BusinessMagazin

Tag: rapid

  • „Frate, frate, dar brânza e pe bani”. Business-urile de familie care au prins aripi în România şi care au făcut miliarde

    Expresia „Frate, frate, dar brânza e pe bani” nu este valabilă şi în business, unde mai multe familii au demonstrat că afacerile se pot face mai bine cu parteneri pe care îi cunoşti practic de când te-ai născut decât cu oameni care trebuie să-ţi câştige încrederea rapid. Dedeman, FAN Courier, Elis Pavaje, Autonom, Electrogrup sau European Food & Drinks sunt doar câteva exemple din businessul românesc unde fraţii fac afaceri de milioane de euro cot la cot. 

    „Teama de necunoscut este una dintre cele mai mari frici umane şi este similară fricii de moarte. Ea scoate la suprafaţă instinctul de supravieţuire. Acesta este şi motivul pentru care, mai ales când este vorba despre antreprenoriat, această aventură care implică riscul, oamenii caută elemente de sprijin care să confere un minim sentiment de siguranţă. Iar acest element de sprijin poate fi găsit în reconstituirea atmosferei de familie, astfel că aşa apar aceste businessuri dezvoltate de fraţi”, explică psihoterapeutul Alexandrina Carmen Ene. Ea este la rândul ei antreprenor, creând brandul Sonjaline, care realizează rochii şi eşarfe.

    „Frate, frate, dar brânza e pe bani”. Business-urile de familie care au prins aripi în România şi care au făcut miliarde 

  • Aplicaţia care îţi pune la dispoziţie asistenţă pentru constatarea daunelor auto prin videoconferinţă

    Descrierea inovaţiei:
    Video Asist este o opţiune de constatare a daunelor prin videoconferinţă, accesibilă clienţilor care au înregistrat daune la utilaje agricole sau de construcţie, prin asigurarea „toate riscurile” pentru utilajele şi echipamentele constructorului (CPM), respectiv prin asigurarea facultativă a locuinţei. Serviciul Video Asist poate fi accesat cu uşurinţă prin intermediul unei aplicaţii pe care clienţii o instalează pe smartphone, la îndrumarea reprezentantului Groupama Asigurări din call center.

    Prin intermediul aplicaţiei, clienţii desfăşoară o videoconferinţă alături de inspectorul de daune de la Groupama Asigurări, care îi îndrumă în vederea înregistrării dosarului de daună în timp real, eliminându-se astfel necesitatea unei vizite la locaţie din partea unui reprezentant al Groupama sau deplasarea clientului. Tot ceea ce clienţii trebuie să facă este să sune call centerul Groupama Asigurări pentru a aviza dauna şi a fi programaţi la o sesiune de constatare prin video-conferinţă.

    Condiţiile principale pentru ca o astfel de sesiune să fie una de succes sunt semnalul bun şi luminozitatea potrivită pentru ca dauna să fie vizibilă. Serviciul Video Asist a fost lansat în septembrie 2019 şi va fi extins în scurt timp şi pentru alte segmente de clienţi şi tipuri de interacţiuni ale clienţilor cu Groupama, integrând feedbackurile primite după lansare.

    Persoanele implicate în dezvoltarea proiectului sunt: Valentin Mârzac (director software), Mihaela Uciu (director centru servicii clienţi), Vasile Tanţău (coordonator optimizare servicii clienţi), Lucian Marin (director daune non auto), Adrian Brebuleţ (director daune auto) şi Bogdan Spânu (manager procese şi control daune generale).

    Elementul de noutate:
    Până la lansarea în premieră a serviciului Video Asist de către Groupama Asigurări, procedura de constatare a daunelor implica vizita la locaţie din partea unui inspector de daune al asigurătorului sau a clientului la unul dintre sedii sau reparatori, care înregistra dovezi fotografice ale pagubelor. Vizita putea avea loc în câteva zile de la apelul clientului. Noutatea serviciului constă în faptul că deplasarea fizică este înlăturată din procesul de constatare a daunelor, iar interacţiunile au loc  exclusiv telefonic, prin videoconferinţă, putând fi programate de pe o zi pe alta. Groupama Asigurări este primul asigurător care a introdus această opţiune în România.

    Efectele inovaţiei:
    Datorită aplicaţiei, procesul de constatare a daunelor se desfăşoară de la distanţă, în timp real şi este accelerat.

  • O afacere care merge ca pe roate: Piaţa de ridesharing a vehiculelor electrice a ajuns la 17 mil. euro în România

    Piaţa de ridesharing a vehiculelor electrice – trotinete şi biciclete electrice – a fost estimată anul acesta la o valoare aproximativă de 80 de milioane de lei (16,8 milioane de euro), spun reprezentanţii companiilor care pun la dispoziţia populaţiei astfel de mijloace de transport.

    La nivel global, această piaţă a luat naştere în urmă cu aproximativ doi ani, când jucători de profil au început să ofere aceste servicii în ţări dezvoltate. Piaţa locală a trotinetelor electrice a început să se contureze la începutul acestui an, când jucători internaţionali, precum Lime, şi alte companii locale precum Flow sau Wolf-e Rides, ce oferă servicii de închiriere a trotinetelor electrice, au început să împrăştie prin Capitală şi prin alte oraşe mai dezvoltate din România, precum Cluj, astfel de mijloace de transport.

    „Avem o conversie foarte bună a celor care o testează o dată şi apoi continuă să folosească trotineta Lime constant. Asta înseamnă că cei care încearcă trotineta electrică descoperă că este un mod mai curat, mai plăcut şi mai eficient de a ne deplasa prin oraş. Utilitatea dar şi faptul că suntem mult mai responsabili faţă de mediu vor influenţa pozitiv creşterea numărului de utilizatori. În acelaşi timp, un factor important ţine de infrastructură. Trotinetele electrice pot fi folosite pe benzile de biciclete şi pe carosabil”, a explicat pentru Business MAGAZIN Luca Mateescu, operational manager în cadrul Lime România.

    O afacere care merge ca pe roate: Piaţa de ridesharing a vehiculelor electrice a ajuns la 17 mil. euro în România 

  • Încotro merg trotinetele electrice?

    i eu mergeam cu trotinete electrice închiriate, dar am ales să îmi cumpăr propria trotinetă, pentru că o folosesc foarte des. Spre exemplu, las maşina la intrarea în Bucureşti, scot trotineta din portbagaj şi continuu drumul”, a adăugat bărbatul care folosea propria trotinetă electrică, care şi-a luat zborul apoi pe trecerea de pietoni.

    Piaţa de ridesharing a vehiculelor electrice – trotinete şi biciclete electrice – a fost estimată anul acesta la o valoare aproximativă de 80 de milioane de lei (16,8 milioane de euro), spun reprezentanţii companiilor care pun la dispoziţia populaţiei astfel de mijloace de transport. La nivel global, această piaţă a luat naştere în urmă cu aproximativ doi ani, când jucători de profil au început să ofere aceste servicii în ţări dezvoltate. Piaţa locală a trotinetelor electrice a început să se contureze la începutul acestui an, când jucători internaţionali, precum Lime, şi alte companii locale precum Flow sau Wolf-e Rides, ce oferă servicii de închiriere a trotinetelor electrice, au început să împrăştie prin Capitală şi prin alte oraşe mai dezvoltate din România, precum Cluj, astfel de mijloace de transport.

