Tag: refuz

  • Lucrează şase luni pe 500 de euro, fă-mă să depind de tine, astfel încât să-ţi pot oferi 1.500-2.000 de euro ca să nu te pierd

    Cititorul ZF, cu aproape 15 ani de muncă, dintre care peste zece în domeniul financiar, a vrut să semnaleze o altă realitate de pe piaţa de recrutare, alta decât cea care apare zilnic, că firmele nu găsesc angajaţi.
    Cei care au comentat au avut păreri împărţite, unii au fost de acord că firmele nu vor să angajeze oameni cu experienţă, în special multinaţionalele, nu prea vor să plătească preţul experienţei, adică salarii mai mari, iar dacă angajează pe cineva în poziţie de middle şi de top management acel post este ocupat mai mult prin recomandări decât printr-un concurs de selecţie.
    Citind articolul din ZF, un cititor care spune că este antreprenor, manager la o firmă, de catering cu livrări la domiciliu cu 45 de angajaţi a venit cu o altă perspectivă.
    Companiile au nevoie de manageri, nu se feresc să plătească, dar au nevoie de competenţe reale, nu pe hârtia de prezentare din CV.
    Cei care vin la interviuri au pretenţii financiare mari, dar cu experienţă care nu se poate adapta realităţilor concrete dintr-o companie.
    Pentru că nu sunt încrezători că managerii pe care îi angajează ar face faţă realităţii cu care se confruntă firmele antreprenoriale, nimeni nu ar vrea să arunce cu bani.
    Oferta acestui antreprenor a fost simplă: „Lucrează şase luni pe 500 de euro, fă-mă să depind de tine, astfel încât să-ţi pot oferi 1.500-2.000 de euro ca să nu te pierd”.
    El spune că în condiţiile actuale de piaţă un angajat ştie că are postul asigurat mai puţin de ceea ce face el în companie şi mai mult de lipsa de personal de pe piaţa muncii.
    „Angajaţii lucrează numai la indicaţii, cu Facebookul deschis tot timpul, cu ţigara în mână şi cu pauze după pauze. Şi cred că au valoare.”
    El spune că angajaţii de 35-50 de ani se subevaluează, iar angajaţii de 20-25 de ani se supraevaluează.
    În companiile româneşti, antreprenoriale, câteodată se plăteşte mai mult decât într-o multinaţională pentru poziţiile de top, dar, la schimb, se munceşte mai mult pentru că trebuie să-ţi plăteşti singur salariul.
    În multinaţionale, unde procedurile sunt clare, unde afacerile merg de multe ori de la sine prin poziţia pe care compania o are în piaţă, se munceşte mai mult să-ţi asiguri spatele, să fii politically correct, să dai bine la centru, să atingi rezultatele din buget şi mai puţin să ieşi în evidenţă. Este mai mult un job de diplomaţie, de jonglare în birocraţia multinaţionalei.
    Companiile antreprenoriale româneşti au nevoie de oameni care să producă şi să aducă bani, în timp ce multinaţionalele au nevoie de directori care să menţină, să apere birocraţia şi interesele de la centru.
    Mulţi angajaţi cu experienţă, care au lucrat în multinaţionale, nu prea vor să lucreze apoi în companiile antreprenoriale româneşti pentru că este o altă lume, mai dură, unde supravieţuirea este cuvântul de ordine. Plus că firmele româneşti nu beneficiază de brandingul şi părerea bună de care beneficiază multinaţionalele.
    Companiile antreprenoriale preferă mai mult să-şi promoveze oamenii din intern care ştiu despre ce este vorba, decât să angajeze manageri din altă parte, pe salarii mai mari. Pentru că nu vor să rişte, pentru că nu au încredere în experienţa unui angajat dintr-o altă poziţie, preferă să fie mai reticenţi în a satisface solicitările salariale ale celui care vine la interviu.
    Pe de altă parte, nu ştiu câţi din oamenii cu experienţă în alte companii ar accepta să lucreze întâi pe 500 de euro astfel încât antreprenorul, managerul, să-i dea apoi 1.500-2.000 de euro dacă are rezultate.
    Trăim în două lumi diferite.
    Aşa că discuţiile despre ce se întâmplă pe piaţa de recrutare continuă.

