BusinessMagazin

Tag: it

  • Negustorul de date. Cine este Vlad Cealicu, românul din Craiova care a construit CryptoCompare, una dintre cele mai importante companii de date din lume

    Cei mai mediatizaţi români din lumea crypto sunt cei care şi-au lansat propriile criptomonede sau cei care au făcut milioane într-o piaţă volatilă aflată încă la început. Totuşi, unii români au intrat în acest domeniu din pasiune pentru tehnologie şi din dorinţa de a furniza un produs util, nou şi diferit faţă de competitorii lor. Unul dintre aceşti români este Vlad Cealicu, cofondator şi chief technology officer (CTO) al CryptoCompare, unul dintre cei mai mari agregatori de date şi furnizori de indici crypto din lume, evaluat la peste 50 de milIoane de dolari.

    „Îmi place să rezolv probleme”, spune Vlad Cealicu, în vârstă de 35 de ani, care s-a stabilit în Marea Britanie în urmă cu mai bine de zece ani.

    Născut în ă86 în Craiova, într-o familie de militari, el era pasionat de computere încă de când era copil. Aşa cum se întâmplă în cazul unui copil de clasa a 5-a, pasiunea lui a plecat de la jocuri şi de la posibilităţile oferite de acestea.

    „Mi-au luat ai mei calculator în clasa a 4-a, iar în clasa a 5-a nu scriam programe, dar începeam să modific diferite lucruri, dacă era un joc care te lăsa să schimbi pozele sau muzica din el. De exemplu, era un joc, Worms Armageddon, şi puteai să schimbi anumite fişiere, să pui alte fişiere de sunet, să pui alte imagini, nu scriam cod, dar modificam valori şi diferite chestii.”

    Momentul când a început să înveţe limbaje de programare a fost odată cu intrarea la liceul de informatică din Craiova, în clasa a 9-a. Ulterior, a urmat cursurile Facultăţii de Automatică, Calculatoare şi Electronică ale Universităţii din Craiova, începând din 2005.

    „Am avut colegi care s-au mutat la Bucureşti sau s-au dus la Timişoara, dar mie nu îmi place să schimb multe chestii foarte des şi prietena mea era încă la liceu, nu prea avea rost să plec. M-am gândit că oriunde o să fac facultatea o să mă joc mai mult World of Warcraft, deci nu contează”, glumeşte Vlad Cealicu.

    În perioada facultăţii a reuşit chiar să câştige şi bani din jocul numit World of Warcraft, în contextul în care vindea „aur digital” în joc împreună cu doi profesori din Horezu, jud. Vâlcea, pe care i-a cunoscut tot prin intermediul jocului.

    Când era în ultimul an de facultate la Craiova, el şi prietena lui au luat decizia de a se muta în anul următor în Marea Britanie.

    „Cristina (prietena lui Vlad, n.red.) este cu trei ani mai mică decât mine şi ea terminase liceul cu un an înainte să termin eu facultatea. A zis să încerce Dreptul în Craiova, dar la jumătatea semestrului şi-a dat seama că nu îi place şi s-a gândit să ne mutăm în Marea Britanie. S-a aliniat bine, întrucât terminam şi eu facultatea, masterul în Marea Britanie era de numai un an şi am zis «haide».”

     În 2009, la 23 de ani, Vlad Cealicu se muta în Marea Britanie alături de prietena lui, într-o mutare care avea să-i definească următorul deceniu din viaţă, dar şi direcţia în care s-a îndreptat cariera lui.

    Programul de master de la Universitatea Canterbury Christ Church l-a costat circa 4.000 de lire sterline, în contextul în care el a ajuns în Marea Britanie cu un total de 8.000 de lire sterline, bani care pot fi consideraţi un ajutor de început din partea familiei.Banii rămaşi după achitarea programului de master i-au ajuns circa 7-8 luni, însă ulterior a avut nevoie de bani.

    „Am căutat, am aplicat la nişte joburi de grădinar, dar apoi am realizat că era departe şi trebuia să iau un autobuz şi era prea mult efort. Făceam voluntariat la un fel de azil de bătrâni şi am întrebat dacă nu au ceva plătit şi mi-au zis că au un job la curăţenie.”

    Deşi acest loc de muncă a fost doar o soluţie temporară până la finalizarea programului de master, un job plătit cu 6-7 lire pe oră, Vlad îşi aminteşte că a fost „cel mai puţin stresant job pe care l-am avut vreodată”.

    În timp ce făcea curăţenie la un azil de bătrâni pentru trei ore în fiecare seară, românul a început să lucreze şi ca asistent de laborator la facultatea la care era înscris, un job care îi aducea 50 de lire pe oră, dar care îi asigura doar 3-4 ore de lucru pe săptămână.

    „Mi-au ajuns banii şi în vară am găsit un program cu facultatea să lucrez la o agenţie de turism. Era un program cumva finanţat de guvern, prin care trebuia ca cei care termină studiile să ajute anumite companii să se modernizeze. Era prin 2010 şi era vorba despre un an de internship.”

    Aici a învăţat cum să lanseze un website, cum să îl actualizeze, cum să introducă datele şi toate celelalte aspecte care au ţinut de platforma unei agenţii de turism. După un an programul era pe cale să se încheie, iar Vlad era pe cale să intre ca IT-ist într-o piaţă a muncii care iubea IT-iştii încă de pe atunci, dar într-un moment mai de început.

    „Am aplicat la mai multe joburi, cum face toată lumea din IT presupun, adică aplici la toate şi vezi ce se întâmplă. Mai ales la început, când nu ai experienţă multă, este greu în IT. Degeaba zice toată lumea vino în IT că se plăteşte bine. Se plăteşte bine, dar toată lumea vrea pe cineva cu 3-4 ani de experienţă şi era şi mai greu în 2011.”

    Faţă-n faţă cu finanţele

    După ce a trimis CV-ul către mai multe companii, Vlad Cealicu a fost contactat de ADVFN, la acel moment una dintre cele mai mari companii care furnizau date şi instrumente financiare pentru pieţele de acţiuni din întreaga lume.

    „Iniţial aveau un forum şi am început să lucrez la forum, apoi le-am făcut partea de streaming de date, am făcut mai multe. Acela a fost primul job de birou unde am lucrat cu mai multă lume, nu eram singur şi am învăţat care e faza cu managementul, cum să gestionezi oameni, cum să organizezi proiecte. Erau o grămadă de oameni deştepţi acolo şi încă ţin legătura cu ei.”

    Aici a învăţat cum funcţionează pieţele, ce înseamnă tradingul şi care sunt instrumentele financiare de pe pieţele de capital. Tot aici a auzit pentru prima dată de bitcoin, însă prima achiziţie în crypto a avut loc mai târziu. Cealicu a lucrat la ADVFN până în 2013, când a decis să urmeze o altă cale.

    „La un moment dat a plecat persoana care era chief marketing officer la ADVFN. Eu cerusem o mărire de salariu de la ei, au zis că nu au bani, iar tipul care plecase mi-a zis că poate să îmi dea mai mulţi bani dacă merg cu el. M-am întors la cei de la ADVFN şi le-am zis că o să plec şi deodată au avut bani să îmi dea mai mult.”

    Însă, în situaţia respectivă, pentru el au fost mai importante principiile decât banii, iar simplul fapt că angajatorul său „a găsit bani” atunci când el şi-a găsit altă ofertă a cântărit drept factor decisiv în plecarea sa.

    „Chiar dacă îmi daţi mai mult, din principiu nu o să stau că nu e vorba de bani, ci de faptul că m-aţi minţit. Şi ăsta este unul dintre lucrurile pe care am reuşit să nu le facem cu CryptoCompare. Plătim oamenii cât valorează şi dacă nu avem bani să le dăm nu le facem contraoferte pentru că nu ajută pe nimeni, oricum pleacă până la urmă.”

    În 2013, un alt coleg de la ADVFN s-a angajat la London School of Business & Finance (LSBF). Acesta l-a chemat pe Vlad Cealicu să meargă cu el pentru a prelua funcţia de head of software development, un fel de CTO intern, aşa cum explică el.

    Trebuie menţionat că în perioada de mai bine de un an şi jumătate în care a lucrat pentru LSBF a ajuns să cumpere şi primul Bitcoin, la preţul de 80 de lire, însă i-a pierdut pe toţi atunci când a început să investească în alte proiecte.

    Ulterior, Vlad Cealicu l-a cunoscut pe Charlie Hayter, cel care avea să îi devină prieten şi cofondator în businessul CryptoCompare. Charlie a lucrat pentru ADVFN cu câţiva ani înaintea lui Vlad, iar la scurt timp după ce s-au cunoscut cei doi s-au gândit că pot lansa o companie care să facă pentru exchange-uri de crypto ceea ce făcea ADVFN pentru Bursă, adică să furnizeze date şi instrumente financiare.

    „Să ne conectăm la toate, să luăm tranzacţiile şi ordinele şi să le listăm la noi pe site pentru că nu era nimic care să facă agregare, adică era CoinMarketCap, dar agrega altfel, mai erau câteva site-uri, dar noi ne-am gândit că dacă putem agrega toate datele şi să avem şi forum, şi ghiduri, o să fie ceva în pus faţă de ceilalţi (…) Eu am zis «OK, hai să încercăm», între timp mă plictisisem şi la LSBF, tot făceam landing pages şi baze de date pentru studenţi. Adăugam valoare dar nu mă entuziasma atât de mult munca.”

    Pe cont propriu

    În 2014, Vlad Cealicu a lansat compania alături de Charlie Hayter şi de Paul Dobre, un român din Craiova care l-a contactat pe Vlad în 2014 să lanseze o companie împreună, iniţiativă ce a sfârşit prin a se alătura în demersul care avea să devină CryptoCompare.

