Tag: port

  • Povestea celui mai mare falsificator de bani din istorie

    După cum povesteşte chiar el într-un interviu acordat revistei GQ, întreaga activitate criminală a lui Frank Bourassa a atârnat în balanţă într-o dimineaţă de decembrie, în 2009, când a petrecut ore întregi într-o parcare privind către portul din Montreal. El aştepta un transport aparent banal: cutii cu foi albe de hârtie.

    Amicii lui Bourassa, în două maşini separate, supravegheau parcarea de două zile şi nu observaseră nimic ieşit din comun; Frank Bourassa era totuşi neliniştit, pentru că în orice moment ar fi putut apărea câţiva poliţişti care să îl înhaţe. Şi avea dreptate să se teamă: într-o bună zi, câţiva poliţişti aveau să apară de nicăieri şi să îl aresteze; dar nu în acea dimineaţă friguroasă de decembrie.

    Simţind că marfa se apropie, Bourassa a sunat un alt prieten, un şofer pe care îl angajase, şi i-a spus să tragă camioneta mai aproape de locul de acostare. La scurt timp, camioneta încărcată deja a ieşit din port în mare viteză – o imagine pe care Frank o aştepta de mai bine de doi ani. Şi-o imagina, de fapt, încă din timpul adolescenţei, atunci când şi-a lansat „cariera“ de răufăcător; până la acel moment, CV-ul său includea furt din magazine, furt de maşini sau trafic de droguri. Dar acel transport din Montreal reprezenta începutul celui mai important moment din viaţa sa de infractor.

    Pe măsură ce camioneta se îndepărta, Bourassa şi complicii său au urmat-o. Şoferul a dus marfa până în Trois-Rivieres, oraşul natal al lui Frank, şi a lăsat-o acolo. El a sunat atunci un alt complice care a venit să se asigure că nu există microfoane sau camere de filmat între foile de hârtie; după ce s-a asigurat că totul e în regulă, Frank a răsuflat uşurat: „Nimeni nu mă mai poate opri de acum“.

    Foile albe nu erau însă simple foi de scris: realizate din acelaşi material folosit la tipărirea bancnotelor americane, ele aveau gravate faţa lui Andrew Jackson – principalul ingredient pentru producerea unor bancnote false de înaltă calitate. Bourassa avea acum lucrurile necesare pentru a falsifica sute de milioane de dolari în bancnote de 20 şi era pe cale să devină cel mai prolific falsificator din istoria modernă.

    Ambiţiile criminale ale lui Frank Bourassa, ajuns astăzi la 44 de ani, au început să se dezvolte când el era în clasa a VIII-a: „Am dezvoltat o reţea de hoţi din magazine“, povesteşte bărbatul. „Am început să fac bani, sute de dolari pe săptămână, era foarte mult pentru un puşti!“ La 15 ani s-a mutat din casa părinţilor, a renunţat la şcoală şi şi-a închiriat propriul apartament. Şi-a găsit chiar şi job cinstit, lucrând la un atelier auto; în acelaşi timp însă el vindea şi maşini furate. „Aveam câţiva băieţi pe care îi sunam, le spuneam de ce maşini am nevoie şi ei mi le aduceau. Câte maşini am furat? Nu ştiu, cred că vreo 500.“
    Când avea 28-29 de ani, Frank Bourassa a comis ceea ce descrie ca fiind cea mai mare greşeală a vieţii lui: a încercat să se îmbogăţească prin mijloace legale. În partea de vest a oraşului natal, el a deschis o mică fabrică specializată în producţia de pantofi şi plăcuţe şi frână. Unitatea a avut un oarecare succes, dar acest succes „cinstit“ nu i-a adus nicio satisfacţie. „Lucram douăzeci de ore pe zi, nici nu mai apucam să dorm. Era o nebunie“, povesteşte bărbatul în cadrul interviului pentru GQ. Nu după mult timp, el a fost diagnosticat cu o tulburare legată de stres şi a primit tratament. A vândut fabrica, dar experienţa l-a dus la o concluzie simplă: „La naiba cu asta, nu o să mai lucrez niciodată cinstit!“.

    Aşa că Frank Bourassa s-a întors la activitatea sa preferată: încălcarea legii. „Oamenii câştigau destul de mult din traficul de marijuana în acea perioadă, aşa că m-am gândit să încerc şi eu.“ Noul „business“ a mers destul de bine până în 2006, când poliţia a descoperit laboratorul unuia dintre distribuitorii săi; Frank a fost condamnat la 12 luni de închisoare, dar legile canadiene i-au permis să stea doar trei luni în arest la domiciliu.

    În acele luni, Bourassa a început să se întrebe ce se va alege de viaţa lui; ştia că afacerea cu marijuana nu poate rezista la nesfârşit, pentru că traficanţii mexicani aduceau marfă mult mai ieftină. Şi atunci i-a picat fisa: „Rezultatul final e întotdeauna acelaşi: faci tot felul de lucruri pentru a obţine bani. Aşa că la naiba cu asta – de ce să nu sari peste majoritatea paşilor şi să treci direct la obţinutul banilor?“

     

  • Cum arată viaţa pe cel mai mare vas de croazieră din lume. Cum se distrează cele 8.800 de persoane aflate la bord – GALERIE FOTO

    Harmony of the Seas, vasul construit în Franţa, se întinde pe 361 de metri, cu 100 de metri mai lung decât Titanicul, şi cântăreşte 227.000 de tone, ceea ce-l face cel mai mare vas de croazieră din lume, potrivit Daily Mail.

    Harmony of the Seas este mai lung cu 50 de metri decât iconicul Turnul Eiffel, iar pentru construcţia vasului s-au cheltuit 800 milioane de lire sterline.

    Luni de zile vasul a deschis publicului, iar turişti au avut ocazia să se plimbe pe cele 18 punţi şi să admire interioarele de lux. Vasul este dotat cu mai multe restaurante, baruri, săli de sport, cinema, piste de alergat, piscine dar şi cu un parc de distracţii.

    Vasul de croazieră este deţinut de Royal Caribbean International care a pornit lucrările în septembrie 2013.  Harmony of the Seas a părăsit pentru prima dată portul cu un echipaj de 500 de oameni (când va fi inaugurat va avea un echipaj de 2000 de oameni) pentru un prim test în martie, apoi a mai avut loc unul în  aprilie, iar lansarea a avut loc în mai.

    Jurnalistul publicaţiei americane Bloomberg, Tom Hall, a avut ocazia să meargă cu Hearmony of the Seas, iar fotograful Alberto Bernasconi a avut ocazia să documenteze experienţa.

    Foto: Alberto Bernasconi


     

  • A crezut 12 ani în ideea ei, iar în cele din urmă a ajuns la o avere de 7 milioane de dolari. Cum a reuşit

    Samantha Wills, designer de bijuterii şi antreprenor australian, a început afacerea acum 12 ani, când şi-a împachetat lucrurile şi a părăsit oraşul natal din Port Macquarie şi a condus până la Sydney cu ambiţia de a deveni cineva. Succesul ei nu a venit peste noapte, dar Samantha a reuşit să treacă peste toate. Afacerea ei a crescut de la o afacere locală la una internaţională, pornind de la o piaţă din Sidney.

    La vârsta de 26 de ani a reuşit să obţină, în urma afacerilor pe care le avea, primul milion de dolari. Astăzi, opt ani mai târziu, designerul de bijuterii are o afacere cu sediul în New York şi o cifră de afaceri de peste zece milioane de dolari cu echipe în Japonia, Franţa şi în ţara sa de origine, Australia.

    Afacerea antreprenorului australian a debutat înainte de apariţia platformelor Facebook şi Instagram. ,,Prima încercare prin care am trecut a fost să creez un brand prin care să le dau posibilitatea oamenilor să se implice, să facă parte din el”, a declarat Samantha Wills. În 2004 ea a început să vândă bijuterii realizate manual în faimoasele pieţe locale din Bondi Beach;  patru ani mai târziu s-a trezit că are şi mai multe datorii. A investit fiecare dolar pe care îl obţinea în inele, coliere , cercei şi brăţări, dar nu a reuşit să scape de datoriile pe care le avea.

    Piesele realizate de designerul australian au reuşit însă să fie validate la nivel internaţional; stiliştii au promovat bijuteriile Samanthei oferindu-le unor vedete internaţionale precum Eva Mendes, Rihanna şi Drew Barrymore. O pereche de cercei aparţinând antreprenorului australian au fost prezentaţi în al doilea episod din Sex & the City.

    Munca pe care a depus-o pentru a ajunge la succes este unul dintre motivele pentru care ea a lansat Fundatia Samantha Wills la începutul acestui an. Prin această fundaţie a încercat să ajute la consolidarea rolului femeilor în afaceri, prin schimbul experienţelor sale. “Primul tău milion de dolari este cea mai grea piatră de hotar”, a spus Wills. “Trebuie să înveţi câteva lecţii dacă vrei să faci un milion de dolari: trebuie să te aştepţi la neaşteptat; trebuie să-ţi ştii punctele slabe; să creezi un vis de echipă;  să canalizezi eforturile tale de fondator”.  Samantha Wills are o avere estimată la peste 7 milioane de dolari.

  • Gadget Review: Macbook, varianta de lux a laptopului de zi cu zi – FOTO, VIDEO

    PRO

    • Designul/calitatea materialelor
    • Uşor
    • Ecranul/touchpad‑ul sunt ireproşabile
    • Timpul scurt de încărcare

    CONTRA

    • Preţul ridicat
    • Lipsa porturilor
    • Procesorul, memoria RAM sau hard-diskul nu pot fi upgradate (îmbunătăţite), ceea ce limitează durata de viaţă a laptopului

    In altă ordine de idei, Macbook este primul laptop produs de compania din California care foloseşte cipurile Intel Core M (M3, M5 sau M7 în funcţie de specificaţii), procesor care nu necesită cooler, ceea ce-l face mult mai silenţios.

    Problema portului ar putea enerva mai multă lume şi este nevoie ca utilizatorul să care tot timpul după el un adaptor (fie pentru a-şi încărca telefonul, fie pentru a transfera fişiere) şi nici nu este posibil transferul fişierelor în timpul încărcării. Partea bună este faptul că se încarcă incredibil de repede şi în cam două ore e gata pentru o nouă zi. Producătorul promite o utilizare a laptopului de 9-10 ore, ceea ce nu este chiar adevărat în scenarii reale de folosinţă.

    Totuşi bateria a fost suficientă pentru o zi de muncă (s-a întâmplat de câteva ori să mă lase cu două ore înainte de terminarea serviciului, dar acest lucru poate fi rezolvat printr-o încărcare rapidă la prânz, de exemplu). Iar atunci când zic o zi de lucru mă refer la scris, browsing, ascultat muzică, puţin streaming video/audio şi din când în când o sesiune mică de jocuri. Când i-am dat mai mult de lucru, şi bateria s-a scurs mai repede şi, spre surprinderea mea, s-a încălzit destul de tare, dar nu îndeajuns să devină un disconfort.

    Laptopul este la fel de mare ca o revistă Business Magazin şi aproape la fel de subţire; abia dacă-i simţi greutatea de 900 de grame în geantă. Însă mărimea acestuia are şi impedimente: tastatura este mică, iar oamenii cu mâini mai mari vor întâmpina dificultăţi în a tasta şi a se obişnui cu dimensiunea. Eu aici am mai avut şi un „handicap“, pentru că a trebuit să mă obişnuiesc şi cu trecerea la sistemul de lucru al Apple (sunt utilizator de Windows de peste 20 de ani).

    Deşi este plăcută la atingere şi foarte subţire, tastatura este tare şi destul de zgomotoasă (am simţit asta cel mai bine în timpul unei conferinţe de presă, când băteam de zor la laptopul aflat pe genunchi şi câţiva oameni mi-au aruncat priviri pline de reproş). Dacă la acest aspect se mai poate lucra, la touchpad nu văd ce îmbunătăţiri s-ar mai putea aduce. Este perfect, degetele curg lin pe suprafaţă (urăsc când buricele degetelor se lipesc de touchpad), este foarte precis, fiind o plăcere să-l foloseşti; pentru prima dată nu am simţit nevoia de a folosi un mouse la laptop.

    Ecranul de 12 inchi Retina are o rezoluţie de 2.304 x 1.440 cu o densitate mare de pixeli (226 ppi) şi este absolut superb. Culorile sunt vii, texturile foarte clare şi are unghiuri de vizibilitate foarte bune.

    Cum era de aşteptat, programele celor de la Apple funcţionează perfect, se trece fără lag între Safari, App Store sau aplicaţia de text şi am fost absolut uimit să văd că nu are nicio problemă în a procesa şi edita clipuri video cu rezoluţie 4K. Editarea acelui clip mi-a dat mari bătăi de cap pe un Alienware 13, laptop de gaming, şi a trebuit să renunţ într-un final.


    Totuşi, atunci când sunt deschise foarte multe programe şi lucrezi cu fişiere mai mari (tif sau clipuri video) se simte o încetinire a sistemului, dar asta am făcut în mod intenţionat pentru a vedea cât poate duce. Pentru uz real, cred că este este suficient de performant. La capitolul jocuri video s-a mişcat decent (aici se simte nevoia unei plăci video mai performante), dar mă îndoiesc că ar cumpăra cineva acest produs pentru gaming.

    Boxele fac o treabă bună în a reda sunetul. Nu este deranjat cu volumul la maximum, dar nu va putea fi folosit pentru întreţinerea unei petreceri, ci mai degrabă pentru clipuri şi filme. Webcamul nu a fost îmbunătăţit pe acest model şi a rămas la o rezoluţie mică, de 480 p.

    Este un laptop care îşi va găsi fani, dar şi „inamici“. Cei de la Apple au un talent de a face produse ce pot deveni mai mult decât nişte simple obiecte: prin modul în care arată, cum se simt şi prin performanţa pe care o oferă. Chiar în ciuda unor lipsuri „este un obiect de care te-ai putea îndrăgosti“, după cum mi-a zis o prietenă după ce a utilizat laptopul câteva ore.

    În concluzie, cred că este un laptop bun pentru cei care caută mobilitate şi nu lucrează intensiv (paginare, editare video etc.), ci mai degrabă îl vor folosi pentru sarcinile obişnuite (scris, office, browsing, vizionare filme etc.), dar care nu vor să facă rabat la calitate şi design şi vor o încărcare foarte rapidă. Altfel, pentru sarcinile enumerate mai sus există alternative mai ieftine, dar care vin cu minusuri (fie touchpadul este de o calitate slabă, fie sunetul nu este bun, este mai greu sau calitatea materialelor nu este ideală ş.a.m.d.).

    CARACTERISTICI

    Procesor: 1,2 GHz Intel Core M
    Placă video integrată:  Intel HD Graphics 5.300 1536MB
    Memorie: 8 GB RAM DDR3
    Hard disk: 512 GB memorie flash
    Display: 12 inchi Retina (rezoluţie 2.304 x 1.440, 226 ppi)
    Baterie: 9-10 ore

    Produsul a fost dat pentru testare de către eMAG.

  • A crezut 12 ani în ideea ei, iar în cele din urmă a ajuns la o avere de 7 milioane de dolari. Cum a reuşit

    Samantha Wills, designer de bijuterii şi antreprenor australian, a început afacerea acum 12 ani, când şi-a împachetat lucrurile şi a părăsit oraşul natal din Port Macquarie şi a condus până la Sydney cu ambiţia de a deveni cineva. Succesul ei nu a venit peste noapte, dar Samantha a reuşit să treacă peste toate. Afacerea ei a crescut de la o afacere locală la una internaţională, pornind de la o piaţă din Sidney.

    La vârsta de 26 de ani a reuşit să obţină, în urma afacerilor pe care le avea, primul milion de dolari. Astăzi, opt ani mai târziu, designerul de bijuterii are o afacere cu sediul în New York şi o cifră de afaceri de peste zece milioane de dolari cu echipe în Japonia, Franţa şi în ţara sa de origine, Australia.

    Afacerea antreprenorului australian a debutat înainte de apariţia platformelor Facebook şi Instagram. ,,Prima încercare prin care am trecut a fost să creez un brand prin care să le dau posibilitatea oamenilor să se implice, să facă parte din el”, a declarat Samantha Wills. În 2004 ea a început să vândă bijuterii realizate manual în faimoasele pieţe locale din Bondi Beach;  patru ani mai târziu s-a trezit că are şi mai multe datorii. A investit fiecare dolar pe care îl obţinea în inele, coliere , cercei şi brăţări, dar nu a reuşit să scape de datoriile pe care le avea.

    Piesele realizate de designerul australian au reuşit însă să fie validate la nivel internaţional; stiliştii au promovat bijuteriile Samanthei oferindu-le unor vedete internaţionale precum Eva Mendes, Rihanna şi Drew Barrymore. O pereche de cercei aparţinând antreprenorului australian au fost prezentaţi în al doilea episod din Sex & the City.

    Munca pe care a depus-o pentru a ajunge la succes este unul dintre motivele pentru care ea a lansat Fundatia Samantha Wills la începutul acestui an. Prin această fundaţie a încercat să ajute la consolidarea rolului femeilor în afaceri, prin schimbul experienţelor sale. “Primul tău milion de dolari este cea mai grea piatră de hotar”, a spus Wills. “Trebuie să înveţi câteva lecţii dacă vrei să faci un milion de dolari: trebuie să te aştepţi la neaşteptat; trebuie să-ţi ştii punctele slabe; să creezi un vis de echipă;  să canalizezi eforturile tale de fondator”.  Samantha Wills are o avere estimată la peste 7 milioane de dolari.

  • Topul băncilor din România pe 2015

    Mai puţin de 30% din băncile de pe piaţa locală şi-au majorat cota de piaţă anul trecut, jumătate reuşind şi să avan­seze în top. Pe ansamblu, aproape trei sferturi dintre bănci şi-au schimbat po­ziţia, urcând sau coborând în clasa­ment, potrivit calculelor ZF pe baza datelor din ra­portul anual al BNR.

    Clasamentul primelor zece bănci locale, care deţin aproape 80% din acti­ve­le totale, a consemnat doar două mo­di­ficări: pe locul 9 a urcat Bancpost o po­ziţie, în locul Volksbank, care a fost pre­luată de banca Transilvania, iar pe 10 a ajuns Garanti Bank, care în 2014 era pe locul 13. Se remarcă avan­sul cotei de piaţă a Băncii Transilvania cu 2,8 puncte procentuale, până la 12,6%. În top 10, cotele de piaţă ale BCR, CEC Bank, Alpha Bank şi Bancpost au fost în declin.

    BCR şi BRD şi-au păstrat primele două poziţii din sistem, cu 15,8% şi respectiv 13% din activele bancare. Locul al doilea al francezilor de la BRD SocGen este ameninţat de Banca Transilvania.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro 

  • Un fost agent CIA explică cât de simplu pot ajunge teroriştii în Europa. “E ca şi cum ai lua un autobuz din Madrid către Barcelona”

    “Să presupunem că  militanţii islamişti din Libia deţin rachete sol-aer (pe care le deţin). Apoi să presupunem că acel grup de terorişti vrea să le folosească în Europa. Cum fac asta? Trec Marea Mediteraneană? Nu, ar fi prinşi de NATO şi arestaţi. Iau o barcă din Benghazi? Nu, o să fie prinşi în port”, scrie Jamie Smith în articolul “Terrorism 101: Simple is Working” pentru publicaţia American Thinker. Smith este un fost agent CIA şi autor al cărţii “Gray Work: Confessions of an American Paramilitary Spy”.

    Ce trebuie să facă terorişti? Nimic foarte complicat.

    “În primul rând, trebuie să treacă în Algeria unde vând sau transferă armele către al-Murabitoun, principalul grup al-Qaida din Algeria”, scrie Smith. “Apoi aceştia trec granţia în Mauritania undeva lângă Chegga. Mai departe merg spre Nouadhibou, un port la distanţă de câteva mii de metri faţă Sahara Occidentală, care este practic Maroc. Angajează un pescar şi merg câteva mile în nord până ajung pe plaja din Maroc. Foarte mulţi pescari se plimbă în acea zonă, deci nu este nimic ieşit din comun. Mai departe, teroriştii merg pe autostradă până la Agadir, dreapta spre Marrakech, stânga către Casablanca apoi Rabat apoi până la Ceuta, Spania, care se află pe continentul african”, continuă Smith.

    “Cumpără o barcă pneumatică de la un magazin, aşteaptă să se aşterne noapte şi traversează apa către partea spaniolă a Ceuta. Distrug barca, mai merg puţin şi găsesc un taxi care să-i ducă în port de unde pot lua un bac care să-i ducă pe continentul european. E ca şi cum ai lua un autobuz din Madrid către Barcelona”, mai spune el. 

    “Câte Ceuta, câte găuri se află în sistem? Multe şi sunt uşor de exploatat”, afirmă Smith.

    “Din experienţa mea, lucrurile simple funcţionează. Băieţii răi ar putea închide orice aeroport din Statele Unite doar cu o sticlă pulverizatoare umplută cu azotat de amoniu. Tot ce trebuie să facă este să cumpere un sac de îngrăşământ şi să amestece cu apă. Pulverizează substanţa peste tot prin aeroport apoi dă un telefon de ameninţare cu bombă. Unităţile canine vor indica bombe peste tot. Autorităţile vor căuta bombe care nu există. Lucrurile simple funcţionează”, spune Smith.

    “În 2002, doi indivizi au terorizat Washingtonul. Lunetistul a omorât la întâmplare zece persoane în trei săptămâni. Nu vă închipuiţi că au făcut ceva extrem de inteligent. Lunetistul se ascundea în portbagajul maşinii sale de unde trăgea cu arma cu care a  ucis la întâmplare persoane în apropierea centrelor comerciale, a şcolilor sau atelierelor auto. A paralizat capitala Statelor Unite ale Americii.”

  • Prima “pădure plutitoare” a fost plantată în apele portului din Rotterdam

    O iniţiativă artistică intitulată ‘pădure plutitoare’ a dus la plantarea în apele portului din Rotterdam a 20 de ulmi care supravieţuiesc graţie unor balize uriaşe pline cu apă dulce, într-un proiect menit să sporească conştientizarea nevoii de a proteja mediul înconjurător, potrivit Agerpres.

    O iniţiativă artistică intitulată ‘pădure plutitoare’ a dus la plantarea în apele portului din Rotterdam a 20 de ulmi care supravieţuiesc graţie unor balize uriaşe pline cu apă dulce, într-un proiect menit să sporească conştientizarea nevoii de a proteja mediul înconjurător.

    Citiţi mai multe pe www.agerpres.ro

  • Testează-ţi calităţile de lider!

    Sunteţi un lider autentic? Aveţi ceea ce s-ar putea numi potenţialul de conducere? Află făcând un test psihologic simplu!

    Tot ce trebuie să faceţi este să răspundeţi prin DA sau NU la enunţurile de mai jos:

    1. Liderii autentici se nasc, nu se formează.

    2. Mă port bine cu subalternii atât timp cât ei fac ceea se spun.

    3. Liderii eficienţi se bazează atât pe capacităţile lor, cât şi pe cele ale subordonaţilor.

    4. Ca lider când dau o sarcină subordonaţilor, arăt şi motivele care m-au determinat la aceasta.

    5. Un lider eficient îşi atinge scopurile prin orice mijloace.

    Citiţi continuarea pe www.one.ro

  • Hamburgul interzice capsulele de cafea şi apa îmbuteliată

    În oraşul-port Hamburg nu va mai fi servită cafea în capsule şi nici apă sau bere îmbuteliată în ambalaje de plastic. Iar curăţenia se va face doar cu detergenţi fără clor. Acestea sunt doar câteva din noile reglementări care au intrat în vigoare la sfârşitul lunii ianuarie în megalopolisul din nordul Germaniei, care şi-a fixat drept obiectiv să devină „un model” în materie de gestiune ecologică a aprovizionării şi pieţelor publice.

    În acest scop, administraţia locală a elaborat un Ghid, inedit în întreaga Germanie.

    Citiţi mai multe pe www.rador.ro