BusinessMagazin

Tag: rupere

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 22 ianuarie 2018

    COVER STORY: “Pariul record de un miliard de euro”

    KKR, EI, PPF, AXXESS, NEPI, EMMA. Pare o înşiruire de litere fără sens. Sau un fel de cod greu de spart. De fapt, pentru cei care sunt cu ochii pe economia României, şi mai ales pe piaţa locală de fuziuni şi achiziţii, aceste litere sunt uşor de descifrat. Sunt numele unora dintre fondurile de investiţii care au pariat sau măcar au tatonat piaţa locală în ultimii ani.

    BURSĂ: Apetit în creştere pentru investiţii

    RESURSE UMANE: Goana după competenţe

    ECONOMIE: Lumi paralele

    SPECIAL: Secretul din spatele decăderii şi reînvierii Xiaomi

    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

  • Cum ajuns să arate staţiunea care pe vremuri era numită de străini “Perla Carpaţilor” – GALERIE FOTO

    În 1873, câştiga medalia de aur la Târgul Internaţional de la Viena. Trei ani mai târziu ridica medalia de argint la Berlin pentru ca în 1878 să obţină diploma de onoare a Târgului Internaţional de la Paris. Astăzi, staţiunea Borsec este în paragină.

    Povestea locului supranumit “Perla Carpaţilor” începe în 1803, atunci când un austria pe nume Valentin Gunther a urmat un tratament la băile termale şi s-a vindecat de o boală considerată incurabilă. Întors la Viena, Gunther îi propune unei rude să facă comerţ cu apă adusă de la Borsec; pentru această afacere, cei doi au arendat localitatea Borsec de la comunele Lazărea şi Ditrău, care erau proprietarele.

    În 1804, membri ai familiei Gunther reuşesc să negocieze un contract valabil timp de 28 de ani şi pornesc construcţia unei fabrici de sticlă, pentru a putea îmbutelia apa. Producţia a început în 1806, an în care au fost îmbuteliaţi peste 3 milioane de litri de apă minerală. Un detaliu interesant: apa îmbuteliată provenea doar de la izvoarele 1 şi 2, iar procesul avea loc doar în zilele cu soare, atunci când presiunea atmosferică era maximă (prin urmare, şi conţinutul de dioxid de carbon era crescut).

    A urmat o perioadă de glorie pentru Borsec, transformată spre sfârşitul anilor 1800 într-o staţiunea luxoasă, cunoscută pentru proprietăţile benefice ale apelor de acolo. În perioada interbelică şi comunistă, Borsecul a continuat să prospere. La mijlocul anilor ’70, în localitatea harghiteană erau peste o sută de unităţi de cazare. Astăzi, au rămas mai puţin de zece.

    Momentul revoluţiei a fost momentul în care Borsec a început să se stingă. Privatizările din anii ’90  au fost făcute în grabă, fără să se dea atenţie cui şi în ce condiţii sunt vândute spaţiile. În doar câţiva ani, “Perla Carpaţilor” şi-a pierdut toată strălucirea.

    Lovitura de graţie a fost dată de închiderea bazei de tratament balnear din 2001, moment în care localitatea şi-a pierdut statutul de staţiune balneo-climaterică primit în 1953, dar şi pe cel de staţiune turistică de interes naţional, iar vilele au început să se degradeze, ducând la “un aspect estetic dezolant”, unul dintre punctele slabe trasate în interiorul Agendei Locale din 2005, valabil, se pare, şi pentru 2012.

    LOCUL DIN ROMÂNIA CARE I-A ATRAS PE CEI MAI BOGAŢI AUSTRIECI – GALERIE FOTO

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 15 ianuarie 2018

    COVER STORY: “Cum a pornit vinul moldovenesc să cucerească lumea”

    Victor Bostan a construit afaceri plecând de la pasiunea sa pentru vin. După ce a trecut cu bine peste crize financiare şi embargouri ruseşti, a reuşit să cucerească segmentul premium din România. În continuare, el vrea să ducă numele Purcari peste mări şi ţări.

