Tag: retrospectiva

  • Retrospectiva TIFF, la Bucureşti, între 17 şi 21 iunie

    Printre titlurile din retrospectivă se află “Incendiul”, în regia lui Juan Schnitman, câştigătorul Trofeului Transilvania, “Lecţia”, de Kristina Grozeva şi Petar Valchanov, distins cu premiul pentru regie, şi “Despre oameni şi oi”, în regia lui Grímur Hákonarson, recompensat cu premiul special al juriului şi premiul publicului.

    La Bucureşti pot fi văzute şi “Trash” al lui Stephen Daldry, filmul de închidere al TIFF 2015, “The Look of Silence”, în regia lui Joshua Oppenheimer, şi “In the Basement”, noul documentar marca Ulrich Seidl.

    Detalii despre orele de proiecţie şi peliculele prezentate se găsesc pe site-ul tiff.ro.

    Cea de-a 14-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film Transilvania (TIFF), un eveniment care a cuprins 223 de producţii din peste 60 de ţări şi circa 850 de invitaţi români şi străini, s-a desfăşurat, în perioada 29 mai – 7 iunie, la Cluj-Napoca.

  • RETROSPECTIVĂ 2013: Castelul Bran şi Complexul Muzeal Astra din Sibiu – cele mai vizitate muzee din România

     Castelul Bran a înregistrat în acest an un număr de peste 490.000 de vizitatori, conform estimărilor lui Alexandru Prişcu, directorul Castelului Bran. Acesta a declarat, pentru MEDIAFAX, că, în perioada ianuarie – noiembrie, Castelul Bran a avut un număr de 477.004 de plătitori de bilete, estimarea pentru luna decembrie fiind de 17.290 de vizitatori.

    “Având în vedere numărul total de vizitatori din anul 2012, valoarea anului în curs rămâne pe direcţie ascendentă, înregistrându-se o creştere de 5%”, a spus Alexandru Prişcu.

    El a mai spus că în 2013, din datele centralizate până în luna noiembrie, străinii reprezintă 68% din numărul total al vizitatorilor Castelului Bran, în timp ce vizitatorii români reprezintă un procent de 32%.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Viata şi opera unui britanic excentric. Retrospectivă Damien Hirst la galeriile Tate (GALERIE FOTO)

    Anunţul a coincis cu lansarea retrospectivei Damien Hirst la muzeul Tate Modern, care va fi deschisă în perioada 4 aprilie – 9 septembrie. Aici vor fi expuse inclusiv cele mai cunoscute lucrări ale artistului – “For the Love of God” (2007), craniul încrustat cu 8.601 diamante evaluat la 50 de milioane de lire, sau instalaţia “The Physical Impossibility of Death in the Mind of Someone Living” (1991), înfăţişând un rechin scufundat într-un acvariu umplut cu formaldehidă.

    Retrospectivă Damien Hirst la muzeul Tate Modern (GALERIE FOTO)

    Galeria ce va fi deschisă în 2014 va găzdui o colecţie de circa două mii de lucrări, printre care se vor regăsi unele semnate de Hirst, altele de Banksy sau de artistul american Jeff Koons, scrie The Telegraph. Iniţiativa lui Damien Hirst este similară celei a lui Charles Saatchi, cofondatorul agenţiei de publicitate care-i poartă numele, care în 1985 a deschis, tot la Londra, o galerie unde să-şi expună colecţia de opere de artă.

    Născut la Bristol în 1965, Hirst s-a impus în anii ’90 drept unul dintre cei mai influenţi artişti britanici. În 1990 a deschis prima expoziţie la Londra, intitulată “In and Out of Love”. În 1996 a deschis un restaurant, a produs cântece pop şi şi-a publicat autobiografia. Controversele din jurul operei sale au apărut odată cu instalaţiile sale reprezentând animale conservate în acvarii cu formaldehidă. În 1994, lucrarea “Away From the Flock”, cu o oaie conservată astfel, a stârnit iritarea publicului, iar unul dintre vizitatorii expoziţiei a încercat s-o acopere cu cerneală neagră, în semn de protest.

  • Club BM: 2011 – un an care putea fi mai bun

    BUSINESS MAGAZIN: Vrem să vorbim despre retrospectiva anului 2011 şi perspectivele lui 2012. La începutul anului, am avut o ediţie despre optimism. În a doua jumătate a anului 2011, optimismul nostru nu a mai fost la fel de susţinut, chiar dacă cifrele oficiale arată o creştere. Este adevărat că anul a fost mai degrabă pesimist? Cum a fost anul dumneavoastră?