    „Ne-am apucat şi am lucrat şase luni, am avut 50.000 de lire sterline investiţie de la cineva pentru 5% sau 10% din companie. Am plătit salariul meu, îl plăteam şi pe Paul, dar puţin pentru că lucra din România şi nu avea cheltuieli mari, iar Charlie nu avea salariu pentru că mai avea nişte economii.”

    Întrebat cum a fost primit proiectul în piaţă, Cealicu spune că „nu prea interesa pe nimeni, era încă un site de crypto”.

    Totuşi, încetul cu încetul traficul de pe site a început să crească şi evolua în tandem cu evoluţia bitcoin.

    „Şi în 2015 când s-a lansat Ethereum au fost multe evenimente în Londra şi îi ştiam pe cei din Ethereum, am început să avem mai multe vizualizări pentru că i-am convins pe toţi care lucrau cu Ethereum să ne utilizeze API-ul. (…) Apoi a fost faza cu ICO-uri (initial coin offering), am încercat să listăm cât mai multe şi venea lumea şi se uita ce se întâmpla cu ele şi aşa am crescut.”

    Vlad Cealicu îşi aminteşte că în 2015-2016 au mai găsit o finanţare de 200.000 de lire care i-a ajutat să meargă mai departe, în contextul în care echipa era încă de doar cinci membri.

    „Ne-au ajuns banii până prin 2017, după aceea a crescut Ethereum şi au venit multe ICO-uri şi am făcut destul de mulţi bani din advertising, vreo 4-5 milioane de lire sterline într-un an. În 2018 nu am mai făcut bani aproape deloc, dar aveam banii din anul anterior.”

    Anul 2018 a adus nevoia extinderii modelului de business spre noi fluxuri de venituri, iar CryptoCompare a lansat un API care putea fi integrat de clienţii mai mari, care îşi doreau să plătească pentru date de calitate în timp real.

    Pas cu pas, clienţii mari au început să vină, de la companii crypto precum Exodus sau Blockchain.com şi până la clienţi non-crypto precum Banca Centrală Europeană, Reuters (Refinitiv), Financial Times sau chiar Bloomberg.

    Pentru toţi aceştia, CryptoCompare este un business de date, nu un business de crypto, care le furnizează diferite seturi de informaţii. Următoarele runde de finanţare au venit dinspre investitori mari, precum Bitmax, şi au dus evaluarea companiei la zeci de milioane de dolari.

    Concret, cea mai recentă rundă de finanţare a avut loc în 2021 şi s-a ridicat la 3,5 milioane de dolari, conform datelor publicate de PitchBook. Aceasta a dus evaluarea CryptoCompare la peste 50 de milioane de dolari.

    În ultimii ani, CryptoCompare a lucrat pentru a deveni un agregator şi furnizor de date pe care să se poată baza clienţi mari şi deserveşte atât clienţi corporate, cât şi guvernamentali sau clienţi de retail. Chiar şi compania de audit şi consultanţă EY, una dintre cele mai mari din lume, utilizează CryptoCompare pentru date din lumea crypto.

    „Noi în 2014 ne gândeam să ne facem exchange pentru că toată lumea făcea bani din platforme de exchange, dar pe măsură ce am discutat cu astfel de platforme am înţeles că dacă facem şi noi una nu mai putem fi companie de date pentru că o să ne anuleze toate contractele cu ele, că nu dai date la competiţie. La fel şi dacă ne facem noi un produs de taxe, atunci toţi cei care iau datele noastre pentru produsul lor de taxe nu vor mai lua de la noi şi se vor duce la un competitor. Şi mai bine ne concentrăm pe date şi pe instrumente decât pe interfeţe şi alte aspecte pe care se descurcă mult mai bine alţii să le facă. Sunt companii de taxe şi audit cu mult mai multă experienţă pe mai multe jurisdicţii şi lucrăm cu ei să integreze active crypto.”

    Compania se concentrează acum pe calitatea datelor şi pe rescrierea sistemelor care încă funcţionau dar care trebuiau actualizate.Totodată, CryptoCompare dezvoltă instrumente din ce în ce mai sofisticate, începe să furnizeze tot mai multe rapoarte de referinţă în piaţă, în timp ce lucrează mai atent pe instrumente precum opţiuni, derivate sau DeFi. Concomitent, CryptoCompare a început să realizeze diferiţi indici (index) cu mai mulţi parteneri.

    Astăzi au ajuns la peste 100 de indici, iar unul dintre ei este chiar aprobat de FCA, autoritatea pentru conduită financiară din Marea Britanie.

    „Facem din ce în ce mai mulţi indici complicaţi unde iniţial aveam un benchmark al nostru, care acum este autorizat de FCA, şi dupa aceea am început să lucrăm cu parteneri să facem mai mulţi indici unde poţi schimba metodologia, să nu fie în funcţie de capitalizare, ci de volum sau de volatilitate, etc.”

    Pentru a înţelege mai bine, CryptoCompare nu oferă efectiv o platformă prin care se poate investi, ci calculează indici împreună cu partenerii lor, pe care alţii îi pot utiliza pentru a lansa produse în sine.

    „Nu oferim platforma prin care se poate investi, noi calculăm indicele cu partenerii noştri, Envis, şi vin alţii care vor să îşi facă un ETF (exchange traded fund), îşi fac fond, le trebuie un custode, un administrator de indice, un calculator de indice, iar noi şi Envis suntem deja administrator şi calculator şi le zicem «Uite, avem noi indicele ăsta care deja face ce vreţi voi să facă, vă trebuie manager de fond şi custode şi puteţi lansa un fond de investiţii», dar nu facem asta noi.”

    Printre partenerii cu care lansează indici se numără şi bursa din Singapore sau Financial Times-Wilshire. Totodată, produsele de date oferite de CryptoCompare sunt utilizate de mai multe bănci mari, însă Vlad Cealicu nu a putut oferi nume.

    Este interesant de menţionat că produsele CryptoCompare pot fi utile chiar şi pentru ANAF-ul românesc, întrucât ar putea ajuta la monitorizarea pieţei.

    Compania a înregistrat în 2021 venituri de circa 4 milioane de lire sterline, estimează Vlad Cealicu, care astăzi mai are o participaţie de circa 20% în companie. Numărul de angajaţi a ajuns astăzi la circa 70 de persoane.

    Ca investitor, Vlad spune că are în prezent şi un portofoliu crypto personal care valorează 800.000-900.000 de lire sterline, dar care a ajuns în trecut şi la peste 1 milion de lire sterline. Totuşi, el nu tranzacţionează în mod activ. Totodată, el investeşte şi pe bursă.

     „A mers bine cu acţiunile de tehnologie anul trecut. (…) În general investesc în chestiile pe care le cumpăr. Dacă dau 80 de lire pe 10 baxuri de Cola, investesc şi 80 de lire în compania care le-a produs. Şi tot aşa. Când am făcut vaccinul Pfizer am investit şi în ei.”

    Vlad Cealicu a devenit mai cunoscut în România începând cu anul trecut, când a organizat un eveniment în parteneriat cu exchange-ul local Tokero, prin care l-a adus în România pentru prima dată pe Vitalik Buterin, cofondatorul Ethereum.

    Cealicu participă de mai mulţi ani la organizarea întâlnirilor Ethereum din Londra, unele dintre cele mai mari evenimente de acest tip din lume.

    El spune că un rol important în decizia sa de a intra în antreprenoriat l-a avut mediul din Marea Britanie, întrucât contextul pe care îl avea în Craiova în urmă cu mai bine de un deceniu nu îl încuraja într-o astfel de direcţie.

    „Eu dacă nu aş fi venit în Marea Britanie nu m-ar fi bătut niciodată gândul să îmi fac compania mea, nu e ceva la care m-aş fi gândit. E uşor să judec dacă nu am mai trăit de 12 ani în România, dar în cultura mea până la 23 de ani nu era cu antreprenoriat, era cu facultate, apoi ajungeai la o companie mare şi progresai acolo până să ajungi ceva manager. Nu m-aş fi gândit la opţiunea că fac eu o companie care ajunge să fie mare. Presupun că e şi partea cu spiritul antreprenorial pentru că în IT e greu. În România ai salarii mari în IT şi de ce să rişti să faci compania ta şi să nu meargă, când poţi lua 4.000-5.000 de euro pe lună şi să nu ai nicio grijă. Cred că asta e problema cea mai mare, plus că nu ai relaţiile şi deschiderea.”

  • Proiectul cloudului guvernamental de 500 mil. euro, cu bani din PNRR. ANIS, puternica asociaţie a firmelor de soft, acuză un „derapaj“: Statul vrea să interzică pe furiş achiziţia de servicii de cloud de la firme private. Şcolile nu vor mai putea cumpăra abonamente la Zoom sau la alte platforme în cloud după ce statul va finaliza, cu bani din PNRR, propriile centre de date

    Statul român este pe cale să legifereze, printr-un proiect de ordonanţă de urgenţă – care ar fi discutat netrasparent, în spatele uşilor închise, un adevărat „derapaj“, respectiv blocarea de pe piaţa furnizorilor de servicii de cloud pentru sectorul public a tuturor furnizorilor privaţi, acuză, printr-un mesaj nebişnuit de dur, Asociaţia Patronală a Industriei de Software şi Servicii (ANIS), care grupează cei mai mari jucători din industria locală de IT, cu un business cumulat de aproape 4 mld. euro pe an şi 47.000 de angajaţi.

