Tag: mediu

  • Care sunt soluţiile politicienilor pentru combaterea poluării din Bucureşti

    Transportul public, lipsa spaţiilor verzi şi slaba administrare a gropilor de gunoi sunt problemele indicate de politicieni care contribuie la poluarea Capitalei. Aceştia propun modalităţi inovative de monitorizare a calităţii aerului şi planuri integrate de acţiune împotriva acestui fenomen.

    “Combaterea poluării ar trebui să înceapă cu o monitorizare eficientă. Un punct important este investiţia în nişte metode moderne şi inovative de monitorizare a calităţii aerului ca să ştim exact cum stăm şi cum să combatem. Apoi nişte soluţii plastice. Problema este complexă pentru că este influenţată de mai mulţi factori. Mă voi referi acum la trafic. O problemă este că nu avem o şosea de centură pusă la punct şi este oraşul este prea tranzitat”, a declarat pentru MEDIAFAX Alexandru Gâdiuţă, membru al Comisiei pentru Mediu şi Ecologie din cadrul Consiliului General al capitalei.

    Alexandru Gâdiuţă a mai afirmat că nu crede că Vinieta Oxigen îi va determina pe bucureşteni să renunţe la maşinile personale şi a subliniat că transportul în comun nu este pus la punct .

    “Totodată, transportul public nu este pus la punct şi nu este prioritizat şi mă refer la lipsa benzilor speciale pentru autobuze. De asemenea ar trebui facut mai atractiv programul autobuzelor, cu un afişaj interactiv şi util (…) În ceea ce priveşte Vinieta Oxigen este posibil să aibă nişte efete pozitive dar nu cred că-i va determina neapărat pe bucureşteni să renunţe la maşini ci mai degrabă va colecta nişte bani la bugetul local. Ce este problematic in legătură cu ea este că insittiutile statului sunt exceptate de la plata statului ceeea ce mi se pare o ipocrizie. În momentul acesta sunt foarte multe incertitudini”, a mai adăugat Gâdiuţă.

    În privinţa gropilor de gunoi, acesta a precizat că problema nu este neapărat existenţa acestora, cât “proasta” lor administrare.

    “O problemă cu aceste gropi nu este atât existenţa lor cât proasta administrare a acestora. În cazul acestor gropi există instalaţii prin care se captează gazul de producţie. Există anumite izolaţii ale gropilor ca să nu se scurgă acele deşeuri. Deci problema majoră la noi este că aparatura din gropile de gunoi nu funcţionează la parametrii normali”, a conchis Gâdiuţă.

    Senatorul USR Mihai Goţiu consideră că trebuie monitorizată calitatea aerului şi a semnalat problema lipsei mijloacelor alternative de deplasare în Bucureşti, precum pistele de bicicletă, pistele pietonale şi transportul public.

    “Deocamdata sunt cunoscute două resurse de poluare, mai exact traficul rutier şi depozitele de gunoi din jurul capitalei. Noi de asta am solicitat şi la învestirea Guvernului şi la rectificarea bugetară staţii mobile de monitorizare a calităţii aerului pentru a da un diagnostic corect asupra surselor de poluare. Pentru rezolvarea problemei legate de trafic sunt mai multe soluţii. Însemana dezvoltarea transportului urban cu toate aspectele, transportul în comun, construirea de piste de biciclete şi pietonale pentru facilitarea deplasării alternative. Sunt problemele legate de centura Bucurestiului şi a lipsei parcărilor de la intrările din Bucureşti, care ar facilita sistemul «park and ride»”, a precizat senatorul USR Mihai Goţiu pentru MEDIAFAX.

    Senatorul USR a mai punctat că Vinieta Oxigen nu va reduce poluarea din cauza lipsei facilităţilor de deplasare alternativă.

    “Există problema lipsei sau dispariţiei spaţiilor verzi pentru a reduce din poluare direct şi aici vorbim şi de parcuri şi de păduri urbane, un proiect despre care se vorbeşte din ce în ce mai mult în Europa. Apoi, în ultimă instanţă taxa de centru, dar nu discriminatorie. La ora actuală fără celelalte măsuri Vinieta Oxigen nu va reduce poluarea pentru că dacă oamenii nu se pot deplasa cu transportul în comun sau cu bicicleta, atunci vor merge cu maşina si vor plăti taxa”

    În privinţa gropilor de gunoi, acesta a subliniat faptul că nu sunt administrate cum trebuie şi că problema porneşte de la nivelul gospodăriilor, unde deşeurile nu sunt sortate selectiv.

    “E o problemă legată de modul în care se manageriază gropile de gunoi. Doamna Firea încă mai vorbeşte de incineratoare. Este cea mai proastă soluţie. Porblema începe de la casele cetăţenilro, de la sortare şi modul în care se gestionează deşeurile. Eu tot timpul aduc în discuţie că schimbare asta în modul de rezolvare a problemei deşeurilor trebuie să pornească de la primul nivel cu măsuri de urbanism, colectare selectivă în apartament”, a adăugat Goţiu.

    Candidatul independent susţinut de USR la Primăria Bucureşti Nicuşor Dan a semnalat o serie de probleme administrative care au dus la agravarea poluării în Bucureşti, marţi, în cadrul unei conferinţe de presă.

    “Gabriela Firea a eşuat în a implementa nişte măsuri pentru combaterea poluării aerului şi am să le detaliez, măsuri speciale antipraf, strategii sectoriale pe deşeuri, centură verde şi aşa mai departe. O să încep cu măsurile pe care primăria le avea propuse şi chiar finanţate pentru măsurarea calităţii aerului, ştiind că agenţia pentru Protecţia Mediului nu face aceste măsurători precise. Primăria avea încă din 2016, când Gabriela Firea a venit la Primărie un proiect care se numea Sistemul Operativ Informaţional pentru Măsurarea Calităţii Aerului. Acest proiect era finanţat cu 7 milioane de lei pe bugetul din 2016, nu s-a făcut nimic. A fost finanţat iar cu 7 milioane de lei, un an mai târziu, în 2017, şi iar nu s-a făcut nimic”, a precizat Nicuşor Dan.

    Nicuşor Dan a mai afirmat că Primăria Capitalei are în dotare un dispozitiv mobil de măsurare a calităţii aerului pe care nu îl foloseşte şi pentru care se plăteşte o mentenanţă 100.000 de lei pe an.

    “În ceea ce priveşte măsurile de combatere a poluării aerului, în bugetul din 2016 şi de asemenea în bugetul din 2018 au fost prevăzute cam cinci milioane de lei pentru Registrul Spaţiilor Verzi. Nu s-a făcut nimic. Ăsta este un punct foarte important pentru că multe dintre spaţiile verzi în special cele care au fost construite între blocuri în perioada comunistă au un regim juridic incert şi până când ele vor fi incluse în Registru şi ulterior incluse în planul urbanistic general se pot da autorizaţii de construire pe ele”, a mai precizat Dan.

    Totodată, candidatul susţinut PLUS la Primăria Capitalei Vlad Voiculescu, punctează importanţa construirii şi protejării spaţiilor verzi, precum şi importanţa arborilor în reţinerea prafului din Bucureşti.

    “Limitarea traficului, respectiv a poluării cauzate de trafic, plantarea de arbori, fiecare arbore la maturitate absoarbe 50 de kilograme de praf într-un an. Tot ceea ce face din Bucureşti un oraş mai verde ne ajută să respirăm un aer mai bun. Vorbim de asemenea de măsurare, trebuie să vedem de unde vine poluarea pe timpul nopţii. Ce observăm este că după orele 20 şi sâmbăta şi duminica poluarea este de asemenea la un nivel îngrijorător. Ei bine asta nu e neapărat de la trafic. Trebuie să vedem de unde este. Este de la gropi de gunoi? este de la diferite elemente de industrie? Asta trebuie să vede, în funcţie de asta evident aceste surse de poluare trebuie limitate”, a afirmat Vlad Voiculescu, luni, în cadrul unei conferinţe de presă.

    Voiculescu mai precizează că Bucureştiul ar trebui să alcătuiască un plan integrat pentru calitatea aerului care să conţină măsuri concrete şi aplicabile.

    “Există un plan integrat pentru calitatea aerului care trebuie să conţină măsuri concrete aplicabile. Dacă vă uitaţi în planul integrat pentru calitatea aerului a Primăriei Bucureşti veţi vedea că acolo sunt fie măsuri care nu au nimic măsurabil. După care, trebuie să ştii cine poate să aplice măsurile respective. Spaţii verzi în Bucureşti, suntem undeva la 8,5 metri pătraţi pe cap de locuitor iar recomandarea Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii este de 25 de metri pătraţi”, mai afirma acesta.

    Consilierul general USR, Octavian Berceanu, a spus, într-o postare pe pagina sa de Facebook, că măsurătorile parametrilor calităţii aerului respirat din Sydney şi Bucureşti au valori comparabile.

    Octavian Berceanu îşi bazează afirmaţiile pe datele furnizate de mai multe reţele independente de măsurare a calităţii aerului. Datele analizate de el sunt publicate în timp real pe mai multe site-uri naţionale şi internaţionale. El a observat că suspensiile de particule PM10 / PM2.5 din Sydney şi Bucureşti sunt similare. Poluarea cu PM10 este de 161 ug/m3, în Capitală, iar în oraşul comparat ajunge la 169 ug/m3.

  • De la idee la inovaţie. Ce s-a discutat la conferinţa „Cele mai inovatoare companii din România” organizată de Business MAGAZIN

    BM: Conferinţa dedicată companiilor inovatoare este  un proiect pornit În 2014, când redacţia Business MAGAZIN observa că, în pofida faptului că suntem consideraţi un Silicon Valley al Europei Centrale şi de Est, România este clasată, în peisajul inovaţiei la nivelul statelor Uniunii Europene, drept singurul inovator modest, alături de Bulgaria.

    Ne situăm în continuare în sfera inovaţiei modeste, ca urmare a unui calcul realizat la nivelul UE28 bazat pe parametri precum numărul absolvenţilor de doctorat, sistemele de cercetare atrăgătoare, mediul prietenos cu inovaţia, posibilităţile de finanţare şi modul în care este susţinută inovaţia, investiţiile companiilor în cercetare şi dezvoltare, numărul de inovatori, patentele de proprietate intelectuală.

