Cu câteva zile înainte de declanşarea suspendării preşedintelui, premierul i-a propus acestuia, prin intermediul televiziunii colegilor de alianţă, “să ne depunem demisiile şi să ne întoarcem amândoi la popor”, adică să se facă alegeri anticipate, care ar fi rezolvat dintr-un foc şi problema de plagiat a lui Victor Ponta, şi dificultatea USL de a derula corect din punct de vedere legal procedurile de suspendare a lui Traian Băsescu. Replica preşedintelui, împachetată glumeţ în mapa roşie prezentată la învestirea ministrei Andronescu din 2 iulie, a constat în reînnoirea ofertei lui, făcută la începutul lunii aprilie, cu ocazia congresului PSD, de a accepta să demisioneze de la Cotroceni şi să fie organizate simultan alegeri parlamentare şi prezidenţiale, cu condiţia ca USL să accepte modificarea Constituţiei, cu parlament unicameral redus şi mandat prezidenţial de 4 ani.
Propunerea lui Băsescu (enunţată pentru prima dată în martie anul trecut, când a fost salutată de Ion Iliescu, bucuros că Băsescu şi-ar putea scurta mandatul) era menită să evidenţieze simţul responsabilităţii prezidenţiale faţă de rezultatele referendumului din 2009 şi să stimuleze simpatia electoratului faţă de un PDL care îşi căuta relansarea în ochii electoratului. Aceeaşi ofertă a fost repetată în iunie, pe atunci în chip de soluţie pentru conflictul preşedinte-premier privind reprezentarea ţării la Consiliul European, cu propunerea ca alegerile prezidenţiale şi parlamentare să fie organizate împreună, fie în noiembrie, fie în decembrie, ianuarie 2013 sau februarie. Declaraţia era făcută în aceeaşi conferinţă de presă în care ironia “dottore” la adresa lui Victor Ponta ilustra că preşedintele e la curent cu iminentul scandal privind plagiatul şi/sau masteratul din Catania ale premierului, în urma căruia lideri ai PDL ca Vasile Blaga, Monica Macovei sau Cristian Preda aveau să capete un motiv să ceară demisia imediată a lui Victor Ponta, deşi ultimul lucru de care aveau nevoie România şi economia ei în această perioadă de mari riscuri externe era căderea unui al treilea guvern în mai puţin de jumătate de an.
Ambele tabere ilustrează, prin astfel de strategii construite în jurul ideilor de demisie şi demitere, lipsa preocupării faţă de respectarea propriului mandat şi faţă de stabilitatea guvernării. Mandatul preşedintelui se încheie la sfârşitul lui 2014, iar electoratul nu i-a dat votul în 2009 lui Traian Băsescu ca să demisioneze cu aproape doi ani înainte de termen şi nici ca să-şi pună demisia pe masă ca monedă de schimb, indiferent cât de nobil ar părea scopul, ori ca armă în lupta de imagine dintre partide. De cealaltă parte, oferta lui Victor Ponta de a demisiona dacă demisionează şi Traian Băsescu dovedeşte ce valoare reală au pentru copreşedintele USL funcţiile de prim-ministru şi de preşedinte, coborâte la rolul de glumiţă cu potenţial de rating într-o emisiune TV.