    AVIAŢIE: Revoluţia aeriană de la sol

    STRATEGIE: Planurile unui antreprenor moldovean pe piaţa auto

    ANTREPRENORIAT: Cum te poţi îmbogăţi cu ajutorul Amazon

    SPECIAL: Cum a ajuns Disney să pună monopol pe industria de divertisment

    FILM: Star Wars – The Last Jedi: Două puncte de vedere

    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

  • Retrospectivă: 2018 în lumea largă

    Privind în urmă, se încheie 12 luni marcate de terorism, de ameninţări, de instabilitate politică şi de un război – cel din Siria – care pare să nu se mai termine. Mai trebuie contorizat, desigur, şi Brexitul; chiar dacă instituţiile europene şi autorităţile britanice par să fi ajuns recent la un acord de principiu, ieşirea Marii Britanii din construcţia europeană e un proces aflat încă la început. România va fi afectată în mod direct, pentru că “divorţul” propriu-zis va avea loc în martie 2019, la câteva luni de la preluarea preşedinţiei Consiliului European de către ţara noastră.

    Cel mai dezbătut subiect în paginile publicaţiilor internaţionale trebuie să fi fost, totuşi, primul an de mandat al lui Donald Trump. Marcat de scandaluri ce implică Rusia, Wikileaks sau schimburi de replici cu liderul nord-coreen Kim Jong-Un, conducerea asigurată de miliardarul Trump poate fi cel mai bine ilustrată de mesajele trimise de el pe Twitter.

    Preşedinte pe social media

    Principala voce a democraţilor – primii contestatari ai lui Trump – a fost, aşa cum era de aşteptat, Hillary Clinton; într-un interviu difuzat de revista Mother Jones, Hillary Clinton a contestat legitimitatea scrutinului prezidenţial desfăşurat în SUA în anul 2016 şi a cerut constituirea unei comisii independente pentru evaluarea impactului pe care l-au avut ingerinţele Rusiei, numindu-l pe preşedintele Donald Trump “naiv” şi “marionetă” a Moscovei. “Nu pot înţelege cum a reuşit să scape de atâtea ori după seria de atacuri, insulte şi comportamente care i-au permis să câştige scrutinul prezidenţial”, a spus Hillary Clinton. Fostul secretar de Stat a afirmat că Donald Trump “a făcut de ruşine Preşedinţia” SUA. “Nu mă gândeam că va fi atât de rău cum este acum”, a subliniat ea, contestând politicile liderului de la Casa Albă.

    “Escroaca Hillary Clinton este cea mai mare ratată din toate timpurile. Pur şi simplu nu se poate opri, ceea ce este un lucru bun pentru Partidul Republican. Hillary, mai bine ai continua cu viaţa ta şi mai încearcă peste trei ani!”, a declarat Donald Trump sâmbătă prin Twitter. Nu este prima dată când liderul de la Casa Albă evocă ironic ideea unei noi candidaturi a lui Hillary Clinton. În octombrie, Donald Trump exprima speranţa că Hillary Clinton va candida şi în anul 2020, pentru a o învinge din nou: “Am fost întrebat de curând dacă escroaca Hillary Clinton intenţionează să candideze în 2020. Răspunsul meu a fost: «Sper că da»”.

    Deşi a negat în permanenţă acuzaţiile aduse, Trump a fost totuşi nevoit să ia o serie de măsuri pentru a linişti opinia publică. Dintre acestea, a ieşit în evidenţă cel din luna mai, când preşedintele Statelor Unite l-a demis pe James Comey, directorul FBI, deoarece ar fi gestionat în mod inadecvat investigaţia în cazul serverului de e-mail privat utilizat de Hillary Clinton; demiterea a intervenit în contextul anchetei privind ingerinţele Rusiei în campania electorală.

    Adio, deci, pe curând!

    Revenind la Brexit, cel mai important moment al anului a fost cel în care Theresa May a trimis oficialilor europeni scrisoarea prin care anunţa ieşirea Marii Britanii din uniune. Pentru mulţi britanici şi nu numai, Brexit a devenit ceva extrem de real în acel moment; mulţi sperau la o răsturnare de situaţie, la o revenire pe drumul european, dar euroscepticii – în frunte cu Partidul Independenţei din Marea Britanie (UKIP) – nu s-au lăsat înduplecaţi.

    Ultima “semnătură” necesară era cea a reginei Marii Britanii, Elisabeta a II-a; în luna martie, ea şi-a dat consimţământul oficial privind legea Brexit, permiţându-i astfel premierului Theresa May să înceapă negocierile de ieşire din Uniunea Europeană. Prin urmare, negocierile dintre Uniunea Europeană şi Marea Britanie cu privire la ieşirea ţării din Blocul comunitar au început în luna iunie, chiar dacă premierul britanic Theresa May nu reuşise să formeze un guvern în urma alegerilor parlamentare din 8 iunie.

