BusinessMagazin

Tag: opinii

  • Povestea uneia dintre cele mai puternice femei din energie. De ce a renunţat la antreprenoriat şefa Nuclearelectrica

    Daniela Lulache este o femeie de carieră. Te lămureşti de acest lucru destul de repede după ce o cunoşti, din acel ansamblu de mesaje, gesturi şi priviri greu de descris, dar uşor de înţeles, din ştiinţa de a spune – nu mereu, ci doar când trebuie – „nu”, din felul cumpănit în care îşi alege cuvintele şi îşi exprimă ideile.

    A terminat ASE, în urmă cu două decenii, şi visa să lucreze în comerţul exterior, un domeniu la modă în acea perioadă. A prins în facultate trecerea de la comunism la capitalism, iar comerţul exterior era o dovadă a libertăţii şi a deschiderii dobândite atunci de societatea românească. „Ulterior părea că e foarte important să lucrezi în zona financiar-bancară. Cert este că nu mi-am dorit deloc să lucrez în finanţe, deşi am terminat facultatea de finanţe şi am lucrat mare parte din cariera mea în acest domeniu. Apropo de cine sunt eu, sunt un om care a constatat, în timp, că trebuie să fac bine tot ceea ce nu am vrut să fac.”

    Primul job a fost de contabil la întreprinderea de transporturi turistice auto, iar primul salariu de 1.200 de lei, unul dintre cele mai mici salarii care existau pe piaţă la acel moment. „La acest job am renunţat, următorul a fost businessul meu, o firmă de contabilitate, iar primul client a fost un coleg de facultate. După aceea, am deschis cu soţul meu un alt business. Ne-am gândit că putem aduce aici produsele Disney, dar s-a dovedit că nu este chiar aşa. Drepturile de autor erau foarte scumpe, iar România s-a dovedit nepregătită la ora aceea să plătească produse licenţiate real şi corect, competiţia era cu produsele chinezeşti, iar preţurile nu puteau fi comparate. N-a fost cea mai bună afacere a noastră.”

    În acel moment s-a terminat şi „cochetăria” cu zona antreprenorială. Cu doi copii mici, a decis să îşi ia o slujbă „de la 9 la 5″, iar soţul să rămână în zona antreprenorială. „Nu mi-a ieşit, niciodată nu am reuşit să am un job 9 to 5, dar am constatat că mă simt mult mai bine în organizaţiile mari, care pot avea un alt fel de impact decât cele din zona antreprenorială.”

    LECŢIA 1: CRIZA DE SUPRACREŞTERE

    A început să lucreze într-o organizaţie relativ mică, în investment banking. Se numea Expandia şi era o bancă de investiţii cehească. „Era o perioadă în care în partea asta de lume descopeream investment bankingul, prin 96 sau 97. Expandia nu cred că mai trăieşte acum decât în Cehia, iar lecţia pe care am învăţat-o de la ei se numeşte criza de supracreştere. Creşterea trebuie să fie şi ea controlată, trebuie să ştii întotdeauna în ce etapă eşti, pentru că s-ar putea să creşti spectaculos şi să nu faci faţă creşterii.„ A avut trei interviuri pentru ocuparea postului, cu analistul-şef, CEO-ul şi country managerul. „E un job de care sunt foarte mândră, pentru că noţiunea de investment banking atunci am întâlnit-o. M-am gândit: cu câtă contabilitate ştiu ar trebui să pot să fac şi analiză financiară, informaţia este acolo; s-a dovedit că este aşa pentru că la un interval de 6 luni am devenit analist-şef, iar la un an după aceea country manager şi singura femeie membru în boardul companiei-mamă.„

    Prima tranzacţie la care a lucrat a fost cea prin care AIG a intrat acţionar în Luxten. Cum lucra pe atunci un investment banker? „Era o plajă mare de clienţi potenţiali şi te duceai din uşă în uşă.„

    După Expandia s-a mutat la Erste, divizia din România, care a existat până la finalul anilor ‘90. Formal, a mai existat o perioadă, dar a fost unul din momentele dramatice ale acestei industrii, care aproape dispăruse. Rămăseseră doi sau trei jucători în piaţă.

    La sfârşitul anilor ‘90, investment bankingul nu traversa cea mai fericită perioadă şi a urmat o nouă schimbare de direcţie în carieră. „Din punctul meu de vedere, în perioada aia commercial bankingul era în expansiune. AVAB a fost trecerea de la investment banking la commercial banking, apoi Raiffeisen, apoi Fondul Proprietatea. La Raiffeisen m-am ocupat de restructurare şi recuperare.„

  • Ponta: Nu pot contrasemna decorarea unora care au gestionat greşit bani publici şi au opinii fasciste

     Aflat, miercuri, la Giurgiu, unde a avut o întâlnire cu autorităţile locale, premierul Victor Ponta a susţinut că nu a contrasemnat documentele pentru decorarea lui Horia Roman Patapievici pentru că există un raport al Curţii de Conturi care arată nereguli în gestionarea banilor la Institutul Cultural Român în perioada în care acesta a condus ICR.

    Ponta a mai spus că nu poate fi de acord cu decorarea unor oameni care au exprimat poziţii contrare intereselor României.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ponta, după afirmaţia lui Cotovelea: Evident că serviciile fiscale sunt proaste, dar e uşor de vorbit

     “Foarte bine, trebuie să le îmbunătăţim. Că serviciile fiscale sunt proaste, e evident acest lucru, iar ministrul Finanţelor are printre obiective şi acest lucru, şi anume informatizare, digitalizare. Aşa, să ne dăm cu părerea, e uşor, trebuie să şi facem lucruri, la dat cu părerea sunt toţi buni”, a spus Ponta, întrebat de jurnalişti despre declaraţia ministrului.

    Ministrul pentru Societatea Informaţională, Răzvan Cotovelea, a calificat serviciile furnizate populaţiei de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) ca fiind mizerabile şi primitive, după ce în calitate de contribuabil a aşteptat 45 de minute să plătească taxele datorate de familie statului

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Un gând de Sărbători de la Ioana Matei, redactor Business Magazin

    Dragă Moş Crăciun, te rog să ne aduci timp. Nu doar mie, ci tuturor celor cu care am vorbit în 2013 şi care m-au condus la concluzia că până la urmă, chiar dacă încă e criză, timpul este singura resursă cu adevărat limitată. Bani, clienţi, angajaţi, produse, cuvinte sau cititori – nu se compară cu presiunea celor 24 de ore.

    Aşa că, în 2014, vreau timp pentru mult mai multe interviuri faţă în faţă, timp pentru a scrie toate materialele de copertă la care m-am gândit, timp pentru a descoperi oameni de afaceri care fac diferenţa, timp pentru a scrie subiecte care să facă diferenţa. Şefilor şi angajaţilor din companii, antreprenorilor, oamenilor de comunicare, consultanţilor – le doresc ca, pe lângă timpul necesar provocărilor mediului de care aparţin, să îşi facă timp pentru discuţii, răspunsuri pe e-mail, voturi pentru cataloagele Business Magazin. Doresc tuturor timp pentru business, familie şi prieteni.

    Timp pentru a citi Business Magazin, atât online, cât şi în format print.

    Ioana Matei este redactor al revistei Business Magazin din august 2012.

  • Codul rutier şi Codul insolvenţei se vor mai afla încă o săptămână în dezbatere publică

    “În România se vorbeşte de faptul că adoptăm măsuri fără dezbatere şi eu tot spun că, de exemplu, se află în dezbatere Codul insolvenţei, Codul rutier, proiectele miniere Noi nu le dezbatem şi, după ce stai cu ele o lună-două, vine cineva la final şi spune că nu e bine. Boala asta românească în care, de fapt, nici nu te uiţi la un proiect şi la final, după ce se adoptă, vii şi spui că nu e bun…Mi s-a întâmplat şi astăzi, am primit că la Codul insolvenţei ar mai fi nişte oameni care vor să facă observaţii”, a afirmat Ponta

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Peter Eckstein: Să arăţi biciul unei ţări vecine pentru că un lider spune trăsnăi, nu este de bun augur

     “Eu văd cele întâmplate şi reacţiile prin prisma statului de drept. Cred că posibilitatea de a călători a cetăţenilor statelor UE este un drept neîngrădit. La fel, dreptul la opinie nu poate fi luat niciunui cetăţean”, a declarat, luni, corespondentului MEDIAFAX, fostul consilier prezidenţial şi fostul senator UDMR Eckstein Kovacs Peter.

    Acesta a spus că afirmaţiile liderului Jobbik, Vona Gabor, sunt dezavuate de UDMR şi de Guvernul de la Budapesta.

    “În aceste condiţii, a arăta biciul unei ţări vecine şi membre UE, să fie pusă la punct pentru că un lider al opoziţiei spune trăsnăi, nu cred că este de bun augur. Să faci răspunzător Guvernul din Ungaria faţă de cele spuse de Vona Gabor mi se pare excesiv şi neeuropean. Dacă ai o problemă cu un vecin, discuţi cu el. Dreptul preşedintelui Traian Băsescu de a avea o opinie şi de a lua o poziţie nu îl contestă nimeni, dar felul în care a făcut-o mi s-a părut nediplomatic”, a spus Eckstein.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Opinie Dorin Oancea: Cât valorează un om? 0,9182 dolari sau cinci miliarde de dolari?

    Aşadar, Financial Times a descoperit că părticelele de informaţie care compun existenţa unui ins modern, conectat, dependent de smartphone şi de reţele sociale, sunt vândute de de companiile care le adună cu preţuri ce încep de la 0,0005 dolari. Articolele, interesante, trimiteau la calculatorul de care pomeneam mai sus, în baza căruia am descoperit că valorez mai puţin de un dolar, mai precis 0,9182 dolari. Am pornit de la 0,007 dolari, preţul vârstei, genului, codului poştal, etniei şi nivelului de educaţie. Nu am fost punctat pentru că nu sunt milionar, din cauza slujbei, din cauza faptului că nu sunt logodit, recent căsătorit, recent divorţat, că nu aştept un copil, că nu sunt părintele unui nou-născut. Eram deprimat, valoram în continuare nici cât ineluşul de care tragi ca să desfaci cutia de suc sau de bere.

    M-au salvat alergia, astmul (care aproape mi-a trecut de când am abandonat fumatul – asta e, am trişat un pic!) şi greutatea (slujba sedentară!), care m-au mai ridicat pe la 0,786 dolari. Faptul că am o casă mi-a mai adus ceva milicenţi, dar am fost penalizat la numărul de băi, de dormitoare şi pentru lipsa unui şemineu. La fel de demoralizatoare au fost şi faptul că nu deţin avion, barcă şi că nu prea merg la sală; pasiunile şi siturile pe care le frecventez – financiare, de ştiri, educaţie, filme, politică, gaming – m-au mai ridicat un pic şi mi-au stabilit preţul final, de 0,9182 cenţi. Înţeleg că pentru industrie valoarea este destul de mare şi că în cazul în care cineva cumpără între 50.000 şi 100.000 de inşi ca mine, astmatici, dar lipsiţi de şemineu şi barcă, poate primi un discount consistent.

    Lăsând gluma la o parte, nu vi se pare cam trist să fii redus la un nivel de consumator amorf, să fii preţuit pentru că ai o casă cu trei dormitoare sau pentru că ai nişte kilograme în plus, într-un sistem de valori global şi imbecil, care adună speranţe, vise, posesiuni, drame, coduri poştale şi nou-născuţi?

    Voi trece acum la extrema cealalată a sistemelor de valori. Scriam în 2007 depre un ins numit Jeffrey Lee care refuză cinci miliarde de dolari. Lee trăieşte în Australia, este unicul supravieţuitor al tribului Djok şi custodele zăcământului de uraniu Koongarra. Gigantul energetic francez Areva s-a declarat interesat de cele 14.000 de tone de uraniu care reprezintă moştenirea lui Jeffrey şi care l-ar transforma în al doilea bogătaş al Australiei. Dar Lee, nu şi nu! Pentru Lee mormintele străbunilor şi locurile sale sfinte sunt mai importante decât maşinile, casele, diamantele sau avioanele. Pe terenul lui Lee s-au adăpostit animale fantastice, şarpele-curcubeu şi şopârla uriaşă cu limba albastră, care nu trebuie cu niciun chip deranjate. Iar recent îndârjirea lui Lee a determinat guvernul australian să transforme perimetrul în zonă protejată, parte a parcului naţional Kakadu. Aşa cum a dorit Lee. Întrebam în 2007 şi întreb şi acum: ce aţi fi făcut dacă aţi fi fost în locul lui Lee? Cum ar fi un Lee român? Cam ce mesaje ar primi „badea„ Lee, cum i s-ar propune afaceri fabuloase, cum i s-ar cere ajutorul, cum s-ar oferi unii şi alţii să-i administreze moştenirea, să-i pună borduri, să-i întindă covoare roşii, să-i facă masaj relaxant sau să vâneze în locul lui.

    România are de făcut nişte alegeri cumva asemănătoare în perioada următoare şi mă întreb dacă vom fi în stare să găsim un Lee care să dezmeticească pe cine trebuie.

    Ilustrez cu un tablou vândut recent cu 2,2 milioane de dolari; se numeşte „Chishusei Sekishogun„ şi a fost pictat de Kazuo Shiraga. Dacă e să mă întrebaţi, e o mâzgăleală sinistră, pictată de japonez cu capul în jos, atârnat de picioare cu o frânghie, pe care un fraier a dat banii pentru că i s-a spus nu că este o operă de artă, ci o investiţie într-o operă de artă. O nuanţă a unui alt sistem de valori.

  • Ochelarii Google nu vor avea deocamdată controversata funcţie de recunoaştere facială

     Ochelarii inteligenţi sunt în prezent în faza de testare, fiind deja distribuiţi unor utilizatori selectaţi, în cadrul unui program numit Explorer, relatează Business Insider.

    “Am lansat programul Explorer acum aproape un an cu obiectivul ca oamenii să fie participanţi activi la conturarea viitorului acestei tehnologii, înainte de lansarea pe piaţă a produsului. V-am ascultat cu atenţie opiniile pro şi contra faţă de funcţia de recunoaştere facială. Aşa cum am spus de mai mulţi ani, nu vom introduce această funcţie în lipsa unor elemente solide de protecţie a vieţi private. În aceste condiţii, nu vom aproba o funcţie de recunoaştere facială, în acest moment”, a anunţat compania pe pagina sa de Internet.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • PROTESTELE din TURCIA: Preşedintele turc face apel la calm, asigurându-i pe manifestanţi că au fost auziţi

     “Democraţie nu înseamnă doar (victoria) în alegeri (…) Este firesc să se exprime opinii diferite (…) prin manifestaţii paşnice”, a declarat el, citat de agenţia Anatolia, adăugând că “mesajele de bunăvoinţă au fost bine primite”.

    “Le cer tuturor concetăţenilor mei să fie rezonabili. Toată lumea trebuie să respecte regulile şi dacă vor să îşi exprime opiniile, trebuie să o facă în mod paşnic”, a adăugat şeful statului turc.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Compania Samsung este anchetată în Taiwan

     Autoritatea pentru supravegherea concurenţei din Taiwan a primit la începutul lunii aprilie sesizări potrivit cărora mai multe comentarii apărute pe forumurile online din ţară ar putea fi generate chiar de Samsung.

    Instituţia a precizat că ancheta are la bază reglementări legate de publicitatea falsă sau mascată, care prevăd sancţiuni de până la 25 milioane dolari taiwanezi (837.000 dolari SUA) pentru fiecare incident. De asemenea, o parte a investigaţiei vizează acuzaţii sancţionate mai aspru, de defăimare, care pot conduce la începerea urmăririi penale.

    Autorităţile vizează atât comentarii care critică smartphone-urile produse de rivalii Samsung, inclusiv compania taiwaneză HTC, şi laudă produsele comaniei sud-coreene. Comisia de anchetă a cerut informaţii de la HTC, dar nu a contactat încă Samsung.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro