Tag: poza

  • Vezi cum arată prima poză publicată online, care a fost primul obiect vândut pe eBay sau care a fost mesajul primului email

    1991. Prima pagină de internet. Berners-Lee s-a gândit că ar fi de folos o pagină unde utilizatorii să găsească informaţii folositoare despre acest nou mediu numit “world wide web”.

    1982. Informaticianul Scott Fahlman a folosit pentru prima dată un emoticon 🙂

    1978. Primul joc multiplayer s-a numit Multi-User Dungeon şi a fost creat de Roy Trubshaw şi Richard Bartle la Universitatea Essex. Un joc fără grafică, bazat doar pe text, care invită utilizatorii într-o lume magică cu vrăjitori şi comori. Îl puteţi juca şi acum.

    21 martie 2006. Jack Dorsey, co-fondatorul Twitter, a compus primul tweet de pe reţeaua de socializare. Zece ani mai târziu, compania nu o duce prea grozav, dar are peste 300 milioane de utilizatori

    3 aprilie 1995. John Wainwright a cumpărat primul obiect de pe Amazon, o carte numită “Fluid Concepts and Creative Analogies” scrisă de Douglas Hofstadter

    23 aprilie 2005. Jawed Karim, co-fondatorul Youtube, urcă primul clip pe platforma video. Acum se urcă aproape 400 de ore de video în fiecare minut şi YouTube are peste 1 miliard de utilizatori. Unii dintre ei chiar şi-au clădit o carieră din videoblogging.

    1992. Tim Berners-Lee lucra la un proiect numit “the World Wide Web” şi a convins o formaţie rock, Les Horribles Cernettes” să contribuie la proiect. Fotografia trupei a devenit prima fotografie urcată pe internet.

     

  • Vezi cum arată prima poză publicată online, care a fost primul obiect vândut pe eBay sau care a fost mesajul primului email

    1991. Prima pagină de internet. Berners-Lee s-a gândit că ar fi de folos o pagină unde utilizatorii să găsească informaţii folositoare despre acest nou mediu numit “world wide web”.

    1982. Informaticianul Scott Fahlman a folosit pentru prima dată un emoticon 🙂

    1978. Primul joc multiplayer s-a numit Multi-User Dungeon şi a fost creat de Roy Trubshaw şi Richard Bartle la Universitatea Essex. Un joc fără grafică, bazat doar pe text, care invită utilizatorii într-o lume magică cu vrăjitori şi comori. Îl puteţi juca şi acum.

    21 martie 2006. Jack Dorsey, co-fondatorul Twitter, a compus primul tweet de pe reţeaua de socializare. Zece ani mai târziu, compania nu o duce prea grozav, dar are peste 300 milioane de utilizatori

    3 aprilie 1995. John Wainwright a cumpărat primul obiect de pe Amazon, o carte numită “Fluid Concepts and Creative Analogies” scrisă de Douglas Hofstadter

    23 aprilie 2005. Jawed Karim, co-fondatorul Youtube, urcă primul clip pe platforma video. Acum se urcă aproape 400 de ore de video în fiecare minut şi YouTube are peste 1 miliard de utilizatori. Unii dintre ei chiar şi-au clădit o carieră din videoblogging.

    1992. Tim Berners-Lee lucra la un proiect numit “the World Wide Web” şi a convins o formaţie rock, Les Horribles Cernettes” să contribuie la proiect. Fotografia trupei a devenit prima fotografie urcată pe internet.

     

  • Un bărbat a cumpărat mâncare pentru doi copii ai străzii. Ce i-a scris chelnerul pe nota de plată a făcut înconjurul lumii

    Un bărbat din India, care se afla în delegaţie şi servea masa la restaurant a avut parte de o întâmplare care l-a lăsat fără cuvinte.

    În timp ce mânca la masă, Kumae Akhilesh a observat că cineva îl privea de dincolo de geam. Când s-a uitat a observat că era vorba despre un băieţel sărman, aşa că l-a invitat înăuntru, iar acesta a venit în restaurant alături de sora lui, scriu cei de la turism.bzi.ro.

    Văzând atâtea bunătăţi pe masă, copiii au început să mănânce cu poftă, fiind flămânzi. După ce au mâncat tot la îndrumarea lui Kumar, cei doi copii i-au mulţumit şi au părăsit restaurantul.

    Povestea SINISTRĂ a tatălui lui Jürgen Mossack. După ce a făcut ”treabă bună” în trupele de elită ale lui Hitler a mers la Guvernul SUA
     

    Când a vrut să achite nota de plată, Kumar a avut parte însă de o surpriză. Chelnerul i-a adus, în loc de bon fiscal, un bileţel pe care scria: “Nu avem o casă de marcat pe care să bătem generozitatea. Să ai parte numai de bine.” Poza cu respectiva notă de plată a devenit virală, oamenii ţinând să aprecieze gestul făcut de bărbat.

    Anul trecut, proprietarul restaurantului PYT din Philadelphia, Statele Unite ale Americii, a postat pe o reţea de socializare nota de plată în valoare de peste 60 de dolari a unui client, pe care se poate citi că acesta a lăsat un bacşiş de doar 20 de cenţi, adică 0,03%. Nu ar fi fost ceva ieşit din comun, dar clientul era un cunoscut jucător de fotbal american, o adevărată legendă pentru cei din oraş.

    Iniţial, reacţiile au fost extrem de dure la adresa gestului făcut de proprietar, acesta fiind acuzat de publicarea unor informaţii confidenţiale. Mulţi clienţi au ameninţat că nu vor mai frecventa restaurantul, iar alţii i-au transmis că lipsa de responsabilitate îi poate aduce chiar falimentul.

    Bărbatul a postat pe aceeaşi reţea de socializare un gest prin care a încercat să explice de ce a ales să facă publică respectiva notă de plată.



    CELE MAI INTERESANTE GALERII FOTO


    Cum arată palatul de 1 miliard de dolari lui Vladimir Putin de la Marea Neagră -GALERIE FOTO

    Cine este cea mai tânără miliardară din lume. Are doar 19 ani şi o avere de 1.2 miliarde de dolari – GALERIE FOTO

    Fotografii incredibile ale şahului din Iran şi ale haremului său – GALERIE FOTO

    Titanicul se pregăteşte de un nou drum. Va pleca din Jiangsu, China, pâna la Dubai – GALERIE FOTO

    Cea mai izolată localitate din lume. Acolo trăiesc 800 de oameni – GALERIE FOTO

    Locul unde locuitorii trăiesc 140 de ani şi fără să se îmbolnăvescă – GALERIE FOTO

    Cele mai izolate locuri de pe Pământ – GALERIE FOTO

    Imagini incredibile cu tribul care nu a fost atins de lumea modernă – GALERIE FOTO

    Cum arată noul avion privat de 20 de milioane de dolari al lui Jackie Chan – GALERIE FOTO

    Viaţa în cel mai poluat oraş din lume unde temperatura medie anuală este -10 grade Celsius – GALERIE FOTO

    Restaurantul discret unde preşedinţii îşi duc amantele – GALERIE FOTO

     

  • Un bărbat a cumpărat mâncare pentru doi copii ai străzii. Ce i-a scris chelnerul pe nota de plată a făcut înconjurul lumii

    Un bărbat din India, care se afla în delegaţie şi servea masa la restaurant a avut parte de o întâmplare care l-a lăsat fără cuvinte.

    În timp ce mânca la masă, Kumae Akhilesh a observat că cineva îl privea de dincolo de geam. Când s-a uitat a observat că era vorba despre un băieţel sărman, aşa că l-a invitat înăuntru, iar acesta a venit în restaurant alături de sora lui, scriu cei de la turism.bzi.ro.

    Văzând atâtea bunătăţi pe masă, copiii au început să mănânce cu poftă, fiind flămânzi. După ce au mâncat tot la îndrumarea lui Kumar, cei doi copii i-au mulţumit şi au părăsit restaurantul.

    Povestea SINISTRĂ a tatălui lui Jürgen Mossack. După ce a făcut ”treabă bună” în trupele de elită ale lui Hitler a mers la Guvernul SUA
     

    Când a vrut să achite nota de plată, Kumar a avut parte însă de o surpriză. Chelnerul i-a adus, în loc de bon fiscal, un bileţel pe care scria: “Nu avem o casă de marcat pe care să bătem generozitatea. Să ai parte numai de bine.” Poza cu respectiva notă de plată a devenit virală, oamenii ţinând să aprecieze gestul făcut de bărbat.

    Anul trecut, proprietarul restaurantului PYT din Philadelphia, Statele Unite ale Americii, a postat pe o reţea de socializare nota de plată în valoare de peste 60 de dolari a unui client, pe care se poate citi că acesta a lăsat un bacşiş de doar 20 de cenţi, adică 0,03%. Nu ar fi fost ceva ieşit din comun, dar clientul era un cunoscut jucător de fotbal american, o adevărată legendă pentru cei din oraş.

    Iniţial, reacţiile au fost extrem de dure la adresa gestului făcut de proprietar, acesta fiind acuzat de publicarea unor informaţii confidenţiale. Mulţi clienţi au ameninţat că nu vor mai frecventa restaurantul, iar alţii i-au transmis că lipsa de responsabilitate îi poate aduce chiar falimentul.

    Bărbatul a postat pe aceeaşi reţea de socializare un gest prin care a încercat să explice de ce a ales să facă publică respectiva notă de plată.



    CELE MAI INTERESANTE GALERII FOTO


    Cum arată palatul de 1 miliard de dolari lui Vladimir Putin de la Marea Neagră -GALERIE FOTO

    Cine este cea mai tânără miliardară din lume. Are doar 19 ani şi o avere de 1.2 miliarde de dolari – GALERIE FOTO

    Fotografii incredibile ale şahului din Iran şi ale haremului său – GALERIE FOTO

    Titanicul se pregăteşte de un nou drum. Va pleca din Jiangsu, China, pâna la Dubai – GALERIE FOTO

    Cea mai izolată localitate din lume. Acolo trăiesc 800 de oameni – GALERIE FOTO

    Locul unde locuitorii trăiesc 140 de ani şi fără să se îmbolnăvescă – GALERIE FOTO

    Cele mai izolate locuri de pe Pământ – GALERIE FOTO

    Imagini incredibile cu tribul care nu a fost atins de lumea modernă – GALERIE FOTO

    Cum arată noul avion privat de 20 de milioane de dolari al lui Jackie Chan – GALERIE FOTO

    Viaţa în cel mai poluat oraş din lume unde temperatura medie anuală este -10 grade Celsius – GALERIE FOTO

    Restaurantul discret unde preşedinţii îşi duc amantele – GALERIE FOTO

     

  • O poză-document şi un destin incredibil: întoarcerea din morţi, după 9 ani. Jivago mutilat, episodul 3: preşedinte la Dinamo, criminal, torţionar, tată de actriţă celebră

    Închipuiţi-vă populaţia unui oraş întreg, să spunem Oradea, luată şi transportată în Siberia. Peste 200.000 de soldaţi şi ofiţeri români, populaţia actuală a Oradei, au căzut prizonieri în timpul războiului din est purtat împotriva URSS, între iunie 1941 şi  august 1944.

    Rata mortalităţii acestora în lagărele de prizonieri s-a ridicat la 28%. Duşi în minele de plumb din nordul arctic, unde săpau deseori doar cu mâinile goale, în cele de cărbuni din sudul Uniunii Sovietice sau în deşertul kazah, zeci de mii de români şi-au lăsat oasele în Rusia. Alţi 20.000 au acceptat să se întoarcă în ţară în 1945, cu diviziile Tudor Vladimirescu şi Horia Cloşca şi Crişan, după ce au colaborat – forţaţi sau de bună voie – cu aliatul sovietic. Au fost, însă, şi mii de ofiţeri şi soldaţi care au refuzat să fie trataţi ca sclavi şi, în consecinţă, s-au întors acasă după aproape un deceniu. Aceştia sunt eroii necunoscuţi pe care regimul comunist i-a vrut distruşi.

    Printre ei s-a numărat şi basarabeanul Guţu. Tatăl biologic al actriţei Mariana Mihuţ a supravieţuit încercuirii de la Cotul Donului şi prizonieratului.

    Citiţi aici episodul 1: descrierea îngrozitoare făcută de Cornel Dinu fostului preşedinte de club de la Dinamo, Nicolae Mihuţ

    Şocul revenii în ţară a ultimelor loturi de soldaţi români e descris monumental de Radu Mărculescu în cartea sa „Pătimiri şi iluminări din captivitatea sovietică”. Scriitorul, căpitan de artilerie, şi camarazii săi capturaţi în 1942 la Stalingrad s-au întors în ţară pe la Sighet, în vagoane de marfă închise cu lacăte, după 9 ani de calvar. Era 1951, iar România comunistă nu avea nevoie de stafiile trecutului:

    Citiţi aici episodul 2: cum a ameninţat-o Nicolae Mihuţ pe soţia sa care refuza să semneze actele de divorţ

    „Uşa se deschise brusc, atât cât să apară în cadrul ei două personaje, ofiţerul sovietic cu şapca albastră şi un românaş în uniformă de ofiţeri de grăniceri, dar cu stele pe epoleţi (n.red. – uniforma de Securitate). Era primul român care ne întâmpina în ţară. Fără a se sinchisi de noi, îl întrebă pe sovietic: „Skolko ştuk? („câte bucăţi?”), iar acesta răspunse: tridţat („treizeci”). Românaşul ne numără din ochi şi cu creionul scrise ceva pe o bucată de hârtie, apoi, fără să ne arunce o privire sau să ne adreseze vreun cuvânt, trânti cu putere uşa şi trase cu violenţă zăvoarele. Asta a fost tot. Aşadar, iată şi prima faţă de român cu care patria ne întâmpina după nouă ani de luptă, de suferinţă şi de pribegie în serviciul ei”.

    Citiţi continuarea pe www.prosport.ro

  • Vezi cum arată prima poză publicată online, care a fost primul obiect vândut pe eBay sau care a fost mesajul primului email

    1991. Prima pagină de internet. Berners-Lee s-a gândit că ar fi de folos o pagină unde utilizatorii să găsească informaţii folositoare despre acest nou mediu numit “world wide web”.

    1982. Informaticianul Scott Fahlman a folosit pentru prima dată un emoticon 🙂

    1978. Primul joc multiplayer s-a numit Multi-User Dungeon şi a fost creat de Roy Trubshaw şi Richard Bartle la Universitatea Essex. Un joc fără grafică, bazat doar pe text, care invită utilizatorii într-o lume magică cu vrăjitori şi comori. Îl puteţi juca şi acum.

    21 martie 2006. Jack Dorsey, co-fondatorul Twitter, a compus primul tweet de pe reţeaua de socializare. Zece ani mai târziu, compania nu o duce prea grozav, dar are peste 300 milioane de utilizatori

    3 aprilie 1995. John Wainwright a cumpărat primul obiect de pe Amazon, o carte numită “Fluid Concepts and Creative Analogies” scrisă de Douglas Hofstadter

    23 aprilie 2005. Jawed Karim, co-fondatorul Youtube, urcă primul clip pe platforma video. Acum se urcă aproape 400 de ore de video în fiecare minut şi YouTube are peste 1 miliard de utilizatori. Unii dintre ei chiar şi-au clădit o carieră din videoblogging.

    1992. Tim Berners-Lee lucra la un proiect numit “the World Wide Web” şi a convins o formaţie rock, Les Horribles Cernettes” să contribuie la proiect. Fotografia trupei a devenit prima fotografie urcată pe internet.

     

  • Zlatan Ibrahimovici a venit la vânătoare de urşi în judeţul Mureş

    Suedezul Zlatan Ibrahimovici, unul dintre cei mai apreciaţi fobalişti din lume, se află în această perioadă în judeţul Mureş. După două zile pe Valea Mureşului, unde a închiriat o cabană împreună cu Adrian Mutu şi Eduard Stăncioiu, jucătorii de la ASA Târgu Mureş, Ibrahimovici merge la vânat de urşi, scrie Vocea Transilvaniei.

    În pădurile din preajma Mureşului, joi şi vineri, Zlatan a avut programată o şedinţă foto pentru marca de energizante pe care o deţine. De altfel, a postat o poză pe twitter cu şedinţa foto.

    Mai multe pe www.voceatransilvaniei.ro

  • Agenda ascunsă a noilor butoane Facebook

    Misiunea Facebook de a construi „reacţiile“ a început în urmă cu un an. Zuckerberg a fost de acord cu faptul că utilizatorii au nevoie de o metodă mai nuanţată de a interacţiona cu postările de pe reţeaua de socializare.

    Poate vă gândiţi la faptul că o comunicare mai nuanţată şi clară se face prin comentarea unui articol. Din cauza faptului că tot mai mulţi oameni accesează Facebook prin intermediul telefoanelor mobile e mai convenabilă interacţiunea prin apăsarea unui buton, astfel emoticoanele (pictograme utilizate pentru a exprima în conversaţiile online diverse stări şi sentimente) par a fi un pas natural pentru reţeaua de socializare.

    1,6 miliarde de utilizatori de Facebook folosesc „like” de peste 6 miliarde de ori pe zi!. Companiile caută postările care obţin cele mai multe interacţiuni – like-uri sau share‑uri pentru a-şi spori popularitatea paginii. Dar în acelaşi timp butonul de „îmi place” nu este o unealtă potrivită pentru anumite lucruri – a murit cineva, un cutremur a devastat o regiune din Asia etc.
    Aşa că era normal să apară o schimbare. Partea complicată este faptul că această reţetă a fost de succes pentru Facebook până acum. Dacă faci o schimbare, rişti să pierzi ceea ce aveai deja.

    „Like-ul este o caracteristică definitorie a Facebook-ului. Era necesar ca această modificare să fie executată foarte bine, fără a distrage atenţia şi fără crea dezordine. Alternativa unui buton de «îmi displace» a fost respinsă pe motiv că ar crea prea mult negativism”, a spus Chris Cox, unul dintre oamenii de la Facebook responsabili cu Newsfeed-ul (fluxul de noutăţi), pentru Bloomberg.

    Una dintre provocări a fost alegerea corectă a pictogramelor. Nu puteau oferi un număr prea mare de emoticoane, ci a trebuit să le aleagă pe sprânceană. Astfel au distilat emoţiile umane în cinci categorii: adoraţie, amuzament, furie, uimire şi tristeţe. Numai că înainte de a fi cinci, acestea au fost şase, însă „yay“ nu a ajuns în varianta oficială deoarece a fost considerat a fi prea ambiguu.

    Întrebarea rămâne: de ce aceste schimbări? Din motive de marketing şi publicitate, bineînţeles. Deşi răspunsul celor de la Facebook este faptul că noile butoane, „reacţiile”, sunt o extensie a butonului „îmi place”, astfel utilizatorul are mai multe modalităţi de a reacţiona la o postare, le va oferi utilizatorilor noi metode de a comunica şi de a se exprima. Ceea ce ar putea fi adevărat, dar ceea ce uită Facebook să menţioneze este faptul există şi un al doilea motiv: date, multe date şi diversificate.

    Butonul „like” a fost o sursă importantă de informaţie pentru Facebook. De fiecare dată când cineva apasă „îmi place” transmite reţelei de socializare că vrea să vadă mai multă informaţie de acest gen. Problema era că prin apăsarea acestui buton, Facebook nu ştia ce simte acel utilizator, dar de acum compania va şti exact ce îl face pe utilizator să râdă, ce îl înfurie sau ce îl întristează.

