În zilelele noastre, poţi cumpăra aproape orice de la un automat. Inclusiv momeală dacă vrei să mergi la peşte.
Într-o benzinarie din oraşul ucrainean Liov a fost instalat primul automat cu râme şi viermi mici folosiţi de pescari. Cel care a venit cu ideea este un om de afaceri ucrainean, pasionat de pescuit.
Aparatul solutioneaza o doleanţă mai veche de-a lui. Cum să găseşti momeala proaspătă foarte devreme dimineaţa sau pe timp de noapte, când magazinele obişnuite sunt închise.
Conceput în colaborare cu ONG-urile SkyTruth şi Oceana, această aplicaţie a fost prezentată vineri la Sydney cu ocazia Congresului mondial al parcurilor naturale, o reuniune organizată de Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii (UICN).
“Combinaţia dintre cloud computing (stocare de date pe internet, n.r.) şi megadate permite conceperea unor noi instrumente pentru a vizualiza, a înţelege şi, în anumite cazuri, a inversa fenomenele observate”, a explicat Brian Sullivan, coordonatorul programului Google Earth Outreach.
Instrumentul online creat de Google, care monitorizează doar vasele de pescuit, utilizează SIA (sistem de identificare automată), care furnizează poziţia navelor care navighează în lumea întreagă. Prototipul acestui sistem poate să integreze date provenind de la 3.000 de vapoare, dintr-o flotă mondială de peste 1,3 milioane de nave comerciale.
Potrivit Comisiei Oceanului Global, un organism independent înfiinţat în februarie 2013, pescuitul ilegal reprezintă aproximativ o cincime din tonajul mondial de peşte recoltat din oceanele lumii şi generează pierderi de 23,5 miliarde de dolari pe an.
Oficialul european a punctat importanţa şi “potenţialul uriaş” al Mării Negre, dar a declarat că există încă probleme, precum pescuitul ilegal şi starea mediului marin.
“Situaţia mediului marin este departe de a fi ideală, şi spun asta într- un mod delicat. Infrastructura de transport este încă slabă, de exemplu nu putem traversa uşor Marea Neagră pentru a putea avea turism pe coaste sau pentru a desfăşura alte activităţi economice”, a declarat Maria Damanaki, la conferinţa “Dezvoltarea durabilă a economiei albastre a Mării Negre. Intensificarea cooperării marine şi maritime”, organizată la Bucureşti de MAE şi CE.
Comisarul a mai adăugat că o provocare importantă pentru statele riverane rămâne “stoparea pescuitului ilegal”. În acest sens, ea a făcut apel la îmbunătăţirea stocurilor de peşte din Marea Neagră. “Dacă vom continua în acest mod, nu va mai exista peşte în Marea Neagră pentru copiii noştri”, a avertizat comisarul grec.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Piaţa Tsukiji din Tokyo a ajuns faimoasă datorită licitaţiilor pe care le organizează anual pentru „capul” primului ton roşu pescuit în anul respectiv. Evenimentul este foarte important pentru comunitatea globală a pescarilor. Acesta ilustrează nivelul de consum al tonului roşu, cât de exploatate sunt resursele naturale, tendinţele de supravieţurie sau de dispariţie a unei specii şi este o formă de publicitate.
Conform publicaţiei The Atlantic, cel mai important aspect al acestui eveniement este preţul cu care se vinde primul ton roşu. În 2012, Kiyoshi Kimura, proprietarul unui lanţ de restaurante sushi, a plătit pentru un ton de 593de kilograme, suma de 736.000 de dolari, iar în 2013 a scos din buzunar 1.76 de milioane de dolari pentru un exemplar de 489 de kilograme.
Deşi toată lumea a crezut că în anul 2014 preţul va urca şi că va trece de două milioane de dolari, depăşind astfel recordul din anul precedent, nu s-a întâmplat acest lucru. Kimura a cumpărat primul ton pescuit în 2014 cu doar 70.000 de dolari.
