BusinessMagazin

Tag: picioare

  • Un bărbat fără mâini şi picioare din Moldova, condamnat pentru că “a bătut” un poliţist

    Deşi Nicolae Ceban nu mai are nici mâini şi nici picioare, acest fapt nu i-a împiedicat pe oficialii de peste Prut să-l considere vinovat de fapte de agresiune fizică îndreptate împotriva unui poliţist, scrie Pro TV Chişinău.
     
    “Sincer nu m-am aşteptat. Eu ştiu că eu nu sunt vinovat cu absolut nimic. În primul rând, nu l-am bătut şi nu a fost totul aşa cum spune el şi nu ştiu de ce judecătorul aşa a decis,” a mărturisit Nicolae Ceban.
     
    Judecătoria Chişinău a admis că bărbatul se face responsabil de hugalism. Pentru fapta sa a primit un an de închisoare cu suspendare, în cazul său declanşându-se procedura de amnistie. Chiar dacă a scapat de executarea pedepsei, Nicolae Ceban va rămâne cu cazierul pătat.
     
     

  • Oraşul din România în care vacile maidaneze mor de foame: „Le dăm pâine, dar abia merg pe picioare”

    Stăpânul le-a abandonat, iar amenzile pe care le-a primit nu l-au făcut să-şi schimbe atitudinea.

    Vacile maidaneze au fost văzute pentru prima dată printre blocuri în urmă cu trei ierni. Erau doar câteva, dar între timp şeptelul a crescut. Cel mai greu le este iarna, când sunt minus 10 -15 grade. Când şi când unora li se face milă de ele, scrie stirileprotv.ro

    Localnic: „Noi, eu cu nevastă-mea, ne-am dus şi am adus fân de acasă, a fătat o văcuţă aici în zăpadă. Le dăm pâine, dar rabdă de foame, de sete, de abia merg pe picioare de slabe ce sunt.”

    Localnică: „Tremură de frig noaptea şi nu am absolut nimic ce să mănânce că vedeţi, e zăpadă, şi nici la gunoaie nu au ce să mănânce, ieri am văzut unul mânca coji de portocale.”

  • Iohannis în picioare, Dragnea şi Tăriceanu pe scaun. “- Ce ai înţeles tu de aici? -Că regele nu mai e şi am rămas doar cu comuniştii”

     

    Pe Facebook, Dan Maşca a adăugat “- Ce ai înţeles tu de aici?
    -Că regele nu mai e şi am rămas doar cu comuniştii” – a răspunE trecut de miezul nopţii, aşa că vreau să vă atrag atenţia asupra unui minut din înregistrarea de mai jos din 16.12.2017, ora 10.
    La momentul 0:09:17 al înregistrării, Preşedintele Ţării, Klaus Iohannis şi cu soţia sa Carmen apar pe ecran, venind spre Sala Tronului de la Palatul Regal.

    La momentul 0:09:29, când intră în sală, toţi cei prezenţi se ridică în picioare.
    La momentul 0:09:35, primul care se aşază pe scaun este preşedintele Senatului, CPT. După 3 secunde face acelaşi lucru şi consoarta sa.

    La momentul 0:09:45, a treia persoană care se aşază pe scaun este preşedintele Camerei Deputaţilor, LD.
    La momentul 0:10:00, după oarece discuţii cu vecinii săi, deja bine înfipţi cu fundul în scaune, se aşază şi premierul MT.

    În tot acest timp, restul audienţei aflate la eveniment, de la capete încoronate ale monarhiilor la membri ai Caselor Regale din Europa şi din lume, de la ambasadori şi personalităţi de cultură la veterani de război aşteaptă TOŢI, fără nicio excepţie, respectuos, în picioare.

    (…) >> Laurentiu Theodoru

    Fotografii de la Raluca Serghe”s 

  • Un angajat Apple descrie infernul prin care a trecut cât timp a lucrat în companie

    Ben Farrell a lucrat timp de doi ani pentru Apple, fiind responsabil de îmbunătăţirea relaţiei cu clienţii companiei care deţin centre de suport, şi a demisionat la începutul lunii aprilie din motive legate de condiţiile de muncă.

    În primul rând, Farrell a descoperit o cultură organizaţională nu doar solicitantă, dar şi meschină, câtă vreme este centrată pe a-i face pe ceilalţi să greşească pentru a-ţi asigura propriul succes. 

    “16 ore muncite zilnic şi încărcate cu şedinţe peste şedinţe urmate de alte şedinţe. Deşi astfel de întâlniri sunt frecvent întâlnite în multinaţionale, cele de la Apple sunt însoţite de o agendă toxică, menită să îi prindă pe angajaţi pe picior greşit şi să îi ironizeze pe cei mai puţin respectaţi. Spiritul de echipă nu există, iar clienţii îşi permit atacuri la persoană, dar şi să traseze sarcinile angajaţilor în funcţie de starea lor de spirit. Ore peste ore sunt pierdute în sedinţe de pregătire pentru alte şedinţe care pregătesc alte şedinţe, până în momentul în care se concluzionează că s-a muncit de fapt prea puţin. Iar asta nu este sănătos”, scrie Farrell, într-o postare pe blogul personal.

    Angajatul vorbeşte şi despre felul în care unii manageri se identifică în totalitate cu interesele acţionarilor şi chiar se mândresc cu deciziile de concediere luate în trecut şi cu tehnicile folosite pentru ca partenerilor de business să li se diminueaze profiturile.

    “Ieşirile cu colegii se învârt în jurul aceloraşi poveşti iar şi iar pe măsură ce managerii povestesc la nesfârşit despre măsurile strategice de a reduce personalul şi de a închide fabrici. Au o sclipire în privire când descriu metodele prin care diverşi parteneri de afaceri au fost lăsaţi cu profituri aproape de zero pentru a spori profitabilitatea Apple”, mai scrie fostul angajat Apple.

    Farrell remarcă şi diferenţele dintre crezul lui Steve Jobs, cofondatorul companiei, legat de echilibrul dintre muncă şi viaţa personală, exprimat în anul 2005, şi realitatea din prezent de la Apple.

    “Problemele de sănătate, urgenţele familiale şi chiar nunţile nu sunt respectate la Apple. Când am început să lucrez la ei, soţia mea însărcinată a căzut pe scări şi a avut nevoie de spitalizare, aşa că nu am mai putut participa la o delegaţie. Compania a notat evenimentul drept o problemă de performanţă şi mi s-a reproşat într-o întâlnire faţă în faţă cu un manager din companie că am comis o mare greşeală”, arată Farrell.

    “Managementul era inconsecvent şi capricios. Primeam adeseori mesaje agresive la orice oră, chiar şi în afara programului, atât pe chat-ul intern cât şi la telefon, chiar şi pentru o întârziere de un minut la o întâlnire”.

    Citiţi pe blogul personal dezvăluirile angajatului.

    Apple a înregistrat un profit record, de 18 miliarde de dolari, în primul trimestru al anului fiscal 2015, în urcare cu 38% faţă de aceeaşi perioadă din 2013, datorită vânzărilor noilor modele de iPhone-uri lansate în luna septembrie a anului trecut. În luna noiembrie, pe fondul entuziasmului investitorilor legat de noile produse lansate de Apple, valoarea de piaţă a companiei a depăşit 700 de miliarde de dolari.

  • Cum „s-a evaporat” una dintre cele mai cunoscute fabrici din perioada comunistă – VIDEO

    Operaţiunea a avut loc, luni după-amiază, în zona Gării de Nord. Trei clădiri au fost programate să fie demolate prin explozie, dar doar una a fost doborâtă în totalitate la pământ; elemente din celelalte două hale au rămas în picioare. Nu se va mai interveni pentru o nouă demolare cu explozibil, deoarece este periculos. În continuare se va demola printr-un procedeu mecanic. S-ar putea ca elementele celor două foste hale de producţie de la Elba care au rămas în picioare să cadă singure.

    „O explozie controlată. O demolare propriu-zisă cu exploziv. În proporţie de 90% o lucrare bine reuşită. Sunt mulţumit de ceea ce s-a făcut, mai puţin de partea de pregătire mecanică a lucrării. A fost o cantitate de 28 de kilograme de exploziv, dinamită şi 280 de capse electrice, de iniţiere. Pentru clădirile care nu au picat în totalitate va fi aplicat un procedeu mecanic, mai exact o fărâmare cu cleştele pneumatic. Vor fi dărâmate. Există şi posibilitatea să cadă de la sine, dacă cedează susţinerea mecanică a casei liftului. Practic, toată rezistenţa este pe casa liftului”, a spus artificierul Muraru Petronel.

     

    Cititi mai multe pe www.aradon.ro

  • Corelaţia dintre apariţia low-cost-urilor şi scăderea natalităţii

    Trendul de scădere a natalităţii este vizibil, fiind susţinut de anumite schimbări sociale, culturale, demografice, de apariţia unor joburi în middle management şi de top la care au acces femeile, ceea ce implică faptul că decizia de a face un copil trece pe locul 2; la fel de bine, acest lucru susţine şi ieşirea mult mai uşoară dintr-o relaţie, dar şi creşterea salariilor.

    Acum câteva săptămâni, jurnalistul Cristian Tudor Popescu – CTP – a făcut din nou carieră, cu următorul comentariu: ”Copiii se fac pentru părinţi. Dacă îmi spuneţi mie că cei care fac copii au în cap perpetuarea speciei sau demografia României… o să vă spun ceva greu de înghiţit. Oamenii fac copii când au un grad ridicat de insatisfacţie în legătură cu propria lor existenţă în această viaţă. Când oamenii au o viaţă foarte încărcată, foarte completă profesional, sentimental, personal, nu mai simt nevoia să facă copii. Cei care fac copii mulţi sunt săraci, nemulţumiţi în raport cu societatea, care nu au reuşit să realizeze lucrurile pe care le-au dorit şi încearcă să trasfere ratarea lor copiilor: să facă el/ea ce nu am făcut eu, să aibă el/ea ce nu am avut eu şi mai ales să am un sprijin la bătrâneţe“, a spus el la Digi24.

    Adică oamenii fac mai mulţi copii când vremurile sunt grele şi mai puţini în perioadele când o duc mai bine. Din punct de vedere economic, e o contradicţie.

    Am încercat să mă uit la câţiva indicatori pe care eu îi consider relevanţi pentru România ultimilor 15 ani care să explice, justifice scăderea natalităţii mai mult decât simpla numărare a copiilor care se nasc.

    Pentru mine, cel mai interesant indicator economic versus scăderea natalităţii este legat de creşterea explozivă a transportului aerian în România şi apariţia low-cost-urilor.

    Nu ştiu dacă aţi observat, dar fetele tinere, urbane, cu laptop în spate, cu căşti la urechi, care ştiu totul despre ce este la H&M, Zara, Stradivarius, Bershka sau buticurile de haine în serie limitată plus ce mai se mai găseşte pe site-urile online, vânează tot timpul ofertele liniilor aeriene low-cost pentru a merge în vacanţă sau în city-breakuri.

    Subiectul de discuţie la mese este legat de numărul de oraşe sau în câte ţări au fost, cum au ajuns acolo cu low-cost-ul, adică cu 10-20-30-40-50 de euro, cum faci legăturile între avioane să pleci de la Bucureşti sau din Cluj într-o locaţie din vestul Europei, iar de acolo să ai alte bilete low-cost pentru altă destinaţie.

    Dacă cei de la IT ar primi ordin într-o multinaţională să taie accesul la Vola sau la site-urile liniilor aeriene, s-ar face instantaneu grevă.

    În 1999, numărul total de pasageri pe liniile aeriene din România a fost de 2,07 milioane. În 2000 a fost de 2,35 milioane. În 2005 a fost de 4,3 milioane. Trebuie spus că din 2005 şi-au făcut apariţia în România low-cost-urile. În 2006 aveam 5,49 milioane; În 2008 am ajuns la 9 milioane, în 2010 am urcat la 10 milioane, deşi s-au tăiat salariile şi era criză economică, în 2014 am ajuns la 11,8 milioane, în 2015 la 13,3 milioane, iar în 2016 la 16,4 milioane.

    Dacă punem în acelaşi tabel, într-o altă coloană, evoluţia salariului mediu, vom vedea că de la 213 lei în 2000 am ajuns la 746 de lei (180 – 200 de euro) în 2005 şi 2.300 de lei (500 – 550 de euro) în 2016/2017.

    Salariu mediu din Bucureşti depăşeşte în acest moment 3.000 de lei net, în Cluj sau Timişoara este la 2.600 – 2.800 de lei.
    Dacă lucrezi în IT, în bancă, în multinaţionale, salariul mediu este mai mare cu 30-100%.

    Vârsta medie când apare primul copil a ajuns în 2016 la 28,6 ani în urban, faţă de o medie naţională de 26,9 ani.

    În 2008, vârsta medie pentru primul copil în urban a fost de 27 de ani, cu o medie naţională de 25,5 ani. în 2000, vârsta medie urbană pentru primul copil a fost de 24,9 ani, cu o medie naţională de 23,7 ani. în 1990, media în urban a fost de 23,7 ani, cu o medie naţională de 22,3 ani. În 1980, vârsta medie urbană pentru primul copil a fost de 23,7 ani, cu o medie naţională de 22,6 ani.

    În 2016, băieţii s-au căsătorit la 30,8 ani, iar fetele la 27,6 ani. în 1990, băieţii se căsătoreau la 25 de ani, iar fetele la 20 de ani.

    Conform ultimelor date europene, în România fetele pleacă de acasă la 25 de ani, o vârstă în scădere, iar băieţii la aproape 30 de ani, o vârstă în creştere.

    Datele statistice, dar şi de atitudine, arată că fetele devin din ce în ce mai independente, luptă să aibă propriii bani, vor să călătorească, să vadă lumea, vor să aibă propriul apartament înainte să se căsătorească, vor să aibă propria maşină, se luptă pentru poziţii mai bune în companii şi pentru salarii mai mari.

    Apariţia multinaţionalelor din 2000 încoace, odată cu investiţiile străine, a deschis o piaţă extraordinară pentru fete, care şi-au găsit joburi în clădiri de birouri, cu spaţii curate, unde pot să poarte zilnic haine în trend, moderne, colorate, cu design de top, dar cu un preţ mai redus (conceptul lui Zara affordable luxury) fără să se mai gândească, ca mama sau bunica lor, că trebuie să ţină şi anul viitor.

    Când ai posibilitatea să zbori şi să ajungi cam unde vrei cu low-cost-ul, multor fete (şi băieţi) nu le mai arde de făcut copii, ci vor să se plimbe în întreaga lume, să poarte cele mai cool haine, să iasă la terasă sau la Starbucks cu prietenele sau să petreacă în cluburi.

    Ironic dar şi realist, apariţia directă, de doi ani, a lui Ryanair în România, cel mai puternic low-cost din lume, ne face să fim mai puţini.
     

  • Arta pe care o poţi călca în picioare

    Printre companiile care au convins artişti să-şi lase opera călcată în picioare se numără Amini Carpets din Italia, care s-a asociat cu galeria newyorkeză de artă R&Company pentru colecţia Woven Forms la care au lucrat artişti şi designeri, cum ar fi Haas Brothers, care au creat carpete viu colorate inspirate de blănurile de animale puse pe jos prin case.

    Un alt exemplu este producătorul britanic Brintons, care a colaborat cu cineastul Shezad Dawood, care a folosit ca inspiraţie picturi ale sale şi role de film parţial neexpus; iar firma Christopher Farr a lansat în ediţie limitată de covoare de inspiraţie indiană după o pictură creată special de pictorul Howard Hodgkin.

  • De ce eşuează antreprenorii români?

    Ca o concluzie, businessul românesc este plin de antreprenori români, cu o putere a capitalului slabă, care implică şi o putere financiară redusă, care contează prea puţin sau deloc.

    Andrei Cionca, de la CITR Group, cea mai mare firmă de insolvenţă din România, spune că businessul românesc stă în două picioare (n.r. – dacă nu chiar direct în şuruburi, fără picioare) depinzând de cele 6.000 de companii care trag toată economia.

    Dacă am avea ghinionul ca o parte dintre ele să închidă sau să sufere din punctul de vedere al businessului, creşterea economică din România, cea mai mare din Europa de un an, s-ar transforma într-o scădere dezastruoasă.

    De ce avem atât de puţini antreprenori români puternici? De ce atât de puţini antreprenori români care au ajuns în dificultate reuşesc să revină la suprafaţă? Ce ar trebui făcut şi de către cine ca businessul romînesc să nu fie atât de polarizat şi economia să nu depindă de un grup atât de mic de companii?

    O explicaţie dată de administratorii judiciari care au văzut tone de bilanţuri este că antreprenorii români confundă compania lor cu propria lor puşculiţă. Adică iau bani din companie pentru a-i folosi personal sau pentru a întreţine familia. Din punct de vedere juridic, compania este o entitate clară, acţionarul este altceva, iar cel care conduce compania alt personaj distinct.
    Mulţi antreprenori români nu înţeleg aceste deosebiri din punct de vedere juridic, iar acest lucru s-a văzut în cei 27 de ani de capitalism.

    O altă explicaţie este legată de faptul că antreprenorii români se îndrăgostesc de businessul lor mult prea mult şi nu au puterea să-l lase din mână atunci când trebuie, când mai pot să obţină bani pe el sau când îl mai pot restructura. Piaţa românească este plină de exemple de antreprenori români care au avut pe masă oferte de a vinde companiile şi care au ratat tranzacţia pentru câteva milioane de euro când pe masă aveau câteva zeci de milioane de euro.

    Exact ca la bursă, un investitor adevărat sau un antreprenor adevărat este cel care are o vânzare la activ – ştie când să vândă -, nu cel care cumpără. Oricine poate cumpăra, dar cei care ştiu cum să vândă pot fi număraţi pe degete.

    Fiind atât de îndrăgostiţi de afacerea pe care au creat-o, antreprenorii români nu reuşesc să se desprindă de ea, nu reuşesc să o mărite, fiind mai importantă întrebarea existenţială: dacă vând compania, eu ce mai fac, adică unde să mă mai duc la serviciu sau ce fac cu banii?

    O altă explicaţie este legată de faptul că antreprenorul în sine este cel care creează şi dezvoltă un business pornind de la o idee. El se scoală în fiecare zi cu ideea de creştere, de expansiune, de vânzări mai mari, de angajări de oameni, de obţinut contracte. Antreprenorul ştie mai puţin despre restructurare, aceasta fiind o noţiune care se bate cap în cap cu crearea şi dezvoltarea unui business.

    Nu poţi să ai o idee şi să o restructurezi a doua zi.

    Când creşti, toată lumea se uită la vânzări şi nimeni nu se uită la costuri. La bancă te duci cu un plan de dezvoltare, nu cu un plan de restructurare. Banca îţi dă credit pentru creştere, pentru că nu are cum să-ţi dea bani pentru scădere. |n aceste condiţii, foarte puţini antreprenori români s-au confruntat cu restructurarea propriilor companii în perioadele de creştere. Nimeni nu a spus ”pauză“ dezvoltării un an pentru a vedea ce este în companie în spatele cifrelor de creştere.

    Este extrem de greu să te duci în faţa companiei aflate în plin avânt pentru a ”vinde“ un plan de restructurare, care implică tăieri de costuri, de poziţii, de oameni, de furnizori, de salarii.
    |n 101% din cazuri, în afacerile antreprenoriale, restructurarea vine atunci când este târziu şi mult prea târziu pentru a mai salva ceva. Buletinele de insolvenţă din România sunt pline de morţi care nu au mai putut fi înviaţi.

    O altă explicaţie este legată de faptul că antreprenorul român nu apelează la consultanţi care să-i facă un RMN, considerând că atât timp cât au creat businessul nimeni nu poate şi mai mult decât ei. Aşa este, dar consultanţii pot fi câteodată distructivi, să vină cu o privire proaspătă înspre businessul antreprenorului în contextul unei evoluţii a pieţei.

    Fiind băgat zi de zi în propriu business, antreprenorul pierde contactul cu realitatea, care se schimbă fără să anunţe în prealabil. |ntreaga lume de business este plină de exemple de companii care au apărut de nicăieri şi care au fost înaintea trendurilor. Este adevărat că de foarte multe ori consultanţii vor să vândă idei de creştere şi mai puţin de restructurare, pentru că antreprenorul nu ar putea să accepte această idee şi în consecinţă nu ar cumpăra-o.

    O altă explicaţie este legată de faptul că la un moment dat antreprenorul nu predă conducerea executivă a companiei unor directori, considerând că aceştia nu ar putea să facă mai mult decât fac ei. Probabil că da, dar nu acesta este rolul directorilor şi al celor care preiau managementul de zi cu zi. Este extrem de greu să găseşti directori buni, mai ales când antreprenorul caută o clonă a lor.

    Nu ştiu dacă, ştiind acum aceste lucruri, un antreprenor român ar face altfel decât crede el că este bine. Tocmai aici este diferenţa dintre un antreprenor şi un director.
     

  • Strategia din Silicon Valley de lângă Guvern

    „Preferăm spaţiile centrale. Am început cu o astfel de locaţie în centrul San Franciscoului şi păstrăm tradiţia şi în Bucureşti”, descrie James Park, CEO şi cofondator al mărcii globale de dispozitive inteligente pentru măsurarea activităţilor fizice Fitbit, alegerea clădirii de birouri. Potrivit lor, centrul pe care au început să îl dezvolte aici, după achiziţia din urmă cu câteva luni a Vector Watch, este al doilea cel mai important al companiei din afara San Francisco; compania este prezentă cu birouri şi în Dublin, Hong Kong, Shanghai, Seul, Minsk, New Delhi, Tokio, San Diego, Boston.

    James Park, alături de Eric Friedman, CTO şi cofondator al firmei cu venituri de peste 2 miliarde de dolari anul trecut, se află la prima lor vizită în România. În evenimentul de presă prilejuit de lansarea birourilor locale, fondatorii Fitbit nu se arată foarte generoşi cu dezvăluirea unor informaţii precum valoarea investiţiilor făcute aici, numărul de angajaţi pe care şi-au propus să-l atingă ori cât din tehnologia Vector Watch, ceasul inteligent dezvoltat în România, se regăseşte în Fitbit Ionic, smartwatch-ul lansat în această toamnă de companie. „Să fiu sincer, nu ştiam prea multe despre România, dar după ce am vorbit cu Andrei Pitiş şi echipa Vector, am învăţat multe despre oameni, despre ţară. Am mers 30 de minute de la hotel până aici dimineaţa şi am văzut o parte din oraş, mi s-a părut frumos, sunt bucuros să mă aflu aici”, descrie James Park, CEO-ul şi cofondatorul Fitbit, primele impresii făcute în Bucureşti.

    Eric Friedman, CTO-ul şi cofondatorul Fitbit, rememorează prima întâlnire cu cel care a dezvoltat Vector Watch: „L-am întâlnit prima dată pe Andrei Pitiş în San Francisco, în urmă cu aproximativ un an, şi ce a ieşit în evidenţă la el şi echipa sa a fost, pe lângă un produs foarte corect, pasiunea cu care a vorbit despre produs. Faptul că am văzut echipa atât de pasionată a făcut clar pentru noi că ei trebuie să se alăture echipei noastre; să găseşti oameni inteligenţi peste tot este o provocare, avem birouri în mai multe locuri din lume şi ce am găsit în Bucureşti este unic. Lucrăm cu universităţile locale, ajutăm cu programe de internship, sponsorizăm proiecte, pentru a ajuta universităţile să ne furnizeze apoi talente excepţionale”, descrie Eric Friedman experienţa românească de până acum.

    În prezent, 100 de angajaţi lucrează pentru Fitbit, aproape de trei ori mai mulţi decât la preluarea start-up-ului Vector Watch şi a întregii echipe, la începutul acestui an. Friedman spune că în prezent au 20 de posturi vacante în România, însă nu oferă detalii referitoare la ţinta de recrutare pe care şi-au fixat-o pe termen mai lung: „Concentrarea noastră nu este pe număr; vrem să găsim cât mai mulţi oameni care întrunesc aşteptările, dar aşteptările sunt ridicate. Căutăm oameni inteligenţi care fac lucruri grozave”, spune Friedman. Ei nu oferă nici detalii referitoare la calităţile pe care le caută la angajaţii lor, însă Park precizează: „Căutăm mereu oameni excepţionali. Acesta este principalul motiv pentru care şi eu, şi Eric suntem aici şi am cumpărat Vector, pentru care am lucrat împreună cu Andrei Pitiş şi cu restul echipei de leadership pe care a construit-o”, precizează el.

    În ceea ce priveşte competiţia pentru angajaţii din domeniul IT, Andrei Pitiş, CEO-ul Fitbit România, spune că pentru recrutarea şi păstrarea celor mai buni dintre angajaţi nu primează oferta salarială – aceasta fiind în linia pieţei: „Salariul nu este niciodată un motivator pentru genul de oameni pe care îi căutăm; este doar un aspect de igienă. Aşadar, oferim salarii în linie cu restul pieţei. În plus, toţi angajaţii noştri sunt acţionari, ceea ce îi face parte din poveste şi din succesul pe care sperăm să îl avem”, spune Pitiş. Reprezentanţii Fitbit nu descriu cu exactitate tipurile de tehnologii la care vor lucra aici, însă spun că în centrul de lângă guvern se regăsesc toate departamentele care asigură dezvoltarea de produse performante şi inovatoare, de la dezvoltare de produs, până la design şi cercetare; o multitudine de discipline de dezvoltare software, de la firmware, la mobile şi cloud.

    Legat de propriile sale responsabilităţi în cadrul companiei, Pitiş spune că îşi păstrează abordarea antreprenorială, iar povestea Vector Watch nu s-a oprit la momentul achiziţiei de către Fitbit. „Vector Watch este o poveste care a început acum patru ani, iar în urmă cu câteva luni nu s-a încheiat, ci a trecut la următorul nivel. Am fondat Vector Watch cu intenţia de a face vieţile oamenilor mai bune, chiar dacă a fost o abordare diferită, prin care am vrut să le oferim mai mult timp. Acum ne vom concentra pe a-i face pe oameni mai sănătoşi şi chiar pe salvarea vieţilor oamenilor, cu produsele noastre. Misiunea noastră este să continuăm pentru zeci şi sute de milioane de oameni, mai degrabă decât pentru zeci de mii”,  îşi descrie CEO-ul Fitbit România obiectivele pentru perioada următoare.

  • Cum arată fetiţa Mădălinei Ghenea – FOTO

    Dacă până acum a postat doar fotografii retuşata cu mica ei prinţesă, în urmă cu câteva ore Mădălina Ghenea a făcut publică o imagine cu fiica ei fără “să îi ascundă” faţa în photoshop. Fanii i-au analizat bine trăsăturile şi au început să-şi spună părerile, respectiv cu cine seamănă mai mult: cu frumoasa actriţă care are Italia la picioare sau cu partenerul ei, Matei Stratan.

    Mai multe şi imagini pe www.one.ro