    Statul român este pe cale să legifereze, printr-un proiect de ordonanţă de urgenţă – care ar fi discutat netrasparent, în spatele uşilor închise, un adevărat „derapaj“, respectiv blocarea de pe piaţa furnizorilor de servicii de cloud pentru sectorul public a tuturor furnizorilor privaţi, acuză, printr-un mesaj nebişnuit de dur, Asociaţia Patronală a Industriei de Software şi Servicii (ANIS), care grupează cei mai mari jucători din industria locală de IT, cu un business cumulat de aproape 4 mld. euro pe an şi 47.000 de angajaţi.

    Proiectul înfiinţării unei infrastructuri guvernamentale de cloud, discutat încă din perioada guvernului Dăncilă – când costurile erau estimate la mai puţin de 50 mil. euro, a revenit în discuţie anul trecut, iar odată cu decizia ca acesta să fie structurat diferit şi finanţat prin Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR), au crescut şi costurile la 500 mil. euro. Spre deosebire de varianta publică a proiectului de OUG privind cloudul guvernamental, în culise se pregăteşte o altă variantă, care prevede că odată cu lansarea cloudului guvernamental instituţiile de stat nu vor mai avea voie să cumpere soluţii de cloud public (de la furnizori privaţi), precum Amazon, Google şi Microsoft, susţine Alexandru Lăpuşan, vicepreşedinte al ANIS.

    „Suntem pe un calendar foarte strâns pe zona de PNRR şi asta forţează multe instituţii să accelereze cadrul necesar pentru obţinerea acelor fonduri. În cazul nostru, vorbim despre cloudul guvernamental, avem o ordonanţă de urgenţă care a fost lansată în procesul de transparenţă decizională undeva în august 2020, însă din păcate se pare că ultima formă – care nu mai e atât de transparentă – deşi suntem în acest proces de transparenţă decizională, este una absolut dramatică pentru viitorul digitalizării României.“

    Blocajul ar putea fi ocolit doar dacă soluţiile ar funcţiona din cloudul creat de statul român, un scenariu puţin probabil, afirmă Lăpuşan. „Asta înseamnă că orice soluţie a unui producător – de exemplu, străin – pe care vrei să o foloseşti pentru că e ieftină şi bună nu va fi utilizabilă pentru că nu o să facă nimeni efortul de a se muta într-o ţară din estul Europei într-un cloud guvernamental doar aşa pentru că e o lege locală. Şi atunci ce se va întâmpla este că de fapt instituţiile publice o să aibă acces la mult mai puţine soluţii software şi mult mai scumpe şi mult mai proaste“.

    Chiar şi pentru firmele locale aceasta ar fi o problemă, continuă Lăpuşan. „producătorii români ar putea să îşi mute softurile lor într-adevăr într-un astfel de cloud, însă imaginaţi-vă că un operator privat care are o platformă de tip SaaS are o mică dilemă – cum poate ca o firmă privată să îşi găzduiască o platformă privată într-o infrastructură deţinută de către stat?

    Va plăti, va putea să aibă acces la aceste servicii? Păi dacă nu se poate treaba asta, cum pot eu să deservesc clienţii care folosesc acel soft din browser, deci sunt eliminaţi şi producătorii locali care deja sunt în piaţă şi care deja deservesc aceste instituţii, pentru că, de facto, ei nu au de ce să fie deserviţi de un cloud guvernamental – nefiind instituţii publice.“

    Care ar fi deci impactul unei asemenea decizii?

    „În primul rând se vor bloca toate achiziţiile publice care aveau în vedere softuri de tip cloud public. S-a terminat în momentul în care văd un astfel de document funcţionarii publici vor zice «eu nu vreau să risc», «nu mă mai duc în zona respectivă», şi o să aibă o bază legală.“

     De asta era vital şi este vital ca în primul rând să promovăm adopţia cloud-ului public, înainte de a crea o şi opţiune guvernamentală pentru că ea va avea o gravitaţie puternică, va atrage până la urmă proiectele statului, e normal să se întâmple lucrul ăsta. Dar în momentul în care introduce o obligativitate se vor bloca din prima aceste achiziţii şi în al doilea pas companiile de stat, şcoli, primării, ministere vor renunţa şi la puţinele servicii de cloud computing pe care acum le folosesc“.

    Lăpuşan susţine că state mai mari au încercat o abordare similară, de centralizare, dar ulterior şi-au reconsiderat poziţia pentru că lucrurile nu au mers iar în acest context România riscă să dea peste cap activitatea a mii de instituţii care au făcut deja asemenea achiziţii. „Mii de instituţii de stat au deja diverse soluţii de tip cloud public. Acum această reglementare nouă, stând cu ochii doar pe acei 500 de milioane (de euro – n. red.) care sunt foarte atractivi în zona asta de cloud guvernamental, se concentrează doar pe construirea unor centre de date – impropriu denumite cloud. Ei le zic cloud dar sunt centre de date, nu există nicio informaţie despre ce ar însemna un serviciu peste această infrastructură, şi de pe control pe cum să aibă control anumite instituţii pe ce face orice altă instituţie de stat. Ori noi credem că este absolut critic să ne uităm la ţările care au aplicat lucrurile sănătoase şi să vedem că ţările care au încercat să facă abordări centralizate – pentru că avem şi astfel de exemple – de exemplu Franţa sau Spania – nu au reuşit. Adică au mai încercat şi alţii modele centraliste de genul ăsta, şi nu le-a ieşit. Totuşi noi vrem să mai încercăm încă o dată. De ce?“

    Provocările pe care le va ridica platforma de cloud guvernamental sunt prea mari pentru capacitatea pe care o are statul român, consideră reprezentantul ANIS. „După cum vă spuneam avem exemple pozitive în ţări precum Polonia, Danemarca, Belgia, Marea Britanie – toate folosesc servicii ale unor companii precum Amazon, Microsoft sau Google. Fiecare şi-a făcut un acord cu un alt furnizor. Însă s-a uitat la companiile de top, companiile care ştiu să facă aceste servicii, nu s-au apucat ca într-o direcţie a unui minister sau a unei alte instituţii să reinventeze roata şi să facă servicii concurente cu aceşti giganţi ai IT-ului. Realitatea este că nu au nicio şansă să facă asta, n-au nicio şansă nici să le realizeze, nici direct, nici prin subcontractare, şi nici să ofere suport tehnic de calitate pentru foarte, foarte mulţi clienţi. Să nu uităm că avem undeva la 10.000 de instituţii publice în România – avem multe. Suntem o ţară cu foarte multe instituţii publice. Gândiţi-vă că fiecare instituţie are cel puţin un sistem informatic şi toate astea ar trebui să fie cumva găzduite în acel cloud. Trebuie să ai un centru foarte puternic de suport tehnic şi să-i ajuţi pe oamenii respectivi. Nu e chiar un proiect uşor de implementat şi atunci nu avem niciun interes să îl centralizăm şi vrei să foloseşti până la urmă puterea pieţei pieţei libere, iar în perspectiva în care se încearcă un cloud guvernamental care de fapt forţează utilizarea avem deja exemple menţionate anterior – cel puţin în Franţa şi Spania au trecut prin astfel de etape – nu au funcţionat, au pierdut nişte ani, au pierdut nişte bani. Ne permitem? E foarte atractiv să avem banii ăştia de la PNRR care până la urmă sunt un fel de împrumut până la urmă, nu sunt bani pe care-i primim chiar gratis, şi trebuie să-i cheltuim pentru a crea aceste centre de date guvernamentale – sunt de acord cu asta – că e nevoie de ele, dar să îi folosim blocând avansul în digitalizare nu ar fi un lucru prea deştept.“

    Problema, adaugă Lăpuşan, este şi că statul român nu prea poate arăta spre proiecte proprii de IT de succes în condiţiile în care cele chiar funcţionează şi sunt utilizate pe scară largă sunt cele pe care nu le-a creat singur, de la zero – un exemplu relevant fiind proiectul ghişeul.ro, cu a cărei performanţă se laudă frecvent Agenţia pentru Digitalizarea României (ADR), dar care a fost creat şi susţinut de fapt de actori privaţi. „Pe de o parte, din păcate autorităţile statului român nu au un CV foarte bun când vine vorba de achiziţionat software pentru cetăţeni. Mie nu-mi vine în cap un exemplu acum de proiect notabil care este bun şi uşor de folosit pentru cetăţeni. Cele care le pe care le folosim astăzi şi sunt bune şi ne plac nu sunt de fapt realizate de către stat. Au fost transferate, donate sunt în tot felul de parteneriate, dar statul de capul lui nu a fost capabil până acum să dea un soft bun, coerent. A fost capabil statul moldovean să facă asta şi alte state, dar statul român nu a putut să facă. Deci track recordul există. Noi am fost foarte buni la cheltuit foarte mulţi bani în zona de achiziţii software. Revenind totuşi la întrebarea ta cred că e evident că folosirea unui centru de date de genul ăsta guvernamental poate fi urmărită, pentru că până la urma urmei o să ştii câte conturi şi au deschis, câte instituţii, o să poţi să raportezi nişte megabytes de trafic, de utilizare, de bază de date, deci s-ar putea raporta lucrurile astea. Eu nu mă tem atât de mult şi cred încă o dată că e nevoie ca statul să aibă o infrastructură, un centru de date la nivel de calitate şi care să deservească nevoile atâtor instituţii. Doar teama noastră este că această viziune care revine obsesiv din anumite direcţii – de centralizare şi de control. În loc să înţelegem că dacă nu ne deschidem, mai ales în domeniul tehnologiei – către tehnologiile de ultim moment – nu avem şansa să ne revenim din coada Europei de unde suntem, dacă ne uităm la ce top vrem de la DESI până la altele – suntem pe ultimul loc şi ne ducem la fund. De ce? Pentru că există doar aceste abordări. Acum în speţa aceasta de faţă avem speranţe că decidenţii politici o să înţeleagă până la urmă că ăsta este un derapaj şi că trebuie să avem o atitudine deschisă faţă de soluţiile de cloud public.“