    Adunând punctajele tuturor acestor paliere, România a ajuns la un total de 34 în 2018, dintr-o valoare potenţială de 160. De-a lungul timpului, performanţa României a înregistrat scăderi (de la 45 de puncte în 2011 la 30 în 2015, reluându-şi însă creşterea cu câte un punct anual începând cu 2015). La polul opus în clasamentul inovatorilor se află ţările nordice (clasate drept lideri ai inovaţiei), în frunte cu Suedia, care a acumulat un punctaj de 148.

    Dincolo de calculele matematice, ne-am propus ca în fiecare an să vedem, concret, cum se inovează în companiile din România, atât prin ediţia specială a Business MAGAZIN care reuneşte idei inovatoare din companiile cu activităţi pe plan local, cât şi în cadrul dezbaterii dedicate inovaţiei susţinută, anul acesta, de Banca Transilvania şi Stanleybet.

    Ce este inovaţia – cum este privită în companiile pe care le reprezentaţi?

    Cristina Ionescu, director advisory, KPMG România: Aş vrea să încep prin a spune că nu sunt aici în calitate de consultant, ci în calitate de promotor al inovaţiei în cadrul KPMG România. Pentru noi, inovaţie înseamnă idei care pornesc dintr-o anumită cultură organizaţională propice. După părerea noastră, inovaţia porneşte de la capacitatea de a crea un loc în care fiecare persoană să aibă curajul şi responsabiliatea de a identifica cum, unde şi ce poate face mai bine compania, dar şi angajatul în sine.

    Adrian Cocan, proprietar, Lăptăria cu caimac: Pentru noi, inovaţia înseamnă să reinventăm istoria – să luăm ce a fost mai bun de-a lungul timpului în produsele lactate şi să-l aducem în zilele noastre, să-l facem fiabil într-o societate care şi-a pierdut cumva direcţia şi care ajunsese să consume aproape exclusiv produse de slabă calitate, în contextul în care pe un întreg lanţ logistic există foarte multe probleme. Noi am încercat să inovăm atât în ceea ce priveşte produsele, cât şi modul în care facem marketingul, modul în care interacţionăm cu consumatorii.

    Liviu Arsene, global cybersecuriTY researcher, Bitdefender: Pentru noi, inovaţia este vitală. Domeniul securităţii cibernetice este extrem de competitiv, dar noi avem competiţie şi din partea cealaltă, a atacatorilor, din partea celor care dezvoltă ameninţări informatice. Dacă nu reuşim să inovăm constant – şi prin inovaţie noi înţelegem atât tehnologiile noi de securitate a datelor, cât şi de optimizare a soluţiilor de securitate – riscăm practic să pierdem businessul. Din fericire, avem un istoric destul de bun la capitolul inovaţie – avem o serie de programe interne în această direcţie – şi avem şi metrici prin care măsurăm şi stimulăm inovaţia în interiorul companiei. Încercăm să menţinem angajaţii cât mai motivaţi pentru ca ei să vină cu soluţii noi la probleme vechi sau la probleme care nici măcar nu ştim că există.

    Daniel Bitere, director de marketing, grupul Agricola: Pentru noi, inovaţia înseamnă în primul rând idei practice care să uşureze viaţa consumatorilor, iar apoi, viaţa noastră, a celor care lucrează în companie. Dumneavoastră vedeţi inovaţiile pe care firmele le scot pe piaţă la nivel de produs/servicii, dar în cadrul companiilor există şi inovaţii funcţionale care îmbunătăţesc viaţa angajaţilor şi reduc costurile companiei.

    Cosmin Anghel, director of asset management, Globalworth: Inovaţia este unul dintre subiectele preferate ale Globalworth în contextul în care chiar astăzi (în ziua conferinţei, pe 27 noiembrie – n.r.) am inaugurat Globalworth Tower, cel mai inteligent lobby dintr-o clădire de birouri din Europa Centrală şi de Est), care va oferi tuturor oaspeţilor o serie întreagă de soluţii inovatoare. Acesta are instalată o podea cinetică, un proiect unic în lume – este o podea care, sub greutatea paşilor, va genera energie electrică ce va alimenta alte sisteme inovatoare din recepţia clădirii noastre. Proiectul este unic şi prin dimensiunea soluţiei respective, discutăm despre două suprafeţe care înseamnă 40 de metri pătraţi de podea cinetică indoor într-o clădire de birouri.

    Adrian Zărnescu, CTO Syswin Solutions: Ca profil de companie, noi inovăm, pentru asta ne-am adunat 30 de ingineri şi asta facem zilnic. Cum facem asta? Visăm, punem pe hârtie, dezvoltăm şi apoi domnii de la Globalworth aplică tehnologia.

    Cristian Pocovnicu, managing director software service, Qualitance: Noi suntem o echipă de 200 de ingineri care se ocupă cu inovaţia, ne place să ne uităm la probleme mari şi să mergem în concret pentru a le rezolva – partea cea mai importantă este să rezolvăm o problemă mare şi reală. Este foarte important să aducem ceva concret în piaţă, să nu fie doar o invenţie nouă. Contraexemplul care îmi trece în cap în acest moment este Segway: a fost o invenţie extraordinară din punct de vedere funcţional, dar nimeni nu a vrut să o folosească, motivul principal fiind că arătai extrem de haios pe ea. În situaţia lor, o mână de ingineri a construit un produs extraordinar din punct de vedere tehnic, dar nu s-a dus nimeni în piaţă ca să îi întrebe pe utilizatori care sunt aşteptările lor.

    BM: Cred că şi Google Glass sunt un exemplu potrivit în sensul acesta. De unde vin ideile inovatoare – cum se realizează procesul de creaţie într-o companie?

    Cristian Pocovnicu, Qualitance: Cred că cel mai important este să ţii aproape de utilizatorul final. După ce decidem că vrem să facem un produs sau serviciu nou, mergem în piaţă şi începem să ţinem interviuri şi discuţii cu utilizatorii finali. Dacă te duci la utilizatorul final şi îl întrebi: „Ce vrei, ce aşteptări ai?”, probabil nu vei primi un răspuns care te va ajuta.

    Exemplul pe care mi-l aduc aminte din istorie este al lui Henry Ford, care spunea: „Dacă mă duc la clienţii mei şi îi întreb ce vor, vor spune mai mulţi cai la căruţă”. Ideea este să faci interviuri şi să ai discuţii profunde cu utilizatorii tăi, să vezi care sunt problemele lor reale, după care vei reveni în cadrul companiei şi vei încerca să găseşti soluţii pentru problemele respective.

    Modelul de gândire pe care-l identificăm de multe ori în piaţă este că avem o idee – să vedem cum facem să implementăm ideea respectivă, or asta aduce un risc destul de mare pentru că investeşti mulţi bani, mult timp, mult efort şi nu ai o garanţie că ideea respectivă va fi percepută bine în piaţă.
    Adrian Zărnescu, Syswin Solutions: Este bine ca produsele, inovaţiile, invenţiile să plece de la idei sau cerinţe găsite în piaţă – dar depinde foarte mult cui se adresează acea piaţă. Noi suntem o companie, înainte de toate, de microelectronică. Peste această activitate o adăugăm pe cea de software embeded, un strat de transmisii de date şi tot aşa; pentru noi, inovaţia vine într-adevăr de la nevoile identificate la clienţi sau în viaţa de zi cu zi.

    Multe dintre idei s-ar putea însă să nu ducă nicăieri – unele s-ar putea să se transforme în produse de mare succes, în prezent avem mai multe produse de succes pe care le-am lansat; am lansat şi altele pe anumite industrii specifice – petrol, industria farma sau pe ideea de smart city –  şi dezvoltăm în toate aceste direcţii, dar astfel încât produsele să fie de succes.

    Există totuşi şi foarte multe proiecte care mor din faşă, dar chiar şi aşa, din acelea se nasc alte proiecte, este total greşit să îţi imaginezi că atunci când inovezi sau ai o idee, va funcţiona din prima, cu siguranţă acest lucru înseamnă că ai greşit undeva. Nu există milionari sau companie de zeci de milioane care să fi ajuns din prima acolo. Ne-ar plăcea ca din ceea „ce visăm noaptea” să reuşim măcar 5% să realizăm a doua zi, iar dacă produsul rezultat este cu adevărat folositor celorlalţi, înseamnă că am reuşit să facem ceva cu adevărat inovator.

    Cosmin Anghel, Globalworth: În ceea ce ne priveşte pe noi, lucrând în asset management, visăm să avem chiriaşii satisfăcuţi, iar pentru asta, răspunsul în cazul nostru este relativ simplu: ideile inovatoare pot veni de la oricine, pot veni din interiorul organizaţiei, de la oricare din colegii din alte departamente care sunt alături de ocupanţii clădirii şi de beneficiarii proiectelor, dar şi din exteriorul companiei; aici avem marele avantaj, prin natura businessului pe care îl desfăşurăm, de a fi în contact permanent cu chiriaşii noştri. Nu în ultimul rând, mai beneficiem de idei de inovaţie de la colegii din Polonia.

    BM: Cum stau polonezii comparativ cu românii la capitolul inovaţie?

    Cosmin Anghel, Globalworth: Din perspectiva inovaţiei sunt cel puţin la fel de dinamici, cel puţin la fel de interesaţi de a veni în întâmpinarea nevoilor colegilor din clădirile lor, aş putea spune şi că sunt mult mai pragmatici şi uşor mai avansaţi în abilitatea de a înţelege care este aportul imediat al inovaţiei asupra beneficiilor. Românii au o latură mai creativă.

    Daniel Bitere, grupul Agricola: E greu de spus că inovaţia vine dintr-o singură direcţie sau că a venit de la consumatori, marketing, din producţie sau din altă parte a procesului tehnologic. Cumva, de undeva se naşte şi ideea, iar ulterior este îmbunătăţită, atât când vine vorba despre producţie, cât şi despre marketing sau orice altceva.
    Degeaba ai un produs inovator dacă nu îl prezinţi consumatorilor şi am văzut de-a lungul timpului mai multe companii – chiar în industria în care noi activăm – care veneau cu inovaţii, produse noi, modalităţi noi de păstrare a termenelor de valabilitate, dar din cauză că nu au comunicat aceste realizări clienţilor finali, acestea nu erau percepute ca atare.

    De aceea, inovaţia trebuie să parcurgă şi partea internă, şi partea externă a unei companii şi trebuie adaptată la nevoile clienţilor. Noi de pildă am lansat un produs nou, care la momentul lansării nu a mers foarte bine pe piaţă, dar la un an distanţă am îmbunătăţit modul de comunicare şi atunci produsul a explodat din punctul de vedere al vânzării – vorbesc despre puii cu creştere lentă – Puiul Fericit.

    Am lansat însă şi Puiul Familist, o carcasă de pui care are ataşate două copane suplimentare, ca urmare a unor studii realizate de companie din care a reieşit că toţi membrii familiei vor să mănânce pulpe – chiar dacă pare haios, este un produs serios.

    Puiul acesta este pe piaţă acum, vânzările cresc de la an la an şi concurează cu celelalte produse – au ajuns la 3% din vânzările totale şi la 6% din vânzările din zon de retail. Piaţa cărnii, alături de piaţa de pui, sunt commodity, în care majoritatea jucătorilor se bat în preţuri şi în modalităţi de a găsi produse de calitate medie şi de un gramaj mai mare – dacă vrei să te diferenţiezi, trebuie să vii cu inovaţie. E una dintre căile succesului.

    BM: Cum se lansează un produs precum Bitdefender Box?

    Liviu Arsene, Bitdefender: Bitdefender Box este rezultatul a 16 ani de inovaţie. Pe de o parte suntem forţaţi de factorii externi să inovăm şi să venim cu tehnologii noi, dar în acelaşi timp avem şi un proces de inovaţie documentat intern, am reuşit foarte bine să trasăm nişte linii foarte exacte referitoare la modul în care ar trebui să decurgă procesul de inovare şi cum ar trebui ca fiecare angajat să ducă mai departe o idee până la final.

    Ca rezultat al acestui program intern am ajuns ca aproximativ 38% din competiţia noastră, din tot ce înseamnă industria de securitate cibernetică, să folosească cel puţin o tehnologie Bitfedender. Asta înseamnă că tot ce am reuşit noi să facem în materie de inovaţie este apreciat de competiţia noastră – am reuşit să ne vindem lor ideile. 
    În materie de stimulare a inovaţiei, avem un program de tipul „80-20”: 80% din timp angajatul şi-l petrece făcând ceea ce scrie în fişa postului, iar 20% din timp îl petrece urmărind proiecte personale, respectiv proiecte care ar putea să îmbunătăţească munca sau să aducă un plus de valoare unui proiect dintr-un alt departament.

    Am observat că acei 20% pe care angajatul îi petrece într-un proiect pe care el l-a început înseamnă extraordinar de mult pentru el, se implică şi este ca un mini-project manager, se duce la colegii din altă echipă, care vin cu un plus de cunoştinţe din alte domenii, şi încearcă să îi coopteze.

    Astfel de grupuri pot ajunge până la 15-20 de oameni, variind în funcţie de complexitatea proiectului, iar astfel se ajunge într-un final la o idee şi la un potenţial brevet.
    Un alt mecanism de inovare în cadrul companiei este prin finanţarea unor astfel de proiecte interne. De exemplu, din bugetul de cercetare şi dezvoltare, cam 25% din bani se duc către aceste idei, pe care noi le numim „Hail Mary”, idei despre care nu ştim dacă vor avea succes.

    Proiectul pentru Bitdefender Box (o soluţie de securitate cibernetică tip hardware, în afara sistemului de operare – n.r.) s-a născut atunci când un angajat a vrut să îşi cumpere un televizor dar nu mai găsea televizoare care să nu fie inteligente şi acest lucru era frustrant pentru el, în contextul în care ştia ce înseamnă să ai lucruri vulnerabile în reţeaua acasă.

    S-a întrebat cum să securizeze astfel de dispozitive, în contextul în care nu poţi să instalezi un antivirus la fel ca pe un laptop, de pildă. A vorbit cu colegi din departament din zona de hardware, alţii pe zona de programare şi au ajuns la o modalitate de a securiza dispozitivele inteligente din locuinţe.

    Proiectul a pornit în 2011, cu doi ani înainte de a fi lansat şi înglobează experienţa Bitdefender de 16 ani. Acesta include aproximativ 21 de tehnologii brevetate. Avem tehnologii la care competiţia speră să ajungă în 5-7 ani. Mai avem o regulă foarte strictă conform căreia nu vindem sau nu facem outsourcing de mai mult de trei tehnologii pentru un competitor, câteodată chiar nici mai mult de două, pentru că atunci există riscul să câştige un avantaj competitiv.

    O modalitate de a stimula inovaţia internă este prin parteneriate cu universăţile, prin care nu doar că venim cu energie proaspătă din zona de universităţi – studenţi, masteranzi, doctoranzi – ci îi ajutăm să găsească soluţii la probleme cu care ei se confruntă în mod constant. Ei sunt mult mai bine conectaţi şi vin tot timpul cu infuzia de tehnologie şi cunoştinţe noi. Centrele noastre sunt – în afară de cel din Grozăveşti – şi în Iaşi, Cluj, Timişoara.

    Tot ce înseamnă tehnologii dezvoltate de Bitfedender şi inovaţie făcute de noi este 100% românesc. Am încercat să nu facem software outsourcing, fiecare linie de cod este scrisă de un român – asta ne ajută la inovaţie.

    Andrei Frunză, CEO Clever Tech: Clever Taxi este brandul cu care am operat recent până la începutul anului, acum suntem Clever, activăm probabil în cea mai competitivă industrie la nivel mondial – e o industrie bazată per se pe inovaţie şi pe schimbarea logicii anterioare referitoare la modul în care transportul era privit.

    Astfel, în ADN-ul companiei Clever este inovaţia, iar modelul nostru de business se bazează pe economia colaborativă; suntem unul dintre exemplele relevante, cel puţin pe plan local din acest punct de vedere, indiferent că vorbim doar despre zona de taxi sau despre zona de transport alternativ, cum se întâmplă acum, în aceeaşi platformă sau în viitor. Vedem că în Bucureşti, mai mult ca în orice altă piaţă europeană, transportul este o problemă, astfel, inovaţia în cazul nostru a plecat din identificarea unor probleme şi oportunităţi.

    A fost un proces experimental, am trecut prin multe greşeli şi trecem în continuare, încurajăm experimentele şi învăţăm din ele. Pentru perioada imediat următoare, în ceea ce ne priveşte cred că inovaţia va rezulta dintr-o înţelegere şi mai bună a volumelor de date pe care le avem şi o prelucrare a lor într-un mod care să genereze valoare pentru consumatori – fie că vorbim de pasageri sau de şoferi, şi unii şi ceilalţi ne sunt clienţi în ecosistemul pe care l-am creat.

    Adrian Cocan, Lăptăria cu caimac: Compania a împlinit anul acesta 25 de ani. Până în 2018 ne-am concentrat pe ferma de vaci, iar de anul trecut am lansat proiectul Lăptăria cu caimac. Am plecat de la o problemă reală în 2014, când preţul laptelui era unul dezastruos la poarta fermei şi noi mai aveam şi cel mai scump lapte din România, de foarte bună calitate şi în cantităţi destul de mari. Ne-am propus să facem produse de cea mai bună calitate şi am pornit, evident, de la o cercetare. Una făcută serios, la Bucureşti, Cluj şi Braşov, în urma căreia am descoperit că oamenii nu prea mai ştiu ce înseamnă produse lactate de calitate.

    După multe zeci de ani în care direcţia a fost una către prafuri, chimicale, procesări agresive şi termene de valabilitate imense, oamenii nu mai ştiau ce ar trebui să fie produsele lactate. Şi atunci am decis să ignorăm părerea lor şi să ne concentrăm pe ce înţelegem noi că ar trebui să fie calitate de top. Aceasta a fost lipsa oricăror prafuri, compuşi de lapte praf, chimicale, stabilizatori, coloranţi, zahăr, amidon etc.

    În piaţă, de multe ori laptele nu este doar lapte şi este procesat foarte agresiv. Dacă noi pasteurizăm laptele la 125 de grade, ceea ce este standardul industriei lactatelor în România, majoritatea nutrienţilor mor; rămân grăsimea şi calciul, cam atât.

    Prin urmare, noi am decis să pasteurizăm la temperatură joasă, să facem o omogenizare parţială – asta înseamnă că doar o mică parte din grăsimea din laptele nostru se poate metaboliza – sacrificând alte lucruri. Am sacrificat termenul de valabilitate şi avem cel mai scurt termen de valabilitate de pe rafturile din România, laptele expiră în 14 zile şi asta este posibil doar datorită felului în care ambalăm.

    Oamenii au crezut că ambalăm laptele la sticlă pentru că sticla este premium, dar nu este aşa, ambalăm la sticlă pentru că doar ea ne permite, tehnic, să facem astfel produsele. Dacă ambalam laptele la plastic, expira în 7 zile şi produsele nu mai erau vandabile într-un supermarket, pentru că un supermarket are nevoie de 10-11 zile termen minim de valabilitate. Procesul a fost foarte interesant, pentru că dincolo de ce ne-am dorit noi am continuat să împingem limitele.

    BM: Cum se inovează într-o companie atât de mare precum KPMG?

    Cristina Ionescu, KPMG România: Aş spune şi greu, şi uşor. Noi sutem diferiţi faţă de colegii mei de panel, pentru că suntem undeva la confluenţa între mediul de afaceri, între un grup foarte mare pe care îl avem în spate, şi între trenduri care sunt mai degrabă europene, dar nu neapărat uşor de localizat în ţară.

    Noi nu vindem produse, iar nevânzând produse nu avem cum să inovăm similar cu colegii din panel, să creăm produse noi, evident trebuie să ne axăm foarte mult pe inovaţie în experienţa angajaţilor noştri în cadrul companiei, precum şi pe experienţa clienţilor noştri în relaţie cu noi. Prin urmare, ne-am axat foarte mult pe schimbarea mentalităţii interne, pentru că majoritatea angajaţilor noştri sunt un suflu tânăr, avem o medie de vârstă de aproximativ 28-29 de ani în companie.

