Parlament al „acestei majorităţi toxice a călcat în picioare voinţa celor aproape 500.000 de cetăţeni care au semnat petiţia pentru Legea plafonării preţurilor la energie, în varianta propusă de PSD”.

    „Un alt efect catastrofal al votului PNL-USR-UDMR va fi falimentarea autorităţilor locale municipale, care vor trebui să taie fondurile de investiţii şi pentru alte cheltuieli critice, pentru a putea achita facturile aproape duble ale furnizorilor de energie termică. Prin această decizie criminală a PNL-USR-UDMR, marea majoritate a locuitorilor conectaţi la sistemul centralizat de încălzire vor fi condamnaţi la frig, foame şi sărăcie, în timp ce furnizorii de gaze şi combustibil vor beneficia de profituri semnificative în această iarnă”, transmite sursa citată.

    Conform PSD, cele mai mari creşteri de preţ pentru agentul termic livrat de furnizorii locali sunt la Bârlad: + 96%, de la 158 de lei la 310 lei, Oradea: + 95%, de la 160 lei la 313 lei şi Arad 95% în plus, de la 163 la 318 lei. Scumpiri masive vor fi şi la Botoşani +94%, Bacău, Giurgiu, Braşov – creşteri de 87% şi Focşani +86%.

    Pentru Capitală, ANRE a aprobat o majorare cu 86,58% a preţului gigacaloriei produse de Electrocentrale Bucureşti (Elcen), de la 176,55 lei la 329,41 lei, potrivit social-democraţilor.

  • Despre dubla măsură

    „Scumpire” pare să fie cuvântul de ordine al ultimelor luni, indiferent că este vorba despre alimente, materiale de construcţii sau energie. Pe de o parte, statul a dat, majorând salariile cu 6,4%, însă pe de altă parte creşterea a fost anulată de inflaţia care se arată din ce în ce mai ameninţătoare. Totul se întâmplă pe fondul unui val patru al pandemiei mai agresiv decât cele de până acum, din care scapă cine poate, ţinând cont de condiţiile şi capacităţile de care dispun spitalele româneşti. Cele de stat, pentru că cele private se ţin încă departe.

    Iar în tot acest timp, statul se gândeşte să elimine scutirile fiscale aplicate acum angajaţilor din IT şi din construcţii, care ar aduce 600 mil. euro în plus la buget, scăpând din vedere alte surse de venit în cazul cărora cifrele nu reflectă realitatea. Staţiuni precum Vama Veche sau 2 Mai, populare în rândul celor care aleg să meargă la mare în România, raportează încasări similare cu cele ale unui butic de cartier din Bucureşti, deşi, în timpul verii, terasele sunt pline de clienţi. Vara a trecut însă, iar în faţă se arată o iarnă cu facturi de foc la energie, cu preţuri „grase” la rafturi şi cu riscul îmbolnăvirii bătând la toate uşile, inclusiv cele ale spitalelor.