    Lăpuşan afirmă că ANIS se aşteaptă ca totuşi proiectul de OUG să nu avanseze în forma discutată în culise. „Suntem în permanentă legătură cu Ministerul Cercetării Inovării şi Dezvoltării şi vom încerca să avem o discuţie cu ei în perioada următoare. Am găsit acolo mereu sprijin şi înţelegere. Aş putea spune aproape indiferent de ce culoare politică a fost la acel minister, oamenii mereu au fost deschişi. Am încercat şi dialog cu alte instituţii – de genul ADR – aş zice cu un grad mai mic de succes şi suntem foarte activi în alte grupuri de lucru, cum este de exemplu grupul din Camera Deputaţilor unde s-a strâns un un for de discuţii foarte bun cu ,oameni reprezentanţi şi unde au fost discuţii de valoare. Şi vom continua toate aceste discuţii pentru a transmite importanţa cloud-ului public în digitalizarea României.“

     

     

    Ce a mai declarat Alexandru Lăpuşan în cadrul interviului:

    ► Practic ar trebui ca acest cloud guvernamental să ajute instituţiile de stat, să le dea o mână de ajutor când nu au infrastructură când nu ştiu unde să-şi găzduiască soluţiile şi să le dea într-adevăr un ghidaj – să le spună – ei dacă tot te apuci de un proiect nou, mai bine îl faci să fie compatibil aici. Dar acest lucru ar trebui să fie un lucru opţional, să rămână la latitudinea cumpărătorului până la urmă – ce soluţie informatică este potrivită pentru el. Când tragem o linie de asta foarte fermă o să pierdem foarte mult. Practic acesta este motivul pentru care ţări ca Franţa şi Spania până la urmă s-au întors şi au zis OK până la urmă ne place să avem control, să fie totul pe un un cloud guvernamental, dar pierdem toate beneficiile unei pieţe libere şi nu ne permitem să facem asta când suntem în slujba cetăţeanului.

    ► După cum vă spuneam avem exemple pozitive în ţări precum Polonia, Danemarca, Belgia, Marea Britanie – toate folosesc servicii ale unor companii precum Amazon, Microsoft sau Google. Fiecare şi-a făcut un deal cu un alt furnizor. Însă s-a uitat la companiile de top, companiile care ştiu să facă aceste servicii, nu s-au apucat ca într-o direcţie a unui minister sau a unei alte instituţii să reinventeze roata şi să facă servicii concurente cu aceşti giganţi ai IT-ului. Realitatea este că nu au nicio şansă să facă asta, n-au nicio şansă nici să le realizeze, nici direct, nici prin subcontractare, şi nici să ofere suport tehnic de calitate pentru foarte, foarte mulţi clienţi. Să nu uităm că avem undeva la 10.000 de instituţii publice în România – avem multe. Suntem o ţară cu foarte multe instituţii publice. Gândiţi-vă că fiecare instituţie are cel puţin un sistem informatic şi toate astea ar trebui să fie cumva găzduite în acel cloud. Trebuie să ai un centru foarte puternic de suport tehnic şi să-i ajuţi pe oamenii respectivi. Nu e chiar un proiect uşor de implementat şi atunci nu avem niciun interes să îl centralizăm şi vrei să foloseşti până la urmă puterea pieţei pieţei libere, iar în perspectiva în care se încearcă un cloud guvernamental care de fapt forţează utilizarea avem deja exemple menţionate anterior – cel puţin în Franţa şi Spania au trecut prin astfel de etape – nu au funcţionat, au pierdut nişte ani, au pierdut nişte bani. Ne permitem? E foarte atractiv să avem banii ăştia de la PNRR care până la urmă sunt un fel de împrumut până la urmă, nu sunt bani pe care-i primim chiar gratis, şi trebuie să-i cheltuim pentru a crea aceste centre de date guvernamentale – sunt de acord cu asta – că e nevoie de ele, dar să îi folosim blocând avansul în digitalizare nu ar fi un lucru prea deştept.

    ► Dacă ordonanţa de urgenţă ar fi implementată în forma care circulă în momentul de faţă da, ar fi o problemă (pentru sistemul de identificare video la distanţă, prin Zoom, al ANAF). Bine, acolo mai e şi o altă problemă – că şi normele de identificare video s-au schimbat în ultima vreme şi poate cei care le-au impus de la ADR poate trebuia să sincronizeze mai bine şi cu cei de la ANAF, că mi se pare că un pic i-au lăsat în offsaid.

    ► Da, într-adevăr, ANIS este foarte activ în zona acestor discuţii cu zona guvernamentală şi cu zona legislativă. Sunt foarte mulţi parteneri de discuţii valoroşi în zona asta – cu care simţim că e într-adevăr un schimb valoros de informaţii şi vom fi mereu un partener de încredere pentru acest dialog. Până la urmă, asta e calea normală prin care trebuie ca lucrurile să îmbunătăţească. Din păcate, reflexele acestea pe care le-ai menţionat şi tu, în care discutăm ceva la întâlnire, dar în spate pregătim o ordonanţă pe care peste noapte o semnează cineva, sunt foarte puternice şi este foarte frustrant să ai discuţii cu reprezentanţii unor instituţii, să spună că totul e în regulă, că nu există niciun motiv de îngrijorare, că principiile au fost înţelese şi a doua zi să vezi că de fapt ei lucrează la documente opuse – pe care nu le împărtăşesc, nu le comunică. E dificil, dar nu abandonăm. Credem că până la urmă rolul nostru ca patronat al industriei de software acesta este – să fim un partener mereu deschis dialogului cu orice instituţie care este cu adevărat deschisă, transparentă şi îşi doreşte până la urmă să audă şi părerea mediului privat.

    ► Aş putea să vă spun că noi ca ţară – fie că vorbim de companii – mediul privat, fie că vorbim de persoane individuale, fie că vorbim de instituţii, am adoptat soluţii de cloud public mai ales în pandemie. E foarte greu în momentul de faţă să te gândeşti la o companie sau o instituţie care nu foloseşte astfel de sisteme – de la soluţii de e-mail, la soluţii de comunicare, de organizare de ce vrei tu – sau specializate, deja gradul de adopţie este foarte mare. Problema noastră, ca de obicei, este că nu avem un cadru legislativ care să controleze, să spunem, acest fenomen. Similar s-a întâmplat şi cu partea de semnături electronice. Uitaţi-vă de cât timp se blochează acest subiect, deşi de doi ani de zile semnăm cu toţii documente în online – cu semnătură simplă, cu semnătura avansată, mai puţin cu semnătură calificată. Şi statul totuşi nu prioritizează printr-o ordonanţă de urgenţă sau printr-o lege, deşi astfel de iniţiative există în Parlament.

    ► Cumva, sunt blocate sistematic iar abordările sunt tot într-o zonă de control a statului. “Nu – nu semnaţi orice vreţi voi cu ce semnătură vreţi voi – stabilim noi cu ce să semnaţi. Nu găzduiţi voi soluţiile unde vreţi voi vă spunem noi unde să le găzduiţi!”. Nu este o direcţie bună pentru noi ca ţară.

    ► Subiectul ăsta, recunosc că personal mă depăşeşte, nu ştiu dacă intră şi în zona concurenţei dar cu siguranţă ştiu că eu în calitate de cetăţean o să beneficiez de servicii mai proaste şi mai scumpe. Şi după cum spuneai, aş urma un lider – fie el abstract în forma statului român – în momentul în care mi-a arătat că are rezultate. Dar în momentul în care constant îmi arată că din perspectiva tehnologiei nu poate, nu poate parcă nu aş avea încredere să îi dau integral hăţurile.

  • Harta salariilor din IT. Ce salarii primesc programatorii în fiecare judeţ din România. Surpriză uriaşă pe primul loc

    ♦ Un angajat din IT&C din Cluj a câştigat, în medie, peste 7.700 de lei net în 2020 ♦ În Bucureşti, unde lucrează de patru ori mai mulţi IT-işti decât în Cluj, salariul mediu în IT&C este de 7.000 de lei net.

    Salariile angajaţilor din sectorul IT&C din Cluj, judeţ care concentrează peste 22.000 de specialişti în acest domeniu, au ajuns la o medie de peste 7.700 de lei net în anul 2020, în creştere cu 9% faţă de perioada similară a anului anterior. În Bucureşti, unde lucrează jumătate din forţa de muncă totală din IT&C (aproape 100.000 de persoane), salariul mediu a fost de 7.000 de lei net în 2020, cu 9% mai scăzut decât în Cluj, arată datele centralizate de ZF pe baza informaţiilor de la Institutul Naţional de Statistică.

    „Angajaţii din IT din Cluj sunt mai bine plătiţi din mai multe motive. În primul rând, ţine de disponibilitatea de resurse, pentru că numărul de specialişti IT din Cluj e mai mic decât în Capitală. În al doilea rând, costul vieţii din Cluj este cel mai ridicat din ţară, iar pentru a fi atractivi pentru candidaţi, angajatorii trebuie să ia în calcul acest aspect. De asemenea, în Cluj avem o abundenţă de proiecte, ultimii doi ani au fost foarte intenşi pentru industria de IT, toată lumea s-a îndreptat spre digitalizare şi de nevoie, în contextul pandemic”, a explicat Andrei Kelemen, CEO al Cluj IT Cluster, organizaţie care reuneşte 74 de companii care au împreună circa 5.500 de angajaţi.