    Ei sunt crescuţi în mentalitatea pur românească a lucrului perfect, a temerii de a greşi sau de a eşua. Pe de altă parte, este adevărat şi că abordarea noastră este să mergem către clienţii noştri cu un anumit nivel de calitate, foarte ridicat, şi cu aşteptarea de la ei de a nu greşi.

    Prin urmare, cum să le ceri angajaţilor să vină cu idei noi? Considerând că ideile noi necesită o investiţie de timp, o investiţie de încredere în faptul că dacă spui ceva şi vii cu o idee, s-ar putea să iasă sau nu, există posibilitatea de a eşua, există necesitatea unei culturi organizaţionale în care pentru ideile mai puţin de succes nu vor exista repercusiuni. Iarăşi, este un punct de discutat cu privire la tehnologie: în ce măsură inovaţia înseamnă tehnologie?

    Noi am început cu iniţiative încă de la începuturi, în urmă cu mai mulţi ani, tot schimbăm iniţiativele şi este important că nu încercăm să setăm un mod de lucru standardizat, ci să lăsăm la latitudinea angajaţilor să ne transmită ce tip de proiecte „prind. De altfel, şi noi ne bazăm destul de mult pe statistici, dar statisticile noastre nu sunt atât de relevante, pentru că noi nu avem drept clienţi consumatorii finali.

    Consumatorii noştri finali sunt firme la care mergem şi care ne privesc cu încredere şi ne solicită sfatul; atunci ceea ce facem noi pentru a da un sfat avizat este să testăm noi, intern, toate tehnologiile pe care încercăm să le propunem şi clienţilor noştri.

    Nu vrem să fim ca cizmarul fără cizme şi testăm, investim în a înţelege care este diferenţa între marketing, imagine şi realitatea produselor respective.

    Provocarea pe care am preluat-o eu acum trei ani a fost să las la o parte pălăria de consultant în eficientizări de procese şi să generez un nou tip de business pentru KPMG, înţelegând ce înseamnă tehnologiile, cum să le punem în picioare şi cum să ne adresăm pieţei. Noi suntem mai degrabă contabili decât companie de tehnologie, şi atunci evident că ne-am dus în partea financiară.

    Un exemplu în acest sens este referitor la o modalitate nouă de înregistrare a facturilor furnizori şi voi da acest exemplu pentru a fi pe înţelesul tuturor, întrucât aveţi cu toţii furnizori şi foarte posibil să aveţi un departament contabil în care lucrurile se fac într-o măsură mai mică sau mai mare în mod manual. Am căutat pe piaţă diverse tehnologii existente să vedem cum putem să facem astfel încât să îmbunătăţim acest proces şi să devenim noi furnizorii clienţilor noştri de tehnologie, software as a service (SaaS).

    Acum suntem deja la punctul la care, testând, am ajuns la un nivel de automatizare de aproximativ 90% pe facturile clienţilor noştri, acest demers crescând productivitatea şi eliberând timp în departamentul financiar pentru activităţi cu valoare adăugată mai mare.
    BM: Cum se finanţează inovaţia? Pe cine trebuie să convingi în cadrul unei companii ca proiectele inovatoare să fie finanţate şi care sunt provocările pe care le întâmpinaţi?

    Cristina Ionescu, KPMG România: Din fericire, există din ce în ce mai multă aplecare spre intuiţie şi spre înţelegerea faptului că a analiza foarte mult înainte şi a gândi în metrici tradiţionale, cum ar fi ROI (return on investment – n.r.), cum ar fi efectul financiar al scăderii costurilor sau al creşterii veniturilor, este mai puţin relevant atunci când analizezi investiţia într-un proiect inovativ. În acelaşi timp, într-adevăr, nu este uşor să obţii finanţare pentru că, de cele mai multe ori, poate maximum de 10% din proiecte vor genera beneficii aşa cum te aştepţi. Cel mai important este să ai anumite persoane care cred atât de mult în ceea ce fac, care vin cu dorinţă, cu capacitatea de a merge „the extra mile, care pot să convingă managementul că ideea respectivă are substanţă şi care vor muta munţi pentru a-şi duce ideea la bun sfârşit.

    Noi lucrăm foarte mult pe proiecte, iar angajaţii vor avea perioade libere în care au timp de creaţie, timp în care să se gândească la tot felul de idei. Pentru noi nu e neapărat o investiţie financiară ca atare, ci o investiţie de timp.

    Adrian Cocan, Lăptăria cu caimac: Pentru următorii cinci ani, noi mai avem nevoie de un buget de investiţii de 14 milioane de euro, pentru că vrem să recuperăm ambalajele, să le refolosim. Până acum am susţinut inovaţia din credite şi din resurse proprii. Investiţiile în proiecte inovatoare variază foarte mult: au existat produse pe care le-am dezvoltat cu câteva mii de euro buget, altele în care am investit zeci de mii de euro şi produse în care am investit zeci de mii de euro şi încă nu au ieşit. În cazul nostru, pentru că nu folosim ingredientele „la sac”, sunt foarte complicate dezvoltările, pentru că nu ştim dacă vor ieşi sau nu acele produse. Nu avem un proces standardizat, să ştim că vom ajunge la un rezultat într-un anumit timp. Avem produse la care lucrăm de un an şi jumătate, de când am lansat Lăptăria, şi care încă nu au ieşit la un nivel satisfăcător.

    Vrem ca mai departe să recuperăm sticlele, dar şi acolo sunt tot felul de probleme. Colegii din industria berii, de exemplu, se lovesc de problema întoarcerii sticlelor cu motorină, cu ulei de motor sau chiar cu otravă şi atunci, tehnic, trebuie să te asiguri că nu există niciun fel de risc pentru consumatori.

    Există echipamente produse în Statele Unite care costă 60.000 de euro bucata – pentru o linie de producţie ai nevoie de câteva bucăţi; acestea citesc instantaneu conţinutul chimic al sticlei şi, dacă este în neregulă, o aruncă într-o cutie metalică unde este spartă. Noi vrem să investim, în primul rând, într-un sistem de recuperare a sticlelor care înseamnă reverse vending machines, unde pui ambalaje şi recuperezi bani. Există apoi partea de spălare: trebuie identificat dacă e sigur ca sticla să fie spălată, e nevoie de un sistem robotizat de management al depozitelor – investiţiile sunt mari.

    Noi am făcut două sacrificii în privinţa produselor noastre: unul este termenul de valabilitate, celălalt este preţul. Produsele noastre sunt destul de scumpe, inovaţia se traduce exact în această direcţie, în disponibilitatea consumatorului de a plăti pentru acele lucruri. În final, nu noi, companiile, susţinem aceste costuri, ci consumatorii noştri, cei care plătesc pentru produsele respective.

    Legat de finanţare, noi anul acesta ne-am oprit cu investiţiile, dar anul viitor vrem să scoatem o emisiune de obligaţiuni în jurul valorii de 2 milioane de euro şi în următorii trei sau patru ani vrem să ne listăm la bursă.

    Andrei Frunză, Clever Tech: Noi suntem, pe de-o parte, într-o situaţie privilegiată dată de faptul că îi avem acţionari pe cei de la Daimler şi pe cei de la BMW, care au disponibilitatea de a investi semnificativ în companie. De la momentul achiziţiei, au investit peste 20 de milioane de euro în operaţiunile Clever. Provocarea este că şi toţi ceilalţi competitori, vorbim de alţi 3-4 jucători pe piaţă, sunt cel puţin la fel de bine finanţaţi.

    Aşadar, diferenţa o va face nu atât volumul finanţărilor care alimentează operaţiunile fiecărei platforme, ci mai degrabă, din punctul nostru de vedere, implementarea locală, înţelegerea locală a pieţei, atenţia către procesele interne. Sunt aspecte interne, operaţionale unde ştim că putem face diferenţa în piaţă, o piaţă pe care şi noi o vedem mai puţin sensibilă la zona de preţuri şi mai sensibilă la calitatea serviciilor care sunt oferite. Cel puţin în Bucureşti şi în oraşele mari, unde traficul este de multe ori groaznic, e mai important să ai o experienţă plăcută, cu o maşină cel puţin decentă, care soseşte la timp şi îţi asigură drumul într-un orizont predictibil de timp, decât o diferenţă de 10%, poate, la nivelul preţului.

    Şoferii pot avea un nivel de trai peste media oricărui oraş din România; un şofer care lucrează constant, zilnic, poate câştiga peste 2.000 de euro lunar.
    Investiţiile au mers în zona operaţională, mai investim masiv în notorietatea brandului şi a serviciului pe care îl oferim, precum şi în oferirea de beneficii suplimentare către pasageri, sub formă de discounturi, sau către şoferi, sub formă de bonusuri. Toate acestea generează o nouă provocare legată de profitabilitatea businessului, suntem şi noi, ca toţi ceilalţi jucători, într-o etapă de dezvoltare, de investiţii, dar vedem un orizont de break-even şi profitabilitate în următorii doi ani.

    Liviu Arsene, Bitdefender: Cel puţin pentru proiectele cu adevărat inovatoare, cred că undeva la 20% din bugetul de R&D (de cercetare şi dezvoltare) al Bitdefender se duce în mod direct către acele proiecte. Procentajul s-a menţinut de-a lungul anilor şi ca să vă faceţi o idee despre ce sumă e vorba, cred că între 2014 şi 2017 bugetul de R&D a fost undeva între 89 şi 90 de milioane de euro. Procesul de inovare a început încă din 2001, odată cu alocarea de resurse. Am fost prima şi singura companie care a introdus, la momentul respectiv, actualizările de securitate. Până atunci, produsele de securitate se actualizau prin dischete, descărcai noile semnături, puneai discheta în desktop şi făceai update. Noi am fost prima companie – dacă vreţi, şi asta e o metrică pentru inovaţie – care a introdus actualizările pentru soluţiile de securitate.

    Normalizarea procesului – şi prin asta înţeleg documentarea paşilor pe care trebuie să îi parcurgi de la momentul în care ţi-a venit ideea, ca angajat, până la momentul în care obţii brevetul – cred că a început în urmă cu 4-5 ani şi eu am lucrat la implementarea proiectului intern.

    Am creat efectiv documente pe care orice angajat le poate accesa, cu instrucţiuni, inclusiv modul în care trebuie să abordezi discuţia cu avocaţi specializaţi care se ocupă de brevetare. Uneori, v-o spun din experienţă, poate deveni extraordinar de frustrant când cineva te întreabă constant: „De ce? De ce e mai bună ideea ta? Demonstrează!. Am încercat să documentăm inclusiv răspunsul la astfel de întrebări şi am observat că odată ce un angajat a trecut prin acest proces, se duce singur şi devine un fel de evanghelist pentru întreg procesul. Am mai observat că, odată ce a propus un brevet, chiar dacă acela a fost respins, el încearcă din nou. Unul dintre avocaţii noştri ne-a spus la un moment dat: „Pentru fiecare idee pe care o ai, s-au gândit 3 sau 5 oameni înaintea ta la acelaşi lucru. Prin urmare, să nu vă descurajaţi dacă a venit altcineva cu aceeaşi idee, voi trebuie să vă gândiţi ce faceţi diferit sau poate ajungeţi la acelaşi rezultat folosind alt proces.

    Daniel Bitere, GRUPUL Agricola: Ouăle Inimoase şi Ouăle Ochioase sunt, practic, alimente funcţionale, cele Ochioase conţin luteină, care ajută la îmbunătăţirea vederii. Ideea a venit de la colegul nostru care conduce divizia de ouă, el este doctor în nutriţia animalelor şi a reuşit să atragă o finanţare de 85% din partea Uniunii Europene. Proiectul a durat aproape patru ani, practic s-au identificat plantele şi seminţele care duc la creşterea acestor nutrienţi în ouă şi păstrarea lor până în ultima zi a termenului de valabilitate. De asemenea, după ce le-am identificat am urmărit să vedem dacă se transferă în corpul uman; am făcut studii pe voluntari, exact ca în cazul medicamentelor, iar rezultatele au confirmat intenţia noastră. Pe de altă parte, în ceea ce priveşte Puiul Fericit şi Puiul Familist, au existat surse de finanţare internă, la fel şi în cazul semipreparatelor. Tocmai am finalizat în acest an o investiţie de 5 milioane de euro, prin care am mărit capacitatea liniei de producţie a semipreparatelor fără E-uri.

    Cosmin Anghel, Globalworth: Cred că poţi să investeşti atât de mult cât îţi permit soluţiile inovatoare din piaţă. Din punctul de vedere al costului, proiectul pe care îl inaugurăm astăzi (27 noiembrie – n.red.) se situează undeva la 1 milion de euro, iar decizia de a investi vine tocmai din faptul că succesul afacerii noastre este strâns legat de capacitatea de a oferi chiriaşilor un mediu de lucru plăcut, o ambianţă de lucru care să îi facă mai productivi şi să îi facă să petreacă cât mai mult timp la birou, asigurând atât ceea ce generaţia millennials caută tot mai mult, raportul work/life cât mai echilibrat, cât şi posibilitatea de a interacţiona.
    Foarte multe companii, cu precădere cele din zona de tehnologie, recunosc mai repede beneficiile unor astfel de proiecte, ale unor astfel de inovaţii. Printre chiriaşii noştri se numără şi companii din domeniul serviciilor financiare, cu angajaţi dinamici, mult mai sensibili la interacţiune şi la relaţionare, dar şi la aspectele legate de ecologie, de ecosistem.

    Adrian Zărnescu, Syswin Solutions: La noi, finanţarea provine din trei direcţii: una ar fi finanţarea externă, prin care o companie sau o corporaţie identifică o nevoie şi atunci are nevoie de o soluţie foarte rapid, asigurând finanţarea dezvoltării acelei soluţii, apoi finanţarea internă, prin care proiectele gândite sau inventate de colegi sunt puse în practică, şi finanţarea prin fonduri europene, care ne asigură cele mai multe fonduri pentru a dezvolta noi produse pe care să le punem pe piaţă. Prin astfel de finanţări am reuşit, în ultima perioadă, să punem pe piaţă trei produse de serie.

    Cristian Pocovnicu, Qualitance: Modelul nostru de business implică furnizarea de servicii pentru alte companii, prin urmare noi facem practic inovaţie pentru alte companii. Sunt însă câteva aspecte pe care le văd în piaţă şi cred că sunt important de punctat; dacă ne uităm puţin în urmă, acum 10 ani toată partea aceasta cu inovaţia era ceva interesant de avut, dar nu neapărat ceva obligatoriu într-un business. Acum vedem din ce în ce mai mult că, pentru a supravieţui, pentru a putea să mergi mai departe, trebuie să începi să te axezi constant pe investiţii în zona de inovaţie.

    Un alt aspect este acela că în fiecare an trebuie să existe un buget alocat pentru zona aceasta şi trebuie să existe echipe specializate care cu asta se vor ocupa, în asta vor investi. Nu este suficient să ai o idee, pentru că idei are toată lumea. Tot timpul trebuie să ne uităm la execuţie, iar inovaţia şi procesul de inovare reprezintă ceva aproape matematic. Sunt procese, lucruri standardizate, echipe specializate, sunt echipe care fac cercetare. Ideile nu vin de la o anumită persoană, ele vin de la o echipă colaborativă: clienţi, consumatori finali, echipe interne care se ocupă de subiect.

    Companiile mari, care au un pedigriu şi se uită în afară, au început să investească substanţial, pentru că îşi dau seama că păstrarea statu-quo-ului şi rularea aceluiaşi model, făcând doar optimizări, nu mai sunt suficiente. Trebuie să începi să investeşti în partea aceasta de inovaţie, pentru că şi în condiţiile în care nu toate proiectele funcţionează, cele care au succes îţi vor aduce plusvaloare, te vor propulsa în topurile companiilor din domeniu. Cred că e destul de important de subliniat şi că partea de inovaţie nu trebuie să fie scumpă, există o diferenţă între procesul de inovaţie – vorbim despre o perioadă scurtă de timp şi un buget mai mic – şi momentul când aceasta devine produs.

    Într-adevăr, un produs este extrem de scump, pentru că acolo trebuie să vii şi să implementezi ce ai scos din procesul de inovaţie, dar inovaţia înseamnă echipe mici, agile, de cele mai multe ori scoase în afara organizaţiei pentru a avea posibilitatea să se concentreze cu adevărat pe ce trebuie să facă.
    Adrian Zărnescu, Syswin Solutions: Am să vă contrazic: să inovezi nu este atât de simplu, este greu de crezut că bugetele pentru inovaţie sunt mici. Până să ajungi la un produs de piaţă sau la o lansare în producţie, totul este inovaţie. Iar inovaţia merge mână în mână cu cercetarea, pentru că o idee pe parcurs se modifică şi fie se împarte în şase produse, fie va devia către un alt produs care nu a fost gândit iniţial.

    BM: Cât de mari sunt departamentele de R&D din cadrul companiilor pe care le reprezentaţi?

    Daniel Bitere, GRUPUL Agricola: În cadrul grupului Agricola nu există un departament dedicat, avem echipe mixte, interdepartamentale; fiecare firmă din grup are între 4 şi 8 oameni care se ocupă de cercetare şi de aducere a ideii până la stadiul de produs şi apoi produs lansat pe piaţă. Există un buget pentru zona aceasta, luat din zona de investiţii, undeva la vreo 20%, şi aş spune că fiecare produs variază şi primeşte un buget suplimentar în funcţie de ce venituri ar putea genera pentru companie.

    Liviu Arsene, Bitdefender: Industria noastră este extraordinar de competitivă, motiv pentru care 50% din angajaţii Bitdefender lucrează în R&D. E greu să găseşti pe cineva în companie care nu are cunoştinţe tehnice sau care nu are un background cât de cât tehnic. Din 1.700 de angajaţi, peste 800 lucrează în R&D. Nu toţi care lucrează sunt programatori, avem inclusiv echipe de matematicieni care probabil ar putea scrie cod, dar scopul lor este să dezvolte noi algoritmi, noi formule matematice pe care ceilalţi colegi le transcriu în cod. Drept dovadă, în ultima perioadă am reuşit să scoatem şi un număr foarte mare de brevete pe zona de inteligenţă artificială şi învăţare automată. Toţi aceşti algoritmi sunt folosiţi, într-un mod sau altul, în restul tehnologiilor Bitdefender.

    O preconcepţie cu care ne-a obişnuit Hollywood este că există acea artificial intelligence care de fapt e un singur algoritm; nu, sunt o serie de algoritmi care lucrează împreună şi nu fac altceva decât să îmbunătăţească nişte tehnologii existente, oferind plusuri de performanţă, de viteză, de procesare. Fiecare algoritm în parte poate deveni un brevet, poate deveni un patent, pentru că el rezolvă practic o problemă pe care altcineva dinainte nu a reuşit să o rezolve.

    Adrian Cocan, Lăptăria cu caimac: Noi suntem o echipă mică, de 62 de oameni, deocamdată între 12 şi 15 persoane lucrează la dezvoltarea unor produse noi. Pentru brânzeturi, am adus profesori din Italia şi din Franţa şi am încercat să reinventăm un pic produsele româneşti, am încercat să adaptăm tehnicile lor pe gustul local.

    BM: Este România astăzi un mediu propice pentru inovare?

    Cristina Ionescu, KPMG România: Cred că România a fost întotdeauna un mediu propice pentru inovare, pentru că, istoric vorbind, noi am venit tot timpul cu idei. Poate că nu am fost recunoscuţi ca atare în piaţă, până la momentul în care globalizarea a adus o notorietate mai mare României. Cred că ne-a lipsit mai degrabă curajul, pentru că am fost foarte mult obişnuiţi să facem dar să fie absolut normal că am făcut, adică să nu ne prezentăm cu „Ia uite ce idee am avut – asta până la succesul Bitdefender, până la succesele consecutive ale diverselor companii româneşti care au creat într-adevăr un fel de Silicon Valley ce creează, la rândul său, un val de dorinţă a românilor de a rămâne în ţară.

