BusinessMagazin

Tag: sala

  • Un business extrem de profitabil: doi antreprenori români au investit într-un ”Castel” în Iaşi. După numai 7 ani, au ajuns la afaceri de 3,15 mil. euro. Care este reţeta succesului

    Antreprenorii Carmen şi Costel Rădeanu au investit 2 milioane de euro într-un complex situat pe una dintre cele şapte coline ale Iaşiului – Copou. Au trecut şapte ani de atunci, iar afacerea a ajuns în 2017 la rulaje anuale de 3,15 milioane de euro şi profit de 700.000 de euro.

    „La început a fost ideea, care din perspectiva noastră a fost cea mai de preţ investiţie. Pentru a o materializa însă, am pornit cu o investiţie de 2 milioane de euro. An de an am reinvestit profitul. Astfel, valoarea totală a investiţiei în resortul La Castel este de aproximativ 5 milioane de euro”, spune Robert Rădeanu, fiul celor doi antreprenori, care la 25 de ani este preşedinte al Consiliului de Administraţie. Investiţia iniţială, de 2 milioane de euro, a provenit, în cea mai mare parte (75%), din fonduri proprii, bani câştigaţi cu precădere din imobiliare, cei doi antreprenori intrând în afaceri la începutul anilor 1990; diferenţa, de 25%, a fost asigurată din finanţări externe.

    Afacerea, care reuneşte un complex ce se întinde pe 12.000 mp şi are pe ştatele de plată 160 de oameni, a plecat la drum cu şapte angajaţi. Complexul cuprinde şase săli de evenimente, cu o capacitate totală de aproape 1.200 de persoane. Numele alese pentru sălile de evenimente încearcă să contureze povestea unui castel în inima Moldovei – Castel Ballroom, Terasa Turnurilor, Sala Regală, Sala Coloanelor, Sala Veneţiană şi Sala Restaurant. Alături de sălile găzduite de complexul antreprenorilor ieşeni se regăseşte o grădină de vară cu 14 foişoare, capacitatea totală a acestora fiind de până la 200 de persoane. Complexul La Castel cuprinde şi 31 de camere de hotel şi un apartament regal.

    Chefii La Castel au fost premiaţi în diferite competiţii internaţionale. „Din acest motiv, toate reţetele sunt proprii, realizate de Zamfir Cristian, chef-ul executiv, în colaborare cu directorul de creaţie. La Castel are propria Academie de Gastronomie şi Ospitalitate, o şcoală de bucătari şi ospătari deschisă de noi”, adaugă Robert Rădeanu.

    Pariul pe vechimea şi educaţia angajaţilor a fost continuat la începutul anului printr-o iniţiativă nouă, în cadrul căreia chef-ul executiv, directorul de creaţie culinară, general managerul şi şefii de sală, conduşi de Robert Rădeanu, au vizitat restaurante din Ungaria, Austria, Italia, Elveţia, Germania şi Franţa pentru a degusta diferite platinguri de la restaurantele faimoase ale Europei, în încercarea de a observa şi a învăţa noi procedee şi tehnici de servire.

    De unde înclinaţia pentru HoReCa? „Cu toţii avem modele în viaţă. Înainte de mari autori şi iluştri oameni de ştiinţă, modelul şi sursa mea de inspiraţie este tatăl meu, Costel Rădeanu. Pentru mine, tata, care a lucrat ca ospătar pe vremea regimului comunist, este oglinda Castelului întrucât a avut o viaţă de poveste.”

    Robert Rădeanu susţine că îşi doreşte să „democratizeze gastronomia” şi să ofere acces la meniu şi celor care nu doresc să viziteze complexul prin serviciul de livrare Delivery Premium, care conţine întreg meniul. „Vrem să aibă acces la gastronomie şi cei cu o putere mai slabă de cumpărare”, spune şi Neculai Ciulu.

    Pe lângă resort, familia Rădeanu a înfiinţat Academia de Gastronomie şi Ospitalitate La Castel, lansată în octombrie 2017. Unul dintre numele mari care au participat la deschidere este „regele grătarelor”, Robert Rainford, care a susţinut un show live de gătit pentru publicul prezent la lansare.