    Ca un răspuns la Brexit, Comisia Europeană a prezentat pe 1 martie „Carta albă privind viitorul Europei”, un document ce enumera cinci posibile scenarii pentru viitorul Uniunii Europene. Pe baza documentului prezentat de Jean-Claude Juncker, reprezentanţii celor 27 de state în UE după ieşirea Marii Britanii au dezbătut modul în care vor să coopereze pe viitor. „Anul acesta sărbătorim 60 de ani de la Tratatul de la Roma (act considerat fundaţie a UE – n.red.)”, declara Juncker la acel moment. „Şi este timpul ca o Europă unită a celor 27 de state să dea forma viziunii pentru viitor.” Planul Comisiei Europene, a explicat preşedintele instituţiei, este ca până în 2025 unul dintre scenarii sau o combinaţie a acestora să funcţioneze ca bază a Uniunii.

    „Carta albă privind viitorul Europei” enumera următoarele scenarii: „în continuare”, „nimic în afara pieţei unice”, „cei ce vor mai mult pot face mai mult”, „făcând mai puţine dar într‑un mod mai eficient” şi „făcând mai multe împreună”. Scenariile prezintă viziunea Comisiei asupra construcţiei europene pe termen mediu, iar lucrarea începea cu un ton sumbru, acceptând lupta pe care Uniunea Europeană o duce din cauza Brexitului, a migraţiei şi a altor factori. „Problemele Europei nu par să plece nicăieri”, notează autorii, amintind că multe dintre statele membre consideră Uniunea fie prea distantă, fie prea implicată în problemele interne.

    Luna decembrie a adus primul acord – fie el parţial – între UE şi Marea Britanie. “Am înregistrat progresul de care aveam nevoie. Doamna May m-a asigurat că noul text are sprijinul guvernului britanic. Acordul este desigur un compromis, este rezultatul unor discuţii lungi şi intense. Fiecare parte a arătat adaptabilitate şi dorinţă de compromis”, a spus Juncker. Ca urmare, prin intermediul unui comunicat, Comisia Europeană a recomandat Consiliului European să concluzioneze că s-au înregistrat progrese suficiente în prima etapă a negocierilor privind Articolului 50 cu Marea Britanie.

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 18 decembrie 2017

    COVER STORY: “Premiile BM pentru inovaţiile anului”

    Ce este inovaţia şi de ce suntem inovatori modeşti? Care sunt motoarele care catalizează inovaţia? Care este reţeta inovaţiei? Sunt doar câteva dintre temele dezbătute la ediţia din acest an a conferinţei Cele mai inovatoare companii din România.

     

    SPECIAL: Cum a fost anul 2017 pentru voi?

    RETROSPECTIVĂ: Cele mai importante momente şi evenimente ale anului în economie, politică şi societate

    RETROSPECTIVĂ EXTERNĂ: 2017 în lumea largă

    RETROSPECTIVĂ GADGET: Cele mai bune gadgeturi lansate în 2017

     

    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 11 decembrie 2017

    COVER STORY: “Important e ce laşi în urmă”

    Ionuţ Simion a preluat în 2015 mandatul de country managing partner al PwC România şi a reuşit să crească businessul, în doi ani şi jumătate de mandat, cu 27%.
     

    POLITICĂ: Incursiune în procedura bugetară a Uniunii Europene

    MANAGEMENT: Pariul pe pariuri

    HOBBY DE CEO: “Viaţa mea e un hobby”

    SPECIAL: Poveştile simbol ale milionarilor în Bitcoin

    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

  • Servicii de urgenţă pentru accidente vestimentare

    Printre aceste servicii, altădată rezervate clienţilor importanţi, se numără soluţiile pentru accidentele pe care le suferă îmbrăcămintea sau încălţămintea. O manşetă de pantaloni călcată în graba de a ajunge la o întâlnire de afaceri, un toc rupt, pete de la o cafea ori sos vărsat pe haine, nasturi lipsă a căror dispariţie este constatată prea târziu pentru ca persoana afectată să se mai întoarcă acasă să se schimbe pot afecta imaginea impecabilă necesară în diverse situaţii.

    Ca urmare, un număr în creştere de magazine de modă şi accesorii s-au adaptat asistenţei pentru victimele unor asemenea accidente, scrie Wall Street Journal. Reţeaua Brooks Brothers, de exemplu, are suficienţi croitori în magazin pentru a face mici reparaţii sau, dacă nu se poate, pentru a oferi rapid un articol de îmbrăcăminte pentru a-l înlocui pe cel stricat, iar unităţile sale din cartierele de afaceri din marile oraşe americane deschid mai devreme tocmai pentru a oferi asistenţă celor care şi-au pătat sau rupt hainele în drum spre serviciu.

    La rândul său, Brookfield Place NY, un centru comercial de lux situat în centrul financiar al New Yorkului, şi-a ales chiriaşii cu atenţie tocmai în ideea că vor exista clienţi cu urgenţe vestimentare, având în vedere că printre vecinii săi se numără firme de talia American Express sau Merrill Lynch. Saks Fifth Avenue are un serviciu dedicat, Saks Save Me, prin intermediul căruia clienţii pot solicita ajutor înainte de orele de program.

    Chiar şi unele curăţătorii chimice, centre de reparaţii încălţăminte sau magazine de cosmetice şi saloane de frumuseţe şi-au adaptat oferta pentru a prelua urgenţe.

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 4 decembrie 2017

    COVER STORY:  Se află la vârful unora dintre cele mai mari companii din economie de mai bine de un deceniu. Au trecut atât prin perioadele de creştere economică, cât şi prin anii de criză, au făcut restructurări sau, din contră, au demonstrat că pot crea sute de noi locuri de muncă. În contextul în care, în medie, mandatul unui CEO în România are o durată de 3 ani, există o serie de manageri de top care au rezistat în funcţie mult mai mult. Care sunt factorii care determină longevitatea unui CEO?

    TRANZACŢIE: Vânzarea Bancpost către Banca Transilvania

    ANALIZĂ: Piaţa cărţilor învie de două ori pe an

    LIFESTYLE: Un butic pentru luxul din locuinţe

    SPECIAL: Cum socialismul şi comunismul incubează în inima capitalismului

    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 27 noiembrie 2017

    COVER STORY:  2017 a fost un an bun pentru industria vinului, mărcile se întăresc de la an la an, dar există şi o întreagă paletă de minusuri – de la lipsa studiilor amănunţite şi până la nevoia acută a unei strategii de promovare a vinurilor rom~neşti. cum se diferenţiază un vin de horeca faţă de unul de retail? la ce se uită un client când vine vorba de o achiziţie: la preţ, brand, etichetă, soi? cât de mult contează eticheta ”made in romania“? câte crame îşi deschid porţile pentru turişti? cu ce tipuri de mâncăruri se asociază diferite feluri de vin? 

     

    CATALOG: Clasamentul valorilor, la a 12-a ediţie

     

    RETAIL: Sprint pe piaţa arcticolelor sportive

     

    COMERŢ: Cumpărăturile online, din ce în ce mai populare

     

    ANTREPRENORIAT: Puterea simbolurilor

    SPECIAL: Jaf şi crimă în Paradis

    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

  • Povestea bărbatului cu origini româneşti care a şocat lumea dezvăluind secretele băncilor elveţiene

    A decis să dezvăluie ceea ce ştia autorităţilor, sperând că asta îi va aduce imunitate şi va ajuta la dispariţia aşa-numitului „secret bancar elveţian”; nu a fost însă aşa, pentru că Birkenfeld a ajuns să fie singurul trimis la puşcărie la capătul unui proces care viza fraude de miliarde de dolari. Şi pentru că povestea sa pare ruptă din filme, Bradley Birkenfeld – care lansează zilele acestea cartea „Bancherul diavolului – Cum am distrus secretul bancar elveţian” – vrea ca următorul lui proiect să aducă istoria sa pe marile ecrane.

    „Bunicul meu s-a născut în România, motiv pentru care am călătorit aici des în ultimii 20 de ani”, povesteşte Bradley Birkenfeld. „Este şi motivul pentru care vreau să fac ceva pentru a îmbunătăţi viaţa oamenilor şi pentru a le da speranţă pentru viitor. E nevoie să existe legi pentru denunţători, iar cetăţenii şi politicienii deopotrivă trebuie să susţină această schimbare.” Bancherul american, ajuns în lumina reflectoarelor după ce a denunţat practici ilegale din interiorul băncii elveţiene UBS, este prezent în România pentru lansarea cărţii sale, „Bancherul diavolului: Cum am distrus secretul bancar elveţian”.