    Evident că din perspectiva noastră trebuie cumva să ţinem seamă de trendurile internaţionale dar şi de dorinţele românilor, care sunt un pic diferite; vrem să fim inovatori, dar de multe ori nu ne este uşor pentru că nu avem bugete, similare cu cele europene, pentru că nu stăm atât de bine în diverse statistici europene. Cu toate acestea, avem olimpici în robotică, avem staruri din toate punctele de vedere pentru că suntem nişte luptători şi pentru că noi, românii, avem un mod de a gândi şi un mod de a lupta şi a inova pe bază de ştiinţă, pe baza unor lucruri relevante, nu doar pe baza unui stil de marketing de tip american.

    Adrian Cocan, Lăptăria cu caimac: România nu este un mediu propice pentru inovaţie, nu am ajuns încă în acea etapă istorică. Nu lipsesc neapărat resursele financiare, toată lumea se plânge de subiectul ăsta dar eu nu cred că este adevărat, se găsesc bani în piaţă la bănci, se găsesc bani în piaţa de capital, se pot accesa fonduri europene care, după cum ştiţi, rămân de multe ori neaccesate.

    Ceea ce ne lipseşte este un management şi o organizare; există insule de normalitate reprezentate de diverse companii care încearcă să facă lucrurile corect, dar nu există asociere, nu există cooperative, nu există organizaţii mari care să genereze impact la nivelul întregii societăţi. Există Bitdefender, care face lucrurile foarte bine în curtea proprie, e o insulă fantastică, un model pentru mulţi alţii, dar trebuie să privim lucrurile în ochi: suntem insule. Insule pe un ocean care nu pune accentul pe ştiinţă, care nu pune accentul pe educaţie, care nu pune accentul pe organizare. Cel mai rău în ţara asta suferim din lipsă de organizare.

    BM: Ce sfat aveţi pentru companiile din România, astfel încât să inoveze în continuare?

    Cosmin Anghel, Globalworth: Cred că cel mai bine ar fi să încercăm să nu ne mai descurcăm pur şi simplu, în pur spirit balcanic, ci să încercăm să ne descurcăm inovând. Cu siguranţă vor fi beneficii şi pe termen scurt, pentru că digitalizarea şi inovaţia prin tehnologie vor aduce rezultate rapide. La fel de convins sunt că vom vedea un impact – atât imediat cât şi unul pe termen lung – în eficienţă şi în performanţă în exploatarea fiecăruia dintre businessurile despre care am vorbit, aşa cum nu vom avea decât de câştigat din creşterea productivităţii, a siguranţei, a satisfacţiei angajaţilor noştri, pentru că sunt convins că, indiferent de domeniul de activitate, resursa principală e resursa umană.

    Adrian Zărnescu, Syswin Solutions: Înainte de toate, companiile trebuie să permită angajaţilor să inoveze lăsându-i să viseze şi să investească în visurile lor, pentru că în felul acesta fac şi retenţie de personal dar şi optimizează procese, crescând cash-flow-ul companiei. Investiţia în inovaţie va aduce mereu un câştig, chiar dacă uneori pare mai îndepărtat.

    Liviu Arsene, Bitdefender: Inovaţia porneşte din interiorul companiei, din cultura companiei, şi în primul rând angajaţii trebuie să simtă că sunt într-un mediu colegial şi că nu trebuie să le fie frică de eşec. Trebuie să conştientizeze faptul că a greşi e uman, nu toate ideile sunt de sute de milioane de euro, ci pot fi nişte soluţii la probleme cu care ne confruntăm cu toţii.

    Cristina Ionescu, KPMG România: Având în vedere că majoritatea clienţilor noştri sunt directori financiari sau directori generali, sugestia noastră este mai degrabă spre schimbarea de paradigmă, spre a gândi ca nişte investitori în proiecte interne mai degrabă decât, în mod tradiţional, prin măsurarea unor rezultate sau a unor aşteptări financiare cu privire la aceste proiecte de inovaţie. În schimb, aş vrea să subliniez că ar fi foarte bine să nu se ardă nişte etape; sunt în continuare companii la care nivelul de standardizare a proceselor este relativ mic, dar care vor să facă inovaţie şi să ardă etape.

    Atunci ar trebui să existe un echilibru între stabilitate, cu îmbunătăţirea proceselor companiei, între creşterea organică şi creşterea care va veni din aceste proiecte sau produse inovatoare. Acest echilibru vine şi din educaţie, inclusiv din capacitatea de a căuta schimbarea şi de a copia modalităţi de lucru deja puse în practică, pentru că dacă vei copia ceva bun nu înseamnă că plagiezi, ci că nu reinventezi roata, bazându-te pe experienţa altora care deja au aplicat şi au învăţat secretele.

    Adrian Cocan, Lăptăria cu caimac: Noi, când am început proiectul Lăptăriei, prima treabă tehnică a fost să vorbim cu experţi din industrie, experţi cu 20-30 de ani de experienţă. Toţi ne-au spus aceeaşi poveste: „Terminaţi cu prostiile astea cu produse de top, cu sticle din sticlă, cu ingrediente curate, ce vă deranjează laptele praf? Faceţi mass-market, volume mari şi o să aveţi profit. Cred că problema e la mentalitate şi mentalitatea ar trebui să fie de a îmbunătăţi lucrurile continuu, nu de a le păstra aşa cum sunt deja.

    Daniel Bitere, GRUPUL agricola: Faţă de majoritatea producătorilor mari din industrie, noi ne-am diferenţiat prin produse inovatoare, produse care aduc beneficii clare consumatorilor. Pe o piaţă pe care aproape toate produsele au aceleaşi caracteristici, este esenţial să găseşti o nişă, zona în care nu există competiţie, şi să creezi noi segmente. Important este să simţi care segmente au potenţial; idei sunt multe, dar nu toate ajung să genereze şi vânzare.

    Cristian Pocovnicu, Qualitance: Dacă ar fi să dau un sfat punctual, acesta ar fi să îşi aducă consilieri, să încerce să atragă talent din afară, cu o altă gândire, care să facă o infuzie de idei în cadrul companiilor.

  • Curăţenie cu piraţi

    Printre acestea se numără Thrash Pirates, o organizaţie ai cărei fondatori au pornit la drum ca voluntari la curăţenie pentru a putea intra gratis la concerte, scrie New York Times. Membrii săi merg pe la diverse evenimente, asigurându-se că acestea au un impact cât mai mic asupra mediului din punctul de vedere al deşeurilor care rămân în urma lor, sortând gunoaiele care se pot recicla şi pe cele care se pot transforma în compost. Pentru a educa publicul să fie atent la ce lasă în urmă, o membră a Trash Pirates s-a plimbat la un festival recent îmbrăcată într-un tricou de care prinsese diverse gunoaie cum ar fi o aripioară de pui, o cutie de bere strivită şi o furculiţă de plastic. Cu ajutorul Trash Pirates sau al altor organizaţii de acest fel, organizatorii de festivaluri au ajuns să se laude cu procentul de deşeuri care nu mai ajung la groapa de gunoi, fiind reciclate; cu cât mai mare, cu atât mai bine. Rucsacuri şi corturi, jucărioare şi periuţe de dinţi, chiar şi mucuri de ţigară, toate ajung la companii specializate care le transformă în alte produse.

  • Limitele de poluare au fost depăşite în Bucureşti în 2019. Monitorizarea aerului are mari probleme

    Cifrele oficiale comunicate prin sistemul de Monitorizare a Calităţii Aerului arată că limitele nivelului de poluare din Capitală au fost depăşite pentru acest an. Mai mult, Greenpeace România arată că sistemul de monitorizare funcţionează cu sincope majore, situaţie recunoscută de autorităţi.

    Două dintre staţiile de monitorizare a calităţii aerului din Capitală, amplasate în centrul oraşului, B3 şi B6, respectiv de pe bulevardul Mihai Bravu şi de pe Calea Victoriei, funcţionează cu întreruperi. Practic, staţiile trebuie să înregistreze valorile de poluare pentru fiecare zi a anului, însă, în realitate, aşa cum se poate vedea şi dintr-un grafic publicat pe site-ul Reţelei Naţionale de Monitorizare a Calităţii Aerului, pentru foarte multe zile nu sunt comunicate date.

    Chiar şi aşa, cu zeci de zile lipsă, valorile au fost depăşite pentru acest an, cel puţin în ceea ce priveşte poluarea cu praf (particule în suspensie – PM10)

    „Cele două staţii din centrul oraşului care monitorizează doar poluarea din trafic, B6 şi B3, adică la Cercul Militar şi pe bulevardul Mihai Bravu, sunt cele mai importante, fiind cele mai centrale, mai ales B6, dar au foarte multe întreruperi. Cel puţin la PM10, pulberi în suspensie (praf), şi la dioxid de azot lipsesc date. Pentru praf ai voie la 35 de depăşiri pe an, adică 35 de zile în care se depăşesc valorile limită, respectiv media de peste 50 ug/m3 (50 de micrograme pe metru cub) pe o zi. Ca atare, dacă ai 35 de astfel de zile cu depăşiri se consideră că ai o problemă cu praful. Ei bine, la B3 s-au atins deja 39 de zile şi la B6 sunt 25 de depăşiri, dar au avut peste 50 de zile de întrerupere, şi e curios ce s-a întâmplat în acele zile pentru care nu există date”, a declarat, pentru MEDIAFAX, Alin Tănase, coordonator de campanii la Greenpeace România.

    Aşadar, chiar şi cu zeci de zile pentru care nu s-au comunicat date, limita anuală pentru 2019 a fost oricum depăşită în centrul oraşului.

    Mai mult, pentru anumite zile din 2019, potrivit datelor publicate prin sistemul de monitorizare – gestionat de Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului – valorile de poluare au fost aproape duble faţă de limita admisă.

    Potrivit lui Alin Tănase, în ceea ce priveşte poluarea cu dioxid de azot, valorile anuale au fost depăşite şi la B3 şi la B6, în anii trecuţi (inclusiv 2018), şi este de părere că şi pentru acest an se vor depăşi normele admise.

    Cum se face monitorizarea în aceste staţii, şi mai ales de ce există întreruperi, explică Gabriel Ciuiu, şef serviciu Monitorizare şi Laboratoare în cadrul Agenţiei pentru Protecţia Mediului Bucureşti:

    „Avem în toate staţiile de monitorizare din Bucureşti metoda gravimetrică, care presupune că se face aspiraţie automat în filtre, şi se cântăreşte ulterior nivelul de concentraţie în laborator. Asta înseamnă că noi mergem la două săptămâni la fiecare staţie şi ridicăm aceste filtre. Fiind această metodă de analiză, datele gravimetrice de PM10 sunt disponibile pe site la aproximativ trei săptămâni de la recoltare”, explică Ciuiu, pentru MEDIAFAX.

    Reprezentantul de la Protecţia Mediului recunoaşte că staţiile se şi blochează.

    „Mai există perioade în care se blochează magazia, şi atunci această perioadă de două săptămâni este pierdută. Se blochează, este un prelevator automat, unde se pun filtrele, iar la ora 12 noaptea prelevatorul ia un alt filtru şi îl pune la aspirat, şi tot aşa, după 24 de ore, se trece la un alt filtru. Dacă din diverse motive un filtru se blochează în sistem, nu avem ce face”, mai spune Ciuiu, care precizează că, în ciuda faptului că sunt zile „sărite”, datele sunt suficiente pentru o medie anuală.

    Curios este însă şi faptul că staţia de la Cercul Militar, de pe Calea Victoriei, este acoperită de mai mulţi arbuşti, aşa cum se poate vedea şi din imaginile surprinse de reporterii MEDIAFAX.

    „Faptul că staţia de la CCA este acoperită de câţiva copaci este o problemă. Mie îmi este destul de clar că acei copăcei nu au ce căute în faţa staţiei, pentru că blochează fluxul de aer care ar trebui să circule liber şi să ajungă la filtrele de recoltare”, mai spune Alin Tănase.

    Până la scăderea nivelului de poluare din Bucureşti, care nu se poate face decât cu politici drastice din partea Municipalităţii, cetăţenii oraşului sunt expuşi la riscuri mari de îmbolnăvire.

    „Afectarea este în principal pe bolile respiratorii şi pe bolile cardiovasculare, în sensul că la capitolul boli respiratorii se agravează şi creşte riscul agravării, ale astmului bronşic şi ale emfizemului pulmonar. Creşte riscul de infecţii respiratorii, exacerbări ale acestor boli. Poluarea este factorul doi în generarea cancerului pulmonar, după fumat, tabagism, deci poate avea şi influenţa asta. Iar în privinţa bolilor cardiovasculare, în special pentru pacienţii care sunt cu boli coronariene, poate să aducă agravări ale acestora”, a explicat, pentru MEDIAFAX, dr. Florin Mihălţan, medic pneumolog.

    De altfel, avertizări în acest sens sunt publicate şi pe site-ul Reţelei de Monitorizare, unde se specifică faptul că cei care au cel mai mult de suferit din cauza poluării sunt copiii.

    „Copiii cu vârsta mai mică de 15 ani inhalează mai mult aer, şi în consecinţă mai mulţi poluanţi. Ei respiră mai repede decât adulţii şi tind să respire mai mult pe gură, ocolind practic filtrul natural din nas. Sunt în mod special vulnerabili, deoarece plămânii lor nu sunt dezvoltaţi, iar ţesutul pulmonar care se dezvoltă în copilărie este mai sensibil (…). Expunerea pe termen lung la o concentraţie scăzută de pulberi poate cauza cancer şi moartea prematură”, se arată pe portalul de monitorizare a calităţii aerului.

    Principalele surse de poluare cu particule în suspensie în oraşe sunt activitatea industrială, sistemul de încălzire a populaţiei sau centralele termoelectrice. Traficul rutier contribuie la poluarea cu pulberi produsă de pneurile maşinilor atât la oprirea acestora, cât şi datorită arderilor incomplete.

  • Ţara unde statul este obligat să dea despăgubiri cetăţeniilor afectati de poluarea masivă a aerului şi a apei. Decizia luată de Curtea Supremă

    Curtea Supremă din India a declarat că cetăţenii vor avea dreptul la despăgubiri dacă statul nu va reuşi să le asigure puritatea aerului şi a apelor, transmite The Guardian.

    Material scris de Ioana Petcu

    Statelor Punjab, Haryana, Delhi and Uttar Pradesh li s-a delegat responsabilitatea de a compensa milioane de vieţi afectate de smogul toxic omniprezent în Delhi. Poluarea a devenit atât de nocivă încât se spune că unele zone ar trebui mai degrabă distruse pentru a feri oamenii de suferinţa prelungită a unor boli precum cancerul.  

    Autorităţile statelor indiene au un termen de şase săptămâni pentru a contesta decizia şi pentru a explica de ce nu sunt ei vinovaţi pentru eşecul luptei împotriva poluării, spune The Guardian.

    Luna aceasta, în Delhi s-a înregistrat una dintre cele mai toxice perioade, poluarea atingând cote alarmante.  Curtea Supremă îşi justifică decizia spunând  că drepturile omului sunt puse în pericol şi că sunt necesare acţiuni radicale.

     

  • Bursele ANIS 2019: Cybersecurity, IoT, Machine Learning, Health Tech, FinTech, Big Data, tehnologii inovatoare introduse deja în curricula anului universitar 2019-2020

    ANIS, Asociaţia Patronală a Industriei de Software şi Servicii, a premiat joi, 21 noiembrie, în cadrul celei de-a doua ediţii a Galei Bursele ANIS, 12 proiecte inovatoare propuse de cadre didactice tinere, ce predau în cadrul unora dintre cele mai mari centre universitare din România, respectiv Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, Universitatea Tehnică din Cluj Napoca, Universitatea din Bucureşti, Universitatea Politehnică din Bucureşti (UPB), Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi din Iaşi, UNATC I. L. Caragiale din Bucureşti, Universitatea Politehnică din Timişoara.

    Bursele ANIS reprezintă un parteneriat între industria tech şi mediul academic, care recompensează eforturile şi pasiunea cadrelor didactice tinere în adoptarea celor mai inovative cursuri şi metode de predare. La această ediţie au fost înscrise 27 de proiecte, 12 dintre acestea fiind numite câştigătoare, iar candidaţii au fost premiaţi cu câte 5.000 de euro.

    Iniţiativa Bursele ANIS a fost susţinută la această ediţie de 9 dintre cele mai puternice companii IT din Romania, organizaţii implicate activ în dezvoltarea calităţii sistemului educaţional românesc: Adobe Systems Romania, Atos, Bitdefender, Cornerstone Technologies, Deutche Bank Global Technology, Endava Romania, Enea Services Romania, Qualitance QBS, Wipro Technologies.

    „Educaţia reprezintă una dintre priorităţile ANIS la nivel naţional, un segment în care noi ne implicăm cu toate resursele, ştiind că performanţa industriei româneşti de tehnologie este strâns legată de rezultatele sistemului educaţional. Aflat la a doua ediţie, programul Bursele ANIS cunoaşte deja un real succes, drept dovadă numărul mare de proiecte înscrise în competiţie, şi ne propunem să-l dezvoltăm pe termen lung, să-l transformăm într-un exemplu de colaborare dintre companii şi mediul academic”, a declarat Gabriela Mechea, Director Executiv, ANIS.

    „Bursele ANIS sunt un stimulent extraordinar al iniţiativelor curriculare asumate de cadrele didactice din mediul viral al universităţilor româneşti. Viziunea ANIS de energizare a colaborării dintre mediul academic şi industrie, precum şi de promovare a învăţării profunde într-o eră a navigării rapide,  este cu adevărat transformativă. Este remarcabilă consolidarea acestui proiect, ce a adus un suflu nou în relaţiile dintre mediul academic şi industria IC&T. Felicitări tuturor participanţilor şi câştigătorilor!”, a menţionat Prof. Dr. Răzvan Rughiniş, Prodecan al Universităţii Politehnica Bucureşti, Facultatea de Automatică şi Calculatoare.
     
    Emanuel Onica şi Andrei Arusoaie, lectori în cadrul Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, au propus cursul Blockchain – Fundament şi Aplicaţii, pentru care au câştigat bursa FinTech oferită de Endava Romania, Ovidiu Stan, lector universitar la Universitatea Tehnică din Cluj Napoca, a câştigat bursa Cybersecurity oferită de Bitdefender, pentru cursul Securitate Digitală, Ruxandra Olimid, lector universitar la Universitatea din Bucureşti, al cărei curs Securitatea Reţelelor (SecRet) a primit bursa Cybersecurity, oferită de Enea Services Romania;

    Alexandru Radovici, lector universitar la Universitatea Politehnică din Bucureşti, a propus cursul Arhitecturi şi Servicii IoT, pentru care a câştigat bursa IOT oferită de Adobe Systems Romania, Marius Gavrilescu, lector universitar în cadrul Universităţii Tehnice Gheorghe Asachi din Iaşi, a fost premiat cu bursa Machine Learning pentru cursul Învăţare Automată oferită de Qualitance QBS, Grigore Burloiu, lector – cercetător în cadrul UNATC I.L. Caragiale din Bucureşti a primit bursa AI, oferită de Adobe Systems Romania, pentru cursul Creative Coding and Softeware Design 3 – Machine Learning, Sergiu Nisioi, asistent universitar în cadrul Universităţii din Bucureşti, a câştigat bursa Cybersecurity,  oferită de Atos, pentru cursul Laborator reţele de calculatoare. Codruţa Istin, lector universitar la Universitatea Politehnică din Timişoara, a pus bazele cursului Bioinformatica, pentru care a obţinut bursa Machine Learning, oferită de Wipro Technologies;

    Mădălin Frunzete, lector universitar la Universitatea Politehnică din Bucureşti, a câştigat bursa FINTECH, oferită de Deutche Bank Global Technology, pentru cursul Criptografie şi Protecţia Datelor (CPD), Mihai Badea, asistent universitar la Universitatea Politehnică din Bucureşti (UPB), a primit pentru cursul Ingineria Sistemelor cu Inteligenţă Artificială bursa Machine Learning, oferită de Bitdefender, Camelia Florea, lector universitar la Universitatea Tehnică din Cluj Napoca, a creat cursul Imagistică digitală pentru aplicaţii speciale (IDAS) şi a primit bursa Health Tech oferită de Cornerstone Technologies, iar Vlad Georgescu, lector universitar la Universitatea Politehnică din Bucureşti, a primit bursa IoT, oferită de Atos, pentru cursul Senzori şi circuite de condiţionare a semnalelor, prin intermediul căruia studenţii pot înţelege mai bine funcţionarea de ansamblu a unui sistem de tip IoT, în mod practic.

