BusinessMagazin

Tag: pariuri

  • Cel mai puternic manager român din lume are pe mână 4 miliarde de euro

    Aflat la conducerea unei afaceri de 
4 miliarde de euro, cu 8.000 de angajaţi în ţara Soarelui-Răsare, Călin Drăgan este cel mai puternic executiv român din lume. În urmă cu zece ani era director general al Coca-Cola HBC România, fiind primul şi, până acum, singurul român care a deţinut funcţia de conducere a îmbuteliatorului pe piaţa românească. El este unul din pariurile câştigătoare ale Business Magazin din 2005, an în care apărea prima ediţie a catalogului „100 de manageri de top“.

    Călin Drăgan a fost numit în urmă cu aproape doi ani representative director, president şi CEO al Coca-Cola East Japan (CCEJ), o compa-nie formată după unirea a patru îmbuteliatori din partea de est a Japoniei, Coca-Cola Central Japan, Mikuni Coca-Cola Bottling, Tokyo Coca-Cola Bottling şi Tone Coca-Cola Bottling. Compania este în acest moment cel mai mare îmbuteliator din ţară şi al cincilea la nivel mondial, în funcţie de venituri. Previziunile pentru anul trecut se referă la o cifră de afaceri de aproape 4 miliarde de euro; spre comparaţie, piaţa băuturilor răcoritoare din România este evaluată la 1 miliard de euro. Drăgan este, astfel, cel mai puternic manager român din întreaga lume.

    În opinia lui, leadershipul, respectiv capacitatea de a conduce, este educabil, cu toate că literatura de specialitate abundă în teorii conform cărora leadershipul este o calitate înnăscută. Activitatea unui lider sau manager acoperă o largă arie de re-sponsabilităţi, însă în principal se ocupă de procese, tehnologie şi oameni. ”Cred că este relativ uşor să dobândim reale cali-tăţi în zona coordonării proceselor şi respectiv a tehnologiei. Din experienţa mea, capitolul la care foarte mulţi manageri eş-uează este coordonarea şi dezvoltarea resurselor umane„, spunea anterior Călin Drăgan pentru Business Magazin. Aşa-zisa ”inteligenţă emoţională„ este cea care ajută un lider să înţeleagă ceea ce se întâmplă în jurul său, îi permite să se adapteze în diferite medii şi culturi şi implicit să livreze rezultate în afacere.

    Pe de altă parte, Călin Drăgan nu crede că mangerii români sunt foarte diferiţi de cei de alte naţionalităţi. ”Suntem tot atât de buni pe cât de mult decidem să investim în propria dezvoltare şi nu sunt puţini cei care fac asta.„ O dovadă, subliniază el, este faptul că există mulţi români în poziţii importante peste tot în lume. ”Am observat însă că persoanele care provin din ţări în curs de dezvoltare (de exemplu Europa Centrală şi de Est, sud-estul Asiei) sunt mult mai determinate în orice întreprind. Probabil din cauza faptului că oportunităţile de creştere sunt mult mai mari comparativ cu cele din ţările dezvoltate şi implicit disponibilitatea pentru efort este semnificativ crescută.„ Or, piaţa forţei de muncă a sesizat această tendinţă şi ”cu siguranţă, dacă veţi călători în marile centre financiare şi de afaceri din lume (New York, Londra, Hong Kong, Singapore sau Tokio), veţi fi impresionaţi de numărul relativ mare de manageri provenind din aceste zone„.

    În experienţa sa din Ţara Soarelui-Răsare, a fost foarte plăcut surprins să constate, încă de la sosire, că marea majoritate a japonezilor ştiu cu precizie unde se află România pe hartă ”şi de asemenea câteva lucruri despre noi, majoritatea neutre„. Şi-a dat seama ulterior că acest lucru se datorează sistemului de educaţie intens, dar excepţional din Japonia: ”Toată lumea ştie aici cine este Nadia Comăneci şi cine este Dracula. Imaginea despre România şi naţie este probabil puternic influenţată de comportamentul nostru„.

    De fapt, Călin Drăgan s-a considerat întotdeauna ”ambasador„ sau ”reprezentant„ al ţării oriunde a muncit sau călătorit. ”Însă vreau să fiu foarte explicit şi să spun că nu am făcut şi nu o să fac asta prin prisma poziţiei în ierarhia de business, ci pur şi simplu prin comportament. Cred cu fermitate că «cei şapte ani de acasă» aplicaţi de fiecare dintre noi atunci când călătorim în străinătate sunt cea mai bună dovadă de patriotism şi cel mai elegant lobby pe care îl putem face pentru ţara noastră.„

    Au trecut peste 20 de ani de când mangerul a început să lucreze în sistemul Coca-Cola. Proaspăt ieşit de pe băncile facul-tăţii, îşi aminteşte Călin Drăgan, ţara abia intrase în era postcomunistă, ”nici nu visam pe-atunci pe unde mă va duce viaţa„. Nu trecuse mult timp de când preluase conducerea depozitului Coca-Cola din Timişoara şi brusc şi-a dat seama că trebuie să vorbească limba engleză, pe care, la acea vreme, nu o ştia – ”de vorbit aş fi vorbit eu, dar problema era că nu ştiam o boabă din limba lui Shakespeare„, spune Drăgan, care are acum îşi începe ziua de lucru cu un meditator de japoneză.

    Primul său job, pe lângă faptul că era diferit de ceea ce ”mă pregătisem eu să fiu când o să cresc mare„ (absolvise cur-surile Universităţii Politehnica din Timişoara, 1992), i-a cerut şi să înveţe o limbă străină, faţă de româna de toate zilele. Aşa a început, povesteşte managerul, epopeea sa multiculturală.

