Tag: Munchen

  • Anunţul făcut astăzi de Wizz Air: patru noi rute din Timişoara

    Compania Wizz Air, cel mai mare transportator aerian din România ca număr de clienţi, a anunţat că va introduce, începând cu 1 noiembrie, patru noi rute de la Timişoara.

    “Vor fi operate de două ori pe săptămână zboruri de la Timişoara spre Memmingen şi Torino, urmate de două servicii săptămânale spre Charleroi şi Frankfurt Hahn, începând cu 2 şi respectiv 3 noiembrie”, se arată într-un comunicat al companiei.

    Cu aceste patru noi servicii, Wizz Air oferă în prezent de la Timişoara 14 rute spre şase ţări.

    De asemenea, numărul zborurilor către Milano va creşte de la 4 la 5 pe săptămână, către Roma de la 3 la 4 zboruri, către Londra de la 3 la 4 zboruri iar către Dortmund de la 2 la 3 zboruri săptămânal.

    În România Wizz Air a transportat 3,2 mil. de pasageri în 2013, cu 14% mai mulţi decât în anul precedent. Compania a anunţat pentru 2014 noi rute din Craiova spre Barcelona, Bologna, Dortmund şi Roma Ciampino, ce se vor adăuga reţelei locale, de 72 de rute.

    Timişoara a fost până în 2013 aeroportul principal de operare al companiei Carpatair, intrată în insolvenţă la solicitarea sa. Aeroportul din Timişoara a raportat în 2013 un trafic de circa 750.000 de pasageri, cu jumătate de milion mai puţin faţă de nivelul din urmă cu doi ani. 

    Carpatair obţinea la finele anului 2012 o decizie irevocabilă a curţii de apel de la Piteşti de anulare a ajutorului de stat acordat companiei Wizz Air de aeroportul „Traian Vuia” din Timişoara, care confirma sentinţa anterioară a Tribunalului Timiş, prin care se constata caracterul de ajutor de stat ilegal al măsurii de discount global pentru aeronavele de peste 70 de tone cu care operează compania low-cost.  

    Pe lângă investigaţiile aflate pe rolul Comisiei Europene din mai 2011 şi cea a Consiliului Concurenţei din august 2012, încă fără o decizie clară, cele mai avansate sunt două acţiuni în justiţie unde Carpatair cere aeroportului Timişoara despăgubiri pentru prejudicii de 10,5 milioane de euro şi instanţelor să oblige aeroportul să recupereze de la Wizz Air 4 milioane de euro reprezentând ajutor de stat constatat ca fiind ilegal de tribunalul Timiş.

    Wizz Air este singura companie din România care taxează bagajele de mână. Doar bagajele de mână mici pot fi transportate gratis, în anumite condiţii. Iată când poate fi transportat un bagaj de mână gratis.  

    Dacă dimensiunile bagajului de mână sunt mai mari de 42x32x25cm, atunci bagajul de mână costă. Află care sunt tarifele unui bagaj de mână la Wizz Air în articolul Cât costă un bagaj de mână la Wizz Air.  

    Bagajele de cală pot fi transportate în aeronavele Wizz Air contra cost. Află care sunt tarifele unui bagaj de cală la Wizz Air în articolul Cât costă un bagaj de cală la Wizz Air.

  • Bayern – Real Madrid şi Atletico – Chelsea, în semifinalele Ligii Campionilor

     Tragerea la sorţi a fost efectuată de secretarul general al UEFA, Gianni Infantino, ajutat de ambasadorul finalei de la Lisabona, Luis Figo

    Semifinalele Ligii Campionilor vor avea loc la 22 şi 23 aprilie, turul, şi 29 şi 30 aprilie, returul.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Şeful celui mai puternic club de fotbal din lume riscă închisoare după ce a înşelat statul cu aproape 20 mil. euro

    IN HOENESS VIZIBIL EMOŢIONAT, VULNERABIL ŞI SMERIT ŞI-A RECUNOSCUT FAPTELE, A CERUT IERTARE ŞI A FĂCUT APEL LA INDULGENŢĂ ÎN FAŢA CURŢII, ACUZÂND O OBSESIE PENTRU „JOCURI DE NOROC” LA BURSĂ CARE A SCĂPAT DE SUB CONTROL. „Mă bucur că totul a ieşit la lumină. Regret profund comportamentul meu. Voi face totul pentru a mă asigura că acest capitol neplăcut se va încheia. Am înfăptuit evaziune fiscală. Sunt conştient că faptul că mi-am recunoscut faptele în faţa autorităţilor nu schimbă asta.