    Crede că denunţarea lui a fost esenţială în terminarea secretomaniei generate de băncile elveţiene, spunând că fără declaraţiile sale acest sistem greşit ar exista şi astăzi. „Ca un rezultat direct al acţiunilor mele, numeroşi denunţători din lumea întreagă m-au contactat şi am lucrat alături de ei, ajutându-i să aleagă direcţia corectă în ceea ce priveşte sfaturi juridice, declaraţii în presă şi o planificare generală a întregului proces.”

    Cum a fost pus la pământ secretul bancar elveţian

    Birkenfeld are o diplomă de licenţă în ştiinţe economice de la Norwich University şi un master internaţional în administrarea afacerilor la American Graduate School of Business din Elveţia. El şi-a început cariera de bancher la State Street Global Advisors în Boston, Massachusetts, făcând mai întâi practică şi angajându-se ulterior cu normă întreagă în anul 1988. State Street Global Advisors era o instituţie bancară specializată în servicii pentru fonduri de investiţii, fonduri de pensii, companii de asigurări şi organizaţii neguvernamentale. „Am fost martor la activităţi ilegale desfăşurate de directori ai instituţiei, iar asta mi s-a părut în totală contradicţie cu etica mea profesională, ca să nu mai vorbesc de responsabilitatea faţă de clienţi şi colegi”, spune Birkenfeld.

    A părăsit instituţia şi a fost repede angajat de către Credit Suisse şi apoi de către Barclay’s, unele dintre cele mai puternice instituţii financiare ale lumii. Povestea sa a luat însă o turnură neaşteptată în anul 2001, atunci când a preluat o poziţie de bancher privat la UBS, cea mai mare bancă elveţiană care operează la nivel internaţional. În Elveţia, instituţia activează pe segmentele retail, corporate, instituţional, managementul averilor, gestionarea activelor şi investiţii. UBS Elveţia deţine o poziţie de lider în toate cele cinci segmente de business, are o reţea cu circa 300 de sucursale şi 4.700 de angajaţi, iar la serviciile sale apelează una din trei persoane din Elveţia cu o situaţie financiară de nivel înalt şi aproximativ jumătate dintre toate companiile elveţiene.

    În calitate de director al UBS, având clienţi cheie cu sume nete de peste 25 milioane de dolari, o parte din munca lui Birkenfeld presupunea deplasarea în Statele Unite pentru a găsi noi oportunităţi de afaceri. Acest lucru nu era ceva neapărat corect din punct de vedere etic, pentru că în mod normal clienţii sunt cei care trebuie să caute serviciile băncii, şi nu invers. Birkenfeld povesteşte că UBS a făcut acelaşi lucru în Germania, Asia, Scandinavia, Orientul Mijlociu, America de Sud şi Canada. Pentru a-şi înlesni procesul de prospectare a pieţei în diverse ţări, banca a sponsorizat evenimente din întreaga lume: festivaluri de muzică, spectacole de artă sau expoziţii de maşini clasice. „Am respectat întotdeauna legile elveţiene şi în special secretul bancar elveţian, dar atunci când lucrezi suficient de mult timp la aceste instituţii uriaşe, începi să înţelegi că principalul obiectiv este realizarea unui profit cât mai mare”, povesteşte Bradley Birkenfeld. „Au fost foarte multe exemple de comportament nepotrivit sau acte ilegale comise de directorii cu vechime.”

    Misiunea bancherilor era cât se poate de clară: ei trebuia să folosească evenimentele în cauză pentru a aduce noi clienţi, lucru considerat de Birkenfeld ca o „stârnire” a evaziunii fiscale. El spune că existau şi alte semne că ceva nu era chiar în regulă, aşa cum ar fi documente care îi învăţau cum să folosească laptopuri criptate. El nu a dat însă prea multă importanţă acestor lucruri până în aprilie 2005, după aproape patru ani de când lucra la UBS. 

    Semnalul de alarmă a fost dat de un coleg care i-a adus un document UBS de trei pagini ce contrazicea tot ceea ce făcuse până atunci, notând în mod explicit că nu ar trebui să caute şi să facă oferte unor potenţiali clienţi din alte ţări. Practic, documentul îl transforma pe Birkenfeld şi alţi colegi ai săi în ţapi ispăşitori pentru practicile de la UBS.

    Cu alte cuvinte, dacă autorităţile i-ar fi prins ofertând un client străin sau făcând ceva ilegal în acest sens, UBS se putea scuza pur şi simplu spunând că regulamentul interzice o astfel de abordare.