Tag: lectura

1. Băieţii pleacă mai târziu de acasă şi fetele mai devreme.
Conform unor date de la Institutul Naţional de Statistică citate de Hotnews, jumătate dintre bărbaţii români cu vârsta între 30 şi 34 de ani locuiesc cu părinţii.
De asemenea, sunt peste un milion de români, băieţi şi fete, cu vârsta între 29 şi 34 de ani care stau cu părinţii.
Iar această tendinţă este de creştere.
Acum 20 de ani, doar trei din zece bărbaţi români locuiau cu părinţii, iar astăzi sunt 5 din 10.
Faptul că băieţii stau mai mult cu părinţii însemnă o modificare socială importantă, care va însemna o lipsă de cerere pe piaţa imobiliară.
Daniel David, cel mai cunoscut psiholog român, spune, citat de Hotnews: Cauza principală pentru care băieţii stau mai mult cu părinţii este cea economică, adică nu au bani pentru chirie sau pentru rata unui apartament. Ponderea ratei pentru un apartament dintr-un salariu mediu a scăzut la 60%, faţă de 250% acum 10 ani.
Eu cred mai degrabă că bărbaţii preferă confortul din familie, rufele călcate, masa pusă şi să-şi păstreze banii lor. Dar mai mult decât atât, având mult mai multe opţiuni feminine şi multe prejudecăţi care s-au eliminat, preferă să nu-şi asume prea multe responsabilităţi.
2. Fetele pleacă de acasă mult mai repede, în jurul vârstei 25,8 ani, conform datelor Eurostat, în timp ce băieţii pleacă la 30,3 ani.
Asta înseamnă că fetele încep să-şi caute unde să stea mult mai devreme şi dacă găsesc un job bun se gândesc mai degrabă să-şi cumpere un apartament, decât să stea în chirie, ca o măsură de siguranţă şi de independenţă.
În aceste condiţii, dezvoltatorii trebuie să se gândească cum proiectează viitoarele locuinţe, astfel încât să acomodeze „mai multe dulapuri în casă”.
Pentru că băieţii preferă să rămână acasă la mama, fetele vor locui mai degrabă singure.
În aceste condiţii, o soluţie pe care am dat-o unor designeri era de a face dulapuri de haine şi de valize (toată lumea vrea să călătorească acum) pe holul de la scara blocului. Deci designul şi siguranţa apartamentelor trebuie făcute mai degrabă pentru fete decât pentru băieţi.
3. Prima căsătorie a ajuns la vârsta de 33 de ani, faţă de 26 de ani în 1990, conform datelor de la Statistică citate de Hotnews. Asta înseamnă că numărul celor care vor să se angajeze să cumpere o locuinţă va scădea treptat, mai ales în rândul băieţilor.
Poate nu mai are atât de mult sens din punct de vedere financiar să ai locuinţa ta, atâta timp cât nu eşti căsătorit, iar copiii nu mai apar aşa repede, ci mult mai târziu. Plus că familiile nu mai vor să facă aşa mulţi copii, de la doi în sus, pentru că simt că pierd oportunităţi în viaţă, mai ales fetele, care reuşesc să aibă joburi mai bine plătite şi pe funcţii mai mari.
Hotnews menţionează că vârsta medie a unui solicitant de credit ipotecar a crescut la 34 de ani în 2019, faţă de 27 de ani în urmă cu zece ani.
4. Angajaţii vor un job mai aproape de casă.
Conform unui studiu al eJobs, cea mai importantă platformă de recrutare online din România, aproape jumătate din angajaţi au spus că vor să schimbe jobul, 30% vor o mărire salarială, 24% vor un job mai aproape de casă, iar 22% vizează o dezvoltare profesională.
Dacă angajaţii vor să aibă un job cât mai aproape de casă şi dacă vor să-şi schimbe locul de muncă pentru acest lucru, asta înseamnă că se vor uita către zonele de dezvoltare imobiliară. Până acum se uitau după job şi nu conta cât timp făcea până la el dus-întors. Dar două ore pe zi începe să însemne mult. Asta înseamnă că dacă-şi găsesc unde să stea, atunci se vor uita şi la joburile din jur, ceea ce va schimba fluxul de interes imobiliar. 
5. Firmele cu valoare adăugată mare, care pot plăti salarii mari, dacă vor să-şi păstreze angajaţii sau să aducă alţii noi, va trebui să le ofere nu hamace şi mese de ping-pong la serviciu, ci chiar o locuinţă unde să stea.
Cred că acest trend va câştiga teren, iar aceste companii vor angaja oameni specializaţi pentru a se ocupa de această problemă: fie vor oferi angajaţilor lângă birou apartamente în care să stea cu chirie, fie vor fi un intermediar prin care le vor vinde apartmentele.
Mai mult te costă fluctuaţia de personal decât această retenţie prin care, dacă poţi să-i oferi unui angajat valoros un apartament – nu gratis – s-ar putea să câştigi mai mult. Poate aşa îi scoate mai repede pe băieţi de lângă oala cu ciorbă a mamelor.
6. Angajaţii, în special cei tineri, pe care visează toată lumea să-i angajeze, vor avea nevoie de creşe, grădiniţe şi chiar şcoală lângă birou.
Complexele de clădiri de birouri şi dezvoltatorii va trebui să aducă creşa, grădiniţa lângă locul de muncă al corporatiştilor, iar acesta va fi un criteriu extrem de important în alegerea unui job sau altul. Problema părinţilor, în special a mamelor, în ziua de astăzi este cu cine lasă copilul sau copiii atunci când sunt mici. Iar acest lucru este mai important decât un salariu.
Această cerinţă va figura tot mai mult pe lista la care se uită corporatiştii.
7. Îngheţarea chiriilor din Berlin:
Sub presiunea străzii, a noii generaţii, administraţia din Berlin, capitala Germaniei, a îngheţat chiriile pe o perioadă de cinci ani. În cea mai puternică economie a Europei numai 50% din nemţi sunt proprietari, iar restul stau cu chirie, de aceea acest lucru contează.
Sub afluxul din est şi al emigranţilor din Asia şi din Africa, preţurile locuinţelor şi chiriile din Berlin au explodat, devenind nesustenabile, având în vedere că salariile nu cresc atât de repede.
Dacă modelul din Berlin va avea succes, el se va răspândi în toată Europa. Aviz celor din Cluj, unde chiriile sunt cele mai mari din România, depăşind puterea unui salariu mediu.
Nu toată lumea este IT-ist, cu un salariu care porneşte de la 1.500 de euro. Foarte mulţi consideră că un salariu de 700 de euro, adică 3.500 de lei net, este bun, dar o chirie de 400 de euro este greu de plătit.
8. Ce se va întâmpla cu preţul apartamentelor, activele imobiliare, dacă procesul de printare de bani din lume va mai ţine un deceniu?
După cum arată lucrurile, marile bănci centrale ale lumii vor continua să printeze bani pentru a nu lăsa să intre recesiunea în oasele companiilor şi ale investitorilor. În aceste condiţii, miliardele de euro, dolari, yeni trebuie să-şi găsească o acoperire, mai ales că dobânzile sunt negative. De aceea, banii vor fi băgaţi în real estate, pe pieţele de acţiuni, şi mai puţin în investiţii reale.
Deşi cererea nu va creşte, preţurile activelor imobiliare se vor majora, pentru a acomoda banii din piaţă.
Poate aceste idei nu sunt noi, dar ele sunt prezente în viaţa noastră de zi cu zi şi vor avea un impact.