  • Îţi urăşti şeful? Ce trebuie să faci dacă te afli într-o relaţie greu de suportat cu managerul tău

    „La început îmi iubeam locul de muncă, dar apoi entuziasmul meu a dispărut – atunci când ai un şef care pur şi simplu urăşte ceea ce faci – sau încearcă să subestimeze ceea ce faci – îţi ucide entuziasmul”, a spus Craig (numele este fictiv şi este folosit în articolul publicat de BBC pentru a descrie frustrările cauzate de şef ale unui angajat real).


    La început, lui Craig îi plăcea de managerul lui, dar acel lucru s-a schimbat când a văzut-o că ţipa la un asistent din echipă, scrie BBC.
    Ulterior, lucrurile s-au deteriorat din ce în ce mai mult şi şeful lui a început să ţipe şi la Craig în birou, subminându-i calităţile de faţă cu ceilalţi angajaţi.
    „Când lucrezi pentru un şef rău – cineva care te face să te simţi mic în fiecare zi – acest lucru îţi scade stima de sine.
    Nu mai lucrezi la randament maxim, nu te simţi fericit, nu vrei să faci mai mult decât trebuie pentru respectivul loc de muncă.”
    Experienţa lui Craig nu este singulară: potrivit unui studiu al Chartered Institute of Personnel and Development (CIPD), citat de BBC, 7% dintre angajaţi spun că nu se înţeleg cu şeful lor.
    De cele mai multe ori, angajaţii se ceartă cu managerul lor din cauza sentimentului de nedreptate sau volumului prea mare de muncă, este de părere Ben Willmott, şef de politici publice al CIPD.


    „Deseori, lucruruile mărunte se pot acumula şi să conducă la o cădere nervoasă”, adaugă el. Pentru a evita acest lucru, el îi încurajează pe angajaţi să aibă o conversaţie sinceră cu managerul lor în legătură cu o problemă, dacă se simt confortabili să facă acest lucru.
    „Managerul ar putea să nu fie conştient de modul în care este perceput comportamentul său, iar acesta ar putea fi un apel de trezire la realitate”, adaugă Willmott.Totuşi, el spune că în situaţii mai grave, precum bullying-ul sau hărţuirea, trebuie implicaţi reprezentanţi ai departamentului de resurse umane sau un alt manager.


    Willmott adaugă că un bun manager ar trebui să ştie câte ceva despre vieţile angajaţilor săi, cum ar fi dacă aceştia au copii sau nu ori unde îşi doresc să meargă în vacanţă. „Dacă nu îţi pasă de angajaţii tăi, atunci nu vei primi încrederea lor şi, fără încredere, construieşti o organizaţie pe nisip”, spune el.
    În afară de a decide să renunţe, îi încurajează pe oameni să gândească „mult şi serios” referitor la perspectivele de schimbare a culturii organizaţionale.
    Damian Beeley, un consultant în domeniul relaţiilor publice citat de BBC spune că dacă problema este prea personală, ar trebui să luaţi în calcul căutarea unui nou loc de muncă.


    „Dacă nu îl placeţi pe şeful vostru şi el nu vă place pe voi, probabil acest lucru nu se va schimba niciodată”, mai spune el.
    Companiile riscă foarte mult atunci când angajaţii nu se înţeleg cu managerii lor. Frustrarea creată între angajaţi şi echipele de management pot conduce chiar spre un comportament criminal, potrivit prof. Rosalind Searle, expert în încrederea în organizaţii la Universitatea din Glasgow.
    „Dacă frustrarea nu este gestionată, se poate transforma în furie”, adaugă ea. Angajaţii pot să fure bani din companie dacă sunt prost plătiţi sau să nu se dedice muncii în orele de serviciu,  spune ea.


    Craig, de pildă, a început să petreacă din ce în ce mai mult timp în sala de gimnastică sau în pub – „încercând doar să uite lucuri”. Şi-a găsit apoi un loc de muncă într-o altă companie, dar îşi aminteşte în continuare cum poate munca să se transforme „într-un loc de tortură”.

    Fostul lui şef îi spunea constant că de la un alt loc de muncă ar fi fost concediat. Acum ştie că acest lucru nu este adevărat.
     

  • Ca să aveţi succes trebuie să faceţi un singur lucru, potrivit lui Steve Jobs. Chiar şi un copil de 12 ani poate face asta

    Steve Jobs spune că există o singură diferenţă între oamenii de succes şi visători.

    Recent, s-au împlinit opt ani de la moartea lui Steve Jobs, fondatorul Apple – lecţiile sale de business dăinuiesc însă peste timp.

    Într-un material video mai vechi, Jobs spune o poveste din care reiese una dintre calităţile oamenilor de succes, potrivit inc.com.
    „L-am sunat pe Bill Hewlett (cofondatorul Hewlett-Packard) atunci când aveam 12 ani. <Bună, sunt Steve Jobs. Am 12 ani. Sunt elev. Vreau să construiesc un contor de frecvenţă şi mă întrebam dacă aveţi câteva piese de care v-aţi putea lipsi pe care să le folosesc.> A râs, mi-a oferit piesele pe care le cerusem, dar şi un job în vara aceea la Hewlett-Packard…iar eu eram în Rai.”

    Aţi observat cheia succesului?
    Jobs vorbeşte despre aceasta în materialul video:
    „Majoritatea oamenilor nu ridică niciodată telefonul să sune. Majoritatea oamenilor nu întreabă niciodată, iar asta îi diferenţiază pe oamenii care fac lucruri de cei care doar visează la acestea.”

    Nu vom şti niciodată dacă Jobs ar fi reuşit să realizeze tot ceea ce a realizat fără să lucreze la HP – ştim însă că un simplu telefon a avut un impact major asupra vieţii sale.
    Oamenii cheltuie mult timp şi bani pentru a se pregăti să îşi realizeze obiectivele: educaţie scumpă, networking cu cei mai influebnţi oameni de afaceri, muncesc din greu pentru a obţine promovări importante etc. Toate aceste lucruri nu sunt rele, dar sunt departe de a fi eficiente. Când oamenii de succes vor ceva, sunt dispuşi să ceară acel lucru. Dacă un băiat de 12 ani poate face asta, veţi putea şi voi.

  • Guvernatorul Mugur Isărescu este în stare de alertă: Cifrele nu arată o recesiune, dar în politică percepţia este mai tare ca realitatea

    La un mix echilibrat de politici mo­ne­tare şi fiscale nu există alter­na­tive viabile şi chiar dacă BNR încearcă să compenseze prin anumite măsuri derapajele fiscale şi lipsa reformelor structurale, de la un punct poate să facă mai mult rău decât bine, având în ve­dere şi turbulenţele externe, reiese din de­clara­ţiile guvernatorului BNR, Mugur Isărescu.

    „Turbulenţele internaţionale de regulă lovesc mai puternic economiile marginale, periferice, cum este şi economia românească. Noi, cei de la BNR, suntem cu arma la picior, în an electoral. Este un mesaj pe care l-am transmis şi investitorilor străini. Încercăm să ţinem lucrurile sub control, dar nu toate evo­lu­ţiile depind de noi. Avem un instru­mentar, nu am folosit toate armele din dotare, dar instru­mentarul este limitat. Nu orice relaxare sau derapaj fiscal poate să fie combătut de o politică monetară întărită, iar de la un punct încolo poţi să faci mai mult rău decât bine. Ajustările, în măsura în care este posibil să facem acest lucru, trebuie să vină mai mult pe partea fiscală. Nici eu, nici CA-ul BNR nu suntem visători – să se facă ajustarea în an electoral.“

    La penultima şedinţă de politică monetară a boardului BNR din acest an a fost menţinută dobânda-cheie la 2,5%, banca centrală urmând să mizeze tot pe controlul strict al lichidităţii pe piaţa monetară.

    Citiţi mai mult pe zf.ro.

