BusinessMagazin

Tag: patrimoniu

  • De la containere pline cu peşte proaspăt la gastronomie fină în casa lui Caragiale

    După Casa Caragiale, Andamo, La Union – Octopus Contemporary Mediterranean Restaurant este, de anul trecut, noul chiriaş al casei de patrimoniu de pe strada I.L. Caragiale a artistului cu acelaşi nume. Designul contemporan, dominat de tapiţerii vernil şi picturi murale ce reproduc acvarii, este completat de un aspect de casă păstrat de sobele din perioada artistului, cât şi de scara interioară din lemn, ce scârţâie la fiecare pas. Iar sinceritatea cu care Jeni Păun, antreprenoarea din spatele proiectului, spune că „Nu sfătuiesc pe nimeni să înceapă o astfel de afacere“, pare să vină tot din lumea lui Caragiale.

    „La un moment dat am ajuns să nu mai pot mânca dacă farfuria nu arăta într-un anume fel, astfel că de la plăcerea de a mânca altfel şi de la încurajarea primită din partea a foarte mulţi prieteni şi clienţi am hotărât să deschidem restaurantul“, descrie Jeni Păun gândurile care au determinat-o să ia în calcul deschiderea unui restaurant cu specific mediteranean-pescăresc, la începutul anului trecut. Familia ei, aflată la a doua generaţie de antreprenori, activează în domeniul importului, distribuţiei şi producţiei de produse din peşte şi fructe de mare de circa 25 de ani.

    Jeni Păun împreună cu Irina Cernat şi Florentina Tutuian au preluat afacerea Peştişorul de Argint de la părinţi. Prin intermediul acesteia, livrează marilor reţele de hipermarketuri peşte şi fructe de mare aduse atât din ţară, cât şi din ţări mari producătoare de produse piscicole precum Norvegia, Danemarca, Spania, Italia, Grecia. Parte din materia primă achiziţionată este transformată în semipreparate – afumate, marinate, salate, congelate sub brandul Peştişorul de Aur şi livrată ulterior tot hipermarketurilor. Selgros este principalul client, urmat de Auchan, Cora – dar antreprenorii livrează şi celorlalte reţele prezente pe piaţă. Au ajuns astfel la o cifră de afaceri de aproximativ şase milioane de euro şi la aproximativ 100 de angajaţi (în ambele firme), potrivit celor mai recente informaţii publice disponibile.

    Deşi nu a fost sprijinită de la început în proiectul deschiderii unui restaurant de ceilalţi membri ai familiei, spune că treptat aceştia au acceptat ideea, iar acum consideră că marca este reprezentativă pentru afacere şi pentru produsele comercializate. Chiar şi fiica de 13 ani este implicată în proiect – ea fiind cea care a a avut cea mai bună idee de nume pentru acesta. Alegerea casei lui Caragiale a venit întâmplător, datorită dimensiunii acesteia. „Având în vedere că sunt la început de drum în businessul acesta, mi-am dorit un loc mai mic pe care să pot să-l gestionez. Aşa arăta locul pe care îl visam eu pentru businessul acesta, o casă micuţă“, descrie ea casa, în care a putut amenaja un restaurant cu 60 de locuri, pe două niveluri.

    Totuşi, meniul mediteranean cu specific contemporan vine în antiteza Popeştilor şi Ioneştilor care mergeau la Nea Iancu. „Este o casă de patrimoniu, dar este greu să ne legăm de faptul că a fost casa lui Caragiale, ne legăm de acest aspect doar din punct de vedere arhitectural, este o mândrie, simţi în vibraţia casei istoria, dar meniul este diferit, este alt specific.“ Construit cu ajutorul chef-ului Nico Lontras, meniul are la bază conceptul de gastronomie fină, în care se regăsesc produse precum – carpaccio dome de caracatiţă sau fileu de barbun pe pat de pudră de cartofi mov. Cu un venit mediu per client cuprins între 65 şi 75 de lei, antreprenoarea caracterizează poziţionarea de preţ drept una corectă: „Nu suntem nici cei mai ieftini, nici cei mai scumpi“. Astfel, se axează pe clienţii cu vârsta de peste 30 de ani, care lucrează deja într-un loc de muncă sigur şi au venituri medii spre mari, dar care au ajuns la nivelul la care le place să experimenteze şi să îşi educe gusturile.

  • Guvernul Cioloş desfiinţează Departamentul de Investiţii Străine. Topul ţărilor cu cele mai mari investiţii în România

    Ministerul Economiei, Comerţu­lui şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri se va reorganiza şi va prelua atribuţiile, personalul şi patrimoniul Departamentului pentru Investiţii Străine şi Parteneriat Public-Privat, care se va desfiinţa.

    Aceasta este ultima decizie din lungul şir al mutărilor Departamentului pentru Investitorii Străini între insti­tu­ţi­ile şi ministerele înfiinţate şi desfinţate în ultimii cini ani.

    „În prezent promovarea comerţului exterior şi a investiţiilor străine ale României se efectuează prin instituţii diferite, motiv pentru care aceste activităţi nu au o abordare unitară care să permită fructificarea potenţialului economic al României“, arată un proiect de ordonanţă de urgenţă publicat pe site-ul Ministerului Economiei.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

     

  • Roşia Montană este propusă pentru Lista Patrimoniului Mondial UNESCO

    Situl istoric Roşia Montană a fost atestat pentru prima oară pe 6 februarie 131 îen şi reprezintă una dintre moştenirile cele mai importante ale umanităţii. “Minele romane de la Roşia Montană reprezintă cele mai întinse şi mai importante mine de aur subterane romane cunoscute în lume”, se arată în studiul experţilor de la universităţile Oxford şi Leicester. Dezvoltarea durabilă a Roşiei Montană intră astfel, pentru prima dată, între priorităţile statului.

    În 2009 organizaţia Asociaţia ARA (Arhitectură. Restaurare. Arheologie) a înaintat ministerului o propunere fundamentată pentru includerea Roşiei Montane în Lista Indicativă pentru UNESCO. 10 miniştri ai culturii şi-au declinat în această perioadă responsabilitatea de a analiza iniţiativa, acordând în schimb prioritate planurilor de deschidere a exploatarii de aur pe bază de cianuri, arată un comunicat al Asociaţiei Alburnus Maior. Propunerea de includere a primit susţinerea comunităţii ştiinţifice, a forurilor profesionale specializate şi a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice. Tehnic, decizia finală pentru ca Roşia Montană să fie inclusă pe lista ce conţine propunerile României pentru UNESCO, a reprezentat-o semnătura ministrului culturii.

    Procedural, urmează întomirea dosarului pentru susţinerea candidaturii. Acest proces implică o serie întreagă de actori, de la nivel central şi local, ministere, societate civilă şi comunitate locală, care împreună vor defini scenariul cel mai benefic pentru situl istoric şi dezvoltarea sa durabilă. Decizia finală privind nominalizarea pentru Lista Patrimoniului Mondial aparţine UNESCO şi se va lua la Paris în baza acestui dosar, care va include atât scenariul economic de revitalizare a zonei cât şi cel de conservare a patrimoniului.

     

  • Roşia Montană este propusă pentru Lista Patrimoniului Mondial UNESCO

    Situl istoric Roşia Montană a fost atestat pentru prima oară pe 6 februarie 131 îen şi reprezintă una dintre moştenirile cele mai importante ale umanităţii. “Minele romane de la Roşia Montană reprezintă cele mai întinse şi mai importante mine de aur subterane romane cunoscute în lume”, se arată în studiul experţilor de la universităţile Oxford şi Leicester. Dezvoltarea durabilă a Roşiei Montană intră astfel, pentru prima dată, între priorităţile statului.

    În 2009 organizaţia Asociaţia ARA (Arhitectură. Restaurare. Arheologie) a înaintat ministerului o propunere fundamentată pentru includerea Roşiei Montane în Lista Indicativă pentru UNESCO. 10 miniştri ai culturii şi-au declinat în această perioadă responsabilitatea de a analiza iniţiativa, acordând în schimb prioritate planurilor de deschidere a exploatarii de aur pe bază de cianuri, arată un comunicat al Asociaţiei Alburnus Maior. Propunerea de includere a primit susţinerea comunităţii ştiinţifice, a forurilor profesionale specializate şi a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice. Tehnic, decizia finală pentru ca Roşia Montană să fie inclusă pe lista ce conţine propunerile României pentru UNESCO, a reprezentat-o semnătura ministrului culturii.

    Procedural, urmează întomirea dosarului pentru susţinerea candidaturii. Acest proces implică o serie întreagă de actori, de la nivel central şi local, ministere, societate civilă şi comunitate locală, care împreună vor defini scenariul cel mai benefic pentru situl istoric şi dezvoltarea sa durabilă. Decizia finală privind nominalizarea pentru Lista Patrimoniului Mondial aparţine UNESCO şi se va lua la Paris în baza acestui dosar, care va include atât scenariul economic de revitalizare a zonei cât şi cel de conservare a patrimoniului.

     

  • Povestea neştiută a explorărilor de sare. Cum a reuşit Transilvania să dea tonul în cea mai veche „industrie” din lume

    Bogăţia zăcămintelor de sare din această regiune a României ar fi atras încă din antichitate toate popoarele care se situau în zonele sărace în zăcăminte de sare. Astfel, s-au pus la punct sisteme complexe de exploatare a sării pentru a se putea exporta cantităţi importante de sare, mai ales spre vest, scrie Vocea Transilvaniei.

    „Transilvania este una dintre cele mai bogate provincii salifere din lume şi, totodată, se învecinează cu regiuni întinse lipsite de surse de sare, mai ales cu cele aflate pe teritoriul actual al Banatului, Crişanei si Câmpiei Maghiare. Conform documentelor istorice antice şi medievale, zăcămintele transilvănene aprovizionau cu sare cea mai mare parte a Europei de sud-est şi centrale. Cu toate acestea, spre deosebire de alte regiuni salifere ale Europei, până de curând, pe teritoriul Transilvaniei, cu câteva excepţii, nu au fost cunoscute vestigii arheologice privind exploatarea sării”, se precizează într-un studiu al Muzeului Carpaţilor Răsăriteni, numit „Patrimoniul cultural imobil privind exploatarea preindustrială a sării.

    Citiţi mai multe pe www.voceatransilvaniei.ro

  • “Jocul fecioresc”, tradiţie din Transilvania, inclus pe lista UNESCO

    Ministrul Culturii a anunţat pe Facebook că România a reuşit să includă încă o tradiţie pe lista patrimoniului imaterial al umanităţii.

    „România a reuşit aseară, prin Ministerul Culturii, la o renuniune UNESCO în Namibia, să includă pe lista patrimoniului imaterial al umanităţii jocul fecioresc, care se dansează în special în Transilvania. Îl găsiţi aici, sub numele de: “Lad’s dances in Romania”. Mulţumiri speciale Cătălinei Pîrvu şi lui Dejeu-Petru Zamfir, care ne-au reprezentat la Windhoek, în Namibia, precum şi lui Gabriel Sarafian, care ne-a ajutat, la Delegaţia permanentă a României pe lângă UNESCO la Paris. Jocul fecioresc devine astfel a cincea prezenţă a României pe lista patrimoniului imaterial al umanităţii”, a scris Vlad Alexandrescu pe pagina sa de Facebook.

    În Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţiii UNESCO  mai sunt incluse şi: Ritualul Căluşului, Doina, Ceramica de Horezu, Colindatul de ceată bărbătească.

     

  • Cinematograful Dacia din Bucureşti, pus la vânzare pe OLX – FOTO, VIDEO

    Cinema-ul Dacia a fost inaugurat în 1930 sub denumirea de Marconi, după inventatorul italian al telegrafiei fără fir, iar acum se află la vânzare pe platforma OLX pentru suma de 750.000 de euro negociabil.

    Clădirea se află pe Calea Griviţei nr 137 şi are o suprafaţă de 370mp. “Gradul de conservare interioară şi exterioară este redus fără a apărea însă pe lista imobilelor cu grad de pericol seismic ridicat”, se arată în anunţul publicat de un anume George S.

    Cinematograful Dacia este o clădire de patrimoniu, aceasta se află pe lista monumentelor istorice, nu se poate demola, ci doar se poate reabilita. “Făcea parte, în anii comunişti ’70, din cele 63 de cinematografe existente la acea vreme în Capitala, inclusiv cele noi, de cartier.”, după cum se arată pe blogul Secretele Bucureştiului.

    Accesul în interior este blocat, dar se poate observa starea deplorabilă a clădirii în clipul (februarie 2012) Asociaţiei Bucureştiul meu drag, de mai sus.

  • Satul cu numai 100 de locuitori care aşteaptă peste 700 de imigranţi – GALERIE FOTO

    750 de imigranţi vor ajunge într-o localitate cu doar 102 locuitori.  Primii 100 de refugiaţi au ajuns în seara asta însatul Sumte, din estul Germaniei. Astfel populaţia acestei localităţi va creşte cu 700% în următoarele zile. Copii, bărbaţi şi copii au coborât din autobuze în timpul nopţii şi au fost întâmpinaţi de grupul de ajutorare Arbeiter-Samariter-Bund (ASB), care au transformat spaţii de birouri în locuri de cazare pentru refugiaţi, informează Daily Mail.

    Satul Sumte are doar 102 locuitori, majoritatea pensionari, iar un consilier, declarat neo-nazist, spune că acest influx de refugiaţi va duce la “distrugerea patrimoniului nostru genetic”.

    Aceştia nu sunt singuri refugiaţi care vor ajunge în Sumte, localităţii fiindu-i repartizaţi 750 de imigranţi, număr ce a scăzut de la 1000, cât era iniţial stabilit. “Am creat spaţiu pentru 509 oameni. Azi au venit doar 100, dar mai aşteptăm mai mulţi oameni zilele următoare”, a declarat un reprezentat ASB.

    Sumte nu este singura localitate din Germania unde au ajuns imigranţi. În alte localităţi, imigranţii au fost primiţi ostil de o parte din localnici. Duminică, în Magdeburg, un grup de 30 de persoane înarmate cu bâte de baseball au agresat mai mulţi imigranţi.

  • Vezi ultimele locuri introduse în Patrimoniul Mondial UNESCO – GALERIE FOTO

    UNESCO a adăugat 24 de situri în Patrimoniul Mondial şi trei extensii ale unor situri deja existente în patrimoniu. În prezent, pe lista UNESCO se afla 1031 de site-uri din 163 de tari.

    Din România pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO se află Rezervaţia Biosferei Delta Dunării (înscrisă în 1991), ansamblul de sate cu biserici fortificate din Transilvania (1993, 1999), Mănăstirea Horezu (1993), bisericile din nordul Moldovei (1993), cetăţile dacice de la Orăştie (1999), bisericile maramureşene din lemn (1999) şi centrul istoric al oraşului Sighişoara (1999).

  • Un număr de 36 de situri, în cursă pentru a fi incluse în patrimoniul mondial UNESCO

    Printre candidaturile analizate de comitetul UNESCO se află şi câteva situri “industriale”. Înmulţirea numărului de candidaturi din această categorie “arată că noţiunea de patrimoniu a evoluat”, a subliniat Alessandro Balsamo, directorul departamentului care analizează propunerile primite de această organizaţie, al cărei sediu general se află la Paris.

    “Am trecut de la un patrimoniu legendar monumental la o noţiune mult mai deschisă a patrimoniului”, a subliniat el, adăugând că lista UNESCO s-a deschis şi în faţa “peisajelor culturale”, în care poate fi admirată interacţiunea dintre om şi natură, precum domeniile viticole italiene din Piemont.

    În acest spirit, Franţa încearcă să înscrie în patrimoniul UNESCO “peşterile, casele şi cabanele din regiunea Champagne”, dar şi “climaturile” (loturi parcelate cu grad variabil de expunere la soare) din domeniile viticole din Burgundia. Primul dosar a primit aviz favorabil din partea organismelor cu rol consultativ din cadrul UNESCO, însă al doilea dosar a fost respins.

    Statele Unite propun candidatura “Misiunilor din San Antonio”, avanposturi înfiinţate de misionarii franciscani în secolul al XVIII-lea. Cel mai renumit dintre ele este cel din Alamo, în statul Texas, teatrul unui asediu homeric condus de armata mexicană a generalului Santa Anna în 1836.

    Una dintre candidaturile analizate la Bonn se află în centrul unei dispute diplomatice. Japonia vrea să înscrie în patrimoniul mondial UNESCO 23 de situri reprezentative pentru revoluţia sa industrială din timpul domniei împăratului Meiji (1868 – 1910).

    Însă Coreea de Sud şi China afirmă că şapte dintre situri au fost lagăre de deportare şi de muncă forţată pentru cetăţenii lor în timpul ocupaţiei japoneze (1910 – 1945 pentru Coreea de Sud şi 1932 – 1945 pentru China).

    Autorităţile de la Seul spun însă că nu se vor opune faţă de candidatura dosarului nipon, dacă guvernul de la Tokyo nu va ascunde nimic din trecutul acelor situri. În schimb, Beijingul rămâne reticent faţă de ceea ce agenţia de presă China Nouă a descris “o operaţiune de albire a istoriei”.

    Decizia respectivă va fi luată pe baza unor “criterii tehnice” de Comitetul pentru patrimoniul mondial din cadrul UNESCO, care include reprezentanţi din 21 de ţări, pentru un mandat de şase ani.

    Reuniunea comitetului UNESCO a început duminică, la Bonn şi se va încheia pe 8 iulie.

    În acest an, comitetul va examina 36 de candidaturi, dintre care 20 au primit deja sprijinul organismelor consultative însărcinate cu evaluarea dosarelor. Dintre ele, cinci au o dimensiune industrială, inclusiv cea a Japoniei.

    Uruguay-ul propune complexul Fray Bentos, dezvoltat în jurul unei fabrici de conservare (cu ajutorul sării) a cărnii de vită, înfiinţată în 1859.

    Norvegia candidează cu situl Rjukan-Notodden, un complex aflat într-un peisaj montan pitoresc, cu multe cascade, deschis la începutul secolului al XX-lea pentru a produce îngrăşăminte chimice.

    Marea Britanie propune includerea în patrimoniu a unui pod feroviar, Forth Bridge, aflat în Scoţia, iar Germania propune spre includere zona depozitelor portuare din Hamburg.

    Într-un registru clasic, Turcia promovează candidatura sitului Efes, în care se află ruinele unui celebru templu ridicat în cinstea zeiţei Artemis. Apeductul Padre Tembleque din Mexic, vestigiile din Susa (Iran), necropola Beit She’arim din Israel şi situl de artă rupestră Nyero (Uganda) se numără la rândul lor pe lista celor de 36 de candidaturi.

    Includerea pe lista patrimoniului mondial UNESCO, care cuprinde în prezent 1.007 situri din 161 de ţări, poate să faciliteze deblocarea unor ajutoare financiare pentru conservarea obiectivelor cultural-istorice şi poate să stimuleze în mod considerabil fluxurile turistice.

    Cu ocazia celei de-a 39-a sesiuni, Comitetul mondial UNESCO va revizui de asemenea lista siturilor periclitate, ce conţine 46 de obiective. Clădirile istorice din Kathmandu, grav afectate de seismul din 25 aprilie, ar putea să fie incluse pe această listă, la fel ca oraşul Zanzibar, din Tanzania, a cărui arhitectură pare să fie compromisă de un proiect turistic.

    Fostul oraş arab Hatra din Irak ar putea fi şi el inclus pe această listă, pe care se află deja toate siturile istorice din Siria (Palmira, Cetatea Cavalerilor Ospitalieri, oraşele Alep şi Damas etc), ameninţate de război şi de avansarea trupelor de jihadişti din organizaţia teroristă Statul Islamic (SI).

    Luni, în cadrul lucrărilor acestui comitet, UNESCO va lansa şi o campanie mondială, în favoarea patrimoniului mondial ameninţat de organizaţii extremiste, care se va intitula “Unite4Heritage”.

    Din România, în prezent, pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO se află Rezervaţia Biosferei Delta Dunării (înscrisă în 1991), ansamblul de sate cu biserici fortificate din Transilvania (1993, 1999), Mănăstirea Horezu (1993), bisericile din nordul Moldovei (1993), cetăţile dacice de la Orăştie (1999), bisericile maramureşene din lemn (1999) şi centrul istoric al oraşului Sighişoara (1999).