    Anul 2020 a marcat cel de-al cincilea an consecutiv în care angajaţii din IT&C sunt mai bine plătiţi în Cluj decât în Bucureşti, arată datele INS.

    În 2014, un angajat din IT&C din Cluj câştiga, în medie, 3.600 de lei net pe lună, cu 7% mai puţin decât un angajat din Bucureşti.

    După Cluj şi Bucureşti, în topul judeţelor cu cele mai mari salarii medii din sectorul IT&C se află Timiş (cu un salariu mediu de 6.900 de lei net în 2020), Ilfov (aproape 6.000 de lei net), Iaşi (peste 5.700 de lei net) şi Braşov (peste 5.600 de lei net). La polul opus, cu salarii cuprinse între 2.200 şi 2.500 de lei net în IT&C se află judeţele din care lipsesc investiţiile în acest sector: Harghita, Hunedoara, Vâlcea, Alba, Neamţ.

    În 2020, salariul mediu în sectorul IT&C a fost de circa 6.200 de lei net pe lună, dublu faţă de nivelul salariului mediu pe economie. O analiză ZF arată că şi politicile de salarizare ale companiilor din IT sunt diferite, iar salariile sunt mult mai mari în unele organizaţii. Spre exemplu, salariul mediu în companiile IT Adswizz, Systematic Development Center şi Adobe au variat între 13.000 şi 15.500 de lei net pe lună în 2020, fiind cele mai mari din acest sector.

    IT-iştii sunt „răsfăţaţii“ pieţei muncii din ultimii ani, având în vedere că au cele mai mari salarii din economie, pachetele de beneficii sunt foarte generoase (unii primesc acţiuni în companie, alţii primesc bonusuri de bun venit etc.), iar competiţia pe aceiaşi candidaţi este foarte mare. În acelaşi timp, deficitul de profesori de informatică împiedică o creştere mai accelerată a angajaţilor din acest sector, astfel că facultăţile nu pot livra anual mai mult de 7.000 – 8.000 de absolvenţi de IT pe an, deşi cererea din piaţă este dublă.

    Peste 200.000 de angajaţi lucrau în domeniul IT&C în 2020, dublu faţă de acum zece ani. Cei mai mulţi IT-işti sunt angajaţi ai companiilor cu sediul în Bucureşti. Sectorul IT&C a fost vedeta economiei în ultimii ani, fiind unul dintre puţinele sectoare în care aportul la PIB a crescut în ultimii ani: contribuţia sectorului IT&C la PIB a crescut de la 4,7% în 2017 la aproape 7% în 2021.

  • Care este facultatea din România ai cărei studenţi sunt căutaţi de tot mai multe companii şi chiar au şi cea mai mare şansă să devină milionari în euro

    Politehnica din Bucureşti şi-a consolidat în primele zile ale acestui an reputaţia deja solidă de fabrică de milionari după ce o companie înfiinţată de doi absolvenţi ai săi a fost achiziţionată de gigantul mondial al industriei de advertising Publicis. Este vorba de Tremend Software, un furnizor de soft şi servicii de consultanţă în IT înfiinţat în urmă cu 16 ani de foştii colegi de la Facultatea de Automatică şi Calculatoare, Marius Hanganu şi Ioan Cocan. Care a fost drumul de la IT-ist la antreprenor şi manager de companie citiţi în cele ce urmează.

    Drumul de la un start-up până la o companie de 30 milioane de euro nu a fost unul simplu, eforturile din primii cinci ani fiind definitorii pentru parcursul înregistrat până astăzi. „Traiectoria noastră a fost ca o rachetă doar în ultimii ani, dar mai mulţi ani am învăţat la job, adică am fost programatori, consultanţi şi de-abia, să zicem, după cinci ani am început creşterea în sensul că am început să punem structurile, deci am început să lucrăm, cum se zice, on the business, nu in the business“, a povestit Ioan Cocan, cofondator al Tremend Software.

    Un moment important a fost şi cel în care compania a început să apară în topuri internaţionale ale celor mai dinamice firme de tehnologie, a adăugat el. „După 2016 când am apărut prima dată în topul celor mai dinamice companii de tehnologie realizat de Deloitte şi care a fost un moment important pentru noi, a fost un moment de trezire sau de revelaţie: ca o firmă de mare creştere noi făceam ce făceam de obicei.

    După aceea ne-am dat seama că prin clienţii pe care-i aveam, parteneriatele pe care le-am dezvoltat, puteam creşte sustenabil, ceea ce am şi făcut şi într-adevăr au venit după aceea mai multe cereri cărora nu le-am dat curs la momentul respectiv.“ Tremend a reuşit să-şi dezvolte businessul la nivel internaţional şi să înregistreze o creştere a afacerilor de 100 de ori în zece ani.

    Cu o asemenea creştere Tremend a devenit o ţintă de achiziţie pentru gigantul mondial din publicitate Publicis, care a preluat, după nouă luni de negocieri, întregul pachet de acţiuni – tranzacţia fiind anunţată în primele zile ale acestui an. Odată cu vânzarea companiei către grupul Publicis, Tremend devine cea mai recentă poveste de succes a industriei de IT din România, după alte cazuri precum formidabilul caz al UiPath sau Bitdefender – care e la un pas de listarea în SUA, sau FintechOS, care de asemenea e pe cale de a deveni un unicorn după evoluţia puternic ascendentă din ultimii ani.

    În prezent nu mai este nevoie neapărat de absolvirea unei facultăţi de IT pentru a face parte din asemenea poveşti de succes din tehnologie, a spus Ioan Cocan. „Împreună cu Marius (Hanganu – n.red., cofondatorul Tremend) am terminat şi am fost colegi de grupă la Automatică şi Calculatoare. Dar colegii sunt din varii zone, şi cibernetică, matematică, electronică, practic nu există limite. Educaţia în IT acum o poate face oricine. Evident facultatea ajută foarte mult la structurare şi este important să existe, dar în acelaşi timp avem şi colegi care au terminat facultăţi care nu au neapărat legătură cu IT-ul, dar cu interes, dedicare şi poate şi un pic de talent uneori, cu siguranţă se poate face o carieră bună.“

    Dacă UiPath ajută companiile să-şi automatizeze activităţile interne în special, Tremend ajută la digitalizarea proceselor de business şi astfel şi la digitalizarea relaţiilor cu entităţile din exterior. Pentru a face acest lucru de multe ori Tremend lucrează la conectarea sistemelor interne, lucru mai puţin vizibil pentru cei care văd din afară o companie sau o platformă, a explicat Ioan Cocan.

    „Asta se vede din exterior şi asta este foarte important în toată industria – experienţa pe care o are utilizatorul, de aceea vorbim de aplicaţii web mobile, sisteme de infotainment în automobile. Asta se vede din exterior, dar în spate evident este o muncă intensă în a conecta multe sisteme şi aici cred că este «sosul secret» şi ceea ce facem bine şi ce am făcut în atâţia ani în a ne integra şi a oferi o experienţă bună utilizatorilor, dar integrând zeci de sisteme din spate, care nu se văd.“ Soluţiile dezvoltate de companie au ajuns astfel să aibă zeci de milioane de utilizatori în întreaga lume, a declarat Marius Hanganu, cofondator al Tremend Software.

    „Tremend este o organizaţie de inginierie care construieşte platforme pentru clienţii săi în peste 20 de ţări. Platformele noastre servesc peste 60 de milioane de utilizatori finali în domenii precum cel financiar – pentru bănci şi alte instituţii, de tehnologie, în zona de maşini, semiconductori şi aşa mai departe, pentru retail şi e-commerce, producţie, şi nu în ultimul rând proiecte în zona sectorului public european, cu Comisia Europeană.“ În acest context, grosul veniturilor companiei vine din exterior. „Segmentul internaţional este extrem de important, peste 60% din veniturile companiei sunt din exterior. 2021 a fost un an foarte bun, cu o creştere de peste 40%, la peste 30 de milioane de euro cifră de afaceri, iar numărul de colegi este undeva la 650 acum“.

    CITESTE AICI MATERIALUL INTEGRAL

  • Fabrica de milionari în euro a României. Care este şcoala unde s-au specializat foarte mulţi dintre milionarii ţării noastre

    Politehnica din Bucureşti şi-a consolidat în primele zile ale acestui an reputaţia deja solidă de fabrică de milionari după ce o companie înfiinţată de doi absolvenţi ai săi a fost achiziţionată de gigantul mondial al industriei de advertising Publicis. Este vorba de Tremend Software, un furnizor de soft şi servicii de consultanţă în IT înfiinţat în urmă cu 16 ani de foştii colegi de la Facultatea de Automatică şi Calculatoare, Marius Hanganu şi Ioan Cocan. Care a fost drumul de la IT-ist la antreprenor şi manager de companie citiţi în cele ce urmează.

    Drumul de la un start-up până la o companie de 30 milioane de euro nu a fost unul simplu, eforturile din primii cinci ani fiind definitorii pentru parcursul înregistrat până astăzi. „Traiectoria noastră a fost ca o rachetă doar în ultimii ani, dar mai mulţi ani am învăţat la job, adică am fost programatori, consultanţi şi de-abia, să zicem, după cinci ani am început creşterea în sensul că am început să punem structurile, deci am început să lucrăm, cum se zice, on the business, nu in the business“, a povestit Ioan Cocan, cofondator al Tremend Software.

    Un moment important a fost şi cel în care compania a început să apară în topuri internaţionale ale celor mai dinamice firme de tehnologie, a adăugat el. „După 2016 când am apărut prima dată în topul celor mai dinamice companii de tehnologie realizat de Deloitte şi care a fost un moment important pentru noi, a fost un moment de trezire sau de revelaţie: ca o firmă de mare creştere noi făceam ce făceam de obicei.