    BOGDAN POPESCU, METRO: Putea să fie mai bun şi nu a fost din motive subiective. Aproape se cronicizează starea de pesimism din piaţă, din societate. Este nedrept, dar este real ce se întâmplă. Pe de altă parte, nicio criză nu durează la infinit şi va veni un moment în care criza se va termina sau cel puţin se va înmuia. Atunci, cei care vor putea să schimbe rapid starea de pesimism în optimism vor câştiga.
    ADRIAN CRIVII, DARIAN: Aş putea sintetiza că primăvara a durat o singură zi. După primele luni cu semne bune de relansare, anul a continuat destul de confuz. Însă pentru anul viitor pot să previzionez că problemele care vor apărea în finanţare s-a putea să aibă efecte dramatice pentru viitorul economiei. Trebuie, din acest punct de vedere, să facem ceva în direcţia atragerii de fonduri europene. Partea pozitivă, dacă o putem numi aşa, este că nu prea mai avem unde să cădem, având în vedere nivelul de trai atât de scăzut pe care îl avem. Nu mai avem foarte mult de pierdut. Secretul reuşitei pentru economia românească o să fie finanţarea, care va fi greu de obţinut.
    BOGDAN POPESCU, METRO: La o rată de absorbţie de 5%, eu zic că viitorul sună bine.


    DINU MALACOPOL, AKTA: Nu cred că vom depăşi cu mult această rată de absorbţie, poate vom ajunge la 10%, 12%, 15%, dar nu mai mult pentru că nu cred că administraţia din România şi firmele au ca scop principal atragerea şi gestionarea acestor fonduri. Nu cred că atragerea de fonduri europene va putea să schimbe ceva în economie. Dar, revenind la 2011, eu cred că această criză a polarizat foarte mult piaţa. Uitaţi exemplul Black Fraiday: pe de o parte, consumul a încetinit, pe un fond de neîncredere, pe de altă parte, într-o singură zi s-a vândut de milioane.
    ADRIAN CRIVII, DARIAN: Vă dau un contraexemplu la ce aţi spus, că fondurile europene nu pot face o minune: păi, vara asta, ploaia a făcut o minune. Ca să vedeţi la ce nivel de jos ne aflăm.
    LAURENŢIU ISPIR, ORESA VENTURES: Asta este o parte bună: că nu avem nevoie de foarte mult, de sume uriaşe de bani, pentru a ne reveni. Discutăm de câteva miliarde de euro pe an investite deştept.
    GABRIEL PANTELIMON, XEROX: Depinde şi de industrie. Eu vin de la Xerox, industria de imprimare. Venind dintr-o gaură foarte mare, anul acesta am crescut şi am crescut foarte bine. Noi lucrăm pe segmentul de business to business şi aici anul acesta lucrurile s-au mai mişcat. Fiecare trimestru a fost mai bun decât cel similar din anul trecut.
    DINU MALACOPOL, AKTA: O creştere între 1,5% şi 5% nu spune nimic. Putea să fie şi de 5% şi nu era altă situaţie.
    ADRIAN CRIVII, DARIAN: Trebuie să recunoaştem că am simţit impactul pozitiv în prima parte.
    DINU MALACOPOL, AKTA: Industria în care sunt este mai ancorată în realitatea românească din afara marilor oraşe. Şi vă spun două lucruri care se întâmplă şi care sunt detrimentale pe termen lung. În primul rând, populaţia tânără pleacă din ţară. România se goleşte de oameni care pot să producă ceva. Aici rămân bătrânii şi copiii. Al doilea trend este că populaţia care rămâne se polarizează în marile oraşe.
    CĂTĂLIN OLTEANU, FM LOGISTIC: Părerea mea este că problema cea mai mare vine de la pesimismul generalizat. Toţi ne plângem de milă. În ţara asta nu se trăieşte neapărat rău. Toată lumea spune să facem economie, dar pe de altă parte ne plângem că nu avem consum.

  • 2011 – Anul cârtiţei. Ce s-a întâmplat cu economia?