    „Avem o conversie foarte bună a celor care o testează o dată şi apoi continuă să folosească trotineta Lime constant. Asta înseamnă că cei care încearcă trotineta electrică descoperă că este un mod mai curat, mai plăcut şi mai eficient de a ne deplasa prin oraş. Utilitatea dar şi faptul că suntem mult mai responsabili faţă de mediu vor influenţa pozitiv creşterea numărului de utilizatori. În acelaşi timp, un factor important ţine de infrastructură. Trotinetele electrice pot fi folosite pe benzile de biciclete şi pe carosabil”, a explicat pentru Business MAGAZIN Luca Mateescu, operational manager în cadrul Lime România.

    Mobilitatea urbană electrică pe două roţi este prezentă la nivel individual de mult timp în Bucureşti şi alte oraşe mari din România, trendul fiind într-o expansiune accelerată de când jucătorii de profil şi-au făcut simţită prezenţa în piaţă, observă Ciprian Păltineanu, partener al firmei locale Wolf-e. „Potenţialul acestei pieţe este foarte mare. Va fi un ritm accelerat de creştere în următorul an şi aici mă refer atât la piaţa serviciilor de e-scooter sharing, cât şi la piaţa de retail (utilizatorii finali care vor dori să-şi cumpere propriile trotinete electrice). Deşi nu ne considerăm concurenţi direcţi cu piaţa de retail a trotinetelor, există o zonă în care noi creăm nevoia, fiind deci promotorii acestei metode de transport”, adaugă Păltineanu.

    Potrivit lui, utilizatorii încearcă serviciul Wolf-e – care este de commuting, ei abordând nevoia urgentă de transport urban – dar îşi dau seama cât este de comod, modern şi cool acest tip de transport, iar apoi vor să aibă trotinete personale pentru divertisment, pentru timpul lor liber.

    „Dacă ne referim doar la Bucureşti, care are o densitate a populaţiei de aproximativ 10.000 locuitori/kmp, una dintre cele mai mari din Europa, ne putem da seama de potenţialul de dezvoltare a pieţei şi nevoia de commuting rapid şi convenabil”, a explicat reprezentantul companiei Wolf-e pentru Business MAGAZIN de ce întrezăreşte un potenţial atât de mare pe piaţa trotinetelor electrice.

    Omul de afaceri Bogdan Enoiu, unul dintre acţionarii start-up-ului românesc Flow, axat pe sisteme de trotinete electrice, este de părere că oamenii sunt tentaţi să folosească aceste mijloace de transport pentru că oferă mai multe avantaje, cel mai important fiind rapiditatea cu care se deplasează, având în vedere că traficul din Bucureşti nu mai are suflu de ceva timp. „Eu cred că încă învăţăm ce înseamnă trotinetele electrice. Pentru tineri este cool, practic, rapid. Te descurci singur, eşti responsabil şi nu trebuie să ai grija ei atunci când ajungi la destinaţie”, a enumerat Bogdan Enoiu avantajele pe care le vede în utilizarea unei trotinete electrice ca mijloc de transport.

    Reprezentanţii din industrie mai observă că, pe lângă faptul că aceste mijloace de transport sunt uşor de folosit şi aduc mai multe avantaje la nivel personal, au un impact pozitiv şi asupra societăţii – spre exemplu nu poluează. „La nivel personal menţionăm ca principal avantaj economia de timp. Să nu uităm de componenta de well-being. Avem feedback din piaţă de la utilizatorii care au birourile în nord care ne spun că ajung cu metroul până într-un punct, considerând că abia atunci când pornesc trotineta îşi încep ziua. Adoră să petreacă în aer liber câteva minute în bătaia vântului în drum spre birou. Acela este momentul lor de conectare cu oraşul”, spune Ciprian Păltineanu. Pe de altă parte, un dezavantaj este reprezentat de faptul că infrastructura din Capitală nu permite utilizatorilor de trotinete electrice să meargă în siguranţă cu acestea.

    „Dezavantajele le menţionăm în contextul în care oraşul Bucureşti nu este încă pregătit pentru un astfel de sistem de transport alternativ, de fapt pentru niciun fel de transport alternativ. Sigur şi prietenos putem spune că Bucureştiul este doar în zona sectorului 1 şi zona de nord, unde există piste speciale, acolo poţi merge foarte rapid şi uşor între diferite locuri. Suntem încrezători că autorităţile locale vor îmbunătăţi infrastructura de care avem nevoie pentru serviciile de mobilitate urbană de tip first mile / last mile, în toate zonele metropolitane”, a continuat Ciprian Păltineanu.

    În această privinţă, în luna iunie a fost depus la Camera Deputaţilor un proiect de lege ce prevede definirea trotinetelor electrice ca fiind un vehicul cu două-trei roţi, care nu depăşeşte viteza de 40 km/oră şi care este echipat cu un motor electric a cărui putere nominală continuă maximă nu depăşeşte 2 kW. Prin acest proiect de lege, trotinetele electrice vor putea fi utilizate pe pista de biciclete. De altfel, potrivit proiectului, pentru a conduce o trotinetă electrică pe drumurile publice utilizatorii trebuie să aibă vârsta de cel puţin 14 ani, să poarte obligatoriu cască de protecţie şi să echipeze vehiculul cu mijloace de iluminare şi dispozitive reflectorizante-fluorescente.

    „Susţinem reglementarea şi vrem să vedem o dezvoltare a modalităţilor de mobilitate alternativă în oraşele noastre. Este adevărat că acest lucru ţine foarte mult şi de infrastructură, de creşterea numărului de piste de bicicletă, dar ţine foarte mult şi de educaţie şi de respectarea regulilor de circulaţie. Să ajuţi oamenii să se deplaseze prin oraş este o imensă provocare, iar noi suntem deschişi colaborării şi participării la această soluţie. În acest sens, am organizat în Bucureşti mai multe evenimente First Ride Academy destinate utilizatorilor începători”, a menţionat reprezentantul Lime. Totuşi, un alt element care constituie un dezavantaj este educaţia populaţiei în legătură cu utilizarea acestor mijloace de transport. Astfel, având în vedere că serviciul de închiriere de trotinete a fost adoptat de categorii diverse de utilizatori, companiile se confruntă şi cu acte de vandalism sau furt.

    „Au fost incidente, însă mai puţin de 1% din totalul flotei noastre de trotinete electrice (1.000) au fost ţinta unor acţiuni de vandalism şi furt. Ne bazăm pe bunul simţ şi pe comportamentul responsabil al oamenilor. Oamenii ar trebui să înţeleagă că trotinetele electrice Lime nu pot fi utilizate altfel şi nu pot fi revândute. Lime produce propriul model personalizat, ceea ce înseamnă că dacă cineva ar încerca să fure o piesă din trotineta electrică, nu s-ar potrivi pe niciun alt model. Toate piesele din trotinetele noastre sunt dimensionate şi proiectate personalizat. Nu merită să rişti să furi o trotinetă electrică Lime. Lucrăm foarte bine cu autorităţile şi am raportat toate incidentele la poliţie, regulă faţă de care suntem foarte stricţi”, a precizat Luca Mateescu, care spune că acest model de ridesharing ar putea contribui la decongestionarea traficului din Bucureşti şi din oraşele aglomerate din România.

    „Modelul nostru de afaceri ar putea contribui la reducerea blocajelor din traficul bucureştean. Bucureştiul este un oraş foarte aglomerat şi dinamic şi are nevoie de o opţiune pentru micromobilitate – multe călătorii de tip ridesharing ar putea fi înlocuite cu trotinete electrice”, adaugă reprezentantul Lime. Lansată în septembrie 2017 în Statele Unite, compania Lime deserveşte în prezent peste 120 de oraşe din peste 30 de ţări de pe cinci continente şi îşi propune să reinventeze viaţa urbană prin intermediul acestui tip de mobilitate. Conform datelor companiei, la nivel internaţional una din patru călătorii cu Lime înlocuieşte o deplasare cu maşina, ceea ce înseamnă că utilizatorii de Lime sunt direct responsabili de evitarea a peste 40 de milioane de kilometri parcurşi cu maşina.