  • Sindromul Anastasiu – Borza sau când suntem dispuşi să vorbim cinstit despre economie

    Săptămâna care se încheie a fost marcată de vâlva stârnită de declaraţiile pro şi contra legate de economie, de situaţia bugetarilor şi a bugetului, dar şi de eventualele schimbări în politica de taxe care ar putea apărea de anul viitor, pentru a creşte încasările.

    Totul a pornit de la declaraţiile omului de afaceri Dragoş Anastasiu, , preşedintele Camerei de Comerţ Româno-Germane AHK, care a apreciat într-o declaraţie publică că bugetul anului viitor nu se va închide dacă nu cresc taxele şi nu se reduc bugetarii

    „Sunt prea mulţi oameni în ministere, sunt prea mulţi parlamentari, prea multe primării, prea multe deconcentrate. Dacă vrem să plătim toţi aceşti plimbători de hârtii, să-i plătim, dar de unde? Daca nu ai bani de cheltuieli, trebuie să faci ceva cu veniturile. Să atunci care sunt variantele de a face ceva cu veniturile? Ori faci o cotă unică, pentru că nu mai este cotă unică în România de ani de zile, avem şi 10% şi 16% şi 0% la IT şi impozit specific şi TVA de 19%, deci unde-i cota unică? Cota unică a dispărut din România. Ori faci o chestie unitară, o cotă unică la un nivel mai înalt, ori faci impozit progresiv. Dacă ne uităm la doctrina socialistă, spune clar şi s-a dovedit în ultimii trei ani, să luăm de la cei ce au mai mulţi abani şi să dăm la cei ce au mai puţini bani. Este o deducţie logică. Aş vrea să stiu de la politicieni, faţă în faţă cu macroeconomişti, cum vor închide bugetul. Singura variantă, în contextul recesiunii europene şi mondiale, să mărim impozitele sau să dăm afară oameni. Este o ecuaţie cu un final cunoscut, minus 3% deficit bugetar, pentru că nu putem mai mult”, a explicat Anastasiu.

    Reacţiile nu au întârziat. De exemplu Alianţa Sindicatelor Bugetarilor SED LEX, care a luat din declaraţiile lui Anastasiu doar părţile care îi convin şi au comunicat rapid că afirmaţiile omului de afaceri ar putea slăbi autoritatea statului şi ar putea crea ideea că România este un partener necredibil în ochii partenerilor europeni. ”Dintr-o lipsă acută de cunoaştere (prostie chiar) majoritatea celor care fac referire la sistemul bugetar se gândesc la administraţia publică. Sistemul bugetar este compus din sistemul de ordine publică şi siguranţă naţională, sistemul de învăţământ, sistemul sănătăţii, sistemul administraţiei publice. Administraţia publică reprezintă un număr de 125.000 de posturi ocupate, din care 76.000 în administraţia locală, iar diferenţa până la 125.000 în administraţia publică centrală”, comunica SED LEX.

    Suntem siguri că Anastasiu nu s-a referit musai la ordine publică, sănătate sau învăţământ, tot aşa cum avocatul Remus Borza, fost consilier guvernnamental pentru ceva mai puţin de o săptămână, nu a făcut-o, când a vorbit, în vara acestui an, de necesitatea eficientizării sectorului bugetar şi ce reconfigurarea economiei. „Îi putem plăti pe toţi, dar trebuie să îi punem să livreze, este nevoie de creşterea calităţii muncii în aparatul bugetar”, a spus Borza, care a evidenţiat faptul că Guvernul Năstase a lucrat cu 800.000 de bugetari, iar în prezent sunt 1,4 milioane. „Statul plăteşte mult şi cere puţin, avem nevoie de criterii de competenţă. Indiferent de guvernare, aparatul bugetar a crescut, caracterizat de clientelism politic şi de mediocritate”, a spus Borza.

    Fostul consilier a enumerat şi cîteva dintre problemele actuale ale economiei României, printre care nevoia de creştere a gradului de colectare a taxelor şi impozitelor. România are cel mai scăzut grad de colectare, deşi s-a înregistrat o majorare a sumei cu 46 de miliarde de lei, la 341 de miliarde de lei, iar nivelul evaziunii este „apocaliptic”, de 16 miliarde de euro. Cheltuielie cu asistenţa socială şi de personal au crescut cu 73 de miliarde de lei, iar ANAF nu a putut ţine pasul cu toate aceste creşteri.