    Am sperat că voi scăpa de urmărirea penală dacă dezvălui în mod voluntar ceea ce am făcut„, a declarat şeful Bayern în instanţă, în prezenţa a peste 100 de jurnalişti şi spectatori. În încercarea de a obţine reducerea sentinţei în procesul care se derulează în aceste zile la München, Hoeness a dezvăluit în instanţă că a înşelat statul german cu 18,5 milioane euro, prin plasarea veniturilor în conturi secrete din Elveţia, cu 15 milioane euro mai mult faţă de cât descoperiseră procurorii, adică taxe neplătite de 3,5 milioane euro pe venituri nedeclarate de peste 33 milioane euro.

    CAZUL ŢINE PRIMA PAGINĂ A ZIARELOR DIN GERMANIA ÎNCĂ DE LA ÎNCEPUTUL ANULUI TRECUT, CÂND HOENESS A DEZVĂLUIT AUTORITĂŢILOR UN CONT SECRET DIN ZÜRICH ŞI A PLĂTIT VOLUNTAR 10 MILIOANE DE EURO STATULUI GERMAN ÎN CONTUL TAXELOR DATORATE. Procurorii consideră că autodenunţul a conţinut diverse nereguli şi nu este valid, deoarece nu a avut caracter exhaustiv şi autorităţile începuseră deja anchetarea omului de afaceri.

    Fostul internaţional german, campion al Europei şi al lumii în 1972 şi 1974, care deţine de asemenea un producător de cârnaţi, a afirmat în instanţă că a devenit obsedat de specula cu acţiuni la bursă în anii 2003-2009 şi a pierdut din vedere câştigurile şi pierderile. El susţine că a ieşit pe minus după  perioada petrecută ca speculator şi a subliniat că a făcut donaţii în valoare totală de 5 milioane euro şi că a plătit de-a lungul vieţii taxe de peste 50 milioane euro în Germania. „Nu sunt un parazit social„, s-a scuzat Hoeness.

    Hoeness a declarat în instanţă că a utilizat contul secret din Elveţia pentru a finanţa peste 50.000 de tranzacţii speculative pe pieţele financiare, în perioada 2001-2010, şi că a pierdut 1 milion de euro în anii 2003-2009. „A fost întotdeauna clar pentru mine că acel cont era destinat în principal jocurilor de noroc. A fost foarte palpitant, adrenalină pură. M-am pierdut cu firea. În final, totul a degenerat„, a povestit omul de afaceri.

    El s-a declarat dezamăgit că procurorii au efectuat o razie la domiciliul său şi l-au arestat înainte să fi formulat acuzaţii împotriva sa. De asemenea, oficialul clubului Bayern s-a plâns că a primit ameninţări cu moartea după ce cazul a ajuns în presă. „Consecinţele acestui
    scandal pentru mine şi familia mea au fost dezastruoase„, a continuat Hoeness.
     

  • Cursă Lufthansa de la Munchen ce urma să aterizeze la Sibiu, redirecţionată la Cluj din cauza ceţii

     Purtătorul de cuvânt al Aeroportului Sibiu, Nicoleta Boborodea, a declarat, vineri, corespondentului MEDIAFAX că aeronava Lufthansa care ar fi trebuit să aterizeze la Sibiu, în noaptea de joi spre vineri, a fost redirecţionată către Cluj-Napoca din cauza ceţii.

    “Cursa Lufthansa Munchen – Sibiu cu sosirea programată la Sibiu la ora 00,40 a aterizat la Cluj-Napoca din cauza ceţii. Cei 62 de pasageri care se aflau la bord au fost transportaţi la Sibiu cu autocarul, ajungând în jurul orei 04,20”, a declarat Nicoleta Boborodea.