    Primii străini cu care a colaborat au fost irlandezi şi americani. În vremurile de pionierat ale capitalismului în România, ”ei au fost primii care au venit să ne înveţe cum să ne mişcăm în lumea de business„, îşi aminteşte Drăgan. Tot el completează că au urmat apoi greci, francezi, nemţi, elveţieni, spanioli sau italieni. Altfel spus, cei mai mulţi erau din Europa sau măcar cunoşteau deja cultura europeană.

    Astfel, Japonia a fost pentru el, după propriile spuse, o provocare nu doar din punctul de vedere al businessului, ci şi al re-sursei umane. Dacă până la momentul ajungerii sale în Japonia a reuşit să se bazeze ”cu succes pe intuiţie şi puncte comune evidente„, nefiind foarte greu de găsit un numitor comun între italieni, spanioli, greci şi români, ”cu japonezii a fost complet diferit„. Mai ales că tot ce ştia despre ei era doar din auzite, iar până în 2012 nu a avut niciun contact direct cu Ţara Soarelui-Răsare.

  • Casele de pariuri au modificat cotele pentru prenumele pe care îl va primi al doilea bebeluş regal

    Casa de pariuri William Hill a redus cota pentru acest prenume de la 14-1 la 4-1 după ce o serie impresionantă de pariuri au fost plasate în ultima săptămână pe prenumele Alice.

    “Alice este noul favorit şi am constatat o creştere semnificativă a numărului de pariuri. Începi să crezi că există un motiv întemeiat în spatele acestei alegeri“, a declarat Ruper Adams, purtătorul de cuvânt al casei britanice.

    El a mai spus că un număr mare de pariuri au fost plasate în localitatea Tunbridge din comitatul Kent. Dacă acele pariuri se vor dovedi a fi fost corecte, atunci casa de pariuri riscă să suporte pierderi financiare considerabile, estimate la câteva zeci de mii de lire sterline.

    Începând cu jumătatea secolului al XIX-lea, mai multe femei din familia regală au primit prenumele Alice. Regina Victoria a numit-o astfel pe cea de-a doua fiică a sa, prinţesa Alice, iar soţia fostului duce de Gloucester – unchiul reginei Elizabeth a II-a – a purtat acelaşi prenume.

    După Alice, care este şi preferatul casei de pariuri Paddy Power, următorul prenume feminin preferat de pariorii britanici este Elizabeth, care are o cotă de 9-2. Pe locurile următoare se află Charlotte (cotă 11-2), Victoria (cotă 12-1), Alexandra (cotă 14-1) şi Diana (cotă 16-1).

    În ceea ce priveşte prenumele masculine, Arthur, Henry şi James se află la egalitate pe primul loc cu o cotă de 20-1 . Pe locurile următoare se află Alexander (cotă 25-1), Philip (cotă 33-1) şi Albert (cotă 33-1).

    Posibilitatea ca ducesa de Cambridge să nască o fetiţă are o cotă de 8-11. Ducesa de Cambridge a participat vineri la ultimul ei angajament public înainte de venirea pe lume a celui de-al doilea copil al ei, care urmează să se nască la sfârşitul lunii aprilie.

    Ducesa britanică este internată în aripa privată a maternităţii de la Spitalul St. Mary din Londra.

    Potrivit pariorilor britanici, data calendaristică aferentă naşterii viitorului bebeluş regal care are cea mai mare cotă este 21 aprilie.

    În vârstă de 32 de ani, prinţul William, nepotul reginei Elizabeth a II-a, ocupă locul al doilea în ordinea de succesiune la tronul Marii Britanii, după tatăl său, prinţul Charles.

    Pe 29 aprilie 2011, căsătoria grandioasă a prinţului William cu Catherine Middleton, celebrată la catedrala Westminster din Londra, s-a derulat în faţa camerelor video ale presei din lumea întreagă, lumea întreagă fiind fascinată de acest cuplu tânăr care întruchipează faţa modernă a celei mai celebre familii regale.

    Informaţia privind noua sarcină a ducesei Catherine a fost făcută publică pe 8 septembrie 2014. Acesta este al doilea copil al cuplului, după prinţul George, care s-a născut pe 22 iulie 2013.

    Născut în mijlocul unei veritabile frenezii mediatice, prinţul George este al treilea în ordinea de succesiune la tronul Marii Britanii.

  • 100 Tineri Manageri de Top: Cornelia Coman a ajuns în zece ani de la middle manager la CEO peste active de un miliard de euro

    “Am avut două modele în viaţa mea profesională“, spune Cornelia Coman. Unul dintre acestea a fost canadianul care a angajat-o în 1998, Charles BRINDAMOUR; de la el, povesteşte Coman, a învăţat „ce înseamnă să fii un bun profesionost şi ce înseamnă să arunci oamenii în apă ca să se dezvolte repede. Acum conduce cea mai mare companie de asigurări din Canada“.

    Cel de-al doilea model este olandezul Bram Boon, cel care a condus afacerile ING Asigurări în România înainte ca poziţia să fie preluată de Cornelia Coman, de la care a învăţat, printre altele, cât de important este ca un lider să fie relaxat, tot timpul cu zâmbetul pe buze şi foarte apropiat de oameni.

