BusinessMagazin

Tag: lux

  • Care sunt cele mai luxoase hoteluri din lume şi ce facilităţi oferă

    1. Emirates Palace, Abu Dhabi

    Construcţia a costat aproape 3 miliarde de dolari. Hotelul are 394 de camera şi suite, 40 de săli de conferinţă, o plajă cu nisip alb, o mulţime de piscine, fântâni şi spa-uri somptuase şi candelabre cu peste 1000 de cristale Swarovski.

    2. Rancho Valencia Resort & Spa, California

    Rancho Valencia este situat la 25 de mile nord de San Diego, la doar o jumătate de oră cu maşina de Aeroportul Internaţional San Diego şi la 17 mile sud de Aeroportul McClellan-Palomar şi uşor accesibil de pe autostradă în orice direcţie. Pasionaţii de automobile pot „zbura” pe şoselele din preajma hotelului în ultimele modele Porsche, puse la dispoziţia lor de unitatea hotelieră. Şi nu doar într-o scurtă tură prin parcare – acestea pot fi testate chiar şi patru ore.

    3. The Westin Excelsior, Roma

    Contruit în 1906, The Westin Excelsior Rome are un istoric impresionant în cartierul Via Veneto. Deşi cele mai multe camere sunt accesibile ca preţ, „piesa de rezistenţă” este Villa La Cupola Suite, care a fost renovată cu o investiţie de 7 milioane de dolari. Această suită de lux are două etaje, fiind cea mai mare suită din Italia. Mobilată în stil clasic imperial, dispune însă de gadgeturi moderne de înaltă tehnologie, este acoperită de cupole împodobite cu fresce manuale, având propria zonă privată de fitness, jacuzzi şi o sală de mese formală.

    4. Burj Al Arab, Dubai

    Arhitectura uimitoare a hotelului Burj Al Arab din Dubai îl face una dintre cele mai fotografiate atracţii din lume. Toate camerele sunt de fapt apartamente de lux, care se întind pe două etaje, cu priveşişti incredibile. Dincolo de facilităţi precum heliportul şi terenul de tenis de pe acoperiş, acesta oferă o gamă largă de restaurante în stil futurist dar şi alte opţiuni pentru viaţa de noapte. Clienţilor li se acordă, bineînţeles, o atenţie deosebită. Printre dotările extraordinare se numără check-in-ul on-line, un majordom aflat la dispoziţia acestora 24/7 şi o flotă Rolls Royce-uri condusă de un şofer personal, toate pentru o clientelă VIP constând de multe ori în membri ai familiilor regale.

    5. The Plaza, New York

    The Plaza este adesea cea mai bună alegere pentru clienţii VIP care vizitează New York-ul, în special Suita Royal cu trei dormitoare, decorată în cel mai opulent stil clasic. Aceasta are o sală de servit masa pentru 12 persoane, bibliotecă, o sală de gimnastică, un pian imens, bucătărie completă (pentru bucătari personali), fiind deservită de un lift privat. Serviciul majordomilor este, de asemenea, inclus. Construită în 1907, structura iconică a fost desemnată ca punct de interes naţional în 1969.

  • Pe ce „se bat” miliardarii. Frigidere, mingi şi jocuri de lux

    Printre astfel de produse se numără palete de ping-pong de la Tiffany and Co cu un preţ de 700 de dolari, minge de baschet Chanel (2.300 de dolari), clips pentru bani sub formă de agrafă de birou de la Prada, set de Jenga (joc cu piese dispuse sub forma unui turn pe care jucătorii trebuie să le extragă una câte una fără să-l dărâme) de la Louis Vuitton (Monogram Tower, circa 3.000 de dolari) ori frigider Smeg pictat manual realizat în colaborare cu Dolce & Gabbana (de la 30.000 de dolari), scrie The Independent.

  • Ce se ascunde în spatele bogăţiei de pe Internet. Secretul din spatele unor imagini postate pe Instagram – GALERIE FOTO

    Ruşii care vor să se laude cu stilul de viaţă luxos pot să închirieze un avion privat (care nu se ridică de la sol) pentru a-şi face fotografii pe care apoi să le distribuie pe reţelele de socializare.

    Astfel, doritorii vor putea închiria un avion timp de două ore pentru 14.000 de ruble (în jur de 244 de dolari) şi au la dispoziţie şi un fotograf sau pot plăti mai puţin (11.000 de ruble sau 191 de dolari) doar pentru avion. Preţul creşte când este vorba de o filmare şi ajunge la 25.000 de ruble (434 de dolari). De asemenea, compania Private Jet Studios pune la dispoziţie şi o echipă de de machiaj, contra cost.