    Familia Rădeanu analizează posibilitatea extinderii afacerii. „Analizăm oportunitatea unei francize, după finalizarea manualului La Castel”, spune Robert Rădeanu.

    Cel mai tânăr membru al familiei a preluat frâiele businessului în urmă cu patru ani, la doar 21 de ani. El coordonează activitatea consiliului, reprezintă societatea în raport cu terţii şi în justiţie, stabileşte direcţiile de dezvoltare şi stabileşte politicile contabile şi ale sistemului de control financiar.

    Absolvent al specializării Economia Turismului şi a Comerţului din cadrul Universităţii „Petre Andrei” din Iaşi, Robert Rădeanu ţinteşte un profit de un milion de euro pentru anul acesta. Printre planurile sale de viitor se regăseşte un magazin online care să concureze cu liderii de piaţă şi o aplicaţie de aprovizionare pentru domeniul HoReCa, implementată la nivel naţional. În plus, spune că este preocupat de mediu şi doreşte un business în această direcţie. „Îmi doresc să înfiinţez, în viitorul apropiat, o companie de taxi dotată exclusiv cu maşini electrice.”

  • Semne bune pentru filmul românesc

    Deşi am regăsit în Charleston multe dintre problemele cinematografiei româneşti postdecembriste, Creţulescu reuşeşte să îşi ţină publicul captiv – într-o poveste aparent banală – prin interacţiunea dintre protagonişti şi dialogul excelent dintre aceştia. O să fiu mai clar: Charleston include scene statice, lipsite de orice mobilitate a camerei de filmat, care pentru mine reprezintă un soi de marcă înregistrată a filmului românesc.

    Sunt fie scene în care două personaje poartă o discuţie prea lungă, fie unele în care camera se îndreaptă, lent, către o anumită imagine sau situaţie. Nu sunt un mare fan, deşi tehnica e des folosită şi în alte ţări cu o bogată cultură cinematografică; cel mai bun exemplu în acest sens e dat de filmele ruseşti. Poate e doar o coincidenţă, dar şi la cineaştii ruşi tineri am văzut – mai ales în cadrul scurtmetrajelor – o tendinţă către un stil regizoral mult mai dinamic, aşa cum se întâmplă şi în cazul noii generaţii de profesionişti români.

    Şi Andrei Creţulescu e un regizor tânăr, iar filmul e dovadă a curajului său şi a dorinţei de a experimenta. Fiind primul său lungmetraj, cred că ne putem aştepta la lucruri bune din partea sa în anii ce vin. În concluzia celor de mai sus, Charleston ilustrează perfect momentul de tranziţie a filmului românesc către o formă mult mai dinamică, mai comercială (luaţi însă termenul într-un mod pozitiv) şi care ar putea aduce oamenii într-un număr mult mai mare în sălile de cinema.

    Pavlu, pentru mine unul dintre cei mai talentaţi actori ai generaţiei sale, joacă aproape de perfecţiune; el reuşeşte să transmită spectatorului sentimente contradictorii, de la lehamite şi resemnare la ură şi, în cele din urmă, acceptare.

    De remarcat în Charleston este şi muzica, meritul revenindu-i aici lui Massimiliano Nardulli. Am numărat cel puţin 10 persoane care încercau, în timpul vizionării, să identifice melodiile de pe coloana sonoră.

    Povestea din Charleston nu e una complicată, dar relaţia dintre personaje îi dă o anume profunzime. Vorbim de o aventură în trei, dar una în care facem cunoştinţă doar cu două personaje; nu vreau să vă răpesc plăcerea de a fi surprinşi, aşa că vă las să descoperiţi detaliile în sala de cinema.

    Ar mai fi multe de spus despre Charleston şi despre noua eră a filmului românesc în general, pentru că eu cred că industria trece prin transformări profunde, dar închei cu recomandarea de a vedea Charleston pe marele ecran. E timpul să acordăm şanse şi producţiilor locale, care în ciuda bugetelor reduse pot oferi o experienţă cinematografică mult mai satisfăcătoare decât blockbusterele americane pentru care plătim, săptămână de săptămână, bilet de intrare în sala de cinema.

