Tag: nisip

  • În România se deschide cea mai mare plajă urbană din Europa. 30.000 mp de plajă, o piscină tropicală de 720 mp şi 1500 de şezlonguri pe nisip

    Vara aceasta, vacanţa e mai aproape ca niciodată. La Therme te aşteaptă 30.000 mp de plajă, o piscină tropicală de 720 mp şi 1500 de şezlonguri pe nisip, totul la doar 15 minute de oraş.

    În piscina înconjurată de plante tropicale şi palmieri, cu apă la o temperatură constantă de 30 de grade Celsius şi o adâncime de 1,26 m, te poţi delecta cu un cocktail special de la poolbar, scrie romani-buni.info

    “După o baie în piscină, te poţi răcori la duşurile exterioare şi savura la Beach Barbeque o masă cu preparate legendare.

    La Beach Club poţi alege un vin rafinat de la VINO Wine Bar, un signature cocktail de la Cocktail Bar, o bere rece de la Beer Bar sau o îngheţată de la Gelateria Carte d’Or”, anunţă realizatorii acestui proiect.

    Potrivit unor informaţii pe surse din piaţa de profil, un fond de investiţii din Orientul Mijlociu este dispus să finanţeze deschiderea unui complex Therme şi la Cluj Napoca, asemănător celui de lângă Bucureşti.

    Momentan se caută un teren (zona Ocolitoarei) dar şi o companie sau persoană cu experienţă în domeniu care să gestioneze afacerea.

  • Fenomen neobişnuit: o întreagă plajă a dispărut acum 33 de ani iar acum a reapărut în acelaşi loc! Care este explicaţia? – FOTO

    Nisipul de pe plaja Dooagh a dispărut în iarna anului 1984, lăsând în urmă doar pietre şi stânci. Dar la începutul acestei luni, Atlanticul a returnat ceea ce furase, aducând la mal tone de nisip şi creând, astfel, o nouă plajă de 300 de metri lungime.

    Cu o populaţie de doar 3.000 de locuitori, insula Achill e dependentă de turism; astfel, apariţia unei noi plaje i-a entuziasmat pe localnici. “E minunată”, a spus Roisin Lavelle, proprietarul unui bed&breakfast de pe malul oceanului. “De obicei vedeai doar stânci şi valuri, aşa că noua privelişte e impresionantă.”

    Sursa: CNN

  • Cele mai frumoase plaje unde puteţi să vă petreceţi concediul de 1 mai – GALERIE FOTO

    1.      Baia do Sancho, Fernando de Noronha, Brazilia

    Baio do Sancho din Brazilia a câştigat titlul de cea mai bună plajă din lume, fără îndoială datorită apelor sale precum cristalul- ideale pentru scufundări- şi falezelor ce oferă o privelişte extraordinară spre delfinii ce se joacă în golf;

      

    2. Grace Bay, Providenciales, Insulele Turks şi Caicos

    Chiar dacă a picat de pe prima poziţie a acestui top în anul 2016, Grace Bay din Providenciales este clasificat la cinci stele pe TripAdvisor, datorită „culorilor incredibile” de care dispune şi a plajelor libere;

     

    3.      Eagle Beach, Aruba, Caraibe

    Această plajă cu nisip alb şi ape turcoaz îşi aşteaptă vizitatorii în cea de-a treia „felie” de paradis se pe Pământ, conform TripAdvisor;

     

    4.      Playa Paraiso, Cayo Largo, Cuba

     „Plaja Paradisului”a coborât un loc faţă de anul trecut, însă turiştii i-au lăudat necontenit plajele „extraordinar de fumoase”;

     

    5.      Siesta Beach, Siesta Key, Florida, Statele Unite ale Americii

    Pe această plajă din Florida, a cincea cea mai populară din lume conform voturilor turiştilor, poţi găsi diverse locuri de joacă şi de relaxare;

     

    6.      La Concha Beach, San Sebastian – Donostia, Spania

    A şasea în lume şi numărul unu în Europa, plaja La Concha Beach reprezintă o mică insulă din golf, ce are propriile fâşii de plajă, far, bar şi picnic; 

     

    7.      Playa Norte, Isla Mujeres, Mexic

    Un comentator de pe TripAdvisor a explicat de ce această plajă neaglomerată a fost numită a şaptea cea mai populară din lume: „Isla Mujeres este foarte curată, apa este caldă şi poţi avansa până la 200 de metri de ţărm”;

     

    8.      Radhanagar Beach, Havelock Island, India

    Această plajă imaculată este singura din India care se regăseşte în topul primelor 25 pe lista TripAdvisor. Conform spuselor turiştilor, este locul perfect de unde poţi vedea apusul;

     

    9.      Elafonissi Beach, Elafonissi, Crete, Grecia

    Clasificată deseori ca fiind una dintre cele mai bune plaje din Europa, anul acesta frumoasa insulă grecească primeşte onorabilul loc nouă şi locul doi pe continentul european. Turiştii spun că Elafonissi Beach oferă „nisip alb, apă caldă şi limpede şi nicio piatră în jur”;

     

    10. Galapagos Beach at Tortuga Bay – Puerto Ayora, Insulele Galapagos 

    Acest loc neatins, robust, atrage iubitorii de natură şi iguane deopotrivă. 

     

  • Cele mai frumoase plaje unde puteţi să vă petreceţi concediul de 1 mai – GALERIE FOTO

    1.      Baia do Sancho, Fernando de Noronha, Brazilia

    Baio do Sancho din Brazilia a câştigat titlul de cea mai bună plajă din lume, fără îndoială datorită apelor sale precum cristalul- ideale pentru scufundări- şi falezelor ce oferă o privelişte extraordinară spre delfinii ce se joacă în golf;

      

    2. Grace Bay, Providenciales, Insulele Turks şi Caicos

    Chiar dacă a picat de pe prima poziţie a acestui top în anul 2016, Grace Bay din Providenciales este clasificat la cinci stele pe TripAdvisor, datorită „culorilor incredibile” de care dispune şi a plajelor libere;

     

    3.      Eagle Beach, Aruba, Caraibe

    Această plajă cu nisip alb şi ape turcoaz îşi aşteaptă vizitatorii în cea de-a treia „felie” de paradis se pe Pământ, conform TripAdvisor;

     

    4.      Playa Paraiso, Cayo Largo, Cuba

     „Plaja Paradisului”a coborât un loc faţă de anul trecut, însă turiştii i-au lăudat necontenit plajele „extraordinar de fumoase”;

     

    5.      Siesta Beach, Siesta Key, Florida, Statele Unite ale Americii

    Pe această plajă din Florida, a cincea cea mai populară din lume conform voturilor turiştilor, poţi găsi diverse locuri de joacă şi de relaxare;

     

    6.      La Concha Beach, San Sebastian – Donostia, Spania

    A şasea în lume şi numărul unu în Europa, plaja La Concha Beach reprezintă o mică insulă din golf, ce are propriile fâşii de plajă, far, bar şi picnic; 

     

    7.      Playa Norte, Isla Mujeres, Mexic

    Un comentator de pe TripAdvisor a explicat de ce această plajă neaglomerată a fost numită a şaptea cea mai populară din lume: „Isla Mujeres este foarte curată, apa este caldă şi poţi avansa până la 200 de metri de ţărm”;

     

    8.      Radhanagar Beach, Havelock Island, India

    Această plajă imaculată este singura din India care se regăseşte în topul primelor 25 pe lista TripAdvisor. Conform spuselor turiştilor, este locul perfect de unde poţi vedea apusul;

     

    9.      Elafonissi Beach, Elafonissi, Crete, Grecia

    Clasificată deseori ca fiind una dintre cele mai bune plaje din Europa, anul acesta frumoasa insulă grecească primeşte onorabilul loc nouă şi locul doi pe continentul european. Turiştii spun că Elafonissi Beach oferă „nisip alb, apă caldă şi limpede şi nicio piatră în jur”;

     

    10. Galapagos Beach at Tortuga Bay – Puerto Ayora, Insulele Galapagos 

    Acest loc neatins, robust, atrage iubitorii de natură şi iguane deopotrivă. 

     

  • Cele mai frumoase plaje din lume unde puteţi să vă petreceţi concediul – GALERIE FOTO

    1.      Baia do Sancho, Fernando de Noronha, Brazilia

    Baio do Sancho din Brazilia a câştigat titlul de cea mai bună plajă din lume, fără îndoială datorită apelor sale precum cristalul- ideale pentru scufundări- şi falezelor ce oferă o privelişte extraordinară spre delfinii ce se joacă în golf;

      

    2. Grace Bay, Providenciales, Insulele Turks şi Caicos

    Chiar dacă a picat de pe prima poziţie a acestui top în anul 2016, Grace Bay din Providenciales este clasificat la cinci stele pe TripAdvisor, datorită „culorilor incredibile” de care dispune şi a plajelor libere;

     

    3.      Eagle Beach, Aruba, Caraibe

    Această plajă cu nisip alb şi ape turcoaz îşi aşteaptă vizitatorii în cea de-a treia „felie” de paradis se pe Pământ, conform TripAdvisor;

     

    4.      Playa Paraiso, Cayo Largo, Cuba

     „Plaja Paradisului”a coborât un loc faţă de anul trecut, însă turiştii i-au lăudat necontenit plajele „extraordinar de fumoase”;

     

    5.      Siesta Beach, Siesta Key, Florida, Statele Unite ale Americii

    Pe această plajă din Florida, a cincea cea mai populară din lume conform voturilor turiştilor, poţi găsi diverse locuri de joacă şi de relaxare;

     

    6.      La Concha Beach, San Sebastian – Donostia, Spania

    A şasea în lume şi numărul unu în Europa, plaja La Concha Beach reprezintă o mică insulă din golf, ce are propriile fâşii de plajă, far, bar şi picnic; 

     

    7.      Playa Norte, Isla Mujeres, Mexic

    Un comentator de pe TripAdvisor a explicat de ce această plajă neaglomerată a fost numită a şaptea cea mai populară din lume: „Isla Mujeres este foarte curată, apa este caldă şi poţi avansa până la 200 de metri de ţărm”;

     

    8.      Radhanagar Beach, Havelock Island, India

    Această plajă imaculată este singura din India care se regăseşte în topul primelor 25 pe lista TripAdvisor. Conform spuselor turiştilor, este locul perfect de unde poţi vedea apusul;

     

    9.      Elafonissi Beach, Elafonissi, Crete, Grecia

    Clasificată deseori ca fiind una dintre cele mai bune plaje din Europa, anul acesta frumoasa insulă grecească primeşte onorabilul loc nouă şi locul doi pe continentul european. Turiştii spun că Elafonissi Beach oferă „nisip alb, apă caldă şi limpede şi nicio piatră în jur”;

     

    10. Galapagos Beach at Tortuga Bay – Puerto Ayora, Insulele Galapagos 

    Acest loc neatins, robust, atrage iubitorii de natură şi iguane deopotrivă. 

     

  • Corina Caragea, vacanţă de vis pe insula Mauritius. “Poze care vă pot afecta emoţional”

     Corina Caragea, prezentatoarea Ştirilor Pro TV din sport, şi-a petrecut  ziua ei de naştere la Madrid alături de prieteni dragi, plecând apoi pe insula Mauritius – un loc care a impresionat-o cu adevărat.

    „Am sărbătorit Revelionul la Madrid cu un grup de prieteni şi de acolo am plecat imediat în Mauritius, la 30 de grade, plajă cu nisip fin, ape turcoaz, zahăr, rom şi vanilie. Am stat 10 zile, timp în care m-am plimbat pe insulă în lung şi-n lat, am făcut plajă, stand-up paddle, am mângâiat zebrele şi ţestoase bătrâne de aproape 100 de ani… La prima vedere, Mauritius mi-a părut o imensă Grădină Botanică. Şoselele sunt alei ce şerpuiesc printre munţi cu forme ciudate, vegetaţie tropicală, păsări rare, fructe multicolore şi animale africane. Am văzut o zonă unde pământul are 7 culori diferite, o cascadă spectaculoasă unde apa cade de la 100 de metri, sute de specii rare de plante şi păsări. Insula este un contrast între sărăcie şi lux, un amestec de culori şi arome. Mi-am cumpărat doar două lucruri: vanilie şi zahăr, nicio haină sau suvenir clasic. Mark Twain zicea că Dumnezeu a făcut insula asta şi după ea a copiat Paradisul J. Eu zic că este un curcubeu cu toată paleta de culori – de la verdele predominant al vegetaţiei tropicale, la turcoazul Oceanului Indian, albul nisipului. În rest, e un mix foarte interesant de păsări, animale, fructe exotice, iar diferenţele de cultură, etnii şi religii tranformă fiecare discuţie cu oameni necunoscuţi într-un deliciu! Mai multe poze care vă pot afecta emoţional pe www.corinacaragea.ro :)!”, a declarat Corina Caragea.

    Citiţi mai multe pe www.one.ro

  • Cum arată cel mai nou model de bicicletă lansat de Atelierele Pegas

    Atelierele Pegas au lansat un produs nou în portofoliul companiei, Pegas Suprem, o bicicletă care este pregătită atât pentru munte, cât şi pentru zăpadă sau nisip. 
     
    “Noul model de la Pegas vine în completarea gamei de biciclete fatbike. Cel mai bine vândut model Pegas este Cutezatorul şi era şi normal să-i facem un ‘frate’ suprem. Supremul este bicicleta pentru toate tipurile de teren, asfalt, teren accidentat şi zăpadă, un adevărat crossover. Toate liniile acestui model inspiră forţă şi masivitate, iar culorile sunt pe măsură. Verde Mineral şi Roşu Gemă sunt două culori care intregrează bicicleta atât în peisajul urban cât şi în cel montan”, explică Ciprian Frunzeanu, designer de produs Atelierele Pegas, co-creatorul Pegas Suprem. Printre particularităţile noului model se află roţile gigant, destinate unei tracţiuni optime în orice tip de curbură, precum şi un cadru de moutaing bike cu suspensie. 
     
    Greutatea bicicletei este de 17,2 kg. Aceasta este disponibilă în două culori – roşu mat şi verde smarald şi o singură dimensiune de cadru 17”. Anvelopele sunt multifuncţionale, fiind potrivite atât pentru vară, cât şi pentru iarnă. Preţul pentru Pegas Suprem este de 2999 lei, însă pentru lansare se aplică un discount, potrivit reprezentanţilor companiei. 
     
    Anul acesta, Pegas îşi propune o creştere de peste 300% a vânzărilor de biciclete urmând ca peste doi ani să ajungă la masa critică de biciclete necesară pentru a lansa o fabrica de producţie integral în România. 
    Recent, compania a lansat franciza Pegas pentru cei interesati să se dezvolte în zona antreprenorială şi linia de cămăşi cu brandul de tradiţie Braiconf, pentru a întâmpina nevoile bicicliştilor urbani.
     
    După patru ani de la relansarea celor mai cunoscute biciclete din anii ’70-’80, Atelierele Pegas au adus publicului 15 noi modele. Până în prezent, peste 13.000 de biciclete din noile colecţii Pegas au ajuns la clienţi din ţară şi din Europa.
     
    În octombrie 2015 proiectul Pegas a intrat în  parteneriat cu Network One Distribution, parteneriat prin care îşi va accelera dezvoltarea la nivel naţional şi internaţional. În urmatorii trei ani, Atelierele Pegas ţintesc o creştere de zece ori a volumului de biciclete, până la 25.000 de bucăţi anual şi o cifră de afaceri de 5 milioane de euro.
  • Escală între dunele de nisip: Doha, cea mai nouă poartă către est

    Poziţionat la marginea peninsulei arabice, înconjurat de Arabia Saudită şi Iran, Qatarul nu răsare, în gândurile călătorilor, drept o destinaţie turistică mondială. Însă pentru o rută de lung curier către altă destinaţie asiatică, de pildă, o pauză de câteva zile între două zboruri poate fi o descoperire: atât în ce priveşte reperele culturale iconice ale oraşului, dezvoltările imobiliare, infrastructura inedită, cât şi a celor mai vechi tradiţii orientale.  

    La aterizarea pe aeroportul internaţional Hamad am fost surprinsă să văd la cozile de la verificarea paşapoartelor o aglomerare de oameni la fel ca în cele mai mari aeroporturi europene: structuraţi pe rânduri specifice culturii orientale – femei, familii, cetăţeni ai ţărilor membre Consiliului de Cooperare din Golf, alte naţionalităţi, business class – zeci de oameni aşteptau să intre în Doha. Aveam să aflu de la oficialul care însoţea grupul de presă cu care sosisem că, deşi deschis în 2014, aeroportul din Doha a devenit printre cele mai tranzitate din lume, cu peste 30 de milioane de pasageri care au trecut pe acolo în 2015. Hamad International Airport se întinde pe o suprafaţă de 22 de kilometri pătraţi – aproximativ o treime din oraşul Doha, iar investiţiile în acesta ajung la 15 miliarde de dolari. Aeroportul are o capacitate anuală de 50 de milioane de pasageri; surprinde prin spaţiile amenajate pentru expoziţii de artă, un terminal VIP inspirat de bărci arabe, precum şi o moschee cu o temă acvatică; trenuri între terminale (un serviciu inaugurat recent), precum şi un hotel cu piscină – unde cazarea porneşte de la circa 100 de riali qatarezi pe noapte (aproximativ 100 de lei).

    În centrul aeroportului oamenii îşi fac poze lângă un imens monument sub forma unui urs de pluş, care pare să aibă capul ascuns de o lampă, pe măsura dimensiunilor sale. Ursul înalt de şapte metri este de fapt o sculptură faimoasă a artistului elveţian Urs Fischer, realizată în 2006. Cântăreşte aproximativ 18-20 de tone şi este din bronz turnat. Înainte să fie adus aici a fost expus în faţa clădirii Seagram de pe Park Avenue, New York. Presa internaţională spune că a fost cumpărat de un membru al familiei regale din Qatar pentru mai mult de 6,8 milioane de dolari, de la o licitaţie la Christie în New York. În terminale sunt expuse numeroase opere de artă, în parteneriat cu muzeele din Qatar (de altfel, Qatar Museums a deschis şi un magazin şi o cafenea în aeroport).

    Apetenţa pentru artă a qatarezilor este prezentă de altfel pretutindeni în Doha: stâlpi coloraţi în lumini albastre, fuchsia, verzi, presăraţi de sus până jos de înscrisuri arabe, concurează macaralele ce se întâlnesc la tot pasul în preajma viitoarelor construcţii ce se observă la drumul dinspre aeroport. Efervescenţa sectorului construcţiilor este confirmată de cifre: este sectorul cu cel mai mare ritm de creştere din Qatar – guvernul plănuieşte să cheltuiască peste 200 de miliarde de dolari ca parte a unei scheme de investiţie majore direcţionate spre infrastructură, care include şi construirea unei linii de metrou cu peste 100 de staţii. Deadline‑ul final al proiectului (intitulat Qatar Vision) este 2030, însă un termen intermediar este 2022, când Qatarul va găzdui cupa UEFA.

    În scurtul drum de la aeroport (amplasat la circa 20 de minute de centrul oraşului), am observat că zicala „bigger is better” se aplică nu doar în proiectele vaste de infrastructură, ci şi la vehicule; majoritatea maşinilor înşirate la semafor sunt SUV-uri albe sau maşini luxoase pe care doar în filme (sau poate parcările din Mamaia) le-am mai văzut. Se pare că SUV‑urile acordă qatarezilor percepţia respectului cuvenit, dar sunt şi utile în off road‑urile prin deşert. De altfel, qatarezii nu au nevoie de motive de îngrijorare în ce priveşte consumul mare al acestora: preţul pentru un litru de benzină este de 1,3 riali qatarezi.

    Prima oprire turistică pe care am făcut-o, în seara în care am ajuns în Souk Waqif din Doha, un loc în care pari că te întorci în timp, la adevăratele tradiţii orientale, datează de aproximativ un secol, într-o vreme în care localnicii veneau acolo să cumpere şi să vândă peşte, capre şi lână. Simţul olfactiv a fost primul atacat; un amestec de mirosuri orientale de mirodenii şi arome de narghilea (chicha) te loveşte imediat ce intri. Apoi, bogăţia cu care te întâmpină vizual locul este pe măsură: tarabele încărcate cu lămpi şi alte obiecte aurite, toate sunt aşezate într-o ordine impecabilă în clădiri cu arhitectură orientală.

    Dacă în alte pieţe orientale m-am simţit deseori agasată de insistenţele negustorilor, aici nu te simţi vinovat dacă atingi marfa, o pozezi sau vrei să o fotografiezi. Ca oriunde în Orient, e bine să negociezi: aveam dolari în momentul în care voiam să cumpăr mirodenii, iar vânzătorul s-a oferit să meargă el la casa de schimb valutar pentru a-i schimba. Îndoielile legate de întoarcerea negustorului s-au spulberat imediat ce vânzătorul a ajuns cu chitanţa, cu explicaţiile legate de curs, cu restul, dar şi cu reducerea negociată anterior. De altfel, toate tarabele sunt deţinute de oameni de afaceri qatarezi, iar orice lipsă de profesionalism a vânzătorilor, majoritatea imigranţi, angajaţi aici, ar putea fi pedepsită cu confiscarea paşaportului şi condamnarea la muncă până la răscumpărarea greşelii. Motiv pentru care chiar şi pe timp de noapte tarabele lor sunt acoperite doar de o folie de plastic, fără niciun alt mijloc de securizare.

    Pe măsură ce avansam în interiorul pieţei, zgomotele se intensificau: o varietate de păsări cu care puţine grădini zoologice se pot mândri se află în centru, de la zeci de canari, la papagali în diferite dimensiuni, coloraţi şi ridicaţi de negustori la momentul în care voiam să le fac poze. Pisici de rasă, iepuri îmbrăcaţi în haine, ţestoase, dihori, cam orice animal pe care cineva şi-l poate imagina că poate fi animal de companie este aici. La loc de cinste, în încăperi dedicate, se află însă şoimii, înşiraţi pe bârne paralele, cu ochii acoperiţi; ghidul povesteşte că este pasărea naţională a qatarezilor, văzută ca simbol al forţei şi curajului şi este folosit la vânătoare. Lângă ei, negustorii hrănesc în cuşti alte păsări, de dimensiuni mici: „Sunt hrana şoimilor”, explică Ashan, ghidul turistic srilankez, în timp ce ne îndepărtăm de această zonă. Preţul acestora ajunge  la peste 250.000 de euro; nu e de mirare că operatori aerieni precum cel naţional al statului Qatar şi alţi operatori aerieni permit pasagerilor să zboare cu aceste animale de companie în cabina aeronavelor.

    În cadrul Souq Waqif se află o zonă de terase şi de „majilis” – un loc de relaxare al arabilor, cu perne confortabile, în care îşi savurează ceaiurile şi narghilele; o atmosferă efervescentă pe care nu cred că greşesc dacă o asemăn cu serile de weekend din Centrul Vechi.

    Faptul că populaţia este formată majoritar din bărbaţi (peste 70%) se observă cel mai bine aici: într-o mişcare browniană, o aglomerare de thawburi albe (îmbrăcămintea tradiţională a bărbaţilor) se mişcă în grupuri printre tarabele şi terase; printre ei, femei în abaya negre, se plimbă însoţite de copii. Toţi par oameni de afaceri – pixul la buzunarul halatului alb este la fel de des întâlnit ca şi ghutras-urile (eşarfele purtate de bărbaţi pe capete, ale căror culori pot varia: alb – care înseamnă puritatea, alb şi roşu – patriot, negru şi alb – care înseamnă libertate). Se plimbă alene în grupuri gesticulând în timp ce vorbesc – formate majoritar din bărbaţi, stau la terasele din souk, îşi fumează narghilele la terase amplasate în aer liber. De altfel, toate afacerile din piaţă sunt deţinute de câţiva cetăţeni qatarezi, iar negustorii sunt angajaţii lor.

    Turiştii sunt prezenţi – însă se află în minoritate evidentă faţă de proporţia mare de persoane cu veşminte specific arabe. Pentru ei, nu există restricţii vestimentare majore şi se traduc, în cazul femeilor, în ţinute care acoperă braţele şi fuste până peste genunchi. Un alt lucru care m-a frapat în piaţă (şi la toate destinaţiile vizitate ulterior în Doha) este că totul este extrem de curat – pe alocuri sunt lăsate în voie perne pe canapele din lemn – iar ghidul Asham spune că amenzile sunt ridicate pentru cei care aruncă lucruri pe stradă (ajung la 10.000 riali).

     

  • De ce importă Dubai nisip. “Am fost şocat să aflu că oamenii se bat pentru nisip”

    „Am fost şocat să aflu că oamenii se bat pentru nisip. Lucrez de peste 20 de ani în sectorul dedicat mediului înconjurător, dar nu mă aşteptam ca nisipul să fie o resursă atât de disputată”, a declarat Pascal Peduzzi, cercetător în cadrul Naţiunilor Unite.

    Peduzzi se afla în Jamaica în urmă cu şase ani studiind eroziunea plajelor când localnici i-au spus că oamenii mafiei locale veneau pe plajă în mijlocul nopţii şi luau nisip cu sacii, informează BBC.

    Piaţa de nisip şi pietriş din SUA a fost evaluată la 8.3 miliarde de dolari anul trecut, potrivit USGS. Iar cererea pentru nisip va creşte cu până la 5.5% în fiecare an până în 2018, conform unui raport din decembrie 2014 al Freedonia Group.
    Cererea de nisip a crescut foarte mult în special în China şi India. Dezvoltările de clădiri noi, baraje, poduri şi drumuri în China  au crescut foarte mult cererea pentru nisip. De fapt, s-a utilizat mai mult nisip în China în ultimii patru ani decât a folosit SUA în ultimul secol, potrivit lui Peduzzi.

    Nisipul este utilizat ca material de construcţii încă din anul 3500 î. Ch. Iar odată cu boom-ul global din construcţii şi cererea de nisip a explodat. În 2014 aproximativ 196 milioane de tone de nisip şi pietriş au fost utilizate pe glob, potrivit US Geological Survery. După apă, nisipul este cea mai folosită resursă naturală. Acesta se regăseşte în filtre, ecrane de smartphone-uri şi chiar pasta de dinţi.

    Chiar şi Emiratele Arabe Unite au importat nisip, pietriş şi pietre în valoare de 456 milioane de dolari în 2014, potrivit Naţiunilor Unite. De ce? Deşi Dubaiul se află în inima deşertului, nisipul de acolo nu poate fi folosit la construcţii deoarece este mult prea fin.

    În State cererea de nisip a crescut foarte mult din cauza fracturării hidraulice (fracking) pentru că prin această tehnologie de foraj este utilizată foarte multă apă, nisip şi chimicale. Din 2011 până în 2014, cererea de nisip pentru fracking a crescut de la 24 milioane de tone la 59 milioane de tone, însă a scăzut la 50 milioane de tone în 2015.

    Plajele de pe glob s-au micşorat cu 40 de metri din 1968 până în 2008, este de părere Pascal Peduzzi.

    „Încă avem foarte mult nisip, dar pentru că îl utilizăm atât de mult nisipul ar putea deveni o resursă pe cale de dispariţie. Nu spun că nu ar mai trebui să folosim nisip, ci doar să fim mai conştienţi în utilizarea acestuia”, spune Peduzzi. 
     

  • Oraşul de sub ape descoperit după 1000 de ani

    Thonis – Heraclion, oraşul care făcea legătura dintre Egiptul Antic şi Marea Mediterană, scufundat şi îngropat sub straturi de nisip, este un memento straniu ce demonstrează încă o dată vulnerabilitatea oraşelor în faţa forţelor naturii, conform unui articol al publicaţiei The Guardian. 

    Hapy, o statuie înaltă de 5,4 metri, elementul reprezentativ al oraşului pierdut Thonis – Heracleion, „a privit” imperios, timp de secole, spre navele de transport ce veneau dinspre Marea Mediterană spre Egipt. Statuia supranumită zeul fertilităţii, stăpânul râului, majordomul inundaţiilor, era aşezată pe un masiv de granit roşu şi reprezenta gardianul unuia dintre cele mai mari porturi de pe pământ.

    Până într-o zi, probabil spre sfârşitul celui de al doilea secol î.Hr., când un cutremur puternic a început să zgâlţâie pământul şi să sfărâme picioarele lui Hapy. La scurt timp, şase tone de piatră sculptată s-au prăbuşit în mare, iar restul aşezării căreia Hapy „îi asigura protecţia” i-a urmat exemplul imediat. În câteva clipe, un loc memorabil – descris în legendele Antichităţii ca fiind locul în care eroul Hercule a făcut primii paşi în Africa şi unde faimoasa Elena din Sparta s-a refugiat cu răpitorul ei, Paris din Troia – a dispărut complet sub apă şi a fost îngropat, aparent pentru totdeauna, de straturi de nisip şi  nămol.

    Cu toate acestea, la începutul anilor 2000, un grup de scafandri care lucrează în largul coastelor egiptene au găsit un mare fragment de rocă sub fundul mării şi l-au adus la suprafaţă pentru a-l analiza. Era o bucată din Hapy, încrustat cu sare, dar intact. Bineînţeles, au continuat căutarea şi în cele din urmă au descoperit încă şase bucăţi, iar pe lângă acestea numeroase alte comori: ruinele templelor, cioburi de ceramică, bijuterii preţioase, monede sau lămpi cu ulei.

    „Ca arheolog, atunci când descopăr un mormânt este interesant, bineînţeles, dar este un mormânt individual”, spune Auerlia Masson – Berghoff, curator al expoziţiei „Oraşele întunecate” a British Museum. „Însă atunci când descopăr un întreg oraş, care a fost casa a mii şi mii de oameni în urmă cu mii de ani… ei bine, asta e altceva”, adaugă aceasta.