Tag: scoatere

  • O biserică din Constanţa a fost scoasă la licitaţie, în urma unui litigiu. Reacţia arhiepiscopiei

    În 2009, parohia din localitatea Bugeac a decis reconstruirea vechii biserici, ce data din 1863, iar pentru aceasta a contractat o firmă.
     
    Societatea nu şi-a primit însă banii datoraţi, astfel că a acţionat Parohia Bugeac în instanţă, iar în vara anului trecut o instanţă a Judecătoriei Medgidia a încuviinţat executarea silită a debitoarei, respectiv „Parohia Bugeac”, pentru recuperarea sumei de 359.736,31 lei debit şi 300 lei cheltuieli de judecată conform titlului executoriu.
     
    De recuperarea debitului s-a ocupat un birou al unui executor judecătoresc din circumscripţia Curţii de Apel Constanţa, iar acesta a stabilit pentru data de 3 aprilie 2019 licitaţia pentru vânzarea bisericii.
     
    „În data 03.04.2019, ora 12.00, va avea loc în Constanţa (…) vânzarea la licitaţie publică a imobilului situat în Bugeac, comuna Ostrov, jud. Constanţa, (…) imobil compus din teren intravilan în suprafaţă de 1.298 mp şi construcţie (lăcaş de cult nefinalizat – biserică) cu o suprafaţă construită la sol de 175 mp, proprietatea debitoarei Parohia Bugeac. Preţul la care a fost evaluat imobilul este de 423.785 de lei şi a fost stabilit de evaluator …”, se arată în dosarul de executare.
     
    Reprezentanţii Arhiepiscopiei Tomisului, de care aparţine Parohia Bugeac, spun însă că, prin lege, astfel de lăcaşuri de cult nu pot fi supuse executării, dar o comisie a instituţiei încearcă să medieze situaţia.
     
    „Noi încercăm să mediem aceste neînţelegeri apărute între parohie şi firma constructoare, pentru stingerea datoriilor. Legea prevede clar că bunurile bisericeşti sacre, ca lăcaşurile de cult, sunt imprescriptibile şi insesizabile. Probabil că cine a stabilit executarea s-a grăbit când a stabilit să scoată la licitaţie lăcaşul de cult. Suntem însă convinşi că situaţia va fi depăşită şi biserica va rămâne a credincioşilor, aşa cum este firesc şi legal”, a declarat purtătorul de cuvânt Arhiepiscopiei Tomisului, Eugen Tănăsescu.
     
  • Un castel din România a fost scos la vânzare. Care este preţul acestuia

    Castelul Cantacuzino-Ghica Deleni este unul dintre castelele cele mai reprezentative ale Moldovei.

    Prima clădire din actualul ansamblu arhitectural a fost biserica, ridicată în anul 1669, în apropierea unei curţi boiereşti, probabil dintre cele mai vechi din voievodat. După căsătoria Mariei Cantacuzino, în anul 1778, cu Constantin Ghica, moşia a intrat în posesia familiei Ghica-Deleni.

    Lucrările de reamenajare efectuate de aceştia au dat ansamblului configuraţia actuală. Astfel, până în anul 1802, au fost executate lucrări de restaurare şi extindere, a fost construit zidul de incintă din piatră, pentru ca mai apoi, la început de secol XX, castelul să fie reamenajat după planurile arhitectului Nicolae Ghika-Budeşti.

    Citiţi mai mult pe mediafax.ro.

  • Dăncilă se laudă că „a scos ţara din noroaie” cu ajutorul programului introdus de Liviu Dragnea

    „Succesul programului PNDL 1, introdus de ministrul Dezvoltării din acea vreme, domnul preşedinte Liviu Dragnea, ne-a dat certitudinea că acesta trebuie continuat. Astăzi avem PNDL 2, programul de care depind şansele de dezvoltare a multor comunităţi. Cu ajutorul acestor programe am scos ţara din noroaie, ca să mă exprim mai plastic. Asa cum ştiţi, peste 70% din finanţarea atât din PNDL 1, cât şi din PNDL 2 a fost direcţionată către comune, demonstrând astfel că modernizarea satului românesc nu mai e doar la nivel declarativ, ci avem proiecte concrete, puse în practică”, a declarat Viorica Dăncilă, la cea de a a XXII-a sesiune ordinară a Adunării generale a Asociaţiei Comunelor din România (A.Co.R.).
     
    De asemenea, premierul le-a promis primarilor de comune începerea a mai multor investiţii de dezvoltare în mediul rural.
     
    „Deja am prevăzut în buget credite de angajament de 2 miliarde lei pentru anul 2019. Se are în vedere acordarea a 5.000 de euro pentru fiecare gospodărie şi până la 10.000 euro garanţii pentru credite, dacă o gospodărie are nevoie de mai mulţi bani pentru o locuinţă ca la oraş sau pentru utilajele agricole.Vom continua şi în anul 2019 susţinerea programelor gestionate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, respectiv peste 20 de programe, în valoare de peste 3 miliarde de lei, din care vă menţionez ajutoarele naţionale tranzitorii în sectorul vegetal şi zootehnie în valoare de 1,2 miliarde lei şi subvenţia accizei la motorină în sumă de 0,5 miliarde lei”, a adăugat Dăncilă.
     
  • Se pregăteşte taxa pe generozitate: Dacă tot oferă populaţiei o dobândă de 5% ca să scoată banii din bănci şi să finanţeze Guvernul, poate ministrul finanţelor vrea să dea şi credite cetăţenilor României cu o dobândă de 4%

    El îndeamnă populaţia să scoată banii din bănci, care oferă dobânzi mult mai mici, şi să cumpere aceste titluri de stat, care sunt mult mai rentabile decât depozitele bancare, plus că nu sunt impozitate.

    Aceste dobânzi oferite de Eugen Teodorovici sunt puţin mai mari decât cele pe care le oferă Ministerul Finanţelor băncilor ca să-i cumpere titlurile de stat.
     
    Odată cu anunţarea taxei bancare, definită ca o taxă pe lăcomia băncilor, pentru că au cele mai mari marje de profit din Europa, Eugen Teodorovici s-a poziţionat împotriva băncilor, identificate de PSD ca un duşman al cetăţenilor României şi o frână împotriva politicii Guvernului ca aceştia să trăiască mai bine.
     
    Deoarece cursul leu-euro a crescut în ianuarie, iar Isărescu nu a făcut nimic ca să protejeze cetăţenii români care au credite în euro, la care se adaugă faptul că sunt de partea băncilor, BNR a intrat şi el pe lista inamicilor PSD.
     
    În ianuarie, ministrul finanţelor nu a vrut să plătească dobânzile în creştere cerute de bănci pentru a împrumuta statul, aşa că acum cere bani de la populaţie.
     
  • Antreprenoarea care îi îmbracă la birou pe corporatiştii pasionaţi de Vama Veche

    Decizia de a deschide un magazin cu haine de inspiraţie boho-chic a fost una spontană, pe care Magda Cojanu a luat-o după ce a vizitat Nepalul, ţara de origine a soţului său: „Atunci am descoperit bogăţia şi culoarea produselor handcraft şi a hainelor realizate acolo şi am dorit să încercăm şi în România, unde am crezut că există o audienţă pentru tipul acesta de produse”. Astfel, în 2007, cu o investiţie iniţială de 6.000 de euro, a deschis la Bucureşti magazinul Maya Shop, cu îmbrăcăminte şi accesorii handmade din Nepal realizate din materiale naturale, cu accente etnice, care se adresau „persoanelor boeme, hippie, cărora le plăceau hainele colorate, cu personalitate”. Ulterior, pe lângă produsele importate din Nepal, au adăugat în portofoliu obiecte de decor şi design din India şi Thailanda. „Am avut şi o încercare în China, dar nu s-a potrivit profilului nostru şi puterii de cumpărare a clienţilor”, spune antreprenoarea.
    În 2018, businessul a înregistrat o cifră de afaceri de aproximativ 2 mili­oane de lei, în creştere cu circa 20% faţă de anul anterior. Anual, investiţiile în business se ridică la 70.000 de euro şi sunt direcţionate către stocurile de marfă. Pentru anul acesta, planurile Magdei Cojanu vizează atragerea de noi furnizori şi extinderea într-o piaţă vecină, cum ar fi Bulgaria sau Ungaria. Cât despre numărul de angajaţi, dacă în 2007, când a pornit afacerea, avea un singur angajat, echipa s-a mărit între timp până la zece angajaţi în 2018.   
    Înainte să intre în domeniul retailului vestimentar, Magda Cojanu a avut de parcurs un drum lung în mai multe domenii. Antreprenoarea a urmat cursurile Facultăţii de Ştiinţe Economice din cadrul State University of New York, Plattsburgh, unde avea să-l cunoască şi pe viitorul său soţ şi partener de business. După absolvire, a lucrat un an într-o cafenea, timp în care şi-a căutat un job în domeniul în care îşi dorea să activeze, şi anume cercetarea economică în fiscalitate sau bugetul public. „Acest început a reprezentat pentru mine, cred, cel mai bine petrecut an din viaţa mea – un an în care am învăţat enorm de multe lucruri”, povesteşte ea. Ulterior a lucrat un an şi jumătate la un ONG din Washington, care activa în domeniul cercetării politicilor fiscale şi bugetare. În 2004, s-a întors în România şi s-a angajat ca research assistant pentru misiunea US Treasury Department pe lângă ministrul de finanţe, unde a lucrat până în decembrie 2006. „Misiunea US Treasury s-a terminat în momentul aderării României în UE, aşa că la începutul lui 2007 eram între joburi.”
    Succesul de care s-a bucurat primul magazin Maya Shop a determinat-o să deschidă în 2009 o a doua unitate în Bucureşti, iar trei ani mai târziu, după ce colaborase „în regim de consignaţie sau plata pe măsura vânzării” cu un magazin din Vama Veche, a deschis un butic şi pe litoral. Ulterior, în perioada 2015-2016, au urmat alte două unităţi în Bucureşti, „pe care le-am închis în momentul în care ne-am concentrat activitatea în online”.
    Intrarea în online a venit în urma unei întâmplări pe care, la vremea respectivă, a considerat-o „nefavorabilă: un târg de cadouri de Crăciun, care reprezenta un procent semnificativ din vânzările noastre în sezonul toamnă-iarnă, a fost anulat în ultimul moment. Acesta a fost momentul în care am decis să începem activitatea în online. Fiind un domeniu în care nici eu şi nici soţul meu nu aveam cunoştinţe, a trebuit să luăm totul pas cu pas şi să învăţăm făcând”. Aşa că în decembrie 2015 a deschis magazinul online, cu produse proprii şi ale încă unui furnizor, brandul Hippie Hippie Shake. „A fost o soluţie de magazin online la cheie. La scurt timp de la deschiderea magazinului online, am început să înţeleg ce presupune un magazin online ca investiţii în software, marketing, cunoştinţe, PR, dar în acelaşi timp să-mi dau seama de potenţialul prezenţei online pentru orice brand.” Investiţia iniţială în platforma marketplace a fost de 30.000 de euro, din surse proprii, apoi ca parte a unui proiect cu fonduri nerambursabile de la guvernul României a mai investit aproximativ 50.000 de euro. „Această investiţie se referă doar la dezvoltarea platformei din punct de vedere tehnic, funcţional”, subliniază Magda Cojanu.
    Antreprenoarea spune că de aici şi până la ideea de marketplace care să reunească furnizori care să se adreseze aceleiaşi nişe a fost doar un mic pas. „În toamna lui 2016 am testat această idee cu şapte furnizori. A fost ori norocul începătorului, ori chiar am descoperit o nouă nişă. Cert este că toamna lui 2016 a fost suficient de bună pentru a-mi da încredere să investesc într-o platformă e-commerce custom made. În septembrie 2017 am lansat noua platformă Boem Urban, cu furnizorii iniţiali şi brandurile proprii. În 2018 am crescut numărul de furnizori la 25, precum şi oferta de produse, am mers un pic şi către zona office, elegantă, nu numai către zona casual, boho-chic.”
    Cum funcţionează însă platforma Boem Urban? „Fiecare furnizor are acces în platformă la propriul  «magazin», unde îşi administrează singur produsele şi comenzile. De asemenea, comercianţii au acces la rapoartele de vânzare ale produselor proprii, iar pe site, pe platforma produselor sunt listate în boutique-uri proprii, exceptând listarea generală de produse”, explică antreprenoarea mecanismul de funcţionare a platformei Boem Urban. „Produsele comandate sunt livrate către noi, iar noi mai departe livrăm clienţilor finali. Printre avantajele acestui mod de lucru se numără controlul calităţii produselor vândute, timpul de livrare şi faptul că se poate comanda de la mai mulţi furnizori cu acelaşi cost de transport”, adaugă ea.
    În prezent, în portofoliul Boem Urban se regăsesc 28 de branduri, dintre care trei proprii: Orient Maya, Maya Shop şi Boem Urban, care acoperă circa 30% din cifra de afaceri, restul fiind dat de celelalte branduri. „Credem însă că anul acesta brandurile din marketplace vor creşte ca procent din vânzări pentru că acolo ne vom şi concentra eforturile de promovare odată cu creşterea numărului de magazine de pe platformă”, spune antreprenoarea. Anul trecut, pe platformă s-au înregistrat 12 furnizori noi, iar anul acesta Magda Cojanu se aşteaptă să atingă un număr de 40-50 de furnizori. În ceea ce priveşte magazinele fizice, sub brandul Maya Shop mai funcţionează o singură unitate în Bucureşti şi un magazin sezonier în Vama Veche. Pe viitor, antreprenoarea spune că nu intenţionează să dezvolte reţeaua de magazine fizice, planurile sale fiind axate pe extinderea numărului de clienţi ai platformei la nivel naţional.
    Ea spune că investiţia pe care trebuie să o facă vânzătorii care vor să intre pe platformă este una minimă: „Sunt necesare poze profesionale ale produselor şi un setup iniţial al propriului boutique, în jur de 10 – 15 minute. Ulterior, funcţionalităţile platformei asigură un mers uşor în ceea ce priveşte gestionarea comenzilor şi adăugarea de produse noi”. Principalele avantaje oferite de platformă sunt, potrivit Magdei Cojanu, „nişa de clienţi, administrarea uşoară a produselor şi comenzilor contra unui procent din vânzările realizate pe platforma noastră, care include transportul produselor către depozit şi către clientul final, returul şi cheltuielile de marketing.”
    În ceea ce priveşte competiţia, fondatoarea BoemUrban spune că „este destul de dificil să descriem principalii competitori, fiind un marketplace de nişă. Pe nişa noastră noastră – boho, urban chic – nu mai există alt marketplace, poate doar Breslo, dar Breslo se adresează strict celor care realizează produse handmade sau designerilor locali. Există în schimb alte magazine, pe care în timp sperăm să le cooptăm ca şi furnizori”.
    Categoriile de clienţi cărora platforma li se adresează sunt persoanele cu vârste de 25 până la 45 de ani, cu venituri medii. Procentul de cumpărători din online este format 90% din femei şi 10% din bărbaţi. Totuşi, în magazinele fizice, „unde este mai greu de cuantificat, mergem pe un procent de 70% – 30%”, spune Cojanu. „Businessul a fost gândit iniţial pentru acelaşi gen de cliente sau clienţi ca şi mine: oameni cărora le place să se îmbrace colorat, creativ, cu o pasiune pentru călătorii şi descoperit lucruri noi, foste sau actuale vamaioate, ecologişti, oameni care preferă materiale naturale, adepţi ai unui stil vestimentar casual şi vesel.” Produsele comercializate pe platforma Boem Urban au preţuri medii. Astfel, bluzele şi cămăşile ajung la 75 – 85 lei, rochiile de zi au preţuri cuprinse între 75 şi 350 lei, iar rochiile elegante sau office costă între 175 şi 350 lei.
    Magda Cojanu spune că în România segmentul de piaţă pe care activează nu este foarte dezvoltat, deoarece consumatorul român de fashion este destul de conservator, cei care se îmbracă mai extravagant, de obicei mai mult vara, la mare, în Vama Veche, fiind relativ puţini. Spre comparaţie, „în alte ţări, piaţa şi consumatorii de fashion sunt mult mai eterogeni, iar segmentul boho-chic sau hippie este mult mai mare. În Germania, Spania sau Portugalia poţi vedea pe stradă oameni îmbrăcaţi colorat, mai viu, extravagant, cu haine care în România sunt purtate ori numai în Vama Veche, ori de o nişă foarte mică în afara Vămii Vechi”. Ea exemplifică spunând că sunt oameni care „au uniforma de Vama Veche păstrată deoparte, în afara garderobei de zi cu zi. Noi vindem în Vama Veche din 2008 şalvari, dar în fiecare an numărul celor cărora nu li se pare foarte ciudată această ţinută este constant sau în uşoară creştere. Tocmai din această cauză, ne-am mărit şi noi un pic gama de produse şi stiluri oferite. Cumva am vrut să ne extindem către ce ar purta vamaioţii toamna sau iarna în oraş sau la job”.
    Antreprenoarea spune că provocările cu care se confruntă, „ca toate businessurile româneşti”, sunt lipsa forţei de muncă calificată, nesiguranţa în domeniul legislaţiei şi cel fiscal şi lipsa unei politici coerente de dezvoltare a businessurilor locale, mici şi mijlocii. „În plus, strict pe partea de online, cea mai mare provocare pentru mine a fost găsirea unor parteneri sau furnizori de servicii cu care să lucrăm la standarde profesioniste. Nu vreau să spun că nu există parteneri, firme sau agenţii de încredere, ci că este foarte greu să le găseşti pe acelea care lucrează la standarde profesioniste şi care livrează serviciile prompt şi constant.”
    În opinia Magdei Cojanu, „nu este greu deloc să deschizi o afacere în România, partea grea vine după deschidere”, şi asta pentru că „în domeniul de fashion, în care activăm şi noi, concurenţa este foarte mare, sunt jucători foarte mari pe piaţă, cu bugete de marketing şi PR enorme, consumatorii au foarte multe oportunităţi de cumpărare, de la foarte multe firme de aici şi din afară, şi preferă de multe ori branduri mari străine, deşi este în creştere şi curentul acesta de apreciere a produselor made in Romania”.

  • Fiscul a scos la licitaţie un adevărat parc auto, format din maşini confiscate de la datornicii din toată ţara.Preţurile de pornire pot fi şi de câteva sute de euro

    Preţurile de pornire pot fi şi de câteva sute de euro.

    Autoturismele scoase la licitaţie şi postate pe site-ul Fiscului sunt maşini confiscate de la datornici. O bună parte valorau cu câţiva ani în urma zeci de mii de euro. Acum, pentru un bolid nemţesc fabricat în 2003, cu un motor puternic de peste 3000 de cm cubi, Fiscul cere un preţ de pornire de 4.600 de euro. Şi dacă tot vorbim de maşini germane, găsim şi altă marcă din 2006, cu motor diesel la un preţ de aproximativ 3.300 de euro.

    Vedeta este o maşină din 1995, a 3-a oară scoasă la licitaţie, iar preţul de pornire este de doar 110 euro.

    Anca Şandru, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sibiu: “Pentru participarea la lictaţie, ofertanţii depun cu cel puţin o zi înainte de data licitaţiei următoarele documente: oferta de cumpărare în loc închis, dovada plăţii taxei de participare reprezentând 10% din preţul de pornire al lictatiei, actul de identitate/ certificat de înregistrare ORC, declaraţia pe propria răspundere a ofertantului prin care certifică faptul că nu este persoana interpusă cu debitorul”,  scrie stirileprotv.ro

     

  • Cum arată modelul ARO care i-a aparţinut lui Nicolae Ceauşescu, scos la vânzare de ANAF – GALERIE FOTO

    ANAF scoate la licitaţie, pe 31 ianuarie 2019, un automobile de tern ARO 304, care a aparţinut lui Nicolae Ceauşescu, confiscat de la omul de afaceri Ovidiu Tender.

    Preţul de pornire al licitaţiei este de 137.000 de lei.Automobilul a fost fabricat în 1977, este gri, are 2500 de cmc şi a circulat 72.453 de km.
     
    ARO 304 a fost un model special al constructorului din Câmpulung-Muscel, bazat pe ARO 244, creat pentru Nicolae Ceauşescu, scrie promotor.ro
     
     
    Caroseria era prelungită decât în cazul modelului de la care s-a pornit. Diferenţa era şi în ceea ce priveşte motorizarea, ARO 304 fiind echipat cu un motor pe benzină de 2500cmc.
     
    Printre dotările sale se aflau trapa electrică şi tapiţeria din piele.
     
     
    ARO (Automobil Românesc) a fost un producător de vehicule off-road din Câmpulung-Muscel, România. Şi-a început producţia în 1957 şi a produs 360.000 de vehicule, dintre care două treimi au fost exportate în 110 ţări (înainte de 1989 90% din producţie a fost exportată).
     
    În septembrie 2003, Statul român a vândut, pentru preţul de 180.000 USD, 68,7% din ARO companiei americane “Cross Lander”, deţinută de John Perez. În contractul de privatizare erau prevăzute investiţii de 2 milioane de dolari în ARO, dar nici o investiţie nu a avut loc iar echipamentul ARO a fost vândut. 
  • Cine vrea să fie milionar?