Evenimentul a ajuns în atenţia întregului mapamond şi în 2013 a înregistrat un record mondial, însă nu toată lumea priveşte cu ochi buni această manifestare. Consumatorii susţin că dacă tendinţa rămâne în creştere, atunci se va ajunge şi la scumpirea preţurilor din restaurant. Mai mult decât atât, ei atrag atenţia şi asupra faptului că tonul se pescuieşte în mod excesiv şi că specia este afectată.
Potrivit rapoartelor media, tonul roşu este foarte popular în Japonia, unde se consumă 80% din tonul capturat în întreaga lume, în special sub formă de sushi.
În anul 1960 puţini oameni mâncau acest tip de peşte. În Statele Unite ale Americii era un peşte vândut la preţul de un dolar pe kilogram şi ajungea hrană pentru pisici. După 1975 a început să fie apreciat în Japonia, ţară în care a început să se pescuiască în cantităţi mari. Apoi a devenit o specialitate în restaurantele sushi şi astfel a ajuns pe mesele tuturor.
“Noi preconizam ca vom majora si suma alocata cu 50%”, a declarat marti, la conferinta ZF Agribusiness, organizata de Ziarul Financiar, Nicolae Popa, director general adjunct de implementare tehnica al APDRP.
In perioada 2007-2013 au fost alocate pentru masura de sprijinire a tinerilor 331 milioane euro, fiind finantate 12.425 de proiecte cu o valoare de 308,8 milioane euro.
Potrivit lui Popa, platile efectuate in contul acestor proiecte se ridica la 216,46 milioane euro. Numarul total al proiectelor primite pe masura pentru sprijinirea tinerilor a fost de 22.494, in valoare de 630 millioane euro.
Cititi mai multe aici
“Noi preconizăm că vom majora şi suma alocată cu 50%”, a declarat marţi, la conferinţa ZF Agribusiness, organizată de Ziarul Financiar, Nicolae Popa, director general adjunct de implementare tehnică al APDRP.
În perioada 2007-2013 au fost alocate pentru măsura de sprijinire a tinerilor 331 milioane euro, fiind finanţate 12.425 de proiecte cu o valoare de 308,8 milioane euro.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
De la un loc destinat doar pescuitului, Laguna Verde este azi un complex turistic: cabane, un restaurant cu specific pescăresc şi echipamente pentru sporturi acvatice în mijlocul câmpului.
Alaska era liniştitoare, mai ales dimineaţa, când ne duceam la micul dejun, şi, până veneau clienţii, ne beam cafeaua pe ultima punte a vasului în timp ce traversam canalele dintre păduri„, îşi aminteşte Dan Mehedinţu unul dintre cele mai plăcute momente petrecute pe vasul de croazieră. În cei patru ani în care a lucrat traversând oceanele a văzut mare parte din lume, dar a hotărât să se întoarcă în ţară pentru a conduce împreună cu tatăl lui afacerea „Laguna Verde”.
Construită în jurul unei bălţi aflate la 15 kilometri de Capitală, aceasta constă într-un restaurant cu specific pescăresc, 20 de căsuţe din lemn şi o vilă pentru cazare, pontoane prevăzute cu instalaţii de iluminare destinate pescuitului, dar şi hidrobiciclete, bărci, skyjet sau caiac canoe – cu o valoare totală de jumătate de milion de euro.
Cu clienţii selectaţi atent, Mehedinţu mizează pe „oaza de linişte„ pe care tatăl lui a încercat să o găsească atunci când a venit prima oară în Baloteşti. Acum atât tatăl, cât şi fiul îşi petrec cea mai mare parte a timpului în „lagună„, împărţindu-şi activitatea între discuţiile cu clienţii – printre care pot fi văzuţi şeici sau politicieni – coordonarea angajaţilor, inovaţii cum ar fi o fântână arteziană în mijlocul lacului sau alegerea mobilierului pentru restaurantul recent deschis.