    După aceea ne-am dat seama că prin clienţii pe care-i aveam, parteneriatele pe care le-am dezvoltat, puteam creşte sustenabil, ceea ce am şi făcut şi într-adevăr au venit după aceea mai multe cereri cărora nu le-am dat curs la momentul respectiv.“ Tremend a reuşit să-şi dezvolte businessul la nivel internaţional şi să înregistreze o creştere a afacerilor de 100 de ori în zece ani.

    Cu o asemenea creştere Tremend a devenit o ţintă de achiziţie pentru gigantul mondial din publicitate Publicis, care a preluat, după nouă luni de negocieri, întregul pachet de acţiuni – tranzacţia fiind anunţată în primele zile ale acestui an. Odată cu vânzarea companiei către grupul Publicis, Tremend devine cea mai recentă poveste de succes a industriei de IT din România, după alte cazuri precum formidabilul caz al UiPath sau Bitdefender – care e la un pas de listarea în SUA, sau FintechOS, care de asemenea e pe cale de a deveni un unicorn după evoluţia puternic ascendentă din ultimii ani.

    În prezent nu mai este nevoie neapărat de absolvirea unei facultăţi de IT pentru a face parte din asemenea poveşti de succes din tehnologie, a spus Ioan Cocan. „Împreună cu Marius (Hanganu – n.red., cofondatorul Tremend) am terminat şi am fost colegi de grupă la Automatică şi Calculatoare. Dar colegii sunt din varii zone, şi cibernetică, matematică, electronică, practic nu există limite. Educaţia în IT acum o poate face oricine. Evident facultatea ajută foarte mult la structurare şi este important să existe, dar în acelaşi timp avem şi colegi care au terminat facultăţi care nu au neapărat legătură cu IT-ul, dar cu interes, dedicare şi poate şi un pic de talent uneori, cu siguranţă se poate face o carieră bună.“

    Dacă UiPath ajută companiile să-şi automatizeze activităţile interne în special, Tremend ajută la digitalizarea proceselor de business şi astfel şi la digitalizarea relaţiilor cu entităţile din exterior. Pentru a face acest lucru de multe ori Tremend lucrează la conectarea sistemelor interne, lucru mai puţin vizibil pentru cei care văd din afară o companie sau o platformă, a explicat Ioan Cocan. „Asta se vede din exterior şi asta este foarte important în toată industria – experienţa pe care o are utilizatorul, de aceea vorbim de aplicaţii web mobile, sisteme de infotainment în automobile. Asta se vede din exterior, dar în spate evident este o muncă intensă în a conecta multe sisteme şi aici cred că este «sosul secret» şi ceea ce facem bine şi ce am făcut în atâţia ani în a ne integra şi a oferi o experienţă bună utilizatorilor, dar integrând zeci de sisteme din spate, care nu se văd.“ Soluţiile dezvoltate de companie au ajuns astfel să aibă zeci de milioane de utilizatori în întreaga lume, a declarat Marius Hanganu, cofondator al Tremend Software. „Tremend este o organizaţie de inginierie care construieşte platforme pentru clienţii săi în peste 20 de ţări. Platformele noastre servesc peste 60 de milioane de utilizatori finali în domenii precum cel financiar – pentru bănci şi alte instituţii, de tehnologie, în zona de maşini, semiconductori şi aşa mai departe, pentru retail şi e-commerce, producţie, şi nu în ultimul rând proiecte în zona sectorului public european, cu Comisia Europeană.“ În acest context, grosul veniturilor companiei vine din exterior. „Segmentul internaţional este extrem de important, peste 60% din veniturile companiei sunt din exterior. 2021 a fost un an foarte bun, cu o creştere de peste 40%, la peste 30 de milioane de euro cifră de afaceri, iar numărul de colegi este undeva la 650 acum“.

    Tremend lucrează cu clienţi din diferite industrii dar două dintre cele mai importante sunt cel financiar şi de retail, a explicat Marius Hanganu.

    „Un exemplu ar fi Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare care este atât un client cât şi un partener. Un client cu care construim sau reconstruim de fapt platformele pe care bancherii le folosesc în evaluarea investiţiilor. Banca Europeană este o bancă de investiţii care gestionează un portofoliu de aproximativ 50 de miliarde şi platformele prin care bancherii evaluează investiţiile pe care banca urmează să le facă sunt destul de avansate. Şi aici avem mai multe echipe care lucrează evident agile. Un alt exemplu este Carrefour, unul dintre cei mai mari retaileri din lume şi care este un client vechi pentru care suntem, cel puţin în România, unul dintre partenerii lor principali dacă nu cel mai mare şi cu care am construit şi reconstruit de-a lungul anilor diverse platforme de la comerţ la soluţii de gestionarea comenzilor şi aşa mai departe. În America, de exemplu, lucrăm cu o companie în zona de producţie pentru care am refăcut soluţia lor de producţie. Pe scurt, în fabricile unde este implementată soluţia respectivă sunt diverse maşini, calculatoare, pe care operatorii fabricii care mişcă braţul robotului de colo colo interacţionează cu aplicaţia respectivă care înregistrează o mulţime de evenimente şi ajută per total gestionarea unei fabrici să spunem. Este o soluţie extrem de complexă şi avansată – acolo câteva milisecunde în plus pierdute pe traseu pot să coste şi milioane de dolari compania.“

    Conexiunea cu Publicis a fost realizată de o firmă americană de consultanţă în fuziuni şi achiziţii, angajată iniţial pentru a găsi un partener care să sprijine expansiunea rapidă a companiei. „Povestea este destul de simplă. Tremend a crescut de peste zece ori în ultimii 5 ani şi ne doream să menţinem ritmul acesta de creştere, chiar mai mult, să-l accelerăm pentru a putea fi relevanţi la nivel european şi poate chiar mai mult. Şi ca să facem acest lucru aveam nevoie de acces la pieţe în care, în momentul de faţă, nu suntem, la clienţi şi mai mari la bugete şi mai mari şi aşa mai departe. Acest lucru se putea face cu investiţii semnificative din partea noastră şi ne-ar fi luat probabil destul de mult, poate de două-trei ori mai mult decât în varianta actuală sau evident cu un partener, aşa că ne-am pornit motoarele să căutăm aceşti parteneri. Acest demers, care până la urmă s-a transformat într-o achiziţie, a început de peste nouă luni. Procesul a fost destul de intens şi s-a finalizat cu alegerea companiei cu care am simţit că avem cele mai multe elemente în comun şi anume Publicis Sapient, care este parte a grupului mai mare Publicis.”

    Dacă aveţi un proiect de start-up tech scrieţi-ne pe adresa de e-mail zfitgeneration@zf.ro.

    Start-up Pitch

    1. Invitat: Florian Lettner, CEO şi cofondator al Fretello

    Ce face? Start-up-ul austriac a dezvoltat o aplicaţie mobilă bazată pe inteligenţă artificială şi realitate augumentată care îi învaţă pe pasionaţii de muzică să cânte la chitară.

    „Folosim realitatea augmentată şi inteligenţa artificială pentru a detecta instrumentele muzicale şi imaginile în timp real – ştim unde sunt corzile, spre exemplu. Şi folosim inteligenţa artificială pentru a afişa apoi informaţii,
    arătându-le oamenilor unde să-şi pună degetele, ce corzi să folosească, direct pe smartphone-urile lor. Tot prin IA analizăm modul în care oamenii cântă pentru a oferi efectiv feedback în timp real. Spre exemplu, ceea ce putem face este că dacă un utilizator cântă prea repede sau dacă face mişcări rapide, primeşte semnale şi mesaje pe telefon. Acest lucru are ca rezultat modificări microtonale, astfel încât notele să rămână corecte.”

    2. Invitat: Grégoire Vigroux, cofondator al bonapp.eco

    Ce face? A dezvoltat o aplicaţie mobilă cu prin care şi-a propus să reducă risipa alimentară, investiţia iniţială fiind de 100.000 euro. Recent, start-up-ul a luat o finanţare de 800.000 euro de la mai mulţi investitori.

    „Avem nevoie de bani pentru a ne extinde în alte oraşe din România, dar şi în alte ţări din regiune. În primul rând, ne uităm foarte mult la Bulgaria, unde avem şi alte businessuri şi mulţi parteneri de afaceri, dar ne uităm şi la alte ţări din regiune.”

    3. Invitat: Horaţiu Răduţiu, fondator al Hawking

    Ce face? A dezvoltat un chatbot care îşi propune să crească productivitatea magazinelor online şi să menţină relaţia dintre acestea şi consumatori, soluţie ce este testată în prezent pe trei site-uri active în România.

    „Am început să dezvoltăm şi o aplicaţie de mobil care estimăm că va fi disponibilă în următoarele două – trei săptămâni. Aplicaţia practicii va ajuta şi pe cei care au magazine fizice să ţină legătura cu clienţii mai simplu. De asemenea, urmează să aducem noi îmbunătăţiri chatbotului pe care l-am creat deja, iar acest upgrade va avea loc săptămâna viitoare.”

    Start-up Update

    1. Invitat: Alexandru Cojocaru, cofondator şi CEO, Licenseware – soluţii pentru managementul licenţelor software

    Ce e nou? Start-up-ul a reuşit să accelereze substanţial businessul în circa şase luni, crescându-şi numărul de clienţi şi parteneri strategici la nivel internaţional, precum şi numărul de soluţii lansate pe piaţă. Creşterea accelerată a dus şi la obţinerea celei de-a doua finanţări, în valoare de 500.000 euro de la de la Early Game Ventures şi Fortech Investments.

    „În ultimele 6 luni de la investiţia iniţială pre-seed, Licenseware a reuşit să accelereze la nivelul potrivit pentru a ridica încă o rundă. Acesta a fost rezultatul efortului extraordinar al echipei noastre, împreună cu validarea puternică a pieţei. Runda iniţială de pre-seed ne-a oferit suficient suport pentru a ajunge la următoarea etapă a evoluţiei noastre. Acum este timpul să trecem la un nivel superior. Această investitie de tip seed ne va accelera şi mai mult rata de creştere şi ne va permite să ne extindem mai eficient în alte pieţe, cum ar fi SUA şi Australia.”

    2. Invitat: Andrei Dudoiu, managing partner în cadrul SeedBlink – platformă de equity crowdfunding

    Ce e nou? Platforma locală de investiţii a trecut de 9.000 de investitori, dintre care 20% sunt investitori internaţionali, care provin din 25 de ţări.

    „Am ţintit sus din punct de vedere planuri şi suntem în grafic din punctul de vedere al numărului de start-up-uri şi al ponderii la care au ajuns proiectele internaţio­nale. E adevărat că e o perioadă de acomodare atunci când porneşti pe un drum nou aşa cum am făcut-o noi de astă vară, un drum care se referă şi la oameni potriviţi să parcurgă acest drum nou şi pe care i-am recrutat, dar nu se întâmplă lucrurile peste noapte. Este şi o perioadă de acomodare şi de fine tuning în echipă. Numărul de start-up-uri este în grafic, conform cu ceea ce am plănuit, la fel şi numărul de investitori pentru că nu poţi să construieşti un portofoliu de start-up-uri internaţionale doar cu investitori români şi asta a fost una dintre priorităţile noastre – să aducem în platformă cât mai mulţi investitori sau conturi de investitori din toată Europa şi mai mult decât atât să devină şi activi, adică să investească.”

    Start-up Star

    Invitat: Marius Hanganu, cofondator, Tremend Software

    Dezvoltare fulger: Compania locală de consultanţă în IT şi dezvoltare de soft, Tremend, a ajuns să fie achiziţionată de gigantul francez Publicis după ce a demarat în urmă cu un an discuţii pentru identificarea unui partener care să sprijine un proces de expansiune accelerată.

    „Povestea este destul de simplă. Tremend a crescut de peste zece ori în ultimii 5 ani şi ne doream să menţinem ritmul acesta de creştere, chiar mai mult, să-l accelerăm pentru a putea fi relevanţi la nivel european şi poate chiar mai mult. Şi ca să facem acest lucru aveam nevoie de acces la pieţe în care în momentul de faţă nu suntem, la clienţi şi mai mari la bugete şi mai mari şi aşa mai departe. Acest lucru se putea face cu investiţii semnificative din partea noastră şi ne-ar fi luat probabil destul de mult, poate de două-trei ori mai mult decât în varianta actuală sau evident cu un partener, aşa că ne-am pornit motoarele să căutăm aceşti parteneri. Acest demers, care până la urmă s-a transformat într-o achiziţie, a început de peste nouă luni. Procesul a fost destul de intens şi s-a finalizat cu alegerea companiei cu care am simţit că avem cele mai multe elemente în comun şi anume Publicis Sapient, care este parte a grupului mai mare Publicis.”

    ZF IT Generation, emisiune lansată de ZF în noiembrie 2019, are ca ţintă descoperirea start-up-urilor hi-tech cu idei de produse sau servicii care vor duce la dezvoltarea unei noi generaţii de milionari din IT ai României. După mai bine de 370 de ediţii, emisiunea are un nou format în care am adăugat o serie de rubrici pentru a aduce plus valoare în ecosistemul local de start-up-uri tech – Start-up Pitch, Start-up Update, Start-up Boost, Start-up Star, Investor Watch, Sfatul

     

  • Primul unicorn în lei din IT de la Bursa de la Bucureşti: compania de software Arobs Transilvania sparge pragul de 1 mld. lei capitalizare după un raliu de 10% în doar o săptămână. Un IT-ist din Cluj, la o avere de 130 mil. euro, plus 20 mil. euro în doar o lună

    Pe parcurul şedinţei de tranzacţionare de vineri, 7 ianuarie 2022, compania din IT Arobs Transilvania (AROBS), care dezvoltă aplicaţii software pentru diverse ramuri economice, a spart pragul de 1 miliard de lei capitalizare, potrivit datelor agregate de ZF. Arobs devine astfel primul emitent din sectorul IT de la Bursa de la Bucureşti care atinge statusul de unicorn în lei.

    La ora redactării acestei ştiri, acţiunile AROBS se tranzacţionează la 2,2 lei, plus 5,8% faţă de şedinţa precedentă, echivalentul unei valori de piaţă de puţin peste 1 mld. lei. Este pentru prima oară de la listarea din 6 decembrie 2021 când Arobs atinge această valoare. Spre comparaţie prima şedinţă de tranzacţionare a fost încheiată la 884 mil. lei.

    Aşadar de la listare încoace evaluarea AROBS a urcat cu 116 mil. lei, adică 13%. În prima săptămână din 2022 acţiunile AROBS au urcat cu 10% pe tranzacţii de circa 3,5 mil. lei.

    Odată cu listarea din decembrie, antreprenorul clujean Voicu Oprean a intrat în clasamentul celor mai mari deţinători de acţiuni la Bursa de la Bucureşti, cu un portofoliu de aproximativ 110 de milioane de euro. La preţurile din prezent, investiţia lui Oprean la Arobs este de circa 130 mil. euro, aşdar plus 20 mil. euro în doar o lună.

    Absolvent al Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca, cu o licenţă în Automatizări Calculatoare, precum şi un Masterat în Administrarea Afacerilor absolvit la Universitatea Babeş Bolyai,  Voicu Oprean, preşedinte al Consiliului de Administraţie şi CEO, este acţionarul majoritar la Arobs Software, companie pe care a înfiinţat-o în anul 1998 şi la care astăzi are un pachet de 63,3%.

    Voicu Oprean a absolvit şi un EMBA de la Wu Wien, în 2008, precum şi cursurile London Executive Business School în 2018 şi President’s Program in Leadership YPO la Harvard Business School în 2021.

    “În anul 2020, valoarea veniturilor din exploatare raportate a fost de 157.004.448 lei. Profitul net înregistrat de companie a avut o evoluţie ascendentă, ajungând în anul 2020 la valoarea de 40.391.242 lei, în creştere cu 28% comparativ cu anul 2019 când valoarea profitului net a fost de 31.670.892 lei. Marja profitului net a este de peste 25% în anul 2020, în creştere faţă de nivelul înregistrat în anul 2018, de 17%. În primul semestru al anului 2021 valoarea profitului a fost de 23.726.768 lei”, potrivit documentului de listare.

    Compania a vândut în cadrul unui plasament privat derulat în octombrie 2021 un număr de 54.697.494 acţiuni noi nominative, ordinare, dematerializate.

    În cadrul plasamentului au participat 149 investitori de retail, 38 profesionali şi 9 investitori instituţionali care au subscris acţiuni la un preţ de 1,357 lei per acţiune.

    Compania a reuşit să atragă de la investitorii din piaţa de capital suma de 74,2 milioane de lei. Plasamentul privat şi listarea acţiunilor AROBS au fost realizate cu sprijinul BRK Financial Group.

    Compania are ca obiect de activitate dezvoltarea de software la comandă cu expertiză înaltă în automotive, IoT, travel & hospitality, life sciences, enterprise solutions, FinTech, dar şi crearea de soluţii şi produse software – pentru care AROBS deţine proprietatea intelectuală – pentru management de flotă şi monitorizare GPS, optimizarea afacerilor (SFA, WMS, CRM, plăţi mobile contactless şi altele), managementul resurselor umane şi payroll, channel management pentru industria hotelieră şi multe altele.

     ​

  • E momentul ca România să aibă visuri mari în IT

    Faptul că succesul UiPath a pus România pe harta globală a investitorilor din IT poate părea doar un clişeu. Realitatea este însă că succesul uimitor al companiei pornite din Bucureşti chiar îi face pe giganţii din ecosistemul global de tehnologie să aloce resurse pentru a căuta idei şi oameni capabili să lanseze alte proiecte la nivel global. Este o oportunitate istorică pentru România.

    Andrei Pitiş, unul dintre cei mai cunoscuţi antreprenori şi investitori în tehnologie de pe piaţa locală, îi îndeamnă pe programatorii locali să îşi fixeze obiective îndrăzneţe de a cuceri lumea cu proiectele lor. O echipă din România poate avea acum acces la fonduri de dezvoltare de la vehicule de investiţii din întreaga lume, astfel că singura limită o reprezintă doar cât de curajoase sunt visurile IT-ştilor locali. „Propun să folosim tehnologia şi inovaţia şi succesul în acest domeniu. Să vorbim de exemple – este UiPath al lui Daniel Dines care a crescut, este un proiect senzaţional. Primesc telefoane de la fonduri de investiţii din SUA care se uită în particular la România pentru că există UiPath. Sunt nişte oportunităţi în momentul acesta de a crea companii de tehnologie care să iasă cu produse globale în afara ţării folosind inclusiv investiţii de la fonduri din afară. Trăim un moment istoric pe care nu l-am mai trăit până acum. Cred că trebuie să ne urcăm în acest tren“, a declarat în cadrul emisiunii ZF IT Generation Andrei Pitiş.