    Asftel, ruşii, doritori de a duce o viaţă de lux, se pozează bând şampanie, în timp ce se prefac că admiră priveliştea de la înălţime.

    Cei care apelează la astfel de servicii sunt cei care vor să adune fani ca apoi să poată obţine contracte de publicitate. 

  • Om bogat, caut ecosistem pentru casă

    Nu se mai cer simple acvarii în care pot fi urmăriţi înotând voioşi peştii, acestea trebuie să fie deosebite, adevărate opere de artă cu mici peisaje subacvatice pline de viaţă, susţin firmele care proiectează şi realizează aşa ceva, scrie Mansion Global. Închise în sticlă sau plexiglas se află minisculpturi printre care plutesc peştii ori recifuri vii cu tot cu ecosistemul lor de crabi, corali, castraveţi de mare şi scoici, ceea ce asigură un spectacol vizual în continuă schimbare.
    Realizarea unei asemenea lucrări de artă acvaristică poate costa de la 10.000 la 1,5 milioane de dolari, preţ în care nu intră şi vieţuitoarele care o vor popula, iar întreţinerea lunară a unui asemenea capriciu se situează la sume cuprinse între 300 şi 35.000 de dolari. Printre cei care vor să se relaxeze admirând un petic de viaţă subacvatică se numără doctori, directori de companii sau fonduri de hedging, vedete ale micului şi marelui ecran ori bancheri. Acvariile de lux se pot instala fie în piese de mobilier cum ar fi dulapuri, fie ca elemente separate în încăperi, de la sufragerie la pivniţa de vinuri. Pot fi montate într-o zonă a unei încăperi sau de jurul împrejurul acesteia, iar unora le plac atât de mult acvariile încât vor câteva prin casă şi prin curte. Există şi cereri de instalare la intrarea în garajul în care clientul îşi ţine maşinile din colecţia sa de care este cel mai mândru, cum ar fi Bugatti sau Ferrari, ori în spaţii în care pot fi admirate şi din lateral, cât şi de sus. 

  • Cum arată primul tren de lux din România. “Chiar nu merită oboseala şi riscul de a face 7-8 ore pe drum, cu maşina”

    Astra Vagoane Călători a prezentat la începutul lui 2017 primul tren de lux fabricat la Arad, Transcarpatic. Trenul are vagoane de lux şi de clasă, cuşetă, şi a preluat de la modelele de vagoane pentru export tipul de grup sanitar.

    Pe Facebook, Mihaela Nedelcu Luncan a adăugat fotografii cu mesajul: „Cu Transcarpatic. Foarte tare trenul ăsta privat! Chiar nu merită oboseala şi riscul de a face 7-8 ore pe drum, cu maşina. Din păcate, nu circulă decât pe rutele Bucureşti-Braşov-Sighişoara-Alba Iulia-Deva-Arad şi Bucureşti-Constanţa şi retur.

    E super-curat şi super-elegant, iar preţurile sunt comparabile cu ale cfr-ului. Pentru cei foarte pretenţioşi, la clasa I cabinele sunt cu unul sau două paturi şi au toaleta proprie. Dar ce mi s-a părut extraordinar a fost atitudinea stewardului: “Bună dimineaţa, doamnă! Cum aţi dormit? Vă servesc cu o cafeluţă?” Şi… mi-a adus cafeaua, la cabină, pe tavă din inox”.

    Astra Vagoane Călători a fost înfiinţată în anul 1998 prin desprinderea din fabrica de vagoane Astra Arad.

  • Cum a reuşit o familie din Singarpore să câştige 166 milioane de dolari intr-o singură zi

    Acţiunile City Development Ltd, companie din zona imobiliară deţinută de familia Kwek din Singarpore au crescut cu 6,1% luni, iar asta s-a tradus în 166 milioane de dolari adăugaţi la averea familiei.
     
    Deşi suma nu înseamnă foarte mult pentru miliardarii din familia Kwek, ea este totuşi suficientă pentru a cumpăra 8 apartamente de lux, de tip penthouse, în noul complex rezidenţial construit în Singapore, scriu cei de la Bloomberg.
     
    Complexul, denumit Boulevard 88, se află în apropierea Orchard Road, district din Singapore cunoscut pentru brandurile de lux care şi-au deschis aici magazine.
     
    Potrivit publicaţiei citate, familia Kwek deţine 49% din acţiunile dezvoltatorului imobiliar City Development Ltd.

  • Caritate de lux

    În această din urmă categorie se înscriu magazinele în care se comercializează articole, în special vestimentare, second-hand sau, mai rar, chiar noi, oferite de cei care nu mai au nevoie de ele.