„M-am certat cu toată familia, iar apoi am pornit pe un vas de croazieră„, îşi descrie Mehedinţu începutul experienţei în domeniul restaurantelor, în 2001. În acea perioadă era student în anul trei la Facultatea de finanţe-bănci în cadrul ASE şi simţea că nu va continua în acest domeniu. Prin urmare, imediat ce a împlinit vârsta legală servirii de băuturi alcoolice a luat drumul mărilor şi oceanelor: „Aveam 21 de ani, câştigam 4.000 de dolari pe lună şi vedeam şi lumea„.
Amuzat, îşi aminteşte că găsise o modalitate prin care să o facă mai uşoară: „Am găsit un job pe barcă în care trebuia să îi supraveghez pe chelnerii din barul personalului, astfel mi se permitea să mă trezesc la ora 11„. Soluţie pe care o consideră caracteristică stilului „descurcăreţ„ al românilor, care găsesc întotdeauna o portiţă prin care să muncească mai puţin. În cei patru ani în care a lucrat pe vas, a strâns 60.000 de dolari: salariul era de 50 de dolari, iar restul de bani veneau din bacşiş de la cei circa 4.000 de clienţi obişnuiţi cu servicii de lux.
După ce s-a întors în ţară, şi-a cheltuit banii pe o maşină sport şi pe o casă şi a plecat să studieze în Elveţia la o şcoală de management hotelier. Şcoala presupunea un curs teoretic de şase luni şi un training practic în Washington, SUA, unde Mehedinţu a experimentat toate etapele muncii din industria HoReCa. A început cu spălatul vaselor şi bucătărie – pe care le numeşte un coşmar -, apoi cu gestionarea magaziei, până la marketingul şi contabilitatea unui restaurant.
Managerii restaurantului de peste Ocean i-au propus să lucreze acolo, dar a ales să se întoarcă în Elveţia pentru a-şi continua studiile cu obţinerea unei diplome de master, tot în domeniul managementului hotelier. Deşi oferta de la americani era încă valabilă, iar altele au continuat să vină, din Dubai, Vietnam sau Taiwan, Mehedinţu a mizat pe România pentru continuarea afacerii începute de tatăl lui, în acea perioadă o baltă de pescuit.
“Sportul va fi a doua mare divizie din cadrul Gipo, dupa cea de pescuit si vanatoare”’, explica Horia Galateanu, directorul general al Gipo, de ce din doua firme separate va ramane pe piata una singura.
Din 2006, de cand a fost preluata de fondul de investitii Gemisa, Gipo s-a dezvoltat pe patru directii: pescuit si vanatoare, sport, camping si gradinarit, dintre care segmentul de produse de pescuit si vanatoare inseamna in jur de jumatate din afacerile companiei.
“Iar intarirea in special a diviziei de sport ar asigura venituri ridicate companiei indiferent de sezon”, afirma Galateanu. Sport Distribution Group a avut vanzari de 1,6 milioane de euro anul trecut.
Cele doua companii urmeaza sa finalizeze proiectul de fuzionare in cel mult trei luni, in functie “de cat dureaza birocratia oamenilor din birouri”, spune directorul general al Gipo.
In noul format, tinta Gipo pentru urmatorii trei ani vizeaza afaceri de 50 de milioane de euro, de peste trei ori mai mari decat obiectivul de circa 15 milioane de euro fixat pentru anul in curs. Astfel de cifre sunt extrem de ambitioase, dat fiind ca in 2007, compania a avut o cifra de afaceri de doar circa sapte milioane de euro.
Pentru a-si urmari aceasta tinta, Gipo are in plan sa isi extinda reteaua de magazine proprii, dar totodata si pe cea de francize. Compania a deschis luna trecuta primul magazin in franciza la Petrosani, iar Galateanu sustine ca pana in 2011 va mai deschide alte 30 de francize, plus circa 25 de magazine proprii, care sa completeze reteaua actuala de 19 magazine.
Cea mai recenta investitie a Gipo este insa la Baneasa Shopping City, unde vor fi deschise saptamana viitoare doua magazine. Unul dintre ele va fi primul monobrand al producatorului japonez de echipament sportiv Asics, care ocupa un spatiu de 50 de metri patrati, iar cel de-al doilea va comercializa exclusiv brandul Diadora pe un spatiu dublu. Ambele magazine au necesitat o investitie totala de aproximativ 200.000 de euro.
Sport Distribution Group opereaza deja doua magazine Diadora, in Bucuresti si Pitesti, iar in trei ani numarul lor ar urma sa se dubleze. “Vom deschide inca trei magazine, toate in Bucuresti, in Lake Park Plaza, Sun Plaza si probabil Grand Arena. In primele doua dintre aceste centre comerciale intram si cu brandul Asics”, precizeaza Horia Galateanu. In ceea ce priveste magazinele Gipo, compania si-a bugetat investitii de circa jumatate de milion de euro pentru deschiderea a trei magazine proprii in acest an, pe suprafete de 200-400 mp.
Dezvoltarea prin magazine proprii si prin francize urmareste sa creasca ponderea retailului in afacerea Gipo, de la 25%, cat este acum, la 50% in urmatorii trei ani. Anul trecut, contributia distributiei a fost de 75% din totalul cifrei de afaceri. Prin retea proprie de distributie, compania vinde in retele ca Selgros, Carrefour sau Metro atat produsele care au consacrat-o, adica articole de pescuit, cat si schiuri, role, produse de gradinarit sau de camping. Divizia sportiva a Gipo concureaza cu magazine precum Nike, Lotto, Reebok, Adidas, Puma sau Hervis, in timp ce in segmentul ustensilelor de pescuit si vanatoare, Gipo isi imparte piata cu Arrow International (vanzari de peste 9 milioane de euro anul trecut) si Energofish (vanzari de circa 3 milioane de euro anul trecut).
Industria caviarului inregistreaza in Rusia vanzari anuale de aproximativ 635 de milioane de euro, potrivit estimarilor lui Aleksandr Saveliev, purtator de cuvant al Agentiei Ruse pentru Pescuit.
In urma poluarii, a braconajului, a pescuitului intensiv si a cresterii cererii pentru produsele de lux, populatia de sturioni a scazut in ultimele doua decenii cu aproximativ 90%. Un studiu efectuat in apele Marii Caspice arata ca doar in 2004 si 2005 populatia de sturioni s-a diminuat cu 45%.
Rusia intentioneaza sa-si exercite influenta pe care o detine in bazinul Marii Caspice pentru a determina si celelalte tari din regiune, respectiv Iran, Turkmenistan, Kazahstan si Azerbaidjan, sa interzica pescuitul sturionilor. Andrei Krainii, presedintele Comitetului de stat pentru pescuit, aduce drept argument economic faptul ca impactul asupra bugetelor acestor tari nu va fi semnificativ.
Printr-o lege speciala, ce va fi inaintata parlamentului spre adoptare, toti sturionii din natura vor fi declarati proprietate a statului. Prin aceeasi lege vor fi propuse reduceri de taxe pentru fermele private care cresc sturioni. Daca in timpul Uniunii Sovietice in Rusia se vindeau anual in jur de 2.000 de tone de caviar, in prezent cifra a scazut la doar 9-10 tone.
Rusia a fixat o cota anuala de pescuit sturioni de 50 de tone. Din cauza numarului redus de pesti, se pescuiesc doar 24 de tone, pentru scopuri stiintifice.
Krainii spune ca Rusia este dispusa sa renunte chiar si la pescuitul in scopuri stiintifice, cu atat mai mult cu cat ecologistii declara ca cercetarea a fost o portita care a fost exploatata in scopuri comerciale. Phaedra Doukakis, specialist in comertul cu sturioni la Pew Institute for Ocean Science, declara ca braconierii prind in prezent mai multi sturioni decat se pescuiesc in mod legal.
Marea provocare a Rusiei este delta de mari proportii a fluviului Volga, iar interzicerea pescuitului va trebui sa fie insotita de masuri severe impotriva braconajului. Doukakis considera ca pentru a fi eficient, moratoriul asupra interzicerii pescuitului ar trebui sa dureze cel putin 40 de ani, pentru ca sturionii incep sa depuna icre doar dupa varsta de 15 ani.