Tag: puscarie

  • Afaceristul Sorin Ovidiu Vântu rupe tăcerea: “Dacă statul român m-ar fi prins cu ce am făcut, făceam puşcărie pe viaţă

    “Dacă statul român m-ar fi prins cu ce am făcut, făceam puşcărie pe viaţă. Habar n-are ce-am făcut şi pentru ce aş fi meritat să fac închisoare. A inventat nişte cauze în schimb şi cu aceste cauze m-a arestat, nu cu ce am făcut cu adevărat. Eu nu reclam faptul că am făcut închisoare, meritam să fac închisoare. Oho, şi încă mulţumesc lui Dumnezeu că am scăpat ieftin. Şi nu numai eu. Enorm de mulţi oameni pe care îi vedeţi pe prima scenă de business, politică, administrativă a ţării ar merita, la fel cum recunosc eu, să facă închisoare zeci de ani de-acum înainte. Dar un stat puternic înseamnă un stat care aplică legea. Nu DNA-ul este de vină atunci când greşeşte, ci judecătorii obedienţi care nu semnalează greşelile DNA-ului. Ori de frică, ori că sunt ofiţeri acoperiţi, ori din nepricepere, cauţionează orice decizie a procurorilor de la DNA. Ei sunt răul în sistemul judiciar, nu procurorii”, a declarat Vântu, conform sursei citate.

    Interviul complet: adev.ro/nfywuk

    Magistraţii Tribunalului Ilfov au decis în luna noiembrie eliberarea condiţionata din inchisoare a omului de afaceri, condamnat la doi ani de închisoare pentru favorizarea infractorului. În 24 septembrie 2012, Vîntu a fost trimis în judecată în dosarul privind devalizarea Fondului Naţional de Investiţii (FNI), fiind acuzat de spălare de bani şi instigare la delapidare. Suma de 7.289.406 de dolari, stabilită la data prăbuşirii FNI, supusă procesului de spălare a banilor urmează să fie confiscată de la Vîntu, au precizat procurorii. Omul de afaceri a fost deferit justiţiei de procurorii Parchetului instanţei supreme şi într-un alt dosar, alături de Liviu Luca, Octavian Ţurcan şi foştii directori Petromservice Gheorghe Şupeală şi Zizi Anagnostopol, pentru spălare de bani şi delapidarea companiei, prejudiciul produs fiind estimat la peste 83,5 milioane de euro.

     

  • Identificarea vinovaţilor înseamnă o treabă făcută pe jumătate

    Concret, săptămâna trecută Alexander Stubb a acuzat, într-o declaraţie acordată CNBC, compania Apple că a distrus economia ţării. „iPhone-ul a omorât Nokia, iar iPad-ul a distrus industria de hârtie“, spune Stubbs. Nokia şi hârtia sunt importante pentru economia finlandeză, producătorul de telefoane mobile fiind cea mai importantă companie din Finlanda până în 2007, atunci când Apple a lansat prima generaţie de iPhone. În anii ce au urmat, Nokia a intrat în declin, a fost cumpărată de Microsoft, restructurată, iar businessul a fost reorientat spre servicii şi reţele.

    Stubbs i-a acuzat pe cei de la Apple, cu toate că piaţa de smartphone-uri este dominată de Samsung şi de Android. Are totuşi dreptate într-o oarecare măsură, pentru că iPhone este produsul care a lansat o piaţă. Premierul greşeşte când acuză competiţia, când de fapt greşeala este în propria curte. Ştabii de la Nokia ar fi trebuit să intuiască schimbarea şi să încerce să se schimbe, să se adapteze; Nokia a trăit aceeaşi schimbare care se produce şi în industria media, de exemplu, schimbare care se lasă cu numărul cuvenit de victime.

    Demersul premierului finlandez, despre care cred că este bine intenţionat şi că, oricum, declaraţia a fost scoasă din context, ca să folosesc şi un clişeu, seamănă în bună măsură cu activitatea politicianistă dâmboviţeană, mult grăbită în a identifica vinovaţi, superlentă şi ineficientă, deloc doritoare în a găsi soluţii. Şi, pentru a vă convinge, spicuiesc alandala din catalogul vinovăţiilor locale, aşa cum apar în arhiva agenţiei Mediafax: „Bănicioiu: Vinovaţii pentru cele 400.000 de doze de vaccin antigripal neconform vor plăti“; „Ponta: La STS trebuie asumată răspunderea de către conducere, este greu de găsit un operator vinovat“; „Boc: Guvernul este vinovat pentru taxele pe care le impune românilor, nu FMI“ (anul este 2013); „Mencinicopschi: Nu mă simt vinovat, privatizarea a fost făcută de ADS; voi ataca decizia instanţei“; „Viceprimarul Capitalei, despre copilul omorât de câini: Vinovat este cel care are spaţiul privat“; „Boagiu: Nimeni nu se face vinovat de modul în care au fost deszăpezite drumurile şi calea ferată (februarie 2012)“; „Giurgea (PDL) îşi cere scuze după ce a afirmat că Verestoy ar fi vinovat de despăduriri din Harghita“ (octombrie 2010); „Directorul Administraţiei Bazinale Mureş: Verestoy, vinovatul numărul 1 de despăduririle din Harghita“ (septembrie 2010); „Iliescu: Băsescu e vinovat pentru anarhia şi lipsa de comunicare dintre instituţii“; „Sulfina Barbu: Adomniţei, vinovat de violenţa în şcoli, pentru că nu are strategie în domeniu“. Mă opresc aici, veţi fi prins ideea: mult zgomot degeaba pentru nimic.