    Cuvintele lui au greutate pentru că el a fost implicat din mai multe perspective în dezvoltarea industriei locale de IT: este cofondator al Innovation Labs – primul program de preaccelerare pentru start-up-uri tech din România; a lansat în 2014 Vector Watch – un proiect nebunesc pentru acea vreme, de a crea un ceas inteligent competitiv la nivel global (idee ce a fost validată prin achiziţia lui de americanii de la Fitbit, care astfel au ajuns să aibă un birou de cercetare în Bucureşti); deţine un vehicul cu zeci de investiţii în diferite start-up-uri locale tech. Ce poate fi făcut însă pentru a nu pierde trenul în dezvoltarea IT-ul românesc? „Antreprenorii din alte domenii decât tehnologia sau corporaţiile mari şi toţi oamenii care doresc să contribuie la creşterea prosperităţii României pot să investească timp sau bani să se educe în acest domeniu şi să vină alături de ecosistem să crească ecosistemul pentru că ei vor beneficia atât direct cât şi indirect“, a punctat Andrei Pitiş.

    De asemenea, el a insistat şi asupra faptului că întreaga economie şi societate au de câştigat din succesele unor start-up-uri tech. „De ce dacă o mână de IT-işti devin mai bogaţi câştigă prin acest lucru şi ţara? Câştigă şi România pentru că dacă oamenii aceia devin de succes şi bogaţi în România, vor rămâne în România şi vor investi în România, şi vor contribui la creşterea industriei de real estate din România, după care se vor plimba prin România mai mult, şi vor consuma o mulţime de lucruri.“ Întreaga economie a României se poate dezvolta şi mai puternic şi întreaga societate va avea de câştigat dacă ecosistemul de start-up-uri tech se va dezvolta şi mai puternic în următorii ani şi va fructifica oportunităţile care există în acest moment de a crea o companie pe plan local şi de a folosi bani de la fonduri străine de investiţii pentru a o extinde pe plan global. Cei care au îndoieli despre ce se poate realiza în România ar trebui să se uite la cum arăta ecosistemul de start-up-uri tech în urmă cu un deceniu, când aproape toate componentele din piaţă nu apăruseră sau erau la început, a subliniat Andrei Pitiş.

    „Dacă mă gândesc, într-adevăr acum zece ani nu erau multe lucruri, însă oamenii pe care îi văd acum în ecosistem erau. Noi, cumva, nu eram o gaşcă mare însă când vorbeam ne imaginam acest viitor pe care acum îl trăim şi cumva împreună l-am creat. Nu era aproape nimic atunci, nu erau nici fonduri de investiţii, nu erau nici spaţii de coworking, poate unul singur, nu prea erau start-up-uri, nu erau oportunităţi de exit foarte multe. Erau câteva poveşti de succes, foarte puţine, şi cam atât“. Lucrurile s-au schimbat mult de atunci, iar peste zece ani industria ar putea fi şi mai puternică, dacă eforturile locale vor fi duse, de acum, în această direcţie, adaugă el. Ceea ce credem noi acum poate deveni realitate în viitor, insistă Pitiş. „Şi cumva dacă ne uităm de aici înainte în viitor lucrurile pe care le vom trăi peste 10 ani se vor întâmpla datorită oamenilor care astăzi cred în viitor şi merg în direcţia aceea, construindu-l. Eu cred într-un viitor şi mai mare al României plecând de la zona aceasta de start-up-uri, de la zona de IT, de inovaţie, de la zona de proprietate intelectuală creată cu creierele oamenilor, tinerilor din ţara aceasta.“

    Ca atare, România nu trebuie să se oprească doar la câteva exemple actuale de start-up-uri de succes, poveşti de succes la nivel global. „Cred că ar trebui ca generaţiile tinere să preia ştafeta şi să înţeleagă că se poate. Nu este ca în alte domenii, unde lucrurile s-au închis. În tehnologie, dacă intri acum pe piaţă este mai bine decât acum 20 de ani, acum sunt mai multe locuri, este un domeniu care creşte. Nu este un domeniu care s-a terminat, care s-a închis, este un domeniu care creşte continuu şi în care acum este cel mai bun moment să intri”, a subliniat Pitiş, adăugând faptul că astfel se poate creşte foarte mult brandul de ţară. Un proiect care a început să susţină şi să îndrume tinerii către dezvoltarea de start-up-uri tech încă de acum zece ani este Innovation Labs – primul şi cel mai mare preaccelerator din România pentru echipele cu idei din zona de tehnologie. „Noi prin Innovation Labs le oferim această şansă, să încerce de pe băncile facultăţii să vadă ce ar însemna să fie antreprenori, să fie ei cei care creează o firmă care creează valoare pentru societate – valoare reprezentată de bani cu care să-şi plătească angajaţii şi să aibă un profit pe care după aceea să îl folosească pentru a investi în alte firme la rândul lor”, a conchis el.

    Dacă aveţi un proiect de start-up tech scrieţi-ne pe adresa de e-mail zfitgeneration@zf.ro.

    Start-up Pitch

    Invitat: Alina Caburgan, cofondator, Parent’s Advisor.

    Ce face? Dezvoltă o aplicaţie mobilă ce ajută părinţii să găsească activităţile extraşcolare potrivite pentru copiii lor.

    „După Timişoara, vrem să lansăm aplicaţia şi în alte oraşe mari din ţară – Bucureşti, Cluj, Iaşi, Arad şi altele, precum şi în Hamburg, în Germania, pentru că acolo este unul din cofondatorii proiectului. Avem deja o bază de date pe care am creat-o pe parcurs cu furnizori care sunt gata să colaboreze cu noi în diferite oraşe din România şi desigur că dacă o să ne dezvoltăm prin forţele proprii, aşa cum am făcut până acum, fără nicio finanţare, ne vom extinde însă într-un ritm mai lent. Dacă reuşim însă să primim o investiţie, atunci ne vom dezvolta şi vom scala mai rapid. Avem nevoie de 70.000 euro şi putem ceda până la 20% din acţiunile companiei.”

    Invitat:  Cosma Wolkonsky, cofondator şi CEO al aplicaţiei YEPP

    Ce face? Dezvoltă o aplicaţie de pariuri sportive care le permite pasionaţilor de sport să plaseze pronosticuri pe rezultatele evenimentelor sportive şi să concureze cu prietenii lor.

    „Anul 2022 o să fie pentru noi foarte plin, având în vedere faptul că sunt anunţate evenimente sportive, precum Cupa Mondială din Qatar, cu 32 de ţări participante. Momentul va fi unul esenţial la care o să luăm parte şi ne vom lega de acest moment pentru a creşte şi mai mult. Estimăm că la finalul anului 2022, aplicaţia YEPP va înregistra sute de mii de utilizatori la nivel global.”

    Start-up Star

    Invitat: Daniel Homorodean, CEO, Arxia şi fondator, PlanningWiz – soluţie software pentru planificarea şi vizualizarea spaţiului folosită în prezent de peste 500.000 de utilizatori din peste 18 ţări din întreaga lume.

    Următorul pas pentru extinderea PlanningWiz: dezvoltarea unei reţele de parteneri la nivel internaţional.

    „Cel mai important pentru noi în 2022 este dezvoltarea unei reţele internaţionale de parteneri. Din punct de vedere tehnologic putem să mergem pe multe direcţii, dar ne vom concentra în special pe conversia comercială pentru a reuşi să dezvoltăm reţele de vânzare, de revânzare în Statele Unite în mod particular, acolo unde considerăm că este cea mai mare piaţă din punctul de vedere al volumului posibil de vânzări, dar şi în alte pieţe. Vorbim de Marea Britanie, de Orientul Mijlociu, dar şi de alte pieţe pe care le explorăm cu interes şi desigur dorim să arătăm şi faptul că aceste soluţii pot să meargă şi în România.”

    Sfatul expertului

    Invitat: Andrei Pitiş, unul dintre cei mai cunoscuţi antreprenori şi investitori în tehnologie de pe piaţa locală.

    Cum poate creşte într-un ritm mai accelerat ecosistemul de start-up-uri tech din România?

    „Propun să folosim tehnologia şi inovaţia şi succesul în acest domeniu. Să vorbim de exemple – este UiPath al lui Daniel Dines care a crescut, este un proiect senzaţional. Primesc telefoane de la fonduri de investiţii din SUA care se uită în particular la România pentru că există UiPath. Sunt nişte oportunităţi în momentul acesta de a crea companii de tehnologie care să iasă cu produse globale în afara ţării folosind inclusiv investiţii de la fonduri din afară. Trăim un moment istoric pe care nu l-am mai trăit până acum. Cred că trebuie să ne urcăm în acest tren.“

    ZF IT Generation, emisiune lansată de ZF în noimebrie 2019 şi realizată împreună cu Banca Transilvania, Microsoft şi Telekom, are ca ţintă descoperirea start-up-urilor hi-tech cu idei de produse sau servicii care vor duce la dezvoltarea unei noi generaţii de milionari din IT ai României. După mai bine de 300 de ediţii, emisiunea are un nou format în care adăugăm o serie de rubrici pentru a aduce plus valoare în ecosistemul local de start-up-uri tech – Start-up Pitch, Start-up Update, Start-up Boost, Investor Watch, Start-up Coach, Sfatul expertului şi What’s Hot.

    Urmăreşte de luni până vineri emisiunea pe www.zf.ro şi pe pagina de Facebook a Ziarului Financiar de la ora 19.00 sau accesează platforma www.zf.ro/zf-it-generation

  • (P) ESET: Totul despre suprafaţa de atac cibernetic – definiţie, riscuri şi soluţii pentru companii

    „Suprafaţa de atac cibernetic” este o formulare din ce în ce mai răspândită în multe dintre comunicările legate de riscurile de securitate IT. Pentru o mai bună evaluare a acesteia, este foarte importantă analiza modului de funcţionare a atacurilor şi a zonelor cu cea mai mare expunere pentru companiile sau organizaţiile vizate. Pandemia a influenţat specificitatea problemele de securitate, un efect secundar al schimbