Tag: portret

  • Primul PORTRET OFICIAL al cuplului regal britanic împreună cu bebeluşul George

     Cele două fotografii au fost făcute pe grădina din spate a reşedinţei Middleton, în Berkshire, şi îi înfăţişează pe prinţul William şi pe ducesa Catherine zâmbind, iar în braţele acesteia pe micul prinţ George, scrie dailymail.co.uk.

    Deşi fermecătoare, fotografiile sunt slabe din punct de vedere calitativ şi nu prezintă acelaşi nivel de solemnitate caracteristic fotografiilor oficiale precedente ale casei regale, sunt de părere experţii. În plus, imaginile încalcă şi o regulă de bază din fotografie, fiind făcute în lumină.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • OPINIE ADELINA MARIA:La o nouă generaţie de lideri, noi provocări

    Autocunoaşterea, comunicarea şi lucrul în echipă au trecut în ultimii ani prin transformări care uneori au schimbat în mod crucial abordarea managerilor şi antreprenorilor asupra rolului de lider.

    Dacă în urmă cu câţiva ani managerul avea doar o interacţiune directă, eventual pe telefon sau mail, cu echipa sa, în prezent explozia tehnologiei a făcut ca liderii să fie puşi în situaţia de a-şi adapta stilul de comunicare la caracteristicile fiecărui mediu. O comunicare bună naşte încredere şi spirit de echipă, în timp ce o comunicare deficitară naşte şi dezvoltă îndoială şi nesiguranţă.

    Astfel că, dacă în urmă cu câţiva ani în dezvoltarea aptitudinilor de lider managerii abia se lăsau convinşi să urmeze cursuri teoretice despre comunicare, acum ei sunt deschişi de exemplu la o abordare mult mai neconvenţională, cum ar fi comunicarea prin teatru. Asta pentru că în 2013 o companie nu se mai rezumă la o organigramă, ci înseamnă personaje, relaţii, situaţii.

    Vorbim deja despre personaje şi nu despre angajaţi, pentru că şi dinamica acestora a evoluat semnificativ în ultimii ani. Relaţia cu angajaţii din actuala generaţie nu se compară cu cea a generaţiilor trecute. Dacă părinţii noştri luau drept firesc faptul că trebuia să stea la birou 40 de ore pe săptămână, eventual la acelaşi loc de muncă o viaţă, noua generaţie are alte aşteptări în ceea ce priveşte flexibilitatea şi ataşamentul faţă de un loc de muncă.

    Ei nu mai acceptă leadershipul de la sine, ci trebuie să fie convinşi să se lase îndrumaţi. Şi aici, oricât de mult ar ajuta evoluţia tehnologiei – teleprezenţă, reţele sociale -, interacţiunea directă joacă un rol esenţial. Numai puşi faţă în faţă, în condiţii poate ieşite din comun, liderii şi membrii echipei îşi pot vedea lipsurile şi pot începe să se adapteze.

    Deşi piaţa de resurse umane a avut multe suişuri şi coborâşuri în ultimii ani, companiile sunt încă în căutarea unor noi angajaţi – numai că nu se mai caută pur şi simplu specialişti, ci de cele mai multe ori se caută talente. Angajaţii nu mai sunt priviţi ca executanţi, ci ei trebuie să se adapteze în mod constant şi să aducă valoare companiei. Iar stimularea financiară nu mai este suficientă.

    Liderul trebuie să insufle această responsabilitate a aducerii de valoare, fiind capabil în acelaşi timp să şi motiveze. Fiecare dintre membrii echipei trebuie să fie pregătit pentru ca la un moment dat să devină la rândul lui lider pentru alţii. Sorin Drugan, campion la navigaţie, le explică de multe ori cursanţilor de la Leaders Academy, de exemplu, că fiecare dintre ei ar trebui să fie pregătit la un moment dat să preia cârma, dar şi să se lase condus. Rolurile de lider şi follower devin tot mai interdependente în actualul mediu economic şi social.

    Nu în ultimul rând, leadershipul implică şi învăţare. Zilele în care procesul de învăţare se oprea la ieşirea din facultate şi continua doar cu experienţa de la locul de muncă au trecut. Provocarea actualei generaţii de lideri este să acumuleze cât mai mult din informaţia care apare zilnic, iar metodele tradiţionale de învăţare au fost înlocuite de o învăţare foarte selectivă şi mai ales experienţială.

    Şi experienţa nu mai înseamnă doar orele petrecute la muncă, ci se rezumă la a ieşi din zona de confort, a te cunoaşte şi a învăţa din experienţe trăite în medii cât mai diferite, interacţionând cu oameni cât mai diverşi, care au capacitatea de te încărca cu o altfel de energie şi chiar de a te motiva.



    ADELINA MARIA (FONDATOR LEADERS SCHOOL & ACADEMY)

  • Portretul şomerului român de lux: nu are bani şi loc de muncă, dar refuză salariile mici

    VALOAREA DE PIAŢĂ A SALARIILOR PENTRU TOP MANAGEMENT A SCĂZUT CU 20% ÎN ULTIMII ANI, potrivit Oanei Datki, country manager al Consulteam, aceasta fiind categoria de angajaţi care a „pierdut„ cel mai mult la salariu. Şi pentru poziţiile de middle management salariile oferite au scăzut cu 10%, în timp ce la nivel de specialişti, acestea au crescut cu 5-6 %. Acest lucru nu înseamnă neapărat că managerilor în funcţie le-au scăzut salariile, ci că ofertele salariale pentru astfel de poziţii vacante sau pentru care s-au făcut înlocuiri au fost mai scăzute.

    DACĂ VOR SĂ ÎŞI GĂSEASCĂ UN LOC DE MUNCĂ, candidaţii ar trebui să devină puţin mai realişti. Mulţi nu acceptă salarii mai reduse fie din orgoliu, fie din raţiuni financiare, pentru că s-au angajat la credite la care nu mai pot plăti ratele. În 2008 salariile erau nejustificat de mari, iar managerii se angajau la credite de 500.000 de euro ca să-şi facă vile în Otopeni; s-au obişnuit să aibă un nivel de trai ridicat, iar acum le este mai greu să îşi susţină costurile”, spune Sorin Roibu, managing partner al firmei de executive search şi consultanţă în domeniul resurselor umane Arthur Hunt. El spune că ofertele salariale pentru poziţiile de management au scăzut în unele cazuri poate cu mai mult de 20%, iar cei care au rămas cu salariile din 2008 sunt „norocoşi„. Mai mult decât atât, unele multinaţionale au intrat într-un program de restructurare, prin care i-au „forţat„ într-un fel sau altul pe angajaţi să accepte micşorări de salarii. 

    SPRE EXEMPLU, au fost cazuri în care un director financiar care nu a acceptat să îi fie diminuat salariul să se trezească în situaţia în care postul să i se desfiinţeze, iar activitatea de contabilitate a companiei să fie externalizată. Puţini sunt cei care au rămas cu salariile la nivelul din 2008„, spune Sorin Roibu. Cele mai bine plătite poziţii pentru care compania a selectat candidaţi în ultimul an au fost cea de manager de fabrică în industria textilă pentru o fabrică cu 500 – 1.000 de angajaţi, care a primit un pachet salarial de 5.000 de euro net/lună, şi cea de managing director într-o multinaţională din domeniul comercial (servicii pentru zona industrială), pentru care a primit un salariu de 4.750 euro brut/lună plus un bonus, dacă îşi atinge targetul, de 20% din salariul anual. „Înainte era o piaţă care funcţiona anormal şi care genera anomalii salariale. Acum lucrurile s-au mai aşezat şi foarte mulţi executivi au revenit la solicitări decente dacă oportunitatea în discuţie este una motivantă„, a spus Radu Manolescu, managing partner al firmei de executive search K.M. Trust & Partners. El a recrutat în ultimul an candidaţi cu salarii cuprinse între 10.800 şi 16.700 de euro brut/ lună (salariul fix plus bonus), pentru poziţii de executive board level în domeniul IT&C.

  • O construcţie care ne este străină

    Vedeţi două aşa-zise lucrări de artă, pentru că au făcut parte din expoziţii ale unor artişti recunoscuţi de piaţă, dar care sunt fără prea mare valoare; fostul premier britanic în chip de clovn se cheamă, inspirat, desigur, „Thatcher„ şi este creaţia unui ins pe nume Sean Landers, iar al doilea portret se numeşte, şi mai inspirat, „Maggie„ şi este comis de Marcus Harvey. Ultimul a muncit ceva la portret, pentru că acesta este format prin alăturarea unei multitudini de obiecte din plastic, de la legume şi fructe la cranii, măşti ale lui Tony Blair sau falusuri. Nu cred, repet, că au mare valoare artistică, sunt menite doar să şocheze privitorul blazat; dar ele pot demonstra foarte bine modul în care societatea adoră să urască unii lideri.

    Maggie a venit la cârma unei naţii în derivă economică şi a luat măsuri care au schimbat radical cursul; a restructurat o întreagă industrie minieră, ceva mai mai delicat şi mai de anvergură decât să dai nişte salarii compensatorii în Valea Jiului şi apoi să abandonezi o întreagă zonă monoindustrială. Aceeaşi Maggie s-a dovedit mai bărbată decât alţii atunci când a ales războiul şi nu diplomaţia, poate pentru că legea talionului este un principiu care a croit umanitatea mai corect decât vorbăria inutilă.

    Margaret Thatcher îşi găseşte un loc firesc alături de un alt premier britanic, Winston Churchill, care a avut de făcut alegeri care ar tulbura, cred, minţile unui om normal. În august 1940 a lăsat ca locuitorii oraşului Coventry să fie bombardaţi, deşi serviciile secrete britanice, care puteau descifra codurile secrete germane, ştiau despre atac. Între câteva mii de vieţi şi secretul codului este o dilemă la care nu vreau să mă gândesc; mă gândesc numai la ce a fost în sufletul omului care a făcut alegerea şi cum s-a privit el în oglindă tot restul vieţii.

    Faceţi dumneavoastră comparaţiile cu liderii politici actuali, de pe malurile Dâmboviţei sau de aiurea: conduşi de interese financiare obscure, lipsiţi de coloană vertebrală sau de idei, manevraţi de păpuşari care pun în talerul de sus al balanţei naţii întregi. Pentru ai noştri cel puţin adoptarea euro sau programul de convergenţă economică cu UE s-au dovedit sarcini prea mari şi obositoare, aşa că au aplicat sănătosul principiu „aleagă-se„.

    Unii, care au ales la timp, sunt mult mai liniştiţi şi fac aici referire la situaţia Poloniei, care, economiceşte vorbind, se simte mult mai bine ca noi, dar asta şi pentru că în anii ‘90, când noi nu ne vindeam ţara, avea un premier ca Leszek Balcerowicz pe care îl scuipa lumea pe stradă pentru măsurile economice dure şi nepopulare luate.
    Nu coabitare în ticăloşie timp de două decenii, hăhăială sau promisiuni absurde, ci asumarea celei mai corecte decizii, chiar nepopulare, este cheia reuşitei. Dar asta ţine de o construcţie care ne este străină.

  • Macroscop: Cum arată portretul robot al pacientului român în funcţie de căutările de pe Google?

    Analize medicale, căpuşă, colon help, gripa porcină, helicobacter pylori, hepatita C, lupus, meningită, muşcătura de căpuşă, pancreatită, pojar, rujeolă, scolioză şi zona zoster sunt termenii medicali cei mai căutaţi pe Google de către români în ultimii trei ani, potrivit Macroscop, un studiu realizat de revista online DasCloud, împreună cu agenţia timişoreană X3, folosind şi informaţii furnizate de MediaIQ.

    Pe baza datelor culese în peste 450 de ore de muncă, ca parte a unui proiect de data journalism considerat primul de acest fel din ţară, a fost realizată o fişă medicală a utilizatorului român de internet, precum şi un portret medical al acestuia. În ianuarie 2010, pacientul român utilizator de internet a fost suspect de gripă porcină, acesta fiind termenul cel mai căutat pe Google în perioada respectivă, în iunie 2010 a dat semne de hepatită C, s-a suspectat în permanenţă de zona zoster (căutările termenului fiind relativ constante de-a lungul ultimilor trei ani), în ianuarie 2011 de pancreatită, iar în lunile martie şi aprilie ale aceluiaşi an a fost speriat de muşcătura de căpuşă. În vara lui 2011, în atenţia internauţilor români a intrat lupusul, într-o perioadă în care presa românească scria că Andreea Marin ar putea suferi de o boală autoimună, pentru ca sfârşitul de an să consemneze o căutare în masă de helicobacter pylori. În sezonul rece, fişa medicală a utilizatorului de internet arată că acesta este interesat de analize medicale, mai ales pe fondul unor simptome de rujeolă şi pojar din iarna lui 2011, ce aveau să ia forma unei meningite în vara anului trecut.

    În esenţă, Macroscop este un grafic interactiv bazat pe cercetarea şi analiza căutărilor din domeniul medical realizate de utilizatorii români pe Google în coreleaţie cu interesul mai crescut în anumite perioade pentru unele afecţiuni cu factori externi precum articolele din mass media.

    Conform Eurostat, România are 223 de medici la 100.000 de locuitori, penultimul loc din Uniunea Europeană. Pentru a suplini acest handicap, metode neconvenţionale dar necostisitoare, precum analiza interesului populaţiei pentru anumite boli pe Google ar putea servi sistemul medical. Campanii de informare şi examinare a stării de sănătate ar putea să survină, localizat, în acele regiuni unde se constată creşterea interesului pentru o anumită afecţiune. Un obstacol important îl reprezintă însă faptul că doar 54% din gospodăriile din România au acces la internet şi, de regulă, comunităţile rurale izolate care ar putea beneficia cel mai mult în urma unei astfel de monitorizări, au şi cea mai mică rată de acces la internet.
     

  • Excentricul care a îndrăznit s-o contrazică pe regina Angliei

    Lucrarea, un portret în miniatură al prinţului Alfred, fiul al suveranei, i-a fost comandată pictorului scoţian Kenneth Macleay în 1864. Acesta a realizat-o, dar regina i-a cerut nişte modificări, cum ar fi schimbarea culorii cravatei prinţului în negru.

    Deşi iniţial de acord, acesta a pictat-o apoi în alb, părându-i-se că aşa ar arăta mai bine şi i-a scris reginei explicându-i gestul. În cele din urmă a trebuit să se supună, rămânând însă în istorie drept pictorul care a îndrăznit să o contrazică pe Maiestatea Sa.

  • Te inspiră un tablou? Scrie o poveste despre el şi trimite-o la concurs

    Aceştia au fost rugaţi să compună câte o poveste despre personajele necunoscute din tablouri, poveştile lor împreună fiind adunate într-o carte, care conţine şi imaginile ce i-au inspirat şi poate fi cumpărată de la Galerie sau online.

    Despre portretele cuprinse în carte s-a crezut multă vreme că prezintă personaje importante, cum ar fi Regina Maria a Scoţiei, primul duce de Buckingham ori Regina Elisabeta I, dar cercetările au arătat că lucrurile nu stau cum se credea. Tablourile necunoscuţilor fac în prezent obiectul unei expoziţii la Galeria Naţională de Portrete din Londra, unde vizitatorilor li se prezintă şi informaţii despre cercetările întreprinse de masteranzii Universităţii din Bristol cu privire la ele.

    Muzeul organizează, de asemenea, un concurs pentru publicul care se simte inspirat de personajele din picturile expuse, cei interesaţi fiind rugaţi să-şi trimită propriile lor poveşti. În fiecare lună, cele mai interesante poveşti trimise vor fi selectate de organizatori, reproduse pe site-ul muzeului şi pe panourile expoziţiei, care va fi deschisă până la 22 iulie.

  • Cum a ajuns Anna Wintour la muzeu

    National Portrait Gallery din Londra a cumpărat recent pentru suma de 125.000 de lire sterline (circa 144.000 de euro) o lucrare a artistului american Alex Katz, realizată în anul 2009.

    Lucrarea lui Katz este primul portret pentru care Anna Wintour a acceptat să pozeze şi poate fi deja admirată de iubitorii de artă.