    În urmă cu zece ani, pentru catalogul ”100 de tineri manageri„, Cornelia Coman spunea că pe termen mediu şi-a propus să câştige experienţă internaţională în cadrul grupului ING şi să se orienteze către o carieră de business development, iar peste 10 ani speră să fie CEO al unei companii multinaţionale de servicii financiare din România. A bifat aceste ţinte chiar mai rapid, fiind numită în numai trei ani, în toamna anului 2008, director general al ING Asigurări de Viaţă, iar în 2012 a fost numită la conducerea operaţiunilor companiei în Ungaria. ”Cât de mult a fost noroc şi cât de mult a fost muncă în experienţa de până acum? Aş spune că în ce mă priveşte a fost 80% muncă şi 20% noroc.„

    Ea povesteşte, pentru Business Magazin, că sfatul cel mai important pe care l-a primit în cariera sa a fost că ”este extrem de important să alegi, să formezi şi să dezvolţi o echipă foarte puternică, pentru că dacă ai o echipă foarte puternică şi valoroasă, jumătate din job este aproape făcut„. Este şi sfatul pe care l-a dat, la rândul său: ca să ai succes ca manager este important să ai o echipă foarte bună, valoroasă, şi aş adăuga şi o echipă diversă, ca tip de background, experienţe, şi este foarte importantă şi vârsta. Pentru tineri manageri Cornelia Coman mai are trei sfaturi: ”În primul rând să aibă încredere în ei, în al doilea rând să-şi asume responsabilitatea atât asupra afacerii cât şi asupra oamenilor care îi raportează. Iar în al treilea rând să aibă curaj să ia decizii„.

    Tot ea povesteşte că întotdeauna când i s-a oferit o funcţie mai complexă a acceptat în condiţiile în care avea posibilitatea de a se dezvolta şi a învăţa lucruri noi, înainte să ştie dacă va avea sau nu parte de o creştere de salariu. ”Partea financiară nu a contat. Pentru mine contează foarte, foarte mult să îmi placă ce fac şi cred că este foarte important pentru că dacă îţi place ce faci ai succes şi dacă ai succes vin şi banii„.

    De altfel, pentru Cornelia Coman eşecul ”este atunci când nu vrei să te trezeşti dimineaţa din pat ca să mergi la serviciu. Dacă ţi se întâmplă asta, înseamnă că nu eşti la locul potrivit, la job-ul potrivit„. Cu toate acestea, managerii trebuie să se pregătească şi pentru eşec şi în afacere este imperios necesar să aibă în vedere scenarii în condiţii nefavorabile de business, ”un manager trebuie să fie tot timpul pregătit şi să ştie întotdeauna cum să acţioneze pentru a diminua pagubele atunci când un scenariu nefavorabil se întâmplă„.

    În opinia sa, un manager trebuie să fie apropiat de oameni, să-i asculte cu mare atenţie, să-şi asume responsabilitatea, să cunoască businessul foarte bine şi, nu în ultimul rând, să aibă curajul să ia decizii, chiar şi decizii dificile. ”Dacă e să mă descriu pe mine, aş spune că sunt un manager apropiat de oameni şi care îşi asumă responsabilitatea faţă de ei. Prefer să lucrez numai cu oameni din afara familiei, consider că este mai simplu, astfel încât nu pui la risc relaţiile de familie.„

    Când este dezamăgită, spune Cornelia Coman, în primul rând îşi exprimă dezamăgirea, fie că este faţă de o persoană sau faţă de o situaţie. ”Cred că e important să împărtăşeşti sentimentul pe care îl ai şi să nu-ţi fie ruşine sau jenă faţă de lucrul acesta.„ Pe de altă parte, când este bucuroasă, spune ea, radiază voie bună, căldură, bună dispoziţie, zâmbeşte şi râde din tot sufletul.

    În plus, adaugă tot ea, este genul de persoană curajoasă căreia îi place să încerce sporturi noi, lucruri noi. Iarna îi place să meargă la snowboard, a încercat şi mountain bike, iar dacă ar fi să asemene slujba sa cu un sport spune că paralela este potrivită cu orice sport de echipă cu numeroşi jucători: ”de pildă fotbalul, unde sunt mulţi jucători şi trebuie să lucreze foarte bine împreună şi există şi un arbitru care se asigură că regulile jocului sunt respectate şi există fair-play„.

    Iar dacă ar fi să o ia de la capăt, Corneliei Coman i-ar plăcea foarte mult să conducă un spital de stat în România, pentru că, afirmă ea, ”consider că ar fi o foarte mare provocare pentru mine şi cred că chiar şi cu un buget mic, aşa cum este cazul spitalelor de stat acum, se pot face lucruri frumoase. Dacă banii sunt administraţi cum trebuie, se pot face lucrurile mai bine astfel încât bolnavii să se simtă trataţi cu respect şi să fie ascultaţi, iar medicii să fie suficient de bine motivaţi încât să nu accepte nici atenţii„.

    Cât priveşte perspectivele pe termen lung, Cornelia Coman spune că la pensie ”mi-ar plăcea să fiu acolo unde vor fi familia şi prietenii mei – cel mai probabil acasă, în România„.

  • CEO de profesie. A trecut în zece ani pe la A&D Pharma, Domo şi a ajuns mâna dreaptă a lui Ion Ţiriac

    “Este interesant să schimbi industriile şi să foloseşti modele specifice uneia în cea în care tocmai ai intrat; diferenţele sunt doar aparente, substanţa este aceeaşi. Când ai businessuri care sunt la interfaţa cu clientul, totul se aseamănă“, spunea recent Dragoş Dinu, numit de circa jumătate de an CEO al Ţiriac Holdings, cu afaceri anuale cumulate de circa 500 de milioane de euro. Aflat în prima generaţie prezentată de Business Magazin în catalogul ”100 de tineri manageri de top„, pe parcursul carierei sale Dragoş Dinu a deţinut, după plecarea de la A&D Pharma, unde a lucrat în perioada 1994 – 2008, ultimii şase ani în poziţia de CEO, şi funcţia de conducere a retailerului electro-IT Domo.