    În contextul discuţiilor din spaţiul public legate de finanţarea salariilor din sistemul public şi a pensiilor, Remus Borza a avansat fie sacrificarea investiţiilor, fie încheierea unui moratoriu care să prevadă o îngheţare a salariilor până cînd situaţia economică va permite reluarea creşterii acestora.

    Premierul Viorica Dăncilă l-a demis pe Remus Borza din funcţia de consilier onorific pe probleme economice.

    Premierul nu a aplicat această măsură în cazul ministrului Finanţelor Eugen Teodorovici, care declara în luna august că o reducere cu cel puţin 20% a personalului din administraţie ar eficientiza sistemul public. Ministrul spune că pentru o astfel de măsură ar trebui un pact politic, cu elemente clar stabilite, care să prevadă că România nu poate depăşi un anume număr de personal administrativ, sau alocarea unui anumit procent din PIB, indiferent de partidul sau partidele care se află la guvernare.

    La fel în februarie, cînd Teodorivici, întrebat dacă există posibilitatea să fie reduceri de personal în administraţie, a declarat că se poate pune problema de orice poate duce la un sistem public eficient.

    Calculele spun că un funcţionar public câştiga, conform celor mai recente date, în medie, cu 58% mai mult decât angajaţii din restul economiei. Cei peste 211.000 de angajaţi din sectorul ”administraţie publică şi apărare” au ajuns la un salariu mediu net de 4.961 de lei net în luna iunie a acestui an, în creştere cu 18% faţă de perioada similară din 2018, arată datele Institutului Naţional de Statistică. Spre comparaţie, salariul mediu net la nivel naţional a fost 3.142 de lei net în iunie 2019 (+15% faţă de perioada similară din 2018), ceea ce înseamnă că un funcţionar public câştigă, în medie, cu 58% mai mult decât angajaţii din restul economiei.

    Problema nu este că salariile funcţionarilor publici sunt prea mari, ci că sunt prea mari comparativ cu ceea ce fac şi ceea ce oferă ca servicii.

    Citiţi mai mult pe mediafax.ro.

  • Răzvan Cuc îl invită pe preşedinte la o cafea, să-i explice despre infrastructură şi autostrăzi

    Preşedintele Iohannis nu cunoaşte ţara, pentru că paralel cu drumul naţional pe care s-a petrecut accidentul de sâmbătă era şi autostrada, pe care şoferul camionului putea să o folosească, a declarat sâmbătă Răzvan Cuc, ministrul Transporturilor.

    „Dacă preşedintele nu are consilieri, îl primesc la o cafea şi îi pot explica preşedintelui cum este cu autostrăzile şi în ce stadiu suntem…Când vorbeşte de infrastructură, trebuie să şi cunoască zona. Ştiu că este complicat să cunoşti când te plimbi cu avioane private înmatriculate pe trei firme separate, ba în SUA, ba în Marea Britanie, ba în Luxemburg, este greu să vezi ce se întâmplă în România, dar lângă acel drum era o autostradă”, a spus Cuc.

    Preşedintele Klaus Iohannis a afirmat, sâmbătă, după ce 10 persoane au murit în urma unui accident produs în zona Ialomiţa, că de vină e nepăsarea „criminală” a PSD şi lipsa de infrastructură decentă. Şeful statului a transmis condoleanţe.

    „Avem nevoie de infrastrcutură rutieră, digitală. Astăzi avem dinpăcate încă o dată un exemplu de ce este absolută nevoie, de infrastrcutură decentă. Azi-dimineaţă la 6 şi ceva am primit un mesaj cutremurător. Între Urziceni şi Slobozia a avut loc un accident rutier groaznic cu 10 morţi şi aproape 10 răniţi grav. M-a întristat foarte mult. Ce poţi să spui, condoleanţe şi îmi pare foarte rău. Ce să înţelegem de aici? Să înţelegem că lispa de infrastrcutură ucide, precum şi corupţia ucide. Această nepăsare criminală a PSDiştilor costă vieţi de români. Dragii mei, avem nevoie de această infrastrcutră. Ideea cu autostrada nu este doar o ambiţie politică, în niciun caz un moft. Acum, în secolul XXI, secolul mobilităţii avem nevoie de infrastructură ca de aer, altfel pur şi simplu vom rămâne în urmă”, a declarat Klaus Iohannis, în Iaşi.

    Bilanţul final al accidentului rutier produs în zona localităţii Sfântul Gheorghe din Ialomiţa arată că 10 oameni au murit şi şapte au fost răniţi. Poliţiştii rutieri au stabilit că accidentul s-a produs după ce TIR-ul a pătruns pe contrasens şi a lovit microbuzul care ducea, sâmbătă dimineaţa, pasagerii spre locurile de muncă.

    Sursa: mediafax.ro

  • Administraţia Trump anunţă noi restricţii pentru imigranţi

    Imigranţilor care solicită vize li se va refuza intrarea în Statele Unite cu excepţia cazului în care pot dovedi că îşi pot permite asigurări medicale, potrivit unei proclamaţii semnate vineri de preşedintele Donald Trump, informează Associated Press.

    Noua regulă se aplică persoanelor care solicită vize de imigranţi din străinătate – nu celor din SUA. Nu afectează rezidenţii permanenţi legali. Nu se aplică solicitanţilor de azil, refugiaţilor sau copiilor.

    Dar se va aplica soţilor şi părinţilor cetăţenilor americani. Acest lucru ar putea avea un impact asupra familiilor care încearcă să-şi aducă părinţii în SUA

    Proclamaţia spune că imigranţilor li se va interzice intrarea în ţară, cu excepţia cazului în care vor fi avea o asigurare de sănătate pe 30 de zile la intrare sau vor avea suficiente resurse financiare pentru a plăti costurile medicale. Măsura va intra în vigoare pe 3 noiembrie.

    Administraţia Trump încearcă să treacă dintr- un sistem de imigraţie bazat pe familie într-un sistem bazat pe merite, iar proclamaţia de vineri este un alt efort pentru a limita accesul imigranţilor la programele publice.

    Casa Albă a informat printr-un comunicat că prea mulţi cetăţeni profită de „programele generoase de sănătate publică” din SUA şi că imigranţii contribuie la problema „costurilor de îngrijire medicală necompensate”.

    Sursa: Mediafax

  • De ce aleg unii bărbaţi să se radă cu aparate de ras de acum 100 de ani?

    Se caută aparatele clasice de ras intrate în uz acum mai bine de o sută de ani, cărora li se pot înlocui lamele, interesul fiind suficient de mare cât să apară site-uri sau grupuri pe Facebook care să-i înveţe pe bărbaţi cum să le folosească astfel încât să se radă bine şi să nu se taie, precum şi ce produse să cumpere.

    Unii dintre cei care s-au întors la vechile aparate au adevărate colecţii, iar mulţi dintre ei susţin că motivul pentru care au renunţat la alternativele moderne este acela că aparatele clasice rezistă mult, iar lamele se pot recicla, ceea ce le permite utilizatorilor să contribuite la reducerea poluării mediului înconjurător. 

  • Cum se poate transforma un copac într-un spaţiu de cazare de lux

    Se întâmplă şi ca o astfel de căsuţă să pornească drept spaţiu de relaxare şi apoi să fie transformată în altceva, ca în cazul celei deţinute de o artistă ceramistă americană, Raina J. Lee. Desemnată iniţial loc de citit, căsuţa la care nu se poate ajunge decât pe un pod suspendat cu balustrade de funie, de pe proprietatea acesteia din Los Angeles, a trecut printr-o transformare în momentul în care proprietara şi-a dat seama că nu mai are suficient spaţiu în casă pentru creaţiile sale, scrie New York Times.

    Cu ajutorul soţului său, architect de meserie, aceasta a adăugat rafturi speciale pe care să-şi poată înşira lucrările de ceramică pentru a a le arăta celor interesaţi, reuşind astfel să-şi asigure un spaţiu de prezentare fără a mai fi nevoie să închirieze unul pe undeva. Mai mult, din când în când, expoziţia de ceramică din copac este şi cu vânzare, doritorii putând pleca acasă cu obiectele care le-au plăcut. 

  • Cum să începi o afacere de milioane de dolari cu mai puţin de 2.000 de dolari

    Antreprenoriatul nu este o idee foarte bună, cred, în mod paradoxal, jurnaliştii de la Entrepreneur.com. Ei spun într-un articol că chiar dacă antreprenoriatul este bun pentru societatea deoarece prin intermediul acestuia atât de mulţi oameni inovează, îşi asumă riscuri şi lucrează 18 ore pe zi, este rareori în cel mai bun interes al indivizilor. Totuşi, şansele de succes sunt scăzute.

    Pe de altă parte, este extrem de greu să rămâi fericit când eşti angajat în timp ce eşti bombardat cu poveşti de succes care par prea bune pentru a fi adevărate.

    Datorită Amazon, se pare că există o variantă de a începe o afacere care ar putea să îmbunătăţească semnificativ perspectivele succesului antreprenorial. Spre deosebire de alte pariuri antreprenoriale, îţi poţi începe o afacere pe Amazon lucrând doar o oră pe zi şi cheltuind mai puţin de 2.000 de dolari.

    Ei au alcătuit o listă a primelor etape din construirea unei astfel de afaceri.

    1. Faceţi o radiografie a categoriilor de pe Amazon şi identificaţi un produs existent care se vinde bine. Uitaţi-vă la cele din categoria Best Sellers catalogate la între 100 şi 6.000, care înseamnă că acestea se vând, dar nu sunt extrem de competitive.Spre exemplu, o simplă spatulă ocupă locul 442 în categoria „Bucătărie şi produse de bucătări” şi numărul 1 în subcategoria „spatule”.

    2. Vizitaţi apoi marketplace-ul Alibaba.com pentru a găsi producători ai unor produse similare şi comandaţi mostre ale celor pe care le luaţi în considerare. Majoritatea mostrelor costă în jur de 50 – 60 de dolari şi nu ar trebui să aveţi nevoie de mai mult de două sau trei. Puteţi solicita o personalizare fără costuri suplimentare. Spre exemplu, aţi putea cere furnizorului să înlocuiască o bucată de plastic cu una de metal pentru a îmbunătăţi calitatea produsului.

    3. Inventarul de produse va fi costul dvs. iniţial, care include cheltuieli solicitate pentru a aduce produsul înspre consumator. Împachetarea de la producător vă va costa în jur de 50 de cenţi pentru un produs de 5 dolari. Dacă acesta soseşte de undeva din China, s-ar putea să aveţi nevoie de un expeditor de mărfuri pentru a gestiona livrarea şi trecerea vămii gratuit.
    Dacă vreţi să faceţi un marketing agresiv de la început, puteţi începe de la 500 de dolari. Produsele pot fi vândute folosind brandul producătorului, dar există mulţi producători care vă lasă să le vindeţi produsele sub propriul brand.

    Astfel, puteţi să vă diferenţiaţi de competiţie şi să dezvoltaţi un activ de business pe care să îl vindeţi mai târziu dacă vreţi.
    Asta înseamnă că trebuie să faceţi designul unui logo. Dacă aveţi un buget mic, aţi putea angaja un graphic designer în regim de freelancing pe Fiverr.com pentru 5 sau 10 dolari. Un rezultat mai de calitate poate fi găsit pe 99designs.com, unde aţi putea avea un rezultat mai de calitate în schimbul a 300 de dolari.

    5. Cea mai bună soluţie de depozitare este Fulfillment by Amazon (FBA), unde se pot comanda un anume număr de produse de la producător şi sunt trimise Amazon în avans. Amazon se ocupă de livrare, de serviciul cu clienţii şi retururi în schimbul unui procent din fiecare vânzare. Entrepreneur.com a făcut un studiu în rândul proprietarilor de afaceri de pe Amazon şi au descoperit că ei cheltuie în medie câte 1.200 de dolari pe costurile iniţiale cu inventarul.