    Fără să mai caute vinovaţi, colegii de la Ziarul Financiar au lansat proiectul „România 5%“, menit să creeze o platformă de relansare economică a României care să asigure o creştere anuală de 5%, timp de cel puţin un deceniu. Cum în vara aceastui an şi Business Magazin a avut o copertă pe care scria, simplu, 5%, reiterez căteva din ideile de atunci: un program naţional de combatere a sărăciei, sprijin pentru antreprenoriat şi pentru fermieri, recalificare pentru şomeri, taxe omeneşti, toate chestiunile simple care formează premisele unei dezvoltări durabile. Cu bugete multianuale, cu planuri şi gândire pe termen lung, cu mai puţine studii de fezabilitate şi cu mai multe rezultate concrete, fără clientelism politic, construind, în schimb, o elită economică şi culturală. Soluţiile crizelor pe care le traversăm nu sunt ascunse în cine ştie ce formule complicate, ar fi de ajuns ca oamenii să-şi facă bine treaba, să le pese.

    Identificarea vinovaţilor înseamnă o treabă făcută pe jumătate.

    Fără tablou, dar cu coperta de atunci, simplă ca o operă de artă.

  • Judecarea contestaţiei lui Mihai Stoica, amânată: “Fac puşcărie degeaba”

     Curtea de Apel Bucureşti (CAB) a decis să amâne judecarea contestaţiei în anulare formulată de Mihai Stoica întrucât avocaţii acestuia au depus la dosar minuta unei decizii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) privind aplicarea prescripţiei penale. Potrivit acestei decizii, prescripţia este o instituţie autonomă, motiv pentru care magistraţii o pot aplica în funcţie de Codul penal – fie cel vechi, fie cel nou – în funcţie de cel care îi este mai favorabil inculpatului.

    Judecătorii CAB au decis să amâne discutarea acestei contestaţii pentru că motivarea deciziei ICCJ nu a fost publicată în Monitorul Oficial. La auzul acestei decizii, Mihai Stoica a ţinut să precizeze că judecătorilor le este uşor să vorbească, însă el stă în puşcărie.

    “Sunt singurul condamnat căruia nu i s-a cerut pedeapsă. Ministerul Public n-a cerut pedeapsă în cazul meu. Vă este uşor să amânaţi, dar eu fac puşcărie degeaba. (…) Am venit de la ora 6.00 dimineaţa, pentru ca dumneravoastră să amânaţi acum. E uşor de vorbit, însă eu stau la puşcărie”, a spus fostul manager general al echipei Steaua Bucureşti.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Dan Voiculescu a câştigat

    Dan Voiculescu, 5 ani cu executare, nu-i aşa că sună tare?

    Dar 10 ani, cum sună? Atâţia au trecut de când Voiculescu (nu-i mai zic Varanul,căci a ajuns o vorbă de alint) a făcut manevra de zeci de milioane de euro cu Institutul de Cercetări Alimentare, pe care instanţa a considerat-o, în fine, penală. În tot acest timp, Voiculescu a probat trecutul sau hocheistic patinând cu piruete pe tribunalele din România, băgându-se şi scoţându-se din Parlament mai repede decât scria note informative la Securitate. E greu de presupus că nu va trage de timp cu acelaşi talent şi de-acum înainte, la apeluri, recursuri şi chichiţe avocăţeşti.

    Deci, vreo 12 ani,Voiculescu se va fi bucurat de roadele afacerii ICA. Apoi se apropie de 70 de ani. Şi, la 70 de ani, ce puşcărie să mai facă? Câteva luni, ca Adrian Năstase?

    Citiţi opinia întreagă a lui Cristian Tudor Popescu pe gandul.info

  • George Copos, condamnat la patru ani de închisoare cu executare în dosarul Loteria I

    Decizia instanţei Judecătoriei Sectorului 2 nu este definitivă, putând fi contestată la Tribunalul Bucureşti.

    În dosarul Loteria I, omul de afaceri George Copos, patron al echipei de fotbal Rapid Bucureşti şi acţionar la firme din grupul Ana, a fost trimis în judecată în iunie 2006, la puţin timp după ce şi-a dat demisia din funcţia de vicepremier. El a fost acuzat de DNA de o fraudă de peste un milion de euro.

    Cititi mai multe despre omulde afaceri George Copos si in articolul Adevărul despre George Copos

    Alături de el sunt judecaţi, pentru evaziune fiscală, Gilio Giuzepe Roza, acţionar la Ana Electronic, Ana Group, Ana Pan, administrator unic, director la societatea Rom Tour G.M. Impex şi membru fondator al Fundaţiei “ProRapid”, precum şi Stelian Ioan Raţiu (administrator la firma Transilvania International).

    Totodată, au fost trimişi în judecată Nicolae Cristea, fost director general şi preşedinte al Consiliului de Administraţie în cadrul Companiei Naţionale Loteria Română, membru fondator al Fundaţiei ProRapid, şi Gabriel Rogoveanu, agent imobiliar la firma Euroest Invest, pentru complicitate la evaziune fiscală.

    Potrivit anchetatorilor, în perioada iulie-decembrie 2004, Copos, în calitate de asociat şi preşedinte al Consiliului de administraţie în cadrul Ana Electronic, împreună cu Roza şi cu sprijinul lui Cristea şi Rogoveanu, s-ar fi sustras de la plata obligaţiilor fiscale, aducând bugetului de stat un prejudiciu de 39.461.121.820 de lei (peste un milion de euro, la valoarea cursului de schimb de la acea dată).

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Povestea hackerului de 26 de ani TERORIZAT de americani. S-a SINUCIS după ce risca să fie condamnat la 35 de ani de puşcărie

    Au apărut deja multe articole în care Aaron Swartz este prezentat fie ca un geniu al informaticii, fie ca un hacker genial. Cum “genial” a devenit un loc comun (se aplică deopotrivă lui Einstein sau unei perechi de pantofi), poate merită să detaliem puţin chestiunea. Fiu al unui informatician şi antreprenor IT, Aaron şi-a început devreme cariera. La 13 ani a dezvoltat un sistem pentru o enciclopedie web asemănătoare cu Wikipedia, pentru ca la 15 ani să devină membru al unui grup de lucru din cadrul W3C însărcinat cu elaborarea specificaţiilor RSS 1.0 (RFC 3870 îi aparţine).

    A abandonat Universitatea Stanford după un an de studii pentru a fonda compania Infogami, cu sprijinul incubatorului Y Combinator. A creat o platformă wiki şi apoi a fuzionat cu un alt startup pentru a crea Reddit, care a devenit cel mai popular serviciu de “social news” din web. Când Reddit a fost cumpărat de Condé Nast, Aaron a lucrat o vreme la Wired, dar un an mai târziu a plecat pentru a crea împreună cu Simon Carsternsen serviciul Jottit. A mai realizat pe cont propriu un framework pentru aplicaţii web numit web.py (utilizat de numeroase situri) şi a dezvoltat arhitectura pentru Open Library, un proiect online care îşi propune să creeze o pagină web pentru fiecare carte publicată vreodată.

    Însă latura tehnică este doar o faţetă a personalităţii lui Aaron Swartz, pentru că cealaltă (cea care ne interesează aici) este profilul său de activist pentru libertatea informaţiei. Încă de la 15 ani a fost implicat în crearea licenţei publice Creative Commons, cu care ocazie s-a împrietenit cu reputatul profesor Lawrence Lessig, autorul cărţii de referinţă “Free Culture”. A fost fondatorul grupului online Demand Progress, care reuneşte peste 500 de organizaţii de activişti împotriva cenzurii în internet, cu un număr de membri estimat la peste un milion.

    Alături de Demand Progress, Aaron Swartz a fost o figură proeminentă a campaniei împotriva controversatelor reglementări SOPA şi PIPA (şi, prin extensie, ACTA), cu care ocazie peste 100.000 de situri web au afişat proteste pe pagina de intrare. De asemenea, Aaron a colaborat cu Rootstrikers (o organizaţie de activişti care luptă împotriva corupţiei politice în SUA) şi Avaaz (o organizaţie globală care activează în domenii diverse, în special prin petiţii şi campanii online).

    În 2008, Aaron a descărcat circa 18 milioane de documente din arhiva Curţii Federale a Statelor Unite, pe care le-a donat grupului Public.resource.org spre publicare online. Fiind produse de guvern, documentele nu sunt acoperite de copyright şi ar trebui să fie publice, însă organizaţia care le administrează (PACER) percepe o taxă pentru acces, metodă cu care Swartz nu a fost de acord. FBI a deschis o anchetă, însă până la urmă Aaron a fost disculpat.

    Nu acelaşi lucru s-a întâmplat doi ani mai târziu, când Aaron a descărcat circa 4 milioane de articole academice din arhiva JSTOR şi, dintr-o greşeală, a provocat căderea câtorva servere care susţineau serviciul. Procurorii au presupus că Aaron intenţiona să publice în reţele de partajare a fişierelor (P2P) documentele şi l-au acuzat de fraude informatice pentru care ar fi putut primi o pedeapsă de până la 35 de ani de închisoare şi o amendă de un milion de dolari. Avocaţii său au reuşi să obţină înţelegeri în urma cărora Aaron ar fi trebuit să stea după gratii doar o jumătate de an, însă pe 11 ianuarie 2013 Aaron Swartz s-a sinucis în apartamentul său din Brooklyn.

    Familia sa, alături de prietenul său Lawrence Lessig, acuză procuratura că l-a hărţuit şi l-a împins spre actul extrem (Aaron mărturisea încă din 2007 că suferă de depresie). Cei de la Demand Progress consideră întregul caz ca absurd: e ca şi cum ai acuza pe cineva că împrumută prea multe cărţi dintr-o bibliotecă (Aaron avea cont la JSTOR). Hackerii de la Anonymous au spart situl de la MIT, pentru că nu l-au ajutat pe Aaron, în vreme ce Guardian îşi continuă campania împotriva “mafiei” publicaţiilor academice, care pretind sume enorme pentru abonamente, deşi autorii îşi oferă gratuit articolele.

  • DOSARUL TRANSFERURILOR. Cristi Borcea – 7 ani de închisoare, George Copos – 5 ani, MM Stoica – 4 ani, Jean Pădureanu – 3 ani, Giovanni Becali – 8 ani, Victor Becali – 7 ani, Gică Popescu – 3 ani, Gigi Neţoiu – 3 ani

    George Copos, patronul clubului Rapid, a fost condamnat la 5 ani de închisoare. Jean Pădureanu, preşedintele clubului Gloria Bistriţa, a primit 3 ani cu suspendare. Mihai Stoica, managerul general al clubului Steaua Bucureşti a primit 4 ani de închisoare pentru înşelăciune. Cristi Borcea, fost acţionar la clubul Dinamo Bucureşti a primit 7 ani de închisoare.

    Giovani Becali a fost condamnat la 8 ani de închisoare, iar fratele său Victor Becali a fost condamnat la 7 ani de închisoare.

    Fostul internaţional Gică Popescu a fost condamnat la 3 ani de închisoare. Fostul acţionar la clubul Dinamo, Gigi Neţoiu, a primit 3 ani de închisoare.

    “Banii pe factura pe care am trimis-o eu au intrat în club, alţi bani nu am luat. Buba nu e la mine”, a declarat, la Antena 3, preşedintele Gloria Bistriţa, Jean Pădureanu.

    Procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie i-au trimis în judecată, în 2 octombrie 2008, pe Gheorghe Copos, Ioan Becali, Victor Becali, Mihai Stoica, Jean Pădureanu, Gheorghe Popescu, Gheorghe Neţoiu şi Cristian Borcea, în legătură cu efectuarea de tranzacţii ilegale la transferurile unor fotbalişti către cluburi din străinătate, ceea ce a produs un prejudiciu total de aproape 1,5 milioane de dolari în dauna statului şi de peste 10 milioane de dolari în dauna a patru cluburi de fotbal.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Jumătate dintre autorii de accidente grave scapă de puşcărie

    În România, mulţi autori de accidente grave scapă de puşcărie,
    după ce judecătorii decid să le dea pedepse cu suspendare. Potrivit
    poliţiştilor, anul trecut, 2700 de persoane au decedat în accidente
    rutiere. Alte câteva mii de oameni au suferit leziuni grave sau au
    rămas infirmi în astfel de accidente. Statisticile arată că, de
    multe ori, autorii unor astfel de accidente scapă fără să execute
    pedepse cu închisoarea, unii alegându-se doar cu amendă în baza
    deja celebrului articol 18 indice1, care vorbeşte de inexistenţa
    pericolului social în cazul lăsării în libertate a
    făptuitorului.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Elena Udrea: “Daca ar fi ajuns Geoana presedinte, Vanghelie ma arunca in puscarie”

    “Anul trecut, pentru ca se apropia campania electorala, eram
    infierata pentru diversele campanii derulate, pentru ca, nu-i asa,
    ce-s alea si la ce ne folosesc? Domnul Vanghelie era chiar decis,
    in cazul unei victorii a protejatului sau si al domnului Voicu, sa
    ma arunce in puscarie. Acum, cand banii alocati promovarii sunt
    mult mai putini, toata lumea ma intreaba de promovare”, sustine
    Elena Udrea.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info