    Lime a intrat în Bucureşti în prima parte a anului din dorinţa de a contribui la transformarea Bucureştiului într-un oraş în care să te poţi deplasa cu uşurinţă. Este un oraş aglomerat care în fiecare an intră în topurile de trafic intens, iar trotinetele electrice sunt o soluţie viabilă de transport – o modalitate plăcută, sustenabilă şi eficientă de a călători prin oraş în interes de serviciu sau personal. Conform rezultatelor unui sondaj realizat de către companie în rândul utilizatorilor activi, Lime a înregistrat sute de mii de călătorii în primele luni de activitate în Bucureşti, dintre care peste 100.000 de călătorii au fost făcute în locul utilizării automobilelor, potrivit reprezentanţilor companiei. La nivel local, Lime deţine în prezent o flotă de 1.000 de trotinete electrice pe piaţa din Bucureşti. „Ne-am luat angajamentul să menţinem activă o flotă de 1.000 de trotinete, prin optimizarea cât mai bună a plasării trotinetelor pe stradă şi prin eficientizarea procesului de încărcare”, a menţionat Luca Mateescu.

    De altfel, prezenţa mai multor operatori activi pe piaţă face educarea publicului mult mai uşoară (evident, dacă operatorii investesc în educarea comunităţii), totodată creând premisele unei calităţi mai ridicate a serviciilor (cu siguranţă în cazul operatorilor care îşi operează propria infrastructură de plasare, încărcare şi mentenanţă a flotei de trotinete electrice).
    „Concurenţa pentru noi nu înseamnă încrâncenare, din contră, noi credem că o concurenţă sănătoasă între operatorii care respectă normele legale şi de afaceri ne va ajuta să aducem îmbunătăţiri majore oraşelor în care operăm aceste businessuri”, spune reprezentantul Wolf-e.

    Compania Wolf-e operează în prezent „câteva sute de trotinete electrice”, urmând să ajungă la o flotă de 1.000 de trotinete (de mai multe generaţii, inclusiv cele made in Romania) în sistem sharing. „Până la acest moment avem peste 18.500 de persoane care au folosit cel puţin o dată aplicaţia Wolf-e. Rata de creştere este ascendentă, având în vedere că avem cinci luni de când funcţionăm”, a adăugat Ciprian Păltineanu.

    De altfel, şi compania Flow are în plan să ajungă să opereze o flotă de 1.000 de trotinete electrice pe piaţa din Bucureşti, chiar să îşi extindă prezenţa şi în alte oraşe dezvoltate din România, precum şi în alte ţări.

    „Încercăm să servim în primul rând bucureşteanul, tinere, tineri, corporatişti, dar ne uităm şi la ţările din jur. Planul de dezvoltare pentru 2020 este să sărbătorim extinderea în mai multe ţări sau măcar în una. Dar vrem ca mai întâi să facem bine Capitala şi alte oraşe din România. Dispunem de resurse băneşti mai mici decât alţi competitori şi avem şi un model de business diferit, spre exemplu, avem şi docuri de încărcare. Consider că fiecare oraş e altfel, până la final de an vom fi prezenţi şi în alte oraşe. Estimăm un orizont de trei ani pentru dezvoltare”, a spus Bogdan Enoiu.

    Trotinetele Flow sunt achiziţionate din China, iar costul unei trotinete care are integrat şi un hardware special pentru acest sistem de sharing este de 500 de euro. Compania are în plan dezvoltarea prin franciză, printr-un model în care un potenţial francizat poate primi un pachet de 10 trotinete şi informaţii despre cum funcţionează sistemul şi cum trebuie gestionat acest sistem, contra unei sume de bani, iar pe plan local francizatul îşi poate dezvolta o microreţea de trotinete electrice. Potrivit lui Bogdan Enoiu, profilul utilizatorului de Flow este reprezentat de persoane cu vârste între 18 şi 35 de ani, de ambele sexe, cu precădere din mediul IT sau din industria de servicii. În ceea ce priveşte aşteptările reprezentanţilor companiilor ce oferă servicii de închiriere de trotinete electrice, aceştia sunt de părere că piaţa va cunoaşte o dezvoltare spectaculoasă în anii ce vin, având în vedere că şi autorităţile române încearcă prin diferite legi să „controleze” traficul din Bucureşti.

    „Peste cinci ani cred că vom asista la începutul erei electrice cu adevărat. Acum se face mult pionieriat în zona transportului urban electric alternativ, dar în curând va deveni o normalitate. În urmă cu peste 100 de ani Henry Ford fundamenta revoluţionarea modului de transport şi de viaţă, iar acum începe o nouă etapă, cea a transportului electric, în care utilizarea eficientă a timpului cetăţeanului şi a spaţiului localităţii primează, mai ales în zone urbane cu entropie ridicată. Suntem, ca societate, într-un punct de inflexiune, pe care îl vom conştientiza după aceşti 5-10 ani. Când eşti în mijlocul schimbării tinzi să nu poţi vedea şi conştientiza totul, apoi, privind în urmă, observi cât de clar a fost trendul dezvoltării şi parcursul său”, crede Ciprian Păltineanu.

    „Există potenţial de creştere. Tehnologia a dus micromobilitatea un pas înainte prin apariţia bicicletelor şi a trotinetelor electrice. Existenţa trotinetelor în oraş sprijină concret trecerea la mobilitatea inteligentă a oraşului. Cu toţii ne dorim dezvoltarea infrastructurii de transport urbane şi a implementării unui sistem de transport modern, eficient economic, flexibil, sustenabil, sigur, cu impact redus asupra mediului, care să asigure conectarea populaţiei în Bucreşti. Am început cu aproximativ 1.000 de trotinete electrice şi pe viitor vom analiza cererea consumatorilor şi ne vom asigura că avem suficiente trotinete electrice pe străzi pentru a acoperi cererea respectivă”, spune Luca Mateescu. „Vom vedea dezvoltări spectaculoase. Încercăm să ţinem pasul cu America, dezvoltăm tehnologia atât la nivel de hardware cât şi la nivel de sofware pentru aceste produse pentru a fi pregătiţi să facem faţă cererii care va creşte în anii ce vin”, a menţionat Bogdan Enoiu.

  • Tratament rapid pentru un website în câţiva paşi

    „Totul a pornit de la identificarea nevoii persoanelor fără niciun fel de abilităţi în zona tech de a avea acces la un web builder simplu şi accesibil. Foarte repede s-a conturat ideea de a oferi o platformă de business pentru antreprenorii şi companiile care doresc să-şi dezvolte prezenţa online a propriei afaceri”, povesteşte Adrian Pătraşcu, administrator şi director IT în cadrul Q Bis Consult SRL. De profesie inginer software, specializat pe tehnologia cloud, el a înfiinţat compania Q Bis în 2003, iar ulterior i s-au alăturat doi parteneri de business – Dan Zaharescu (arhitect software) şi Lucian Tudose (medic). Dată fiind experienţa lui Adrian Pătraşcu în domeniul farmaceutic, primele soluţii software dezvoltate de Q Bis s-au adresat acestei industrii, fiind aplicaţii de tip CRM (Customer Relationship Management) dedicate. Astfel, compania activează de 16 ani pe aceste segment de piaţă nişat: soluţii software de tip CRM dedicate jucătorilor din industria farma. 
    „Activând în nişa dezvoltării de soluţii pentru industria farma, dezvoltarea businessului a fost mereu concentrată pe oferirea de soluţii la un nivel de securitate înalt şi de  performanţă. Am preferat să mergem mai degrabă pe consolidare decât pe dezvoltare, tocmai pentru a ne păstra în top cu soluţiile noastre”, a punctat antreprenorul.
    Echipa Q Bis s-a adaptat continuu la noile tehnologii, în condiţiile în care piaţa de profil este extrem de dinamică, iar sensibilitatea şi nevoia de acurateţe a datelor cu care clienţii săi lucrează au impus un „update” perpetuu din punct de vedere tehnologic. Colaborând încă de la înfiinţare cu mari companii farmaceutice globale, Q Bis este astăzi unul dintre jucătorii cu experienţă la nivel internaţional pe segmentul aplicaţiilor de tip CRM dedicate industriei farma.
    „Compania funcţionează ca un laborator de dezvoltare a noilor tehnologii. Domeniul în care activăm este unul extrem de dinamic. Ce este azi tehnologie de top mâine poate fi deja învechit. Apar noi jucători, generaţiile tinere sunt obişnuite cu inovaţia, cresc cu alte nevoi şi aşteptări din partea dezvoltatorilor de soluţii. Cele mai multe provocări au venit mai degrabă pe zona birocratică a dezvoltării businessului, mai puţin pe direcţia dezvoltării tehnologiilor cu care lucrăm, unde echipa a fost mereu cel puţin «up to date»”, a subliniat Adrian Pătraşcu. 
    Q Bis are dezvoltate două categorii de produse: agenda CRM, care se adresează companiilor farmaceutice, şi registrele de pacienţi, orientate către societăţile medicale. Astfel, majoritatea clienţilor companiei sunt multinaţionale care activează în domeniul farma şi medical. După experienţa acumulată pe segmentul aplicaţiilor CRM pentru industria farma, compania a „simţit” o oportunitate de business şi dezvoltare pe zona platformelor pentru crearea rapidă de website-uri de către persoanele fără cunoştinţe de programare sau abilităţi tehnice avansate.
    „În urmă cu doi ani am testat o variantă destul de simplă a builderului şi interesul a fost peste aşteptări, mai ales pe pieţele emergente – Asia, Africa, America de Sud”, a precizat antreprenorul. Noua direcţie de dezvoltare a companiei – platforma WebDo, a atras şi noi investiţii, nu doar din partea Q Bis, ci şi fonduri europene. Astfel, investiţia totală necesară pentru dezvoltarea platformei s-a ridicat la 4 milioane de lei, din care 2,5 milioane de lei au provenit din fonduri europene prin intermediul programului de Instrumente Structurale 2014-2020.
    „Am fost conştienţi că dezvoltarea aplicaţiei la nivelul pe care ni-l doream va presupune alocarea de resurse semnificative, iar acum cinci ani, când am aplicat pentru aceste fonduri, nu existau prea multe variante de susţinere a proiectelor de cercetare şi de dezvoltare. În domeniul IT, cele mai multe proiecte se dezvoltă prin împrumuturi sau sunt finanţate direct de către compania care va beneficia de soluţia respectivă”, a menţionat el. Ce este însă mai exact platforma WebDo şi ce se poate face prin intermediul ei? WebDo este o soluţie integrată pentru prezenţa online a unui business, clienţii având la dispoziţie domeniu, hosting, blog, analiza traficului şi a conţinutului, aplicaţii de marketing – newsletter, sondaje, aplicaţii de suport – eDetailing, plus o echipă de designeri dedicată. „Cu o interfaţă user-friendly, WebDo poate gestiona complet atât crearea unui site, cât şi trimiterea de newslettere, prezentări personalizare în sistem eDetailing sau crearea de sondaje astfel încât beneficiarul să aibă o imagine completă şi complexă a businessului său. În plus, site-urile create prin platforma WebDo sunt optimizate SEO şi vin cu variantă mobile-friendly integrată, indiferent de template-urile create, fiind uşor de urmărit şi de gestionat de pe orice ecran”, a explicat Adrian Pătraşcu, adăugând că utilizatorii pot avea acces şi pot gestiona orice aplicaţie disponibilă pe WebDo din acelaşi cont.
    „Nu ai nevoie de import de bază de date, nu este necesar să schimbi aplicaţiile sau să le sincronizezi, iar tehnologiile dezvoltate sunt toate în cloud – site-ul poate fi live imediat după ce a fost creat, iar nivelul de securitate este ridicat.”
    Platforma WebDo este disponibilă într-o versiune gratuită prin intermediul căreia utilizatorii, care nu trebuie să aibă competenţe tehnice, pot crea un website rapid şi pot testa o parte din funcţionalităţile platformei. Pentru a avea acces complet la toate funcţionalităţile, WebDo are şi o versiune „pro“ al cărei cost este de 24 de dolari pe lună.
    Atât din punctul de vedere al tarifului, cât şi al instrumentelor de marketing integrate în platformă, WebDo concurează cu soluţii similare cunoscute la nivel internaţional precum WordPress (versiunea WordPress.com) sau Wix.
    „Ştiam că acest proiect va însemna alocarea unor resurse importante, însă am considerat că este un proiect care va face diferenţa în piaţă, mai ales la nivel internaţional. Credem că WebDo, în varianta de azi, cu facilităţile sale şi uşurinţa în utilizare va câştiga destul de repede teren pe piaţa internaţională. Estimăm că vom atinge 3.000 de clienţi plătitori în primul an de la lansare şi cu siguranţă mult mai mulţi abonaţi pentru versiunea gratuită”, a afirmat fondatorul şi directorul de IT al Q Bis Consult SRL.
    Platforma WebDo a fost lansată recent, fiind disponibilă la nivel global, inclusiv în România, însă ţinta principală va fi pentru început reprezentată de pieţele emergente precum cele din Asia, Africa şi American de Sud.
    „Cu toate că ne dorim ca interesul de pe piaţa locală să fie unul cât mai mare, suntem conştienţi de faptul că România şi, în general, ţările din Uniunea Europeană sunt pieţe unde există o cultură de business mult mai consolidată. Efervescenţa segmentului de business pe zona companiilor mici şi mijlocii din ţările emergente, demografia, spiritul antreprenorial şi totodată bugetele reduse alocate pentru prezenţa online sunt câţiva dintre factorii care au influenţat alegerea pieţelor ţintă”, a explicat el.
    Ca atare, în decurs de un an de la lansarea soluţiei, compania estimează că 90% dintre utilizatori vor proveni din Asia, urmând ca peste 3-5 ani, piaţa locală să reprezinte peste 30% din portofoliul de clienţi.
    Din punctul de vedere al veniturilor, Q Bis se aşteaptă ca platforma WebDo să genereze circa 90.000-100.000 euro începând cu finalul anului viitor. Anul trecut, businessul Q Bis s-a situat la 250.000 euro, iar în prima jumătate a acestui an cifra de afaceri a fost de 135.000 euro, aproximativ la acelaşi nivel cu perioada similară din 2018.
    „Am privit de la început acest an ca un an de investiţii, de consolidare, ştiind că dezvoltarea platformei WebDo va presupune alocarea unor resurse importante, atât din punct de vedere al echipei, cât şi financiar. Astfel, estimăm o uşoară creştere pentru acest an, în condiţiile în care creşterea cifrei de afaceri nu a fost un obiectiv de business pentru noi în această perioadă, preferând să alocăm resursele disponibile pentru dezvoltarea WebDo”, a menţionat antreprenorul.
    Ca atare, anul acesta, majoritatea resurselor Q Bis au fost alocate dezvoltării platformei WebDo, pe lângă partea de mentenanţă şi dezvoltare firească a soluţiilor pe care compania le comercializează deja.
    „Aplicaţiile de tip survey, e-detailing, newsletter integrat au reprezentant focusul echipei tehnice. Pentru a doua parte a anului lucrăm la dezvoltarea altor aplicaţii care vor completa oferta WebDo astfel încât aceasta să devină cea mai accesibilă şi convenabilă soluţie pentru antreprenori, companii mici şi mijlocii şi nu numai.”
    Prima etapă a proiectului WebDo a presupus dezvoltarea pe direcţia B2C (business to consumer), însă compania are în plan să dezvolte şi o componentă B2B (business to business) a platformei.
    „Ne dorim ca WebDo să ofere cât mai multe soluţii pentru businessuri, dar disponibile într-un singur loc, printr-un singur cont. Vom dezvolta în perioada imediat următoare un e-shop, dar şi aplicaţii financiar-contabile, iar pe baza feedbackului clienţilor vom lucra la identificarea şi dezvoltarea de soluţii conform nevoilor acestora”, a menţionat el.
    Echipa locală Q Bis numără 11 programatori, dezvoltatori şi project manageri, la care se adaugă şi o echipă de colaboratori externi la nivel global. „Inclusiv pentru dezvoltarea WebDo am lucrat cu designeri din Brazilia, Ucraina, Marea Britanie şi nu numai”, a punctat Adrian Pătraşcu. În total, echipa Q Bis a lucrat timp de 20 de luni la dezvoltarea platformei WebDo. 

  • Două dintre cele mai mari economii mondiale sunt „la cuţite”: Tensiunile comerciale dintre Coreea de Sud şi Japonia ating cote înalte

    Coreea de Sud a pus miercuri în aplicare planurile potrivit cărora exclude Japonia de pe „lista albă” a partenerilor comerciali – unde partenerii primesc acordurile de comerţ în mod accelerat – într-o reacţie similară cu acţiunile întreprinse de Tokyo în faţa Seoul-ului în conflictul comercial, potrivit CNBC.

    Ministrul de Comerţ al Coreei de Sud a anunţat că a eliminat Japonia de pe „lista albă” care cuprinde 29 de state ce se bucură de restricţii comerciale minime în relaţia cu Seoul.

    Mutarea vine la o săptămână după ce Coreea de Sud a depus o plângere la Organizaţia Mondială a Comerţului cu privire la o decizie separată a japonezilor de a înăspri regulile de comerţ în relaţia cu o serie de companii cheie din Coreea de Sud.

    Seoul a acuzat Tokyo că foloseşte ca o armă războiul comercial pentru a se răzbuna pentru decizia tribunalelor sud-coreene, de a le cere companiilor japoneze să ofere compensaţii sud-coreenilor care au fost puşi la muncă forţată în timpul celui De-al Doilea Război Mondial.

    Măsurile luate de Tokyo au atins un punct sensibil în Coreea de Sud, în contextul în care naţiunea încă resimte efectele dominaţiei coloniale a Japonezilor din perioada 1910-1945.

     

  • Avertismentul apocaliptic al oamenilor de ştiinţă: Extincţia are loc de 1.000 de ori mai rapid decât ar trebui

    Decoperirile recente arată că rata extincţiei este de 1.000 de ori mai mare decât era în trecut. Acestea sunt accentuate de disparţia mediilor de trai a unor specii, de vânătoare, de schimbările climatice şi de boli.

    Mai mult, amfibienii dispar de 45.000 de ori mai repede decât o făceau în trecut.

    Când cunoscutul rinocer alb, Sudan, a fost omorât de cei care aveau grijă de el la începutul anului acesta, evenimentul a confirmat extincţia uneia dintre cele mai simbolice subspecii din lume. În ciuda eforturilor organizaţiilor din toată lumea de a menţine specia şi de a o proteja, dispariţia pare inevitabilă, potrivit Quartz.

    În primul rând, acest fenomen ar trebui oprit sau amânat deoarece există argumente practice cu privire la pierderea biodiversităţii. Mai multe specii ajută ecosistemul să reziste în faţa schimbărilor. În schimb, ecosistemele menţin sănătaeta relativă a planetei şi furnizeză servicii esenţiale bunăstării umane. Pădurile şi mlaştinile previn  agenţii poluanţi să intre în rezervele de apă, în timp ce copacii ajută şi la protecţia terenurilor în faţa furtnurilor.

    În plus, studiile arată că în zonele urbane în care vegetaţia este redusă, frecvenţa bolilor mentale este mai mare. O pierdere constantă a biodiversităţii, va lăsa omenirea fără aceste servicii.

    În această lumină, distrugerea mediului prin extracţia de resurse şi prin schimbările vaste pe care le-au efectuat oamenii asupra naturii va livra o factură mare omenirii în timp.

    Lumea nu a mai resimţit aceste afecţiuni în acelaşi timp, şi este un risc major să ne asumăm că putem distruge planeta şi să menţinem în viaţă toţi cei 7 miliarde de oameni care trăiesc pe ea, scrie publicaţia americană.

    Studiile realizate asupra speciilor vulnerabile arată că, printr-o analiză atentă a caracteristicilor, putem prezice cât de mare este şansa ca o specie să dispară sau nu.

    Animalele de dimensiune mare, spre exemplu, sunt mai predispuse la dispariţie – acest lucru fiind valabil şi pentru speciile de la capătul superior al lanţului trofic.

    Contraargumentele spun că nu ar trebui să ne fie frică de dispariţii pentru că face parte din „procesul natural”.

     

  • Digitalizarea, noul trend în farma

    La această soluţie s-a gândit Doctrina, un start-up din Slovenia, care a dezvoltat în anul 2012 o platformă online cu acelaşi nume ce facilitează interacţiunea directă a companiilor farmaceutice cu profesioniştii din această industrie – farmacişti, asistenţi de farmacie şi medici, prin intermediul conţinutului video. Din anul 2014, platforma Doctrina.biz este disponibilă şi în România, aceasta fiind practic o soluţie de marketing B2B (business to business) pentru digitalizarea comunicării în industria farma.

    „Demersul este unul relativ nou pentru piaţa de profil. În România, Doctrina este singura platformă de interacţiune directă şi bidirecţională cu specialiştii din domeniu, iar la nivel european mai sunt doar 1-2 proiecte similare”, a explicat Doru Mircea, antreprenorul local care a adus Doctrina în România în regim de franciză. De altfel, România a fost prima ţară în care s-a extins start-up-ul, după ţara de origine.

    Cum a ajuns însă soluţia dezvoltată de Doctrina să fie disponibilă şi în România? Povestea începe cu un SMS primit de Doru Mircea, de profesie medic, dar care şi-a dedicat întreaga carieră industriei farma, în urma unei întâlniri avute cu reprezentanţii start-up-ului din Slovenia, la insistenţele unui cunoscut.

    „Am plecat de la întâlnire cu gândul că aş putea dezvolta local un proiect similar, însă calculele pe hârtie mi-au arătat că investiţia ar fi fost prea mare, iar timpul de dezvoltare s-ar fi ridicat la peste un an. Aşa că, atunci când am primit prin SMS propunerea de a deveni partenerul Doctrina în România, am continuat discuţia”, povesteşte Doru Mircea. El a terminat Facultatea de Medicină la Târgu-Mureş, însă nu a profesat ca medic, ci a ales industria farma, vânzările şi marketingul ca direcţie de dezvoltare a carierei. Astfel, după mai bine de 15 ani în domeniul farma, în marketing şi vânzări, a luat calea antreprenoriatului într-un proiect dezvoltat alături de Cătălin Chiş, proprietarul grupului de firme APS. Era anul 2011 şi împreună au pus bazele Business Academy, o şcoală de vânzări. De altfel, persoana de legătură cu start-up-ul Doctrina din Slovenia a fost chiar un fost cursant al Business Academy.
    „Am mers la întâlnire mai mult din curiozitate, însă am realizat că soluţia propusă de Doctrina rezolva multe dintre provocările cu care mă confruntam în calitate de manager în farma”, a punctat el.

    Ca atare, Doru Mircea s-a hotărât să aducă Doctrina şi pe piaţa locală şi a negociat cu start-up-ul sloven să nu plătească taxa de franciză, care în prezent se ridică la circa 40.000 de euro, în condiţiile în care România era prima ţară în care se extindea proiectul. Împreună cu partenera sa Ioana Mircea, antreprenorul local a investit 60.000 euro pentru a susţine dezvoltarea Doctrina în România, banii fiind alocaţi în principal pentru marketing astfel încât să poată atrage în platformă specialiştii din domeniu. În prezent, pe lângă Slovenia şi România, platforma Doctrina mai este disponibilă şi în Croaţia, Polonia, Rusia, Marea Britanie şi Turcia, având în total peste un milion de utilizatori din industria farma.

    „După primii ani de funcţionare, Doctrina.biz acoperă 70% dintre farmaciştii şi asistenţii de farmacie din România, care sunt deja înscrişi în platformă. Anul trecut am triplat şi numărul medicilor înscrişi în platformă. De asemenea, am diversificat serviciile către producţie, consultanţă şi alte unelte de digital marketing, astfel încât prezentările disponibile în platformă să fie cât mai performante şi mai interesante pentru audienţă, specialiştii din industria sănătăţii”, a precizat Doru Mircea. El a adăugat că în ultimii doi ani, obiectivul Doctrina a fost creşterea engagementului şi mai puţin creşterea numărului de farmacişti. „Există, bineînţeles, o dinamică naturală, avem în fiecare zi utilizatori noi în platfomă, 10-15 conturi. Însă, în paralel, dezactivăm conturi pasive, rezultând o creştere netă de câteva zeci de utilizatori lunar. Interacţiunea şi vizualizările complete reprezintă cel mai important indicator pentru noi.”

    În primele luni ale acestui an, procentul farmaciştilor şi asistenţilor de farmacie care au urmărit complet cel puţin o prezentare de produs sau brand farmaceutic prin platforma Doctrina.biz a crescut la 50%, respectiv la 53%. „O prezentare este vizualizată complet în medie de 5.000 de farmacişti, asistenţi de farmacie şi medici, care răspund ulterior întrebărilor pe care le adresăm pentru feedback.”

    Doctrina lucrează la nivel global cu cele mai mari companii farmaceutice din lume, cum ar fi GSK, Novartis, Roche sau Pfizer, iar în total pe platforma din România sunt disponibile în prezent 50 de prezentări, pe care utilizatorii le pot urmări pentru informare şi training. Iar conţinutul este actualizat cu periodicitate, în fiecare lună fiind circa 2-3 noi prezentări active în platformă.

    „Practic, producătorii de medicamente realizează, alături de noi de cele mai multe ori, videouri de prezentare sau cu un conţinut educativ pentru farmacişti şi medici, care este apoi transmis în platformă şi urmărit de acest public specializat”, a menţionat Doru Mircea.

    Care este însă modelul de business din spatele Doctrina.biz? Acesta se bazează pe rezultate, compania farmaceutică plătind doar vizionările întregului material. La finalul fiecărei prezentări se generează un scurt chestionar celor care au urmărit prezentarea, pentru ca reprezentanţii Doctrina să se asigure că a fost înţeles conţinutul şi urmărit cu atenţie.

    „Tarifele sunt personalizate, în funcţie de client, portofoliul de produse, patologia căreia se adresează şi serviciul ales. Cel mai apreciat aspect de către clienţi este că noi asigurăm clientului un interes minim garantat din partea audienţei targetate, pentru materialul transmis”, a punctat el.

    Medicii şi farmaciştii nu plătesc însă nicio taxă de însciere în platformă. Odată înscrişi, aceştia au acces gratuit la conţinutul din platformă, Doctrina.biz fiind pentru ei o formă de informare, educare şi specializare constantă.

    Anul trecut, afacerile locale ale Doctrina s-au situat la 220.000 euro, România plasându-se astfel pe locul doi ca venituri în rândul ţărilor europene în care este disponibilă platforma, pe primul loc fiind ţara de origine, Slovenia.

    „Un procent foarte mic din business este generat momentan de consultanţă şi suport în realizarea prezentărilor video, însă reprezintă sub 10% din total.”
    În 2018, numărul de proiecte dezvoltate de Doctrina în România a crescut cu 10% faţă de 2017, pe fondul diversificării serviciilor digitale şi consolidării audienţei.

    Anul acesta, Doctrina are în plan să-şi majoreze veniturile locale cu 30%, la 300.000 euro, în condiţiile în care mizează pe atragerea de noi clienţi ca urmare a dezvoltării portofoliului de servicii şi a creşterii interesului industriei faţă de oportunităţile digitale.

    „Creşterea digitalului pe acest segment de clienţi este într-un ritm destul de lent comparativ cu alte ţări europene, deşi interesul din partea profesioniştilor din sănătate pentru conţinut este cel mai ridicat din regiune. Este un paradox – farmaciştii vor să se informeze online, printr-o platformă specializată a celor din industrie, însă producătorii şi companiile farma nu sunt încă la fel de pregătiţi să iasă din zona de confort şi să renunţe la vechile tactici, chiar dacă acestea nu sunt la fel de cost-eficiente şi nici măcar măsurabile, cum este digitalul”, spune Doru Mircea, făcând referire la faptul că industria farma din România alocă în continuare circa 90% din bugetele de marketing către canalele tradiţionale de comunicare, TV-ul, radioul şi evenimentele tip simpozion, conferinţă sau congres.
    În ceea ce priveşte planurile de viitor ale Doctrina, acestea vizează furnizarea de servicii complete de digital marketing şi social media marketing, atât cu target de audienţă profesioniştii din sănătate, cât şi consumatorii. Reprezentanţii locali ai Doctrina lucrează îndeaproape cu dezvoltatorii din Slovenia, pentru optimizarea platformei şi introducerea de funcţionalităţi noi. „În plus, a fost dezvoltată o extensie a platformei Doctrina, sub numele Doctrina Academy, care are deja peste un milion de profesionişti abonaţi din întreaga lume. Scopul Doctrina Academy este de a oferi cursuri online on demand, plătite de profesionişti. Temele cele mai solicitate sunt cardiologie, diabet, oncologie”, a menţionat Doru Manea.

    „În România, ne propunem să dezvoltăm conţinut în limba engleză, împreună cu autori români, pe care să îi promovăm la nivel mondial”, a conchis el.

    Bilanţ în medicină digitală

    În prezent, în România sunt peste 8.000 de farmacişti, 7.000 de asistenţi de farmacie şi 2.000 de medici înregistraţi ca utilizatori în cadrul platformei Doctrina.biz. Anul trecut, 44% dintre farmaciştii înregistraţi şi 50% dintre asistenţii de farmacie au urmărit complet cel puţin o prezentare de produs sau brand farmaceutic prin platforma Doctrina.biz. În medie, prezentările din platforma Doctrina.biz au fost urmărite în 2018 de către 4.500 farmacişti, asistenţi de farmacie şi medici.

  • Se adună nori negri asupra Europei: Lira sterlină scade rapid după ce Banca Angliei a anunţat că se aşteaptă la creştere economică zero pentru T2 2019

    Banca Angliei a anunţat joi că menţine nivelul de dobândă la 0,75% în contextul în care există posibilitatea ca Marea Britanie să iasă din Uniunea Europeană fără un acord, potrivit CNBC.

    Banca centrală a redus şi previziunea de creştere economică pentru al doilea trimestru din 2019 la zero, şi a scos în evidenţă din nou riscurile globale generate de conflictul comercial SUA-China, corelate cu şansele slabe de a încheia un acord Brexit.

    Lira sterlină s-a depreciat cu 0,4% după anunţul Băncii Angliei.

    Oficialii băncii centrale au mai vorbit în trecut de necesitate unor costuri de împrumut mai ridicate în viitorul apropiat, însă guvernatorul Mark Carney a spus că Comitetul de Politică Monetară a votat în unanimitate menţinerea dobânzilor la 0,75%.

     

     

  • Cum se infiltreazã cleptocratia ruseascã în America partea a II-a

    Chiar actualul preşedinte, Donald Trump, un „oligarh” al imobiliarelor înainte de a deveni politician, pare să fi avut o slăbiciune pentru ruşii bogaţi. Despre cum cleptocraţia rusească se infiltrează în America scrie The Atlantic. În 2017, Reuters a examinat vânzarea proprietăţilor Organizaţiei Trump din Florida şi a constatat că 77 dintr-un total de 2.044 erau deţinute de ruşi. Dar aceasta era probabil o imagine incompletă. Mai mult de o treime din unităţi au fost vândute unor entităţi corporative, care pot ascunde cu uşurinţă identitatea adevăratului proprietar. După cum remarcă Oliver Bullough, „ar fi putut la fel de bine să-i aparţină lui Vladimir Putin“. În jurul perioadei în care Trump s-a instalat cu familia la Casa Albă, scutirea „temporară“ a proprietăţilor imobiliare de la aplicarea Patriot Act a intrat în al cincilea an. Fără a stabili cineva ceva formal, excepţia a devenit ceva permanent.
    Războiul împotriva cleptocraţiei a ajuns între timp pe un alt front. Dacă plutocraţii străini au rămas în mare parte neatinşi, ajungând să se simtă ca acasă în SUA, plutocraţii americani dornici să-şi ascundă averile în străinătate au dat de probleme noi. În 2007, Statele Unite au avut unul dintre momentele de claritate morală, creat de confesiunile unui bancher numit Bradley Birkenfeld, care a venit de bunăvoie la Departamentul de Justiţie. (El şi-a prezentat ulterior povestea într-o carte numită Bancherul lui Lucifer.) Ceea ce a divulgat în mod liber procurorilor descria eforturile sale de a recruta clienţi în numele UBS, o bancă gigant din Elveţia.
    Birkenfeld a descris modul în care şi-a făcut loc în inima aurită a plutocraţiei americane, participând la regate de iahturi şi expoziţii ale unor artişti cu sponsori bogaţi. Acolo, se amesteca printre cei bogaţi şi deschidea conversaţii. „Ce pot eu să fac pentru dumneavoastră este zero“, spunea el, oprindu-se apoi pentru a pregăti lovitura de graţie: „De fapt, sunt trei zerouri. Impozitul pe venit zero, impozitul pe veniturile din capital zero şi impozitul pe moşteniri zero“. Abordarea lipsită de subtilităţi a lui Birkenfeld avea un succes sălbatic, la fel ca banca lui, de altfel. Ca parte a unui acord cu Departamentul de Justiţie, UBS a recunoscut că ascundea de autorităţile fiscale americane active în valoare totală echivalentă cu aproximativ 20 de miliarde de dolari.
    Valoarea mare a cash-ului ascuns a înfuriat Congresul. În 2010, legislativul american a adoptat Foreign Account Tax Compliance Act (FATCA), o lege cu tente morale.  Niciodată o bancă străină nu va mai putea să deţină bani americani fără să notifice autorităţile fiscale – sau fără a risca o amendă care ar băga-o în mormânt.
    Aici s-a văzut munca leadership-ului anticorupţie – şi ambiguitatea americană în toată splendoarea ei. Potrivit unui puternic mit de excepţionalism american, naţiunea se mândreşte cu o igienă financiară superioară şi cu o cultură solidă a bunei guvernări. Într-adevăr, guvernul american a acordat mai multă atenţie spălării banilor decât poate oricare altă naţiune de pe planetă. Însă ştacheta nu este foarte sus, iar vigilenţa are limitele sale. În 2011, administraţia Obama a încercat să colecteze mai multe informaţii despre conturile bancare ale străinilor şi să împartă banca de date cu ţările de origine. Dar băncile – alături de lobbyiştii lor şi de intelectualii care le promovează – au lucrat furibund pentru a preveni extinderea. Un asociat al Fundaţiei Heritage a denunţat standardele propuse ca fiind „imperialism fiscal“. Preşedintele Asociaţiei Bancherilor din Florida a spus: „Într-un moment în care încercăm să creăm locuri de muncă şi să reducem povara întreprinderilor, aceasta este o chestiune greşită“.
    Asociaţiile bancherilor din Texas, California şi New York au intervenit şi ele. Efortul nu a ajuns nicăieri în Congres. Membrii elitei profesionale americane au concurat să-şi vândă serviciile cleptocraţilor, trecând peste interdicţiile etice. Modelul s-a repetat atunci când Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, atrasă de forma iniţială a FATCA, a luat prototipul Congresului şi l-a extins: în fiecare an, băncile vor raporta conturile străine autorităţilor fiscale din ţara de origine a titularilor de cont. Dacă fiecare naţiune ar fi semnat standardele OCDE, efectul ar fi fost o lovitură dată paradisurilor fiscale care ar fi distrus infrastructura vitală ce permite banilor cleptocraţilor să curgă neobservaţi. În cele din urmă, Statele Unite au fost singurele care au refuzat să adere la acordul OCDE, finalizat în 2014.
    Această încăpăţânare era pe cale să submineze tot ceea ce ţara făcuse pentru a lupta împotriva banilor murdari: în timp ce SUA pot solicita băncilor din aproape orice altă ţară informaţii financiare despre cetăţenii americani, nu au obligaţia de a oferi altor ţări informaţii de aceeaşi natură. „Statele Unite s-au impus cu forţa asupra restului lumii în încercarea de a distruge secretul bancar“, scrie Bullough, „dar nu şi-au aplicat aceleaşi standarde.“ Un avocat din Zürich a descris frumos, pentru Bloomberg, consecinţele: „Cât de ironic, ba nu, cât de pervers este că SUA, care au condamnat ca o inchiziţie băncile elveţiene, au devenit ţara secretului bancar… Auziţi un sunet puternic de aspiraţie? Este sunetul banilor care se grăbesc să vină în SUA“.
    Cu puţin timp înainte ca SUA să refuze să semneze standardele OCDE, o sucursală a băncii exclusiviste Rothschild a fost deschisă la etajul 12 al unei clădiri din Reno, Nevada, departe ca distanţă şi spirit de sediul central din Paris. Numele băncii nu era anunţat de nimic de pe exteriorul clădirii şi nici măcar trecut în afişajul din lobby. Imediat după deschiderea avanpostului de la Reno, unul dintre directorii executivi ai băncii a făcut prezentarea serviciilor noii filiale posibililor clienţi din San Francisco. Ceea ce a făcut prezentarea atât de memorabilă au fost ideile incluse într-un proiect văzut de Bloomberg. Documentul făcea clare motivele pentru care străinii bogaţi ar trebui să-şi aducă banii în Nevada: statul american este locul ideal pentru a-şi ascunde averile de guverne şi pentru evitarea plăţii impozitelor în SUA.
    Proiectul evidenţia un adevăr pe care bancherii nu-l recunosc de prea multe ori în public, şi anume că Statele Unite au „prea puţin chef“ să ajute guvernele străine să recupereze bani spălaţi în interiorul graniţelor americane. De fapt, SUA au devenit „cel mai mare paradis fiscal din lume“. (Banca a spus că aceste declaraţii au fost eliminate înainte ca prezentarea să fi ajuns la clienţi, deoarece acestea nu reflectau viziunea reală a băncii.)
    Ceea ce s-a schimbat nu a fost doar structura de reglementare. Şi comportamentul elitei americane s-a schimbat. Membrii clasei profesionale s-au bătut pentru a-şi vinde serviciile către cleptocraţi. În această competiţie, au ignorat vechile interdicţii etice, iar presiunea a fost crescută pentru a testa limitele legii. O colecţie de videoclipuri de pe internet, filmate în 2014, ilustrează acest colaps moral. În clipuri apare un bărbat prezentat ca Ralph Kayser, un german care dezvăluie numai cele mai elementare detalii despre sine, recitate într-o engleză cu un uşor accent. Însă nu-i este arătat niciodată chipul. Personajul prezintă o succesiune de întâlniri cu 13 firme de avocatură din Manhattan, în care se angajează în discuţii glumeţe pentru ca apoi să îşi anunţe scopul. Lucrează pe postul de consilier al unui oficial guvernamental din „una dintre ţările bogate în minerale din Africa de Vest“, explică el. De-a lungul carierei, oficialul a devenit destul de bogat. „Companiile sunt dornice să facă rost de minerale rare sau alte materii prime. Şi astfel plătesc cu nişte bani speciali pentru asta. Nu i-aş numi «mită». Aş spune «bani de facilitare».
    Clientul lui Kayser, continuă el, îmbătrâneşte şi – pentru că soţia clientului a dorit dintotdeauna un apartament clasic în New York, iar clientul căuta să cumpere un Gulfstream şi un iaht – are brusc nevoie să-şi aducă banii în Statele Unite. Clientul preferă ca achiziţiile să rămână secrete pentru a nu atrage atenţia în ţara sa de origine. „Ar părea cel puţin foarte, foarte jenant.“ Kayser nu face niciun efort să-şi ascundă dorinţa de a transfera fonduri suspecte.
    Kayser este de fapt un personaj creat de Global Witness, un ONG din Londra. Actorul este echipat cu o cameră bine ascunsă pentru a-i surprinde pe avocaţii americani manifestându-şi înclinaţiile etice. Deşi niciunul dintre avocaţii vizitaţi de Kayser nu îl iau pe acesta de client, iar câţiva spun că au nevoie de mai multe informaţii despre sursa averii oficialului, doar unul refuză în mod categoric să discute despre modalităţile prin care pot fi transferaţi banii. Trebuie spus că personajul Kayser nu a ales birourile lui Saul Goodman – avocatul crimei organizate dintr-un serial celebru. Ţintele sale includ avocaţi de la firmele cu tradiţie.
    Bineînţeles, ei înţeleg riscurile mutării banilor suspecţi în New York. Un avocat îi spune lui Kayser: „Trebuie să fiu foarte atent. Nu vreau să fac ceva care să mă facă să pară că spăl bani. Asta m-ar costa licenţa – şi eu pur şi simplu nu fac asta“. Dar ce fel de standarde respectă în general nu este clar. „Când primesc bani de la ceilalţi clienţi, banii vin întotdeauna cu un nume ciudat pe ei. Nu pun niciodată întrebări“, recunoaşte avocatul. Un alt avocat anunţă cu blândeţe: „Ei nu trimit avocaţi la închisoare pentru că noi conducem ţara. Încă suntem membri ai unei clase privilegiate în această ţară“.
    Pericolele corupţiei au fost o obsesie pentru fondatorii Statelor Unite. Madison a menţionat corupţia de 54 de ori într-un carnet de notiţe din 1787.
    Global Witness a realizat experimentul pentru a sublinia complicitatea firmelor mari de avocatură în răspândirea cleptocraţiei. Însă filmările oferă şi o antropologie primară a unei elite americane. O profesie ca avocatura are coduri etice foarte dezvoltate, dar aceste standarde par să fi scăzut în ultimii ani. Chiar şi cele mai prestigioase firme simt fiori când se gândesc la supravieţuirea modelului lor de afaceri bazat pe preţuri ridicate, care a fost puternic afectat de criza financiară din 2008 şi de valul de reduceri de costuri care a urmat în sectorul corporate. Puseuri de lăcomie au existat cu siguranţă în lumea firmelor de avocatură consacrate, dar simţul luptei darwiniste şi normele unei elite globale au erodat limitele. Aceiaşi parteneri care şi-au dat afară colegii cu mai multă cruzime decât înainte par a fi pregătiţi să adopte o atitudine mai permisivă faţă de clienţii pe care cândva i-ar fi respins.
    Această decădere a fost pe deplin vizibilă în ancheta lui Robert Mueller. S-a văzut cum firma Skadden, Arps, Slate, Meagher & Flom, un pilon robust al profesiei de avocat, s-a pus în slujba cleptocraţiei. Gregory Craig, un partener al firmei din 2010 până în 2018, a fost consilier la Casa Albă în mandatul preşedintelui Barack Obama. El era omul responsabil cu protejarea integrităţii preşedinţiei. La Skadden, el a supravegheat crearea unui raport care a fost folosit pentru a justifica arestarea de către preşedintele ucrainean Victor Ianukovici a principalului adversar politic pe motive considerate de mulţi ca foarte dubioase. (Firma, potrivit mărturiei din investigaţia lui Mueller, a declarat în mod privat că dovezile care susţin arestarea au fost „practic inexistente“.) Un alt avocat care a lucrat pentru Skadden a pledat vinovat că a minţit procurorii în timpul anchetei echipei lui Mueller privind activitatea firmei pentru preşedintele Ucrainei.
    Ucrainenii au angajat Skadden printr-un intermediar, consilierul politic Paul Manafort, acum în închisoare. Cândva, ar fi fost posibil ca Manafort să fie considerat un caracter deviant abject de la Washington – lobbyistul cu cele mai scăzute standarde, dispus să preia cei mai dubioşi clienţi. Însă Mueller a expus cât de strâns legată de elita permanentă din Washington a fost munca lui Manafort făcută în numele cleptocraţilor ucraineni. Manafort a subcontractat o parte din activităţile sale de lobby firmei lui Tony Podesta, probabil cel mai puternic agent de influenţă democrat al generaţiei sale. Apoi, Manafort a angajat Mercury Public Affairs, unde a avut de-a face cu lobbystul Vin Weber, fost congresman republican, fost preşedinte al Fundaţiei Naţionale pentru Democraţie şi un personaj investigat de Muller pentru colaborarea cu prorusul Ianukovici.