    Nota: 8/10

  • Cea mai mare sală de clasă din lume. 100.000 de români au urmat cursurile

    CONTEXT: Competenţele de reţelistică sunt foarte căutate pe piaţă, în toate sectoarele. Reprezentanţii Cisco România subliniază că, datorită fenomenului digitalizării, într-un fel toate companiile devin companii de tehnologie, iar reţeaua se află în centrul multor strategii digitale, necesarul de resursă umană care să o gestioneze fiind astfel în continuă creştere.

    DECIZIE:
    Compania de tehnologie Cisco Systems a lansat în urmă cu aproximativ două decenii, la nivel global, programul Cisco Networking Academy (NetAcad), care oferă studenţilor bazele pentru o carieră digitală.

    CONSECINŢE:
    Reducerea decalajului care există în prezent între locurile de muncă din domeniul tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) şi candidaţii calificaţi pentru a le ocupa, oferind studenţilor cursuri de formare a competenţelor IT.

    „La puţin peste zece ani de la înfiinţare, Cisco devenea un jucător important în domeniul tehnologiei. Ne-am dat seama că foarte curând cererea de competenţe în reţelistică va depăşi oferta  dacă nu se va face ceva pentru a stimula cât mai mulţi oameni să devină ingineri de reţea. Am început prin donaţii de echipamente de reţea la şcolile din Silicon Valley, în 1997, şi atunci a demarat oficial programul Cisco Networking Academy în lume”, descrie Dorin Pena, general managerul Cisco România, factorii care au stat la baza creării programului NetAcad al companiei. Lansat şi în România în 1998, acesta şi-a propus să reducă decalajul dintre locurile de muncă din domeniul tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) şi candidaţii calificaţi pentru a le ocupa.

    „Ne-am dorit ca acest program să fie accesibil cât mai multor tineri, de aceea am colaborat încă de la început cu mediul academic pentru a dezvolta şi furniza un curriculum”, exlică general managerul Cisco România. Programul este disponibil la nivel naţional şi poate fi adoptat de orice şcoală şi universitate, iar de la lansarea acestuia şi până în prezent, aproximativ 100.000 de studenţi români au urmat diverse cursuri din cadrul acestuia; numărul lor ajunge, în fiecare an, la aproximativ 12.000. La nivel internaţional, numărul studenţilor care au participat la program până în prezent a ajuns la 7,8 milioane, din 180 de ţări.

    „Peste 1,2 milioane de studenţi se înscriu în fiecare an în acest program la nivel internaţional. Datorită platformei de e-learning, acelaşi conţinut de curs este oferit pe tot globul. Într-un fel, Cisco Networking Academy a devenit cea mai mare sală de clasă din lume”, descrie Dorin Pena programul, pe care el însuşi l-a urmat. „Există absolvenţi care ajung să lucreze la Cisco, de fapt atât eu, cât şi systems engineer managerul din cadrul Cisco România suntem foşti absolvenţi NetAcad. Cu toate acestea, scopul programului nu este de a instrui oamenii pentru Cisco”, precizează Pena. Valoarea investiţiilor direcţionate în NetAcad a ajuns, la nivel global, la peste 3 miliarde de dolari şi au fost direcţionate în instrumente de lucru, resurse şi susţinere oferită studenţilor, şcolilor şi instructorilor.

    Deşi compania nu defalchează acest număr pe ţări, general managerul Cisco precizează că în România valoarea acestor contribuţii depăşeşte 25 de milioane de euro.

    „Totuşi, aceasta este doar o faţetă a medaliei. Valoarea reală provine din beneficiile pe care programul le oferă participanţilor în ceea ce priveşte o viitoare carieră în IT. Aceştia se pot familiariza cu domeniile IT&C care cunosc o dezvoltare accelerată şi sunt foarte căutate pe piaţa muncii, îşi pot construi o carieră care le oferă perspective bune atât pentru ei, cât şi pentru familiile lor”, adaugă general managerul Cisco România. Potrivit studiilor Cisco, 70% dintre cei care termină cursurile companiei obţin noi locuri de muncă sau mai bune, primesc responsabilităţi sporite şi câştigă salarii mai mari.

    NetAcad în România a fost lansată în decembrie 1998, când a fost înfiinţată prima academie regională RoEduNet Bucureşti, în parteneriat cu Universitatea Politehnica din Bucureşti. Un an mai târziu, a început pregătirea primilor 20 de instructori la academia regională RoEduNet Bucureşti. Ulterior RoEduNet Bucureşti – Facultatea de Automatică şi Calculatoare din Universitatea Politehnica Bucureşti a fost autorizat drept centru de instruire regională pentru academiile regionale din 15 ţări. Prima academie locală şi-a început activitatea la Colegiul Naţional „Cantemir Vodă” din Bucureşti, pe 4 mai 1999. La scurt timp după aceea, Colegiul Naţional „Unirea” din Focşani a început să predea elevilor curricula Cisco. La Facultatea de Automatică şi Calculatoare, a început să funcţioneze din vara anului 2000 şi un centru de pregătire în networking realizat în colaborare cu Cisco România. În ceea ce priveşte modalitatea de funcţionare a programului în prezent, curricula este livrată prin intermediul unei platforme cloud de e-learning, care poate fi adaptată la nevoile a milioane de studenţi şi instructori conectaţi. Cursurile sunt disponibile în peste 20 de limbi. În general, acestea au între 8 şi 14 sesiuni, dar în funcţie de specializarea studiată, de nivelul de pregătire a cursantului, de capacitatea de asimilare a informaţiilor şi disponibilitatea de a veni la cursuri, numărul sesiunilor poate varia.

    Iar dacă în 1999 în cadrul academiilor era predat un singur curs Cisco, în prezent, programul oferă 20 de cursuri, inclusiv pe teme de foarte mare actualitate, precum securitate, IoT (Internet of Things), introducere în IT&C, reţele, securitate cibernetică, sisteme de operare (cursuri de Linux la niveluri diferite de pregătire, cu certificările respective), programare.

    „În prezent, programul s-a diversificat foarte mult, în concordanţă cu aşteptările şi cu cerinţele din domeniul IT. Angajatorii caută oameni care nu doar că înţeleg tehnologia, ci pot face legătura între afaceri şi tehnologie  adică înţeleg nevoile companiei şi le pot traduce în soluţii tehnologice”, descrie general managerul Cisco România evoluţia programului.

    Absolvenţii cursurilor NetAcad obţin competenţe de bază în reţelistică şi sunt capabili să proiecteze, să construiască şi să opereze reţele cu până la 100 de terminale, explică Pena. „Vrem să aducem oamenii în contact cu tehnologia indiferent de locul în care se află şi să-i familiarizăm cu unul dintre cele mai interesante domenii IT: reţelistica”, spune el.

    Legat de IoT, studenţii învaţă principiile de bază ale platformelor big data; studiul sistemelor de operare îi ajută să obţină competenţe în instalarea, configurarea şi depanarea calculatoarelor şi dispozitivelor mobile. „Mai mult decât atât, pe lângă competenţe IT, absolvenţii NetAcad îşi dezvoltă şi competenţe sociale (comunicare în public, relaţionare/colaborare, capacitatea de a rezolva probleme etc.)”, adaugă Pena.

    El observă că, faţă de acum 10-15 ani, competenţele de bază ale unui inginer de reţea s-au extins şi includ programabilitatea şi crearea de prototipuri, cu specializare în securitate, cloud, automatizare, IoT, programabilitatea reţelelor şi proiectarea complexă a reţelelor. „Ne pregătim pentru o nouă categorie de ingineri, care sunt capabili să integreze hardware, software, reţele, securitate şi Internet of Things. Datorită varietăţii de programe pe care le oferă NetAcad, fiecare cursant îşi poate alege una sau mai multe direcţii de dezvoltare”, descrie Pena aplicabilitatea cursurilor în contextul actualelor cerinţe.

    „Curricula NetAcad este concepută să ofere o experienţă de învăţare combinată, care să răspundă nevoilor în schimbare atât din partea studenţilor, cât şi a angajatorilor. Abordarea combinată înseamnă că studenţii obţin experienţă din lumea reală şi învaţă prin practică, în laborator”, explică Pena.