    20 ani de activitate în România. Înfiinţată în anul 1998, ANIS reprezintă interesele companiilor IT româneşti şi sprijină dezvoltarea industriei locale de software şi servicii, creşterea atât a companiilor implicate în proiecte de externalizare, cât şi a celor care generează proprietate intelectuală, prin crearea de produse.
    Peste 130 de membri. În cadrul ANIS sunt reunit atât companii cu capital românesc sau străin, mici sau multinaţionale, cu sedii în toate marile centre IT din ţară, ceea ce asigură asociaţiei reprezentativitate la nivel naţional.
    Peste 38.000 de angajaţi. Membrii ANIS generează un număr semnificativ de locuri de muncă înalt calificată în societate.
    Peste 2,5 miliarde de euro cifra de afaceri. Veniturile anuale cumulate ale membrilor, plasează ANIS în zona actorilor cheie în ceea ce priveşte amprenta economică în plan local.
     


     

  • Călătoriile la Business Class, mărul discordiei în industria aviatică: Directorul executiv de la Wizz Air dă vina pe business class pentru scandalul emisiilor de carbon

    Potrivit Bloomberg, Wizz Air, compania aeriană low-cost cu cea mai rapidă creştere din Europa, a pornit o dispută cu companiile full-service pe tema emisiilor de carbon, declarând că rezistenţa acestora cu privire la scăderea preţurilor pentru zborurile la business class reprezintă principala problemă a industriei pe care o semnalează campaniile de mediu.

    „Companiile aeriane precum Deutsche Lufthansa îşi pun baza în zborurile corporate, zboruri ce implică emisii de CO2 cu mult peste medie, iar avioanele folosite sunt vechi şi uzate”, a declarat Jozsef Varandi, directorul executiv de la Wizz Air.

    Şeful companiei Deutsche Lufthansa, Carsten Spohr, a declarat la rândul său că zborurile low-cost sunt iresponsabile din punct de vedere ecologic şi fac din aviaţie o ţintă sigură a criticilor.

    „Vorbeşte numai prostii. Modelul companiilor high-cost se bazează pe transportul a cât mai multe persoane la business class, iar prin simplul fapt că transporţi din ce în ce mai mulţi oameni deodată nu poate decât să dăuneze mediului”, a declarat Varandi.

    Wizz Air emite 50 de grame de carbon pentru fiecare pasager, în comparaţie cu 90 de grame, cât emite o companie full-service, după spusele lui Varadi, care a mai spus că vrea să tragă un semnal de alarmă în industria transportului aerian într-un moment în care înclinaţia ţărilor în curs de dezvoltare spre zbururi mai ieftine scoate la iveală „aroganţa Europei de Vest”. Varadi a mai declarat că oamenii din Vest zboară de cel puţin cinci ori mai mult decât cei din Estul continentului.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Surpriză majoră: Ludovic Orban vrea să reintroducă taxa de primă înmatriculare

    Premierul Ludovic Orban a declarat, joi, că Guvernul lucrează la introducerea unei taxe pentru maşinile la prima înmatriculare, care va fi percepută ca o taxă de poluare. El a susţinut că Executivul trebuie să se asigure că măsurile vor fi acceptate de Comisia Europeană.

    „Trebuie să fie percepută ca o taxă de poluare şi cuantumul taxei să depindă de cantitatea de noxe care sunt eliberate în atmosferă. Formulele care au fost îbcercate au intrat în contradicţie cu reglementările la nivel european. Taxele indirecte trebuie să respecte normele UE. Aceasta este taxă indirectă. Ea poate fi gândită şi ca un impozit pe proprietate variabil, dar şi aici există riscul să contravenim principiului că o taxă depinde de valoarea unui bun şi repet când vom ajunge la o formulă care să fie acceptată la nivelul CE vom anunţa”, a spus Ludovic Orban, la preluarea mandatului de ministru al Mediului de către Costel Alexe.

    Premierul a susţinut că Guvernul vrea să analizeze bine măsurile care vor fi luate, astfel încât să fie acceptate de Comisia Europeană.

    „Decât să venim cu o taxă, ca să mai luăm nişte bani de la proprietarii de maşini, apoi să îi dăm înapoi, mai bine măsurăm de şapte ori şi să fim siguri că ceea ce stabilim va fi acceptat la nivelul UE”, a subliniat Orban.

  • ​Cum arată mediul antreprenorial al IMM-urilor după primele şase luni ale anului 2019: Creşte numărul de companii înfiinţare şi scade cel al suspendărilor

    După primele şase luni ale anului 2019, în comparaţie cu aceeaşi perioadă a anului 2018, mediul antreprenorial a înregistrat o creştere în ce priveşte înfiinţarea de companii mici şi mijlocii şi a radierilor, dar o scădere în ce priveşte numărul de dizolvări şi suspendări, conform datelor Oficiului Naţional al Registrului Comerţului (ONRC), interpretate şi centralizate de REGnet.ro, companie specializată în înfiinţări şi modificări de SRL şi PFA.

    Astfel, numărul înfiinţărilor de companii mici şi mijlocii a crescut în prima jumătate a anului în curs cu aproape 10% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, respective 1 ianuarie-30 iunie 2018.

    Potrivit datelor, numărul societăţilor cu răspundere limitată (SRL) esteîn prezent  de 54.515, faţă de 45.276 în anul 2018. Totuşi, numărul de PFA-uri (persoană fizică autorizată), a înregistrat anul acesta o scădere, ajungând la 14.570, în scădere faţă de 2018 care a cumulat un număr de 14.739.

    Judeţele care au progresat cel mai mult în ce priveşte înmatriculările de profesionişti sunt: Gorj (Ă72,97%), Prahova (Ă50,96%), Braşov (Ă46,65%), Bacău (Ă45,70%) şi Neamţ (Ă44,88%).

    Pe de altă parte, o scădere se înregistrează la nivelul Capitalei, respectiv de -11,35%, de la 10.136 de antreprenori în 2018, la 8.986 de antreprenori la început de drum în 2019, arată datele centralizate de REGnet.ro.

    În ce priveşte dizolvările, numărul acestora a scăzut cu aproimativ 10,47% la jumătatea anului 2019

    în comparaţie cu jumătatea anului 2018, respectiv 16.626 anul acesta faţă de 18.570 anul trecut. Judeţele care au progresat cel mai mult în acest sens au fost: Botoşani (-45,71%), Neamţ (-42,24%), Olt (-40,43%), Hunedoara (-35,45%) şi Mureş (-32,93%).

    Totuşi, o creştere semnificativă se înregistrează la nivelul judeţului Caraş-Severin, respectiv de Ă87,68%, de la un număr de 138 în 2018, la un număr de 259 anul acesta.

    De altfel, un trend descendent se regăseşte şi în cazul suspendărilor, unde numărul acestora a scăzut cu aproximativ 21% în prima jumătate a anului 2019 în comparaţie cu aceeaşi perioadă a anului trecut. Astfel, în primele şase luni ale anului 2019 s-a înregistrat un număr de 7.601 suspendări, faţă de 9.618 în anul 2018. Cele mai performante judeţe în acest sens au fost: Galaţi (-36,54%), Bucureşti (-36,40%), Satu Mare (-31,42%), Ialomiţa (-31,37%) şi judeţul Ilfov (-30,71%).

     

  • Răsturnare de situaţie: Motoarele maşinilor electrice ar putea genera probleme pentru mediul înconjurător

    Motoarele maşinilor electrice ar putea genera o serie de probleme pentru mediul înconjurător, în condiţiile în care acumulatorii puternici utilizează litiu, iar necesarul de electricitate va creşte şi probabil va proveni din surse fosile, arată un reportaj realizat de BBC.

    Sunt maşinile electrice atât de ecologice cum aţi crede?

    Conform estimărilor Agenţiei Internaţionale pentru Energie, până în anul 2030, peste 125 de milioane de vehicule electrice vor fi înmatriculate în întreaga lume. Dar de unde provine litiul utilizat în acumulatorii acestor vehicule?

    Cele mai mari stocuri de litiu sunt în Munţii Anzi. În Argentina, în provincia Jujuy există o serie de proiecte de extragere a litiului, contestate masiv de populaţiile indigene, care, la fel ca şi grupurile ecologice, sunt preocupate de consumul mare de apă necesar operaţiunilor de extracţie într-o regiune foarte aridă.

    “În nord-vestul Argentinei, apa este expusă riscurilor majore. Proiectele de extragere a litiului necesită mult mai multă apă decât există aici”, afirmă Pia Marchegiani, un activist pentru mediu din cadrul organizaţiei FARN.

    Din zona Jujuy au fost extrase 14.000 de tone de litiu în anul 2018. Oamenii de ştinţă afirmă că pentru procesare a fost utilizată cantitatea de 420 de milioane de litri de apă potabilă.

    Guvernul provinciei argentiniene Jujuy susţine că nu există nicio problemă privind resursele de apă potabilă.

    “Oamenii trebuie să fie foarte confortabili cu ideea achiziţionării de maşini electrice fabricate folosindu-se litiu din Argentina”, susţine Miguel Soler, secretarul de stat argentinian pentru Minerit.

    Oamenii de ştiinţă avertizează că litiul nu este singura problemă de mediu asociată motoarelor electrice. “Trebuie să vedem imaginea completă. Nu trebuie să ne concentrăm doar pe maşină şi pe baterie, ci trebuie să ne gândim şi de unde provine electricitatea pentru încărcarea bateriilor. Este energie regenerabilă ori este curent electric produs din combustibili fosili?”, declară Victoria Flexer, un profesor de Electrochimie citat de BBC.