    La un astfel de magazin se pot găsi chiar şi rarităţi de lux, iar cei care le cumpără pot astfel să împace bucuria găsirii unui obiect cum puţină lume mai are cu sentimentul de bine pe care li-l dă ideea că achiziţionându-l au făcut o faptă bună. Pentru a atrage mai mulţi clienţi, magazinele de caritate care vând obiecte de lux încearcă să scape de imaginea de spaţiu înghesuit în care lumea se calcă pe picioare şi diverse articole ajung trântite pe jos, reinventându-se, scrie The Telegraph.

    O propunere de magazin caritabil luxos vine de la magazinul londonez Harrods sub denumirea de Fashion Re-Told, acesta funcţionând doar o lună, într-un spaţiu atent amenajat încât să pară foarte aerisit, şi comercializând articole vestimentare şi accesorii de lux donate de aşa-numiţi prieteni ai brandului şi reparate de Harrods ori unele nepurtate puse la dispoziţie chiar de case de modă.

    Toate produsele destinate vânzării în scopuri de binefacere au fost uşor vizibile, clienţii netrebuind să caute prin rafturi sau pe umeraşe şi putând pleca acasă cu haine sau accesorii de la Prada, Bottega Veneta, Stella McCartney sau Hermes. O altă soluţie o reprezintă evenimentele la care se adună creatori ori jurnalişti de modă, dar nu numai, care vând produse din colecţiile sau garderobele lor direct din portbagajul maşinii sau pe tarabe lângă acesta, de la care cumpărătorii pot pleca acasă cu o „captură” impresionantă.

  • Femeia care a câştigat 2,5 milioane de lire la loterie, dar acum trebuie să plătească mai mult decât dublu. Care e explicaţia

    În urma unei investigaţii efectuate de Agenţia Naţională pentru Criminalitate, Amanda Nuttall, în vârstă de 45 de ani, care a primit banii în urmă cu 11 ani, şi alte două persoane trebuie să renunţe acum la 11 proprietăţi, inclusiv la un cunoscut hotel – White Horse – din localitatea Romsey, Hampshire.

    Ancheta pornită în urmă cu opt ani a constatat că omul de afaceri Jonathan Nuttall, soţul Amandei Nuttall, este vinovat de spălare de bani. El a fost, de asemenea, acuzat că a plasat o cantitate considerabilă din avere pe numele partenerului său. Cuplul a dus o viaţă de invidiat, cu sesiuni de shopping în lanţuri de haine şi bijuterii de lux şi petreceri extravagante. Şi-au cumpărat, de asemenea, o locuinţă luxoasă cu piscină şi şi-au trimis copiii la şcoala privată Stowe din Buckinghamshire, ale cărei taxe costă anual 38.000 de lire sterline. Cu toate acestea, nu este clar dacă banii cheltuiţi au fost obţinuţi din spălare de bani.

    Ca urmare a investigaţiei NCA, 11 proprietăţi, inclusiv hotelul White Horse din Hampshire, vor fi predate în cadrul înţelegerii, iar doamna Nuttall va trebui să plătească acum active în valoare de 6 milioane de lire sterline, împreună cu doi dintre asociaţii săi.

    Andy Lewis, şeful NCA, a declarat că Jonathan Nuttall a acumulat o bogăţie considerabilă din surse suspectate ca fiind ilegale. El a spus: „Bărbatul nu este parte în proces, iar acest lucru se datorează faptului că şi-a structurat afacerile astfel încât să nu deţină el însuşi niciuna din proprietăţile recuperabile, lăsând totul în numele soţiei şi al altora.”

    „Recuperarea activelor care au fost obţinute ilegal este o prioritate pentru NCA şi suntem mulţumiţi că angajamentul nostru faţă de această investigaţie în ceea ce îl priveşte Nuttall şi pe asociaţii săi a fost plătit în acordul acestei soluţionări.

  • Cine este omul care a creat uniformele NAZISTE şi cum a clădit o companie de miliarde cu prizonieri francezi sau polonezi in timpul războiului

    Fondată în urmă cu aproape un secol de antreprenorul german cu acelaşi nume, compania de modă Hugo Boss a avut de parcurs un drum lung, presărat cu controverse, înainte de a se transforma în brandul de lux cu venituri de peste 2,7 miliarde de euro din prezent.

    Hugo Ferdinand Boss s-a născut pe 8 iulie 1885 în Metzingen, Germania, şi a fost cel mai tânăr dintre cei cinci copii ai Luisei şi ai lui Heinrich Boss. Între 1903 şi 1905 a urmat serviciul militar. La întoarcere, a lucrat într-o ţesătorie în Konstanz. În 1908 antreprenorul a moştenit magazinul de lenjerie al părinţilor săi şi, în acelaşi an, s-a căsătorit cu Anna Katharina Freysinger, cu care a avut o fiică. În 1914, Boss a fost mobilizat în armată şi a servit în Primul Război Mondial, cu rangul de caporal. În 1923 Boss şi-a fondat propria companie de retail vestimentar în Metzingen, iar un an mai târziu a pus bazele unei fabrici. Iniţial, compania a produs tricouri şi jachete, apoi uniforme de lucru, echipament sportiv şi pelerine de ploaie.

    Boss s-a alăturat partidului nazist în 1931, cu doi ani înainte ca Hitler să vină la putere. După aceea, compania a fabricat şi uniforme pentru organizaţiile paramilitare naziste SA şi SS, pentru organizaţia hitleristă de tineret Hitlerjugend, pentru angajaţii poştei şi cei ai căilor ferate, iar mai târziu, pentru Wehrmacht, armata Germaniei naziste. Unii angajaţi ai companiei se spune că erau prizonieri francezi sau polonezi, forţaţi să muncească. În 1999, o serie de avocaţi americani ai supravieţuitorilor Holocaustului aveau să pornească un proces legal împotriva companiei Hugo Boss, acuzând-o că a folosit sclavi în timpul războiului. Compania şi-a prezentat scuzele faţă de folosirea abuzivă a 140 de muncitori polonezi şi 40 francezi.

    După cel de-al Doilea Război Mondial, odată cu procesul de denazificare, Boss a fost etichetat drept activist, susţinător şi beneficiar al naţional-socialismului, ceea ce a dus la o amendă grea, eliminându-i de asemenea dreptul de vot şi de a conduce o afacere. Cu toate acestea, hotărârea iniţială a fost atacată în instanţă, iar Boss a primit o pedeapsă mai puţin severă.

    Totuşi, din pricina efectelor interdicţiei, antreprenorul a fost nevoit să cedeze conducerea companiei ginerelui său, Eugen Holy. Antreprenorul a murit din cauza unui abces dentar pe 9 august 1948. În 1950, compania Hugo Boss a primit prima comandă pentru costume pentru bărbaţi, ceea ce a dus la o extindere a echipei la 150 de angajaţi până la sfârşitul anului. În 1969, Eugen Holy s-a retras la rândul său, lăsând compania fiilor săi, Jochen şi Uwe, care au început dezvoltarea internaţională.

    Compania a devenit marcă înregistrată în 1977. În 1984, a apărut primul parfum marca Boss. Acest lucru a ajutat compania să înregistreze creşterea necesară pentru a fi listată la bursa din Frankfurt în anul următor. În 1989 compania a fost cumpărată de grupul japonez Marzotto, care a achiziţionat o participaţie de 77,5% pentru suma de 165 milioane de dolari în 1991, doi ani mai târziu introducând mărcile Hugo şi Baldessarini.

    În prezent, compania este deţinută de grupul Valentino SpA. Hugo Boss are venituri de peste 2,7 miliarde de euro şi circa 14.500 de angajaţi, activând în peste 6.100 de puncte de vânzare în 124 de pieţe, cu fabrici în ţări precum Turcia, Polonia, Italia, Franţa, Germania şi SUA. Hugo Boss AG deţine în mod direct peste 364 de unităţi, 537 de magazine monobrand şi peste 1.000 de francize proprii. În România, brandul german a reintrat anul trecut, adus în sistem de franciză de antreprenorul Adrian Antonio Gică, fiind la a treia încercare pe piaţa locală. 

  • Românul care construieşte case de lux pentru englezi – VIDEO

    Afacerea îşi are rădăcinile nu în România, ci în Marea Britanie, însă fondatorul acesteia nu a părăsit complet mediul românesc de afaceri, aşa că încearcă să aducă şi aici, pas cu pas, ideile aplicate pe pământ englezesc. Chiar şi Barack Obama a înnoptat în una din cabanele concepute de Ionuţ Sănducu, iar românii par să fi prins şi ei gustul caselor din lemn.

    În 2014 a realizat primul său proiect – zece case de lemn sub numele Hunter Lodges, care aparţin hotelului şi centrului de golf de cinci stele Celtic Manor din Ţara Galilor. Ce au special casele Honka? La bază, lemnul este elementul-cheie care le diferenţiază de casele obişnuite, din BCA ori cărămidă. Pereţii, uşile, podelele, toate gravitează în jurul acestui material – lemnul, despre care se spune că „poluează” mai puţin viaţa locatarilor decât cele clasice.