    Potrivit acesteia, cursa retur Sibiu – Munchen care ar fi trebuit să decoleze, vineri dimineaţă, la ora 06.15 va avea întârziere de cel puţin patru ore, tot din cauza ceţii.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Oraşul perfect. Grüß Gott München!

    de ROXANA BĂLCESCU (COPROPRIETAR AL AGENŢIEI DE TURISM ŞI EVENIMENTE CMB TRAVEL)


     

    SĂ ÎNCEP CU ÎNCEPUTUL… Dacă vă alegeţi această destinaţie, aveţi cu siguranţă multe opţiuni de transport aerian atât cu puncte de tranzit în alte oraşe importante cât şi zboruri directe Bucureşti-München. Este bine de menţionat că toţi partenerii Lufthansa, aparţinând alianţei Star Alliance, aterizează pe noul Terminal 2, construit de caţiva ani. Dacă veniţi cu Tarom veţi ateriza pe Terminalul 1 al aeroportului, terminal un pic mai vechi şi mai puţin modern.

    Câte ceva despre Terminalul 2, cea mai nouă poartă de intrare în acest oraş. Este superb… pentru cine vine prima dată, eu chiar obişnuiesc să spun că „totul aici miroase a bani„. Este incredibil cât de curat, organizat şi simplu a fost construit. Este printre puţinele terminale din lume care oferă gratuit cafea, ceai şi ziare. O multitudine de magazine pe două nivele cu branduri şi nu numai fac ca orice aşteptare, cât de mică sau mare, să fie mai plăcută. Iar pentru fumători administraţia a amenajat locuri super aşa încât toată lumea să se simtă bine.

    Pentru cei pasionaţi de sport, în mod deosebit de fotbal, pe aeroport este instalată o „capsulă„ multimedia care reproduce Allianz Arena şi în interiorul căreia rulează pe nenumărate ecrane transmisii şi imagini din sport, evident referitoare cu prioritate la Bayern München.

    DE LA AEROPORT AVEŢI NENUMĂRATE VARIANTE DE A AJUNGE ÎN ORAŞ – de la taxiuri Mercedes, marca firească în acest oraş sau autocarul shuttle Lufthansa City Bus şi până la trenul rapid S Bahn, S1 şi S8. În orice variantă veţi ajunge în centrul oraşului în circa 30-45 de minute. Eu una vă recomand Lufthansa City Bus sau S Bahn-ul, costă cu mult mai puţin, circa 17 euro dus-întors de persoană, iar confortul este la superlativ.

    Atenţie însă la varianta taxi, pentru că dacă veţi opta pentru acest mijloc de transport fiţi pregătiţi să scoateţi din buzunar circa 60 de euro pe sens.ORAŞUL OFERĂ O MULTITUDINE DE SPAŢII DE CAZARE PENTRU TOATE BUZUNARELE. Oricum nu este ieftin! Nu vă aşteptaţi la hoteluri super grandioase sau luxoase, aşteptaţi-vă însă la hoteluri bine organizate, respectând standardul corect. În Germania şi mai precis în Bavaria totul are un sens şi nimic nu este la voia întâmplării. De la cel mai mărunt lucru până la cel mai important percepţia pe care o resimţi este de super eficienţă şi organizare.

    Câteva hoteluri pe care vi le recomand: Sofitel Munich Bayerpost (cinci stele), Hotel Torbrau (patru stele), Hotel KăK (patru stele), Laimer Hof (trei stele).Pentru cei cu bani mulţi hotelurile de lux ale oraşului se numesc Mandarin Oriental Münich (cinci stele) şi Vier Jahreszeiten Kempinski (cinci stele). Aici se cazează vedete, şefi de state, personalităţi mondiale.

    Câte ceva despre oraş. München este mândra capitală a celui mai bogat land al Germaniei, Bavaria. Distrus de câteva ori de-a lungul istoriei, oraşul a reuşit de fiecare dată să renască, ca pasărea Phoenix, din propria-i cenuşă. Refăcut aproape în totalitate după cel de-al doilea război mondial, München-ul se prezintă ca un oraş cosmopolit şi elegant, păstrând totuşi un aer germanic de modă veche, plăcut ochiului şi spiritului. Centrul este compact cu mari zone pietonale, facil de vizitat.
     