    Astfel compania va putea colecta mai multe informaţii despre felul în care utilizatorii interacţionează cu news feedul (ce le place, ce îi face furioşi sau ce îi întristează). Oamenii din spatele algoritmului care decide ceea ce vede un utilizator lucrează tot timpul şi îl perfecţionează pentru a le oferi acestora cea mai bună experienţă. Folosindu-se de aceste date, Facebook ar putea personaliza şi mai mult informaţiile pe care le primeşte un om astfel încât acesta să nu se plictisească niciodată. Dar acelaşi lucru se poate aplica şi la reclamele pe care le vede. Publicitarii totdeauna au vrut să afle felul în care reacţionează oamenii la reclame, iar acum vor putea vedea acest lucru mai uşor ca niciodată.

    Facebook nu a spus încă că va folosi aceste informaţii astfel, dar, cel mai probabil o va face pe viitor. „Iniţial nu va conta dacă o persoana va apăsa «îmi place», «uau» sau «tristeţe» în dreptul unei postări. Vom folosi aceste reacţi în mod similar cu «îmi place», adică vor vedea mai des acelaşi tip de conţinut. În viitor sperăm să înţelegem cum diferitele reacţii vor cântări în realizarea newsfeed-ului”,  scrie Sammi Krug, product manager la Facebook, pe blogul companiei.

     

  • Agenda ascunsă a noilor butoane Facebook

    Misiunea Facebook de a construi „reacţiile“ a început în urmă cu un an. Zuckerberg a fost de acord cu faptul că utilizatorii au nevoie de o metodă mai nuanţată de a interacţiona cu postările de pe reţeaua de socializare.

    Poate vă gândiţi la faptul că o comunicare mai nuanţată şi clară se face prin comentarea unui articol. Din cauza faptului că tot mai mulţi oameni accesează Facebook prin intermediul telefoanelor mobile e mai convenabilă interacţiunea prin apăsarea unui buton, astfel emoticoanele (pictograme utilizate pentru a exprima în conversaţiile online diverse stări şi sentimente) par a fi un pas natural pentru reţeaua de socializare.

    1,6 miliarde de utilizatori de Facebook folosesc „like” de peste 6 miliarde de ori pe zi!. Companiile caută postările care obţin cele mai multe interacţiuni – like-uri sau share‑uri pentru a-şi spori popularitatea paginii. Dar în acelaşi timp butonul de „îmi place” nu este o unealtă potrivită pentru anumite lucruri – a murit cineva, un cutremur a devastat o regiune din Asia etc.
    Aşa că era normal să apară o schimbare. Partea complicată este faptul că această reţetă a fost de succes pentru Facebook până acum. Dacă faci o schimbare, rişti să pierzi ceea ce aveai deja.

    „Like-ul este o caracteristică definitorie a Facebook-ului. Era necesar ca această modificare să fie executată foarte bine, fără a distrage atenţia şi fără crea dezordine. Alternativa unui buton de «îmi displace» a fost respinsă pe motiv că ar crea prea mult negativism”, a spus Chris Cox, unul dintre oamenii de la Facebook responsabili cu Newsfeed-ul (fluxul de noutăţi), pentru Bloomberg.

    Una dintre provocări a fost alegerea corectă a pictogramelor. Nu puteau oferi un număr prea mare de emoticoane, ci a trebuit să le aleagă pe sprânceană. Astfel au distilat emoţiile umane în cinci categorii: adoraţie, amuzament, furie, uimire şi tristeţe. Numai că înainte de a fi cinci, acestea au fost şase, însă „yay“ nu a ajuns în varianta oficială deoarece a fost considerat a fi prea ambiguu.

    Întrebarea rămâne: de ce aceste schimbări? Din motive de marketing şi publicitate, bineînţeles. Deşi răspunsul celor de la Facebook este faptul că noile butoane, „reacţiile”, sunt o extensie a butonului „îmi place”, astfel utilizatorul are mai multe modalităţi de a reacţiona la o postare, le va oferi utilizatorilor noi metode de a comunica şi de a se exprima. Ceea ce ar putea fi adevărat, dar ceea ce uită Facebook să menţioneze este faptul există şi un al doilea motiv: date, multe date şi diversificate.

    Butonul „like” a fost o sursă importantă de informaţie pentru Facebook. De fiecare dată când cineva apasă „îmi place” transmite reţelei de socializare că vrea să vadă mai multă informaţie de acest gen. Problema era că prin apăsarea acestui buton, Facebook nu ştia ce simte acel utilizator, dar de acum compania va şti exact ce îl face pe utilizator să râdă, ce îl înfurie sau ce îl întristează.

    Astfel compania va putea colecta mai multe informaţii despre felul în care utilizatorii interacţionează cu news feedul (ce le place, ce îi face furioşi sau ce îi întristează). Oamenii din spatele algoritmului care decide ceea ce vede un utilizator lucrează tot timpul şi îl perfecţionează pentru a le oferi acestora cea mai bună experienţă. Folosindu-se de aceste date, Facebook ar putea personaliza şi mai mult informaţiile pe care le primeşte un om astfel încât acesta să nu se plictisească niciodată. Dar acelaşi lucru se poate aplica şi la reclamele pe care le vede. Publicitarii totdeauna au vrut să afle felul în care reacţionează oamenii la reclame, iar acum vor putea vedea acest lucru mai uşor ca niciodată.

    Facebook nu a spus încă că va folosi aceste informaţii astfel, dar, cel mai probabil o va face pe viitor. „Iniţial nu va conta dacă o persoana va apăsa «îmi place», «uau» sau «tristeţe» în dreptul unei postări. Vom folosi aceste reacţi în mod similar cu «îmi place», adică vor vedea mai des acelaşi tip de conţinut. În viitor sperăm să înţelegem cum diferitele reacţii vor cântări în realizarea newsfeed-ului”,  scrie Sammi Krug, product manager la Facebook, pe blogul companiei.

     

  • Un bărbat a cumpărat mâncare pentru doi copii ai străzii. Ce i-a scris chelnerul pe nota de plată a făcut înconjurul lumii

    Un bărbat din India, care se afla în delegaţie şi servea masa la restaurant a avut parte de o întâmplare care l-a lăsat fără cuvinte.

    În timp ce mânca la masă, Kumae Akhilesh a observat că cineva îl privea de dincolo de geam. Când s-a uitat a observat că era vorba despre un băieţel sărman, aşa că l-a invitat înăuntru, iar acesta a venit în restaurant alături de sora lui, scriu cei de la turism.bzi.ro.

    Văzând atâtea bunătăţi pe masă, copiii au început să mănânce cu poftă, fiind flămânzi. După ce au mâncat tot la îndrumarea lui Kumar, cei doi copii i-au mulţumit şi au părăsit restaurantul.

    Când a vrut să achite nota de plată, Kumar a avut parte însă de o surpriză. Chelnerul i-a adus, în loc de bon fiscal, un bileţel pe care scria: “Nu avem o casă de marcat pe care să bătem generozitatea. Să ai parte numai de bine.” Poza cu respectiva notă de plată a devenit virală, oamenii ţinând să aprecieze gestul făcut de bărbat.

    Anul trecut, proprietarul restaurantului PYT din Philadelphia, Statele Unite ale Americii, a postat pe o reţea de socializare nota de plată în valoare de peste 60 de dolari a unui client, pe care se poate citi că acesta a lăsat un bacşiş de doar 20 de cenţi, adică 0,03%. Nu ar fi fost ceva ieşit din comun, dar clientul era un cunoscut jucător de fotbal american, o adevărată legendă pentru cei din oraş.

    Iniţial, reacţiile au fost extrem de dure la adresa gestului făcut de proprietar, acesta fiind acuzat de publicarea unor informaţii confidenţiale. Mulţi clienţi au ameninţat că nu vor mai frecventa restaurantul, iar alţii i-au transmis că lipsa de responsabilitate îi poate aduce chiar falimentul.

    Bărbatul a postat pe aceeaşi reţea de socializare un gest prin care a încercat să explice de ce a ales să facă publică respectiva notă de plată.