    A apărut cel mai tare politician al lumii, care nu se numeşte nici Obama, nici Sarkozy, nici Merkel, ci Piaţa, ne anunţa zilele trecute preşedintele Traian Băsescu. “Piaţa ne-a pus pe toţi cu spatele la zid, cel puţin pe europeni, şi ne cere mai mult decât putem da”, spunea Băsescu, remarcând că nu a mai auzit în ultimele luni “politicieni care să vorbească despre ce este de făcut pentru popoarele lor, care este situaţia financiară a celor care i-au ales”, ci numai discuţii despre cum pot fi satisfăcute cererile pieţei.

    Această realitate este de departe cel mai important fenomen care a definit anul 2011 din punct de vedere economic şi politic: pentru politicieni, ea a însemnat reducerea importanţei lor până la ieşirea totală din scenă (cazul lui Berlusconi sau Papandreou), în timp ce pentru cetăţenii de rând a însemnat pierderea de facto nu numai a suveranităţii statelor lor, ci şi a individualităţii economiilor, judecate tot mai mult în bloc de către pieţe (blocul Europei de Est, blocul periferic al zonei euro, nucleul zonei euro, zona cu bănci austriece, zona cu bănci greceşti). Este ceea ce constata acelaşi preşedinte Băsescu de fiecare dată când îi acuza ori pe liderii europeni că din cauza indeciziei lor creşte CDS-ul României, ori pe bancherii austrieci că din cauza intenţiei lor de reducere a supraexpunerii în Est rămâne economia românească nefinanţată, ori pe liderii opoziţiei autohtone că periclitează siguranţa naţională atunci când cer relaxări fiscale sau când depun moţiuni de cenzură. Marja tot mai restrânsă în care pot acţiona decidenţii politici (vorba vine) în beneficiul electoratului se completează cu ceea ce evidenţia Jeffrey Franks de la FMI – urgenţa de a adopta o atitudine nu doar prudentă, ci defensivă exact ca la război, în faţa pieţelor care “îşi caută următoarele victime printre statele vulnerabile” şi le vânează asemenea hoţilor care caută maşini fără sisteme de protecţie.

    În această logică, Jeffrey Franks spunea că România poate evita să devină o victimă a pieţelor dacă elimină principalele slăbiciuni din economie, dacă îşi asigură fonduri-tampon de protecţie a sistemului financiar şi dacă îşi respectă strategia asumată pe termen lung. Problema e însă cum pot fi corect calibrate aceste trei elemente, astfel încât zelul de a face pe plac FMI, pieţelor, investitorilor în anumite privinţe să nu creeze vulnerabilităţi ulterioare la fel de periculoase în alte privinţe. L-am citat recent pe Paul Donovan, economist al UBS, ce rezuma cea mai nouă tendinţă manifestată pe pieţe, care nu mai cer statelor doar austeritate, ca în 2010, ci şi creştere economică, după ce şi-au dat seama că austeritatea simplă nu poate duce decât la un nou episod de recesiune şi deci la şanse şi mai mici de a-şi recupera banii investiţi în obligaţiuni suverane. Tema riscului de recădere în recesiune ca efect al austerităţii nu e nouă, însă în ultimele luni a căpătat şi forma unor estimări concrete pentru 2012, lansate deja de cei mai pesimişti analişti inclusiv la adresa României: britanicii de la Capital Economics anticipează că economia românească va scădea la anul cu 0,5%, alături de cele din Cehia, Ungaria sau Bulgaria, din trei motive principale: vulnerabilitatea la turbulenţele financiare (deci un posibil deficit de finanţare), recesiunea din zona euro (care deprimă activitatea din industrie şi export) şi faptul că 2012 nu va mai fi un an agricol la fel de bun ca 2011. Punând răul înainte, ce resurse are România să se apere de o astfel de perspectivă?

  • Vedetele anului 2011

    Nu mai e nicio surpriză că Google se numără printre protagoniştii anului informatic. De data aceasta sunt mai multe motive, iar primul se referă la uriaşa achiziţie pe care a făcut-o cumpărând Motorola Mobility. Aprobările europene se lasă încă aşteptate, însă mi-e greu să cred că Google va scăpa “prada” din mâini, pentru că strategia de apărare în războiul patentelor se bazează pe brevetele de la Motorola. Al doilea motiv se referă la reţeaua de socializare Google Plus, care, deşi nu are încă o bază de utilizatori semnificativă, a reuşit să valorifice mai multe tehnologii şi resurse care până acum păreau disparate şi astfel să pună presiune asupra Facebook, care a trebuit să-şi îmbunătăţească serviciul. Ca de obicei, primii ce au aderat la noua platformă sunt cei din lumea IT, mereu în căutare de nou, dar începe să se adune şi publicul larg.
    Însă vedeta incontestabilă a anului 2011 se cheamă Android şi cifrele aduc cele mai convingătoare argumente.

    În luna noiembrie, Gartner estima că în lume sunt circa 218 milioane de dispozitive active care folosesc platforma software de la Google, iar ritmul de creştere pare exponenţial. În fiecare zi se activează mai mult de o jumătate de milion de aparate Android, iar jurnaliştii de la ZD Net se aşteaptă ca în 2012 ritmul activărilor să depăşească un milion pe zi. Dat fiind că Android este open source, unii ar putea să creadă că succesul sistemului de operare este doar o victorie de palmares, însă lucrurile nu stau chiar aşa dacă luăm în calcul cele 2,5 miliarde de dolari pe care Google le-a câştigat din publicitate (doar zona mobilă) în anul financiar trecut, cu perspectiva dublării în acest an. Un alt număr impresionant: de pe Android Market au fost descărcate până acum 10 miliarde de aplicaţii, ritmul de creştere în ultimul an fiind ameţitor (primul miliard a fost atins în iulie 2010, iar pragul de trei miliarde a fost depăşit în martie 2011). Poate că Google nu câştigă mare lucru din aceste aplicaţii, dar ele reprezintă un “cârlig” esenţial pentru a aduce noi şi noi clienţi.

    Succesul “stratosferic” (cum îl denumesc comentatorii) al platformei Android a avut o influenţă importantă şi în vânzările de telefoane inteligente, unde Samsung a devenit liderul pieţei, cu 24 de milioane de unităţi vândute în trimestrul al treilea. Apple a crescut la 17,3 milioane de unităţi şi cota sa de piaţă s-a redus la 15%, însă modelul 4S şi vânzările din perioada sărbătorilor nu au fost luate în calcul. Chiar şi aşa, Apple rămâne printre vedetele incontestabile ale anului, cele mai notabile realizări fiind lansarea platformei iCloud şi a “asistentului inteligent” Siri (încă tânăr, adesea ironizat, dar foarte promiţător). Este aproape sigur că Apple va fi în top şi anul viitor, când este aşteptat iPhone 5 şi (zvonurile spun) iPad 3.

    Am ajuns astfel şi la înfierbântata piaţă a tabletelor, în care noi şi noi modele apar în fiecare săptămână, numitorul comun fiind sistemul de operare Android. În mod oarecum surprinzător, vedeta pare să fie aici Amazon Kindle Fire, tableta de 200 de dolari din care se estimează că se vor vinde în ultimul trimestru peste 500 de milioane de unităţi, ceea ce poate să însemne un succes comparabil cu iPad la sfârşitul anului trecut – dar nu vom afla niciodată adevărul, pentru că Amazon are prostul obicei de a nu publica date privind vânzările. Succesul lui Kindle Fire se trage nu atât din calităţile sale tehnice (pe mine, cel puţin, nu m-a impresionat), cât din faptul că reprezintă o nouă abordare: aparatul vrea să-şi ascundă aspectele “computeristice” (de altfel, Amazon evită să-i spună tabletă). Se vrea doar un aparat de consumat media (cărţi, filme, muzică, web). Se pare că există un mare număr de potenţiali cumpărători care nu sunt dispuşi să dea 500 de dolari pe un iPad sau o tabletă echivalentă, dar ar încerca ceva mai simplu şi mai ieftin. Interesant este că statisticile realizate de Appcelerator şi IDC constată că şi interesul dezvoltatorilor de aplicaţii Android se îndreaptă tot spre Kindle Fire, o explicaţie fiind probabil dorinţa de a migra aplicaţii Android pe versiunea modificată pe care o foloseşte Amazon.

    În fine, premiul pentru o carieră de peste 40 de ani îl acord unui personaj nevăzut: sistemul de operare Unix. Considerat într-o vreme o relicvă în pragul extincţiei, astăzi susţine (în diverse întrupări) cele mai efervescente zone ale informaticii, de la cloud computing până la smartphones şi tablete, unde Linux stă sub Android, iar BSD sub iOS