  • BMW recrutează tineri şomeri din Spania, pentru “a da înapoi” comunităţilor unde vinde maşini

     Astfel, 25 de tineri spanioli (18-25 de ani) vor primi un stagiu de training de un an la BMW, a declarat miercuri pentru Frankfurter Allgemeine Zeitung directorul de resurse umane al BMW, Milagros Caina-Andree, informează The Guardian.

    “Vor fi introduşi în cultura germană, probabil vor fi găzduiţi de o familie BMW şi vor lucra în dezvoltare, vânzări, marketing sau un alt domeniu. După aceea, aceşti tineri vor pleca acasă sau vor putea rămâne aici”, a afirmat ea.

    Reprezentantul BMW a adăugat că, dacă va avea succes, programul ar putea fi extins şi către alte ţări, precum Italia sau Grecia.

    “Vrem să dăm ceva înapoi acestor ţări, unde ne vindem maşinile”, a spus oficialul BMW.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Povestea “Îngerului Morţii”, omul care a ucis zeci de mii de oameni

    Una dintre cele mai sinistre şi mai persistente imagini din al Doilea Război Mondial este filmul sosirii de trenuri cu evrei la Auschwitz. În mijlocul gloatelor care se înghesuie şi al cordoanelor de soldaţi există o siluetă singuratică în uniformă imaculată şi mănuşi albe. Bărbatul îi inspectează pe deţinuţi şi îi dirijează într-o direcţie sau alta – într-o parte aşteaptă brutalitatea, înfometarea şi privaţiunea, dar o şansă slabă de supravieţuire. În partea cealaltă aşteaptă moartea instantanee în camerele de gazare.

    Personajul înspăimântător de rece şi detaşat, care ia decizii de viaţă şi de moarte, este unul dintre medicii lagărului: dr. Josef Mengele.

    În 1983, după extrădarea lui Klaus Barbie, faimosul vânător de nazişti dr. Simon Wiesenthal a publicat o listă cu cei mai importanţi zece hitlerişti pe care dorea să-i aducă în faţa justiţiei. Wiesenthal avea pe atunci 76 de ani şi probabil că înţelesese că şansele de a-i aduce pe toţi zece în tribunal erau reduse. “Dacă i-aş prinde pe toţi, ar însemna o realizare. Dar dacă l-aş putea prinde doar pe Josef Mengele, cred că aş avea sufletul împăcat.”

    Cine a fost acest monstru detestat? Josef Mengele s-a născut în 1911 într-o familie de industriaşi apartinând păturii superioare a clasei mijlocii din Gunzburg, în Bavaria. Firma familiei se ocupa cu producerea de maşini agricole. La 20 de ani, Mengele a intrat în Stahlhelm, o organizaţie militantă de extremă dreaptă, înfiinţată de foşti soldaţi, nemulţumiţi de rezultatul Primului Război Mondial. În anul 1934, s-a alăturat SA-ului, iar în 1937 a devenit membru al NSDAP şi SS.

    Ideologia nazistă a lui Mengele s-a dezvoltat încă din timpul studiilor unicersitare, pe care le-a urmat la Munchen, Bonn, Frankfurt şi Viena. În Munchen a fost atras de teoriile rasiale ale lui Alfred Rosenberg, filozoful nazismului. La Frankfurt-am-Main şi-a primit diploma medicală, studiind cu Otmar von Verschuer, directorul Institutului pentru Igienă Rasială de la Universitatea din Frankfurt. A prezentat o dizertaţie cu o tendinţă clar rasială despre “Morfologia maxilarului inferior la patru grupuri rasiale”. A continuat cu un studiu rasial similar (şi la fel de inutil) despre gura de lup şi buza de iepure. Mengele a fost un nazist rasist meticulosm care i-a urât pe evrei, dar i-a urât şi mai mult pe ţigani.

    Ca membru al Institutului pentru Biologie Ereditară şi Igienă Rasială, Mengele s-a alăturat voluntar la Waffen-SS şi a început să lucreze ca medic militar în timpul invaziei Uniunii Sovietice. A fost decorat de patru ori, dar după ce a fost rănit, a fost declarat inapt pentru serviciul militar – şi astfel a căpătat postul la Auschwitz.