    Potrivit general managerului de la Cisco România, programul oferă studenţilor bazele pentru o carieră digitală, de care este atât de nevoie, în contextul actual, în care organizaţiile se gândesc la modul în care pot digitaliza operaţiunile, de la producţie la retail, de la oraşe inteligente, la logistică: „Acest proces necesită o forţă de muncă în permanentă adaptare şi recalificare pentru a răspunde cerinţelor în schimbare de pe piaţă”.

  • Iohannis cere reexaminarea modificărilor aduse Legii privind organizarea judiciară

    Potrivit sesizării transmise de preşedintele Klaus Iohannis, la articolul 7 din Legea nr. 304/2004, cu următorul cuprins: „(3) Configuraţia sălii de judecată trebuie să reflecte principiul egalităţii de arme în ceea ce priveşte aşezarea judecătorului, procurorilor şi avocaţilor”, este o dispoziţie lipsită de previzibilitate, contrar cerinţelor consrtituţionale.

    “Din formularea textului, nu este clar în ce măsură poziţia fizică a părţilor în sala de judecată afectează principiul egalităţii de arme, iar prin formularea generală, nu se deduce cu exactitate care este conţinutul sintagmei „configuraţia sălii de judecată” şi ce presupune o reconfigurare a sălilor de judecată folosite în prezent de instanţele din România astfel încât acestea să respecte principiul egalităţii de arme (…) După cum putem observa, textul art. 7 alin. (3) din legea transmisă la promulgare se referă la „aşezarea judecătorului, procurorilor şi avocaţilor”, neexistând nicio trimitere la aşezarea părţilor. Astfel, reglementarea acordă drepturi suplimentare persoanelor asistate de avocaţi faţă de cele care nu beneficiază de această asistenţă, realizându-se un regim juridic diferenţiat pentru părţile din proces”, se arată în cererea de reexaminare.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ce altceva mai rulează la cinema?

    Nu obişnuiesc să dau prea multe detalii din filme, dar simt de această dată nevoia să vă scutesc de un drum inutil în sala de cinema. Prin urmare, protagonistul e un poliţist pe nume Tadek, care se decide să investigheze un caz rămas nesoluţionat. El ajunge repede la ideea că detaliile cazului seamănă izbitor de mult cu cele povestite de un scriitor în ultima sa carte poliţistă. Tadek îl interoghează pe Kozlow (autorul în cauză), acesta îi răspunde într-un soi de metafore fără noimă, iar totul se transformă într-un soi de orgie extrem de violentă şi mai ales stupidă. Gata, puteţi alege liniştiţi un film care chiar să merite banii.
    Dark Crimes conţine o doză mult prea mare de violenţă sexuală, inclusiv violuri sau imagini cu femei în lesă care trebuie să se târască în genunchi. Regizorul a vrut probabil să scoată în evidenţă depravarea lumii în care se petrece acţiunea, dar a reuşit doar să prezinte o serie de imagini care provoacă repulsie.
    Având că în vedere că vorbim de un scenariu bazat pe un material şi nu un material adaptat pentru marele ecran, mi-e greu să înţeleg de ce producătorii au insistat ca acţiunea să se petreacă în Polonia. Credeam că am trecut de vremea în care toate personajele din filme vorbesc engleză indiferent de locul sau contextul povestirii. Evident, m-am înşelat; toată lumea vorbeşte engleza pe străzile din Polonia, inclusiv crainicii de televiziune care ar fi trebuit să se adreseze cetăţenilor de rând.
    Nu asta ar fi neapărat cea mai mare problemă a filmului, pentru că vorbim de un eşec pe toate palierele: regie, actori, scenarişti, scenografi şi mai ales cel care a dat undă verde proiectului.
    Scenariul are atât de multe găuri încât regizorul a apelat, probabil din disperare, la cele mai neinspirate metode de a explica ordinea lucrurilor. Spre exemplu, asistăm la o scenă în care un prieten de-al lui Tadek apare doar pentru a povesti ce s-a întâmplat în ultimul an şi ceva.
    Jim Carrey, care încearcă să îl interpreteze pe Tadek, semnează cel mai insipid rol de care eu îmi pot aduce aminte. Deşi e un actor care are mai multe de arătat decât o face de obicei – cel mai bun exemplu fiind Eternal Sunshine of the Spotless Mind – Dark Crimes e un episod pe care ar trebui să îl şteargă din CV.
    Nu pot să închei nici măcar cu recomandarea de a urmări filmul atunci când nu aveţi nimic mai bun de făcut, pentru că ideea de a nu face nimic pare să ofere mai multe avantaje decât v-ar putea oferi Dark Crimes.

    Notă: 3/10

    Dark crimes
    Regia: Alexandros Avranas
    Distribuţie: Jim Carrey, Charlotte Gainsbourg, Marton Csokas
    Durată: 1 oră 32 minute
    Buget: 4,7 milioane dolari
    Data lansării: 18 mai

  • Recenzie Justice League: E greu să copiezi modelul de succes al celor de la Marvel – VIDEO

    Mi-e greu să pricep ce au vrut să facă producătorii cu Justice League: să pregătească noi poveşti de origine, să creeze un sentiment de anticipare faţă de următorul Justice League sau să testeze cum ar reacţiona fanii lor la adunarea supereroilor. Poate o combinaţie din toate, dar, aşa cum se întâmplă de obicei, când vrei să împuşti mai mulţi iepuri rămâi fără gloanţe.

    Ultima oară când a fost cap de afiş într-un film (Batman vs. Superman: Dawn of Justice), Superman părea să aibă o soartă pe care nimeni nu a luat-o în serios. Desigur că Superman nu a murit şi a revenit în prim-plan, dar nici măcar asta nu a salvat prea mult din film.

    Primul care sesizează pericolul e Batman, aşa că îşi asumă rolul de a strânge o echipă de supereroi. Ca să fie mai simplu de înţeles, imaginaţi-vă grupul Avengers cu o serie de schimbări: Batman în locul lui Iron Man, Superman în locul lui Thor, Aquaman în locul lui Hulk şi aşa mai departe. Comparaţia e uşor exagerată, dar şi filmul e la fel.

    Justice League aduce câteva modificări poveştii clasice, aşa cum ar fi introducerea unui Flash mai tânăr decât cei cu care eram obişnuiţi. Un lucru cel puţin ciudat, pe care l-a ”reperat“ un coleg, este modul în care Batman – deşi este evident că toată lumea îi ştie adevărata identitate – continuă să vorbească cu o voce modificată când îşi pune masca.

    Am spus-o săptămâna trecută şi simt nevoia să mă repet: filmele de acest gen nu mai aduc nimic nou. Chiar dacă nu sunt neapărat un fan al universului extins DC (numele oficial al francizei deţinute de Warner Bros.), am apreciat producţiile de calitate atunci când a fost cazul. Luaţi ca exemplu Wonder Woman, un film de o calitate mult superioară celorlalte încercări ale Warner Bros. Chiar dacă au trecut 57 de ani de când lumea a făcut cunoştinţă cu Justice League, creatorii nu par să fi găsit formula corectă pentru marele ecran.

    Regizorul Zack Snyder rămâne adeptul unei atmosfere întunecate, aşa cum a fost cazul în Dawn of Justice; desfăşurarea haotică a filmului şi scenele de luptă care nu au, regretabil, prea multă imaginaţie transformă Justice League într-o producţie cel mult mediocră.

    Viitorul francizei e pus în pericol şi de rezultatele financiare de până acum: în weekendul de lansare, Justice League a obţinut din bilete doar 93 de milioane de dolari, în condiţiile în care bugetul consolidat (ce include costurile cu marketingul şi lansarea pe DVD) trece uşor de 500 de milioane de dolari.

    E Justice League un film pentru fanii universului DC? Sigur. E Justice League un film bun? Nici pe departe.

    Nota: 6/10

  • La sfârşitul lunii aprilie, Lidl va inaugura un nou magazin în Baloteşti

    Unitatea va dispune de o zonă de relaxare pentru angajaţi, un spaţiu pentru servirea mesei, bucătărie, vestiare şi o terasă situată la etaj, cu lumină şi ventilaţie naturală, precum şi o sală destinată studiului individual, dotată cu aparatura necesară pentru e-learning, pentru angajaţi.  

    Magazinul va avea o suprafaţă de de vânzare de 1.400 mp şi peste 140 de locuri de parcare. În cadrul magazinului vor lucra în jur de 20 de angajaţi.  

  • Cronică de film: În mintea ucigaşului

    You Were Never Really Here este un film violent, dar regizorul a ştiut să ascundă foarte bine detaliile care ar fi adus un rating de tip ”interzis minorilor„: sunt numeroase scene în care protagonistul fuge dintr-o parte în alta şi bate diverşi indivizi cu un ciocan, dar momentele sunt prezentate prin lentila unei camere de securitate, astfel că imaginile devin neclare. Un alt aspect este cel al abuzului, care nu este niciodată prezentat pe cameră dar sugerat în mod insistent de unele personaje. Cu alte cuvinte, You Were Never Really Here e un film dedicat unui public adult, dar nu cred că cei sub 18 ani ar trebui îndepărtaţi din sala de cinema.

    Tema centrală este de fapt un studiu al suferinţei, al depresiei prin care trece un om măcinat de regrete. Personajul principal este Joe (interpretat magistral de Joaquin Phoenix), un veteran care îşi ocupă mare parte a timpului gândindu-se la sinucidere. El lucrează ca un soi de recuperator, aceasta fiind de fapt o bună ocazie pentru a-şi lăsa latura violentă să iasă la suprafaţă.

    De la pledoaria lui Joe pentru asfixiere la replicile frecvente legate de o copilărie marcată de abuzuri, de la efectele stresului post-traumatic şi până la descoperirea unei grămezi de oameni morţi într-un camion, spectatorul este lăsat să desluşească dacă personajul principal este de fapt unul malefic sau unul care a fost doborât de evenimentele prin care a trecut. Revin puţin la Joaquin Phoenix şi remarc că o bună parte a filmului pare gândită pentru a scoate ce e mai bun din evoluţia sa. E un actor complet, care a semnat roluri cu adevărat memorabile.

    Destinul lui Joe pare să ia o nouă direcţie atunci când o cunoaşte pe Nina, femeia pe care decide să o salveze. Spectatorii sunt lăsaţi cu impresia că el va găsi o frânghie de care să se agaţe pentru a ieşi la suprafaţă, dar sentimentul dispare atunci când devine evident că şi Nina are destule secrete întunecate.

    Într-un fel, You Were Never Really Here pare un soi de Taken mult mai profund, mult mai ancorat în psihologia umană, în drama personală a unui om care nu mai are nimic de pierdut. E un film care merită urmărit şi care va rămâne în mintea celor care părăsesc sala de cinema.

    În concluzie, You Were Never Really Here este genul de film pe care îl recomand cu încredere; foloseşte un scenariu exagerat pentru a prezenta, cu convingere, subiecte cât se poate de reale.

  • O ţară blestemată: Când primii care fură sunt cei care păzesc bugetul, nu mai e nimic de făcut

    Ieri, 18 aprilie 2018, la opt ani de atunci, Departamentul Naţional Anticorupţie (DNA) i-a cerut oficial preşedintelui ţării încuviinţarea urmăririi penale împotriva lui – întrucât a fost ministru, legea cere această procedură. Numele acuzatului: Sebastian Vlădescu, fost ministru al finanţelor. Acuzaţia: corupţie. Şpaga primită, potrivit acuzaţiilor procurorilor: 2 milioane de euro, dintr-un „fond de şpagă“ de 20 de milioane de euro din care s-ar mai fi înfruptat alţi barosani precum Ionuţ Costea, fostul şef al Eximbank, sau Cristian Boureanu, fost deputat şi tovarăş de afaceri al ministrului. Societatea păgubită: CFR. Motivul care a făcut posibilă mita: reabilitarea infrastructurii feroviare, una dintre cele mai cumplite probleme ale României.
     
    Iată ce spun procurorii, între multe altele: „Concret, în perioada 23 decembrie 2009 şi 3 septembrie 2010, Vlădescu Sebastian şi Dascălu Constantin, secretar de stat în cadrul Ministerului Transporturilor, au acceptat promisiunea remiterii unor sume de câte 2 milioane de euro de la reprezentantul în România al companiei străine, pentru ca să îşi îndeplinească atribuţiile de serviciu într-un mod care să asigure, pe de o parte, finanţarea şi plata lucrărilor efectuate la tronsonul de cale ferată Bucureşti-Constanţa şi, pe de altă parte, finanţarea şi plata efectivă a TVA restantă de la lucrările efectuate la tronsonul Bucureşti – Câmpina“.
     
    M-am uitat ieri din nou peste fotografia de care vorbeam la început. Iulie 2010. Aşadar, în vreme ce imaginea oficială îl arăta pe Vlădescu pătruns de griji, desigur, de grijile poporului ale cărui venituri tocmai fuseseră tăiate cu 25%, a cărui taxă pe consum tocmai fusese majorată cu 26% (de la 19% la 24%), toate acestea pentru a menţine statul pe linia de plutire, conturile ministrului finanţelor erau alimentate cu 2 milioane de euro, bani veniţi din jaful practicat asupra statului ale cărui fonduri chiar el le administra. Jaf din banii oamenilor cărora tocmai le majorase taxele.
     
    Cum să-ţi poţi imagina că un stat poate rezista când este furat de Ministerul de Finanţe? Cum să construieşti drumuri şi autostrăzi când jaful vine din Ministerul Transporturilor şi de ce să te mai miri că trenul de la Bucureşti la Cluj face 12 ore pentru doar 500 de kilometri?
     

  • Uitaţi de supereroi sau curse de maşini: “România neîmblânzită” e cel mai bun material despre ţara noastră care a ajuns până acum în cinematografe

    E un aspect important, pentru că documentarele ajung de obicei direct pe TV sau pe platformele de streaming sau video on demand. E de apreciat efortul celor implicaţi, pentru că vizionarea pe ecranul unei săli de cinema nu se compară cu cea pe micul ecran.

    Vocea lui Victor Rebengiuc îi va purta pe spectatori prin cele patru anotimpuri, prezentând de-a lungul celor 90 de minute frumuseţea ascunsă de ochii celor care îşi petrec viaţa în jungla de beton a marilor oraşe.

    “România neîmblânzită” e o splendidă lecţie despre ţara noastră, despre lucrurile care o fac unică şi despre fascinantul ciclu al vieţii – unul care se desfăşoară lângă noi, dar pe care rareori îl observăm.

    Îndrăznesc să spun că “România neîmblânzită” e cel mai bun material de promovare a României pe care am avut ocazia să îl văd.

    Mergeţi la sălile de cinema şi urmăriţi acest documentar – adulţi, tineri sau copii -, pentru că s-ar putea să (re)descoperiţi o  Românie cu adevărat fascinantă.

    Produs de Auchan Retail România şi realizat în colaborare cu britanicii de la Off the Fence, şi narat de Victor Rebengiuc, filmul documentar „România neîmblânzită” reprezintă o producţie inedită, ce dezvăluie, în 90 de minute, frumuseţea sălbatică a României. Distribuţia în cinematografe va fi asigurată de Transilvania Film, companie fondată şi condusă de regizorul Tudor Giurgiu, care va organiza ulterior şi o serie de proiecţii în mai multe oraşe în care nu există săli de cinema.

    Beneficiind şi de o versiune internaţională narată de actorul englez Mark Strong, filmul documentar va fi distribuit şi pe plan internaţional, atât în cadrul unor renumite festivaluri de film, cât şi pe canale televizate, specializate în film documentar.

    Realizat cu sprijinul casei de producţie britanică Off the Fence, care semnează numeroase filme pentru BBC, National Geographic şi Discovery Channel, şi în colaborare cu ONG-ul The European Nature Trust, filmul „România neîmblânzită” a fost filmat pe parcursul unui an întreg, cei peste 20 de cameramani implicaţi parcurgând mii de kilometri pentru a surprinde lupta vietăţilor pentru supravieţuire.

    Călătorind cu automobilul, avionul, barca, elicopterul, snowmobile-ul sau cu maşinuţe de golf, aceştia au cumulat peste 400 de ore de filmare în zone precum Parcul Naţional Piatra Craiului, Munţii Făgăraş, Parcul Naţional Cozia, Delta Dunării, Histria, Parcul Naţional Văcăreşti, Peştera Urşilor, Porţile de Fier şi Munţii Apuseni.