    Andrei Pitiş are la activ proiectele din care a devenit el milionar, Vector Watch, primul smartwatch românesc, care a fost cumpărat de americanii de la Fitbit, Clever Taxi – care a fost cumpărat de grupul german Daimler prin Mytaxi, Bittnet – listat la bursă, şi Froala, un start-up ieşit pe piaţă în 2014, cumpărat de o companie americană.
    Pentru a ajuta 100 de români să devină milionari în euro, trebuie să lucreze cu 400, spune Pitiş, iar ca să ajungă aici, trebuie să facă o platformă. „Este clar că nu pot să fac singur asta.”
    Nu-mi amintesc ca vreun alt om de afaceri român să aibă o idee la fel de generoasă, să împartă milioanele de euro cu alţii.
    Problema este dacă cei care au idei, cei care încearcă ceva nou în acestă lume de sute de milioane de idei din IT, vor să devină milionari.
    Pentru a ajunge acolo trebuie să ieşi din ideea ta, pe care o consideri genială şi pe care vrei să nu o fure nimeni. Ea trebuie scoasă dintre cei patru pereţi pentru a fi testată, criticată, copiată etc.
    Mai mult decât atât, trebuie să accepţi să vină şi alţii în companie, adică să-ţi dai, să-ţi vinzi o bucată din business „pe nimic, pe seminţe”, aşa cum este expresia.
    Pentru a atrage know-how, pentru a atrage relaţii, pentru a deschide alte uşi, pentru a fi introdus către investitori, către lumea celor care au mai mulţi bani, trebuie să fii dispus să dai ceva aproape gratis.
    Iar aici foarte mulţi se împotmolesc şi nu înţeleg de ce nu înaintează, de ce nu reuşesc să scoată capul la suprafaţă, de ce li se închid uşi.
    Cum să-mi dau ideea pe seminţe?
    Şi în loc să se deschidă, se închid în birou, se închid în bordei şi rămân acolo sperând că vor veni „americanii”.
    Face parte din cultura noastră.
    Daniel David, poate cel mai cunoscut sociolog român la ora actuală, autorul cărţii „Psihologia poporului român”, spune într-un interviu pentru Adevărul: Profilul psihocultural actual al României se caracterizează prin structura colectivistă, cu neîncredere faţă de cei din afara colectivului, concentrarea puterii sociale cu tendinţe spre autoritarism, interpretarea incertitudinii aduse de viitor ca pericol, cu frica faţă de schimbare şi cantonarea în prezent şi controlul comportamentului social mai degrabă prin pedepse decât prin recompense, cu vânarea greşelilor.
    El adaugă: Deşi inteligenţa şi creativitatea noastră se ridică la nivelul celor din ţările dezvoltate, România nu se remarcă în Uniunea Europeană ca o ţară competitivă, inovativă, performantă economic, în educaţie sau sănătate. Dacă am învăţa să avem încredere unii în ceilalţi, am coopera mai bine şi am fi astfel în stare să construim împreună instituţii sociale moderne, care să ne utilizeze potenţialul intelectual bun pe care îl avem.
    Andrei Pitiş are o idee generoasă, dar are nevoie şi de start-up-uri, şi de antreprenori dispuşi să se deschidă, dispuşi să accepte să se vândă mai întâi ieftin, dispuşi să lucreze pentru alţii pe nimic la început. Şi chiar mult timp după aceea.
    Iar acest lucru ar fi în contradicţie cu profilul nostru psihocultural. Ne este frică de viitor, nu cooperăm, considerăm că autoritarismul e cea mai bună formă de management şi avem o frică strămoşească de a ne apăra şi de a nu fi furaţi.
    Întrebarea şi provocarea pe care a lansat-o Andrei Pitiş este: Dacă aveţi idei, veniţi la mine, vreau să vă fac milionari.

  • Tocmai a fost anunţată o nouă TAXĂ!! Veşti proaste pentru români de sărbători: Veţi scoate şi mai mulţi bani din buzunar

    Propunerea legislativă nu a fost votată în Senat, deoarece senatorii nu au apucat să o voteze în timp util, iar votul decisiv aparţine deputaţilor.  
     
    În prezent, potrivit Codului fiscal, băuturile alcoolice şi ţigările sunt accizate, însă nu se face nicio referire la sucurile care conţin zaharuri libere.
     
  • Un bărbat şi-a scos iubita la licitaţie pe net şi a primit ofertă de 80.000 euro. Vezi cum arată femeia

    O glumă făcută de un tânăr din Marea Britanie a ajuns în presa din toată lumea, după ce mesajul său s-a viralizat.

     

     

    Din dorinţa de a-i face o farsă iubitei sale de 37 de ani, Dale a postat un anunţ pe celebrul site de licitaţii eBay.”Prietenă de vânzare. Porneşte bine, dar apoi tot apar văicăreli de care nu mai pot scăpa. Nu are avarii, dar se vede că a fost folosită.

    Dimineaţa este foarte temperamentală, apoi se mai calmează, dar aş minţi dacă aş spune că se linişteşte complet.Aştepte oferte, sau un schimb cu un model mai tânăr”, a scris bărbatul pe eBay.Postarea s-a răspândit rapid, iar în scurt timp a început să primească sute de mesaje.
     
     
    ”Câţi proprietari a avut?”, ”cât de uzată este” sau ”ofer 70.000 de lire sterline (n.r. 80.000 euro)” au fost replicile primite.După ce lucrurile au scăpat de sub control, Dale a şters mesajul şi, din fericire pentru el, iubita sa nu s-a supărat pe el.
    ”M-a întrebat la ce preţ am vândut-o şi dacă m-aş fi supărat în caz că o ”cumpăra” cineva”, a adăugat Dale Leeks.