    În anul 1943 a plecat la Auschwitz, unde a activat sub conducerea medicului-şef Eduard Wirths şi unde şi-a desfăşurat cercetările medicale de-acum notorii. Îl interesau gemenii şi a decis să verifice teoriile determinismului genetic, care implica examinarea gemenilor atât vii, cât şi morţi. Un alt subiect de cercetare a fost nanismul.

    Una dintre misiunile lui Mengele la Auschwitz a fost supervizarea selectării deţinuţilor sosiţi în gară. Şi alţi medici din lagăr erau implicaţi în triere, dar dintre toţi, Mengele părea să se bucure cu adevărat de activitatea respectivă, desfătându-l etalarea făţişă a puterii. Adesea apărea la rampele de sosire, chiar şi când nu era de serviciu, şi-şi folosea crăvaşa de călărie cu care indica deciziile sale de viaţă sau de moarte. De multe ori folosea aceeaşi crăvaşă pentru a-i bate pe deţinuţi şi un revolver pentru a-i împuşca pe prizonierii care se mişcau greoi sau erau necooperanţi.

    Potrivit medicilor alături de care a lucrat la Auschwitz, Mengele se mândrea cu rolul său şi era întru totul de acord cu regimul brutal din lagăr. În câteva rânduri, a omorât cu mâna lui deţinuţi, fie cu pistolul, fie cu injecţii fatale cu fenol. Tehnic vorbind, era medic, în sensul că deţinea calificarea respectivă, totuşi comportamentul lui contrazicea în mod grotesc jurământul lui Hipocrate. În loc să salveze vieţi, el ucidea. În loc să uşureze durerile, le provoca. Standardele lui morale sunt demonstrate de ceea ce a făcut când a sosit la Auschwitz şi a găsit 600 de femei bolnave în infirmerie; a ordonat imediat trimiterea lor în camerele de gazare.

    Au urmat după aceea experimentele. Gemenii, subiecţii cei mai de seamă ai lui Mengele, erau ţinuţi într-un bloc special, unde îi putea examina oricând. Îi proteja de muncile fizice grele şi se asigura să fie hrăniţi corespunzător dar continua să-i trateze ca pe simple animale de laborator şi, tot ca pe nişte animale de laborator, îi omora şi îi diseca după bunul lui plac.

    Interesat de legătura dintre culoarea ochilor şi tipul rasial, Mengele a început experimente care implicau injectarea de substanţe chimice în ochii subiecţilor săi. Experimentele provocau dureri şi infecţii, şi cel puţin un copil a murit, iar altul a orbit. Mengele colecta de asemenea “specimene” pentru dr. Verschuer. Se ştie, de exemplu, că şapte perechi de gemeni cu ochi de culori diferite au fost omorâţi prin injectare cu fenol, după care ochii au fost trimişi lui Verschuer.

    Însemnările lui Mengele despre experimente nu au supravieţuit războiului, dar nu există nicio dovadă că vreunul dintre ele ar fi avut vreun fundament ştiinţific sau vreo aplicaţie practică. Suferinţele au fost realmente inutile.

    Poreclit “Îngerul Morţii” de către deţinuţii din Auschwitz, Josef Mengele a lucrat ca medic în lagărul de concentrare până la oprirea experimentelor, cu puţin înainte de sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, după care s-a întors în Gunzburg. N-a încercat niciodată să mai practice medicina. A revenit la o etapă anterioară, ocupându-se de reconstruirea companiei familiei, Karl Mengele & Sons.

    Mengele a scăpat cumva atenţiei timp de zece ani după terminarea războiului, când autorul Ernst Schnabel a atras atenţia asupra activităţilor sale din lagărul de concentrare. Au început atunci să fie puse întrebări şi să se ceară judecarea lui pentru crime de război.

    La momentul respectiv, Mengele plecase deja în secret cu familia în America de Sud., iar din 1973 a trăit ca fugar în Paraguay. Vânătorii de nazişti conduşi de Simon Wiesenthal erau pe urmele sale, strângând tot mai mult plasa în jurul lui. În 1979, prietenii lui nazişti din Paraguay au răspândit zvonul că murise. Au publicat până şi o fotografie post-mortem a unui cadavru întins pe masă, cu o cicatruce pe braţul drept, de unde îi fusese înlăturat tatuajul SS. Wiesenthal nu s-a lăsat însă păcălit atât de uşor şi a aflat că persoana decedată era căpitanul SS Roschmann, un alt criminal de război care trimisese 80.000 de evrei într-un lagăr de concentrare din Riga.

    În cele din urmă, a fost exhumat un schelet despre care medicii legişti au declarat că era al lui Mengele; se pare că acesta ar fi murit în anul 1985 în urma unui accident cerebral pe care l-a suferit în timp ce înota.


    Informaţiile sunt preluate din cartea “Cei mai ticăloşi oameni din lume”, de Rodney Castleden, tradusă de Mihai-Dan Pavelescu şi disponibilă în România la editura Meteor Press.

  • Procesul neonaziştilor din Germania a fost amânat până la 14 mai

     Audierile prevăzute marţi şi miercuri au fost amânate, a anunţat Manfred Götzl, preşedintele Curţii. Justiţia intenţionează, astfel, să examineze cererile de revocare din motive de părtinire depuse de cei trei avocaţi ai lui Beate Zschäpe, principala acuzată în acest proces, în care este judecată pentru participare la uciderea a zece persoane, între care opt cetăţeni turci sau de origine turcă.

    Avocaţii îl acuză pe preşedintele Curţii, Manfred Götzl, de părtinire. Această amânare va încetini şi mai mult o procedură şi aşa lungă, care ar urma să dureze timp de doi ani, potrivit unor surse judiciare.

    Beate Zschäpe, în vârstă de 38 de ani, acuzată că a participat la zece crime în perioada 2000-2007, a apărut în faţa Curţii fără cătuşe şi a păstrat tăcerea în prima zi de audiere.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Bernie Ecclestone, povestea din spatele unei “mite” de 44 mil. de dolari

    Bancherul Gribkowsky a primit anul trecut o sentinţă de opt ani şi jumătate cu executare într-o închisoare din Munchen pentru că a primit de la Bernie Ecclestone suma de 44 de milioane de dolari, scrie The Telegraph. Instanţa a decis că neamţul a primit banii sub formă de mită pentru a orchestra vânzarea Formula 1 către actualul proprietar, firma de private equity CVC, în 2006. Şeful Formula 1 nu a primit nicio acuzaţie şi a negat cu vehemenţă că fabuloasa sumă a fost în realitate o mită. Ba mai mult, a povestit că a fost ameninţat şi şantajat de bancherul Gerhard Gribkowsky cu divulgarea unor informaţii sensibile cu privire la taxele pe care ar fi trebuit să le plătească celor de la HM Revenue & Customs.

    Până acum, Bernie Ecclestone n-a povestit niciodată despre presupusul şantaj prin care neamţul l-a folosit pentru a obţine cei 44 de milioane de dolari. Omul de afaceri dezvăluie acum că ameninţările au avut în final legătură cu Paul Ricard, circuitul de curse de Formula 1 din apropierea Marsiliei unde a avut loc Grand Prix-ul frances în anii ’70 şi ’80.

    În 1999, circuitul a fost cumpărat de Excelis, o companie din Franţa care avea în acţionariat fondul offshore Bambino al familiei Ecclestone. Atunci a avut loc renovarea circuitului la care au lucrat peste 1.200 de oameni şi care a înghiţit cu siguranţă o investiţie semnificativă. Lucrările au fost coordonate de Philippe Gurdjan, preşedintele Excelis, împreună cu Bernie Ecclestone care povesteşte acum că tocmai de la acest fapt au pornit ameninţările bancherului german.

    “I-am ajutat atunci pe cei care deţineau circuitul Paul Ricard şi le-am spus până şi ce spital ar trebui să construiască acolo sau ce fel de spaţii pentru maşini ar trebui făcute. Gribkowsky m-a acuzat că eu am condus Bambino iar acesta e doar un exemplu”, povesteşte Ecclestone.

    Fondul de investiţii Bambino a fost pornit în decembrie 1997 la Liechtenstein de către Slavica, fosta soţie a lui Bernie Ecclestone şi unul dintre beneficiarii fondului, alături de cele două fiice ale sale – Petra şi Tamara Ecclestone. Investiţiile principale ale fondului erau cele in FOCA Administration, care deţinea drepturile pentru Formula 1 şi care, în trecut, fusese în totalitate în proprietatea lui Ecclestone.

    Omul de afaceri mărturiseşte că a fost sfătuit să transfere partea lui de acţiuni pe numele fostei soţii, Slavica, evitând astfel plata unor taxe suplimentare. Practic, Slavica Ecclestone ar fi plătit în eventualitatea decesului fostului soţ taxe pe moştenirea primită, în ciuda faptului că de obicei soţii sunt scutiţi de asemenea traxe, scrie The Telegraph.

    Această mişcare a venit în contextul în care omul de afaceri acum în vârstă de 82 de ani suferea de probleme cardiace încă de la sfârşitul anilor ’90, ceea ce a dus la o operaţie de triplu bypass în 1999. Aceste circumstanţe au fost tocmai cele care au dus la înfiinţarea Bambino pe care, ca rezident britanic plătitor de taxe, Ecclestone nu avea voie să-l deţină şi controleze, întrucât fondul ar fi devenit astfel o formă de evaziune fiscală. Explicaţia o dă o clauză a legii taxelor pe venit din 1988 şi modificată în 2007, care spune că dacă un rezident britanic transferă bunuri şi bani unui ne-rezident (cum era cazul Slavicăi), rezidentul nu are dreptul să se folosească de obiectul tranzacţiei, altfel acesta ar fi fost considerat proprietatea lui şi taxat în conformitate, scrie The Telegraph.

    Astfel, ajutorul oferit de Ecclestone cu privire la circuitul de curse din Franţa a venit din afară, fără implicarea directă a acestuia. “Cum s-a întâmplat în cazul majorităţii circuitelor din lume, mi-au cerut ajutorul şi pentru acest circuit”, spune omul de afaceri.

    În declaraţiile din timpul porcesului cu bancherul neamţ, Ecclestone a declarat că, deşi acuzaţiile şi ameninţările lui Gribkowsky erau lipsite de substanţă, el s-a temit că HMRC ar putea lua în serios spusele lui, fapt care ar fi dus la taxarea neîndreptâţită cu “sute de milioane, dacă nu chiar miliarde de lire sterline pe care nu le datoram”, susţine Bernie Ecclestone.

    Mai mult, o asemenea situaţie “ar fi adus asupra mea povara de a demonstra autorităţilor că nu datoram acele taxe, motiv pentru care am fost de acord cu pretenţiile lui”. Omul de afaceri spune că Gribkowsky îşi merită sentinţa. Bernie Ecclestone este în continuare cercetat de procurorii din Munchen şi de HMRC, deşi aceştia din urmă nu îl suspectează de evaziune fiscală, ci doar vor să verifice că taxele plătite sunt suficiente.

  • Aeroportul Otopeni: Patru curse Lufthansa au fost anulate din cauza grevei din Germania

     Potrivit surselor citate, una dintre cursele anulate trebuia să decoleze de pe Aeroportul Otopeni spre Frankfurt la ora 06.20 şi să revină în Bucureşti la ora 13.30. O altă cursă de pe Aeroportul Otopeni anulată este cea spre Munchen, de la ora 06.55, care ar fi trebuit să revină la Bucureşti la ora 12.25.

    De asemenea, au fost anulate cursa de la Berlin, care trebuia să aterizeze pe Aeroportul Otopeni la ora 14.50 şi să plece înapoi la ora 15.30, şi altă cursă care era programată să ajungă la Bucureşti de la Dusseldorf la ora 14.55 şi să decoleze la ora 15.45.

    Potrivit oficialilor Aeroportului Otopeni, mai sunt alte două curse Lufthansa, însă acestea nu au fost anulate, aeronavele urmând să decoleze la ora 13.05 spre Munchen şi, respectiv, la ora 14.10 spre Frankfurt.

    Compania aeriană germană Lufthansa a anunţat anularea a peste 500 de zboruri prevăzute joi în Europa, din cauza unei greve de avertisment a personalului de la sol din aeroporturile germane, pe fondul unor negocieri salariale.

    http://www.mediafax.ro/social/aeroportul-otopeni-patru-curse-lufthansa-au-fost-anulate-din-cauza-grevei-din-germania-10681073 www.mediafax.ro