    Despre experienţa din prezent, la conducerea Ţiriac Holdings, cu afaceri cumulate, conform celor mai recente informaţii, de peste 500 de milioane de euro, Dinu spunea recent că ”doar ocaziile de cumpărare sunt diferite. Clienţii sunt aceiaşi. Uneori sunt doar ocazii de prospectare, nu de cumpărare şi «jocul» este să-ţi aduci clientul de la intenţia de prospectare la cea de cumpărare„. Dinu spune că vede în piaţă o uşoară creştere a apetitului de consum, iar în presă vede tot mai rar cuvântul ”criză„. Este de părere că în nicio piaţă nu poate exista creştere exponenţială la nesfârşit, dar nici scădere continuă, cum nu există nici perpetuum mobile. Pe de altă parte, completează el, încrederea consumatorilor nu se restabileşte peste noapte, probabil că e nevoie de ani buni. ”E ca o primăvară, când mijesc ghioceii, lucrurile încep să se mişte.„ Însă mediul economic nu-l poate ignora pe cel politic, completează CEO-ul Ţiriac Holdings. ”Deopotrivă la nivel local şi global vedem influenţe. Când se bucură industria de armament, celelalte stau şi se uită.„

    Dincolo de asemănările dintre experienţa acumulată de Dinu (cele mai importante fiind cei 14 ani la A&D Pharma şi circa un an la Domo) şi grupul de firme pe care îl conduce acum, există şi diferenţe. De pildă, anterior a lucrat ani de zile să crească ”un brand, iar aici am venit pe un teren unde brandul există deja şi este foarte puternic„. Sentimentul este diferit, povesteşte el: ”A te ridica la nivelul reputaţiei este o provocare şi ăsta a fost primul sentiment de la prima întâlnire„ cu Ion Ţiriac, despre care spune că nu-l cunoscuse anterior. Iar despre recrutare spune nu are nicio poveste, ”pentru că nici eu şi nici domnul Ţiriac nu suntem oameni care să întârzie în luarea deciziilor, suntem destul de direcţi. Ca întotdeauna în epoca de după Bell, totul începe cu un telefon. N-a fost un proces lung, ci normal, cu o serie de discuţii„.

    Dinu este inginer mecanic, absolvent al Facultăţii de Maşini şi Utilaje, un domeniu despre care spune că nu avea vreo înclinaţie specială; ”uite însă că acum am ajuns să lucrez în industria auto„. A terminat în 1991 facultatea şi primele experienţe ca angajat au fost în cadrul unei entităţi de stat, unde ”a avut un şoc de proporţii„, îşi aminteşte el; în 12 luni a primit de patru ori preaviz şi se ducea la personal unde i se spunea că au început restructurările, că este ultimul venit şi trebuie să renunţe la el, iar după două zile îl anunţau că au plecat alţi doi ingineri şi trebuie să rămână. Într-un final a cedat şi a făcut un pas înapoi când s-a lăsat de inginerie şi s-a dus tehnician pe şantier la Sofitel. ”Dar am intrat într-o firmă străină şi revelaţia a fost enormă.„ Era un cu totul alt sistem, mult mai organizat şi şi-a dat seama că lucrurile trebuie făcute altfel decât în companiile de stat. ”Nu am anticipat nicio secundă ceea ce avea să urmeze în cariera mea. Nici măcar nu mi-am propus.„

    Spune că prima oară când şi-a fixat un ţel în carieră a fost când a ratat o promovare, prin anii ’95, când lucra la Pepsi, ”iar frustrarea a fost atât de mare încât pur şi simplu am vrut să-mi caut un alt loc„. A schimbat mai multe locuri de muncă, de aceea, ulterior, când a recrutat oameni nu s-a uitat în CV-uri la perioada 23-30 de ani, ”când ai voie să faci oricât de multe căutări vrei; dar la un moment dat trebuie să ajungi la o concluzie„, spune Dinu, care a ajuns în funcţia de CEO al companiei farmaceutice la 34 de ani.

    ”N-a fost simplu; într-o viaţă managerială ulterioară nu mi-aş mai dori să fiu CEO la 34 de ani. Doar că atunci antreprenorii cu care plecasem la drum, cred că cu o excepţie, erau mai mici ca mine.„ De fapt, chiar în catalogul 100 de tineri manageri de top din 2005, Dinu spunea că ”prima lună după ce am fost numit CEO a fost cea mai grea. Nu ştiam cine sunt, ce caut aici. Însă din momentul în care am început să-mi formez echipa au început să apară şi satisfacţiile„. Privind înapoi în timp, spune că drumul său ar putea fi asemănat cu cel al unui alpinist, care la câţiva ani după ce a cucerit Everestul îşi rememorează etapele. ”Un alpinist ar spune că pe la 7.000 de metri îşi aminteşte că bătea vântul, apoi că pe la 8.000 nu putea să respire. În final rămâne victoria. Am pus piciorul, am pus steagul, trăiesc.„

  • Cel mai bun scenariu pesimist în economie: pariurile pierdute în 2014 se reportează pentru 2015

    Tema obsesivă a ultimilor ani – pot să funcţioneze din nou pe picioarele lor economiile lovite de criză, fără a mai avea plasa de siguranţă a programelor de relaxare monetară cantitativă derulate de băncile centrale din 2008 încoace? – n-a dispărut nici în 2014, doar că şi-a deplasat treptat focusul de la SUA spre Europa.

    În primele luni ale anului a persistat zvonistica referitoare la iminenţa unor turbulenţe masive la burse şi la prăbuşiri ale monedelor, mai ales pe pieţele emergente, dacă Rezerva Federală îşi va pune în practică planul de a subţia şi apoi a încheia de tot în luna octombrie infuziile de bani din ultimul program de acest fel, pe măsură ce economia americană va arăta că îşi revine. Apoi, când economia SUA nu doar şi-a revenit, ci s-a evidenţiat drept singura economie capabilă de o redresare coerentă (estimările Citi vorbesc de o creştere a PIB aproape de 3% în următorii câţiva ani), pieţele financiare s-au orientat, în căutarea unui robinet nou de bani, spre Europa.

    Aici, efectele austerităţii prelungite s-au dovedit atât de nefavorabile în ţările cu probleme, încât au început să taie din şansa de relansare inclusiv pentru Germania şi celelalte ţări bogate, aducând zona euro aproape de stagnare şi apoi de perspectiva unei noi recesiuni. Analitşii Credit Agricole estimează pentru 2015 o creştere a PIB sub 0,5% atât în zona euro, cât şi în Germania, Franţa sau Italia, singura dintre economiile occidentale cu perspective mai bune fiind în afara zonei euro (Marea Britanie, dar şi aceasta cu o creştere estimată la mai puţin de 1%).

    În asemenea condiţii, tema principală a celei de-a doua părţi a anului a fost dacă BCE va trece sau nu la ultima armă din arsenalul său, respectiv un program de relaxare monetară cantitativă fără sterilizare ulterioară, aşa cum zona euro nu a avut până acum de la declanşarea crizei încoace (inclusiv pentru că în afara SUA, astfel de programe fie nu au avut succes, ca în Japonia, fie au dus la supraîncălzirea din nou a unor sectoare, ca în Marea Britanie). Şi foarte probabil că, în funcţie de satisfacţiile de moment oferite investitorilor speculativi, presa financiară se va reumple şi în 2015 de critici fie la adresa lui Mario Draghi de la BCE pentru că nu e suficient de prompt sau generos la capitolul tiparniţei de bani, fie chiar la adresa lui Janet Yellen de la Fed pe motiv că ar dori să majoreze prea repede dobânzile în reacţie la creşterea economică (o temă omniprezentă în analizele financiare pe parcursul toamnei), ori chiar pe motiv că nu reporneşte tiparniţa, de data aceasta probabil pentru a combate pericolul de deflaţie atras de ieftinirea brutală a petrolului, efectele de bumerang asupra Vestului pe care le-ar putea avea sancţiunile economice şi financiare contra Rusiei ori o performanţă economică sub aşteptări în China sau Japonia.

    Iar dincolo de pârghiile monetare se întinde teritoriul aproape nelimitat de acţiune al stimulentelor fiscale şi al investiţiilor publice, invocate uneori direct ca mijloace de a menţine pacea socială şi de a evita ascensiunea populismului şi a extremismului în zonele sau ţările afectate de sărăcie şi de şomaj. După ce ieftinirea petrolului spre 60 dolari/baril a început să descurajeze exploatările de zăcăminte de şist din SUA au apărut deja apelurile la subvenţionarea cu orice preţ a acestor exploatări, atât cu argumentul evitării declinului economic al unor zone, cât şi cu argumentul păstrării avantajului pe piaţa energetică mondială câştigat de SUA graţie boomului exploatărilor de şist.

    În Europa, noul program de investiţii public-private în valoare totală de peste 300 mld. euro, iniţiat de noua Comisie Europeană în frunte cu Jean-Claude Juncker, ar urma să întemeieze reducerea şomajului în UE pe mari proiecte de infrastructură în transporturi, internet în bandă largă, energie sau şcoli şi spitale, consolidarea pieţei digitale unice, a pieţei muncii ori a educaţiei. Conform estimărilor actuale ale CE, noul Fond european pentru investiţii strategice ar putea fi gata în iunie 2015.

    Deşi Juncker a anunţat clar că extinderea UE se amână sine die, iar dincolo de aderarea la 1 ianuarie 2015 a Lituaniei la zona euro nu se mai profilează clar nicio altă trecere a vreunei ţări la moneda unică, necesitatea politică a asigurării unei zone de confort în raport cu Rusia la graniţa UE va stimula şi la anul o relaţie specială cu Ucraina şi R. Moldova. La fel va funcţiona însă şi complexul de factori care anul acesta au situat UE net în urma SUA la capitolul fermităţii faţă de Rusia: lipsa de dorinţă a aceloraşi de a-şi asuma susţinerea unei Ucraine falite, unde necesităţile de ajutor financiar cresc de la o zi la alta; avantajele economice ale relaţiei bune dintre Bruxelles/Berlin şi Moscova existente înainte de conflictul din Ucraina; riscul economic al perturbării în aprovizionarea cu gaze ruseşti a ţărilor UE care depind mai mult de aceste gaze; lipsa unei politici energetice comune.

    Soluţiile care se prefigurează acum în culise pentru 2015 nu dovedesc însă deloc lipsă de fermitate, pentru că este în joc interesul economic al UE: experţii institutului Bruegel din Bruxelles au propus deja un plan în cinci paşi, destinat să împiedice atât recăderea Ucrainei în orbita Rusiei, cât şi transformarea Ucrainei într-o gaură neagră financiară pentru statele UE. Planul prevede desfiinţarea de către Kiev a subvenţiilor pentru sectorul de gaze, inclusiv până la permiterea falimentului pentru compania de stat Naftogaz, urmată de o „preprivatizare“ a sistemului de conducte ucrainean, prin preluarea lui iniţială de către o entitate europeană ca BERD şi apoi eficientizarea managementului în vederea privatizării ulterioare.

  • Ponta vs. Iohannis la casele de pariuri: Ce cote au candidaţii la preşedinţia României

    Scrutinul de duminică, în urma căruia va fi ales noul şef al statului, este inclus în oferta unor case de pariuri active în România.

    Favoritul prezidenţialelor este, în opinia celor de la Casa Pariurilor, Victor Ponta, care are, miercuri, o cotă de 1,2 să câştige. Asta înseamnă că un pariu de 10 lei pe candidatul alianţei PSD-UNPR-PC aduce un profit de 2 lei dacă acesta câştigă, în condiţiile în care profitul = miza x (cota – 1).

    Tot la Casa Pariurilor, Klaus Iohannis are cota 5,4 să învingă duminică, adică profit 44 de lei la o miză de 10 lei pe candidatul ACL.

    Ponta este favorit şi la winner.ro, unde, miercuri, este cotat tot cu 1,2 să fie noul preşedinte al României, în timp ce Iohannis are cota 3,6, ceea ce înseamnă 26 de lei profit cu o investiţie de 10 lei.

    Pe de altă parte, Casa Pariurilor are în ofertă şi anticiparea prezenţei la vot. Astfel, se oferă cotă 1,9 pentru cei care pariază că duminică vor veni la urne peste 57,5% dintre cei cu drept de vot – profit 9 lei la o miză de 10 lei. Aceeaşi cotă se oferă pentru pariurile că prezenţa la vot va fi de sub 57,5%.

    În primul tur al alegerilor, prezenţa la vot la fost de 53,17%, potrivit Biroului Electoral Central (BEC).

    Pariurile pe alegerile prezidenţiale pot fi puse până sâmbătă seară, cu menţiunea că pot exista modificări ale cotelor.

    Omologarea pariurilor se va face conform rezultatelor oficiale, cu două zecimale exacte, pe care la va anunţa BEC.

     

  • Gala CEO Awards: pariurile trecute şi viitoare ale Business Magazin

    A cincea ediţie a catalogului 100 cei mai admiraţi CEO din România realizat de Business Magazin a adus în fruntea clasamentului, pentru prima dată, un antreprenor. Iulian Stanciu, CEO al eMAG, cel mai mare retailer online de pe piaţă, a primit în 2014 cel mai mare număr de voturi din partea mediului de afaceri privat din România.

    Cu ocazia lansării catalogului, Business Magazin a organizat Gala CEO Awards, în cadrul căreia au fost acordate zece premii speciale, pentru a celebra aniversarea a 10 ani a revistei, şi alte cinci premii pentru managerii care au întrunit admiraţia mediului de afaceri privat din România. Gazdele evenimentului au fost Ioana Matei şi Răzvan Mureşan, redactori la Business Magazin, şi Cristian Hostiuc, director editorial la Ziarul Financiar şi Business Magazin, care au prezentat poveştile celor care transformă vizibil România prin energia şi creativitatea lor.

    Cinci premii speciale au fost acordate celor care au fost prezenţi de-a lungul anilor în paginile revistei şi cariera lor a confirmat că miza revistei a fost corectă. Primul premiu al categoriei „Evoluţie şi revoluţie“ a fost atribuit lui Liviu Dan Drăgan, CEO la Totalsoft, părintele Charisma, suită de aplicaţii prin care se deruleză 10% din PIB-ul României. „Vă mărturisesc că în 20 de ani de Charisma, sau Totalsoft, nu m-am considerat un CEO nici puternic, nici inspirat, nici de succes. Am avut o ambiţie nebunească, poate copilărească, de a crede într-o poveste despre cum poţi să faci business românesc atât în România cât şi în afară“, a declarat Drăgan în cadrul evenimentului.

    Sergiu Biriş, cofondator al Liverail, a spus la primirea premiului: „Povestea noastră cu Business Magazin este foarte interesantă. În 2007, când am pornit afacerea, aveam 24 de ani şi am apărut pe coperta revistei deşi nu ştiam că pozăm pentru copertă. Mă bucur că s-a întâmplat aşa pentru că am fost descoperiţi de investitorul nostru Alexis Bonte şi afacerea s-a dezvoltat foarte mult“. Ideea lui Sergiu Biriş şi a lui Andrei Dunca, pornită în 2007 şi despre care Business Magazin a scris chiar de atunci, a fost cumpărată de Facebook pentru 500 de milioane de dolari, cea mai mare tranzacţie din România în IT.

    Al treilea premiu special i-a fost atribuit lui Călin Drăgan, representative director, president şi CEO al Coca-Cola East Japan, o afacere de 4 miliarde de dolari şi cu 8.000 de angajaţi. Călin Drăgan a spus într-o înregistrare video: „Un foarte mare mulţumesc pentru surpriza extraordinar de plăcută. Pentru mine este o chestiune fantastică, pentru că, aşa cum spunem noi, românii, «ochii care nu se văd se uită», iar eu sunt plecat de aproape patru ani din ţară.

    Business Magazin este o revistă care şi-a făcut pe deplin datoria în presa de business pe parcursul ultimilor zece ani şi pentru mine a fost un punct de referinţă atunci când îmi doream o informaţie precisă, la obiect şi mai cu seamă promptă. Business Magazin şi-a păstrat un echilibru pe parcursul a tot ce s-a întâmplat în ultimii zece ani în România. În urmă cu zece ani am preluat conducerea afacerilor din România şi fiecare moment important din cariera mea profesională a fost marcat în Business Magazin.“

    Un alt premiu a fost atribuit lui Dragoş Dinu, CEO al Ţiriac Holding, responsabil de activitatea a peste 15 firme cu activităţi în domenii variate, de la auto şi imobiliar până la leasing, property management sau energie, cu afaceri cumulate de 500 de milioane de euro. „E un premiu care aparţine cel puţin în aceeaşi măsură şi echipelor cu care am lucrat. Dacă ştim să anticipăm nevoile clienţilor noştri, premiile acestea vor continua să curgă“.

    Cel de-al cincilea premiu al categoriei „Evoluţie şi revoluţie“ a fost atribuit antreprenorului Dragoş Pavăl, prezent încă din 2010 pe coperta Business Magazin, acela fiind anul în care a devenit nu numai liderul segmentului de bricolaj, ci şi cel mai mare retailer român. Antreprenorul băcăuan a construit reţeaua Dedeman, care a înregistrat anul trecut o cifră de afaceri de peste 2 miliarde de lei şi un profit net de peste 280 de milioane de lei. Previziunile pentru 2014 se referă la o creştere a vânzărilor de peste 8%, compania având 7.000 de angajaţi.

    Cu aceeaşi ocazie, Business Magazin a acordat cinci premii speciale care reprezintă miza redacţiei pentru evoluţia viitoare, managerii având toate şansele să fie parte a unui viitor solid de business.

    Primul premiu al secţiunii „Pariu pentru viitor“ a fost înmânat lui Tatian Diaconu, director general al Immochan România. „Este clar că există foarte multă muncă în spatele unei cariere şi mi-aş acorda 80% din valoarea premiului pentru muncă, dar restul de 20% sunt elemente mai mult sau mai puţin subiective şi contează foarte mult locul, compania în care munceşti, colegii care te fac uneori să pari mai deştept decât eşti şi contează acel dram de noroc“, a declarat Diaconu în cadrul evenimentului.

  • Nobelul pentru literatură la casele de pariuri: Cărtărescu, Kundera, Dylan au cote egale în privinţa şanselor de a câştiga

    Începând din 1901, premiul Nobel pentru literatură este decernat în fiecare an unui autor din orice ţară de pe Glob care, potrivit cuvintelor lui Alfred Nobel, “a produs în domeniul literaturii cea mai remarcabilă lucrare într-o tendinţă idealistă”. Deşi lucrările individuale sunt uneori citate de Academia suedeză în comunicatul care motivează alegerea laureaţilor, în sintagma de mai sus termenul “lucrare” se referă la întreaga operă literară a unui scriitor.

    Academia suedeză va anunţa joi numele laureatului premiului Nobel pentru literatură pe 2014. Juriul care va desemna câştigătorul din acest an este alcătuit din 18 scriitori, profesori şi alţi membri ai instituţiei suedeze.

    Ghicirea câştigătorului reprezintă un exerciţiu care se bazează mai puţin pe date ştiinţifice şi mai mult pe speculaţii şi noroc. Ca în fiecare an, casele de pariuri din Marea Britanie acordă cote scriitorilor creditaţi cu şanse reale de a câştiga premiul Nobel pentru literatură. Potrivit casei Ladebrokes, pe primul loc în rândul favoriţilor din acest an se află la egalitate scriitorul japonez Haruki Murakami şi scriitorul kenyian Ngugi wa Thiong’o. Ambii au o cotă de 4 la 1.

    Pe locul al treilea se află scriitoarea belarusă Svetlana Alexievici, cu o cotă de 7 la 1.

    Scriitorul român Mircea Cărtărescu se află într-o companie selectă, din acest punct de vedere, având o cotă de 25 la 1, la egalitate cu scriitorii Milan Kundera, Thomas Pynchon şi Cees Nooteboom şi cântăreţul american Bob Dylan. Scriitorul român a primit cote similare şi din partea altor case de pariuri cunoscute, precum Nicerodds, Paf şi Unibet.

    Grupul celor cinci este devansat, în afară de scriitorii de pe “podium”, de poetul Adonis şi scriitorul Patrick Modiano (ambii cu o cotă de 10 la 1), Jon Fosse, Philip Roth, Peter Handke (cotă de 12 la 1), Assia Djebar, Peter Nadas, Ismail Kadare (cotă 14 la 1), Joyce Carol Oates (cotă 16 la 1), Adam Zagajewski şi Nawal El Saadawi (cotă 20 la 1).

    Printre scriitorii creditaţi cu şanse mai mici decât aceea atribuită lui Mircea Cărtărescu se află câteva nume sonore ale literaturii universale, precum Umberto Eco, Margaret Atwood, Don DeLillo, Amos Oz şi Don Paterson (cu toţii având o cotă 33 la 1) şi Salman Rushdie, Cormac McCarthy, John Le Carre şi Colm Toibin (cu toţii având o cotă de 50 la 1).

    Considerat cea mai prestigioasă şi mai intens mediatizată distincţie literară din lume, premiul Nobel aduce la cunoştinţa publicului larg un autor şi opera sa. Trofeul îi aduce acestuia o promovare la scară planetară, renume pe plan internaţional şi câştiguri financiare deloc de neglijat.

    Nu de puţine ori premiul Nobel pentru literatură a avut şi o semnificaţie politică, având uneori valoarea unei dezavuări a regimurilor autoritare. Într-adevăr, mai mulţi scriitori exilaţi, disidenţi, contestatari, persecutaţi şi interzişi la publicare în ţările lor au fost recompensaţi cu Nobelul pentru literatură, printre aceştia numărându-se nume sonore precum Boris Pasternak, Pablo Neruda, Aleksandr Soljeniţîn şi Gao Xingjian.

    Premiul Nobel recompensează în special romancieri, eseişti, poeţi şi dramaturgi. Totuşi, lista laureaţilor include şi trei filosofi (Rudolf Christoph Eucken, Herin Bergson şi Bertrand Russell), un istoric (Theodor Mommsen) şi un şef de stat (Winston Churchill, distins pentru discursurile sale politice).

    În 2013, scriitoarea canadiană Alice Munro, supranumită “maestra nuvelei contemporane”, a devenit primul scriitor din lume care a publicat exclusiv nuvele şi care a fost recompensată cu premiul Nobel pentru literatură.

    În ultimii ani, scriitorul Mircea Cărtărescu s-a numărat printre favoriţii la premiul Nobel pentru literatură, potrivit caselor de pariuri internaţionale. Anul acesta, Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor din România (USR) l-a propus pe Mircea Cărtărescu, alături de Nicolae Breban, Norman Manea şi Varujan Vosganian, pentru premiul Nobel.

    Mircea Cărtărescu s-a născut pe 1 iunie 1956, la Bucureşti. A urmat cursurile Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti şi a debutat ca poet, publicând câteva volume de versuri, marcate de spiritul a ceea ce critica literară a numit “generaţia optzecistă”. Treptat, s-a îndepărtat de poezie, dedicându-se aproape exclusiv prozei. Povestirilor din “Nostalgia” le-au urmat un scurt roman (“Travesti”, 1994) şi apoi unul în trei volume, “Orbitor” (1996-2007), privit de critică drept un reper al prozei româneşti contemporane. Trei volume de publicistică completează chipul scriitorului cu cel al unui observator lucid al cotidianului românesc.

    Cărţile sale au fost premiate de Academia Romană, Uniunea Scriitorilor din România şi din Republica Moldova, Asociaţia Scriitorilor Profesonişti din România (ASPRO), Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti, Asociaţia Editorilor din România, precum şi de revistele Cuvântul, Ateneu, Flacără, Tomis şi Ziarul de Iaşi. Volumele sale au fost nominalizate în Franţa pentru premiile Médicis – Le meilleur livre étranger, Prix Union Latine. Romanul “Nostalgia” a primit în 2005 premiul “Giuseppe Acerbi”, Castel Goffredo, Italia. Cărtărescu a fost invitat la târguri de carte prestigioase, precum cele de la Paris, Frankfurt, Leipzig, Goteborg şi Torino.

    Mircea Cărtărescu a fost decorat, în 2010, cu Ordinul Artelor şi Literelor în grad de Cavaler, o prestigioasă distincţie acordată de statul francez în domeniul culturii. În 2006, scriitorul a fost decorat de preşedintele României cu Ordinul “Meritul Cultural” în grad de Mare Ofiţer.

     

  • Creţu, Visa: Statul încasează sub 10% din TVA la hoteluri, jocuri de noroc şi activităţi sportive

     “Am determinat câteva sectoare în care încasările din TVA sunt mult sub media de 44%. Aceste şapte sectoare înregistrează 80% necolectare. Introducerea unor facilităţi fiscale prin acordarea unei reduceri cu 3-5 puncte procentuale la TVA pentru plata cu cardul ar putea aduce încasări suplimentare pentru că omul va fi tentat să plătească mai puţin şi va utiliza cardul. Cred că putem convinge Comisia Europeană că o reducere de TVA de 3-5 puncte pentru plata cu cardul va duce la încasări mai mari decât în prezent”, a spus Cătălin Creţu, director regional pentru România şi Croaţia al Visa Europe.

    Potrivit datelor Visa, hotelurile plătesc doar 2% din TVA de colectat, restaurantele 19% din valoarea TVA de plată, jocurile de noroc şi pariurile 3%, activităţi sportive, recreative şi distractive – 5%, activităţi asociate diverse – 8%, reparaţii calculatoare, articole personale de uz caznic – 44% şi alte servicii ( splărare şi curăţare îmbrăcăminte, coafură, servicii de înfrumuseţare) – 11%.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Contribuţia jocurilor de noroc slot machine şi a pariurilor în cotă fixă la PIB în 2012

     Contribuţia totală la PIB, direct şi indirect, prin industriile adiacente care furnizează bunuri şi servicii celei de jocuri de noroc, a fost în 2012 de 709 milioane euro (0,5% din PIB), iar nivelul taxelor şi impozitelor plătite s-a ridicat la 333 milioane de euro.

    Totodată, cele două sectoare au generat direct 24.500 locuri de muncă (17.000 din segmentul jocurilor slot machine şi 7.500 din cel al pariurilor în cotă fixă), iar indirect alte 14.000 de posturi.

    “Venitul brut din jocurile de noroc, reprezentând suma care se joacă minus câştigurile revenite jucătorilor, a fost de 657 milioane euro în 2012, cu o creştere de 2% faţă de anul precedent, dar în scădere semnificativă comparativ cu anul 2009, când se situa la 813 milioane euro, pe fondul schimbării legislaţiei din acel an. Valoarea pieţei nu include şi piaţa online”, a declarat marţi, într-o conferinţă de presă, Bogdan Belciu, partener PwC, coordonator al studiului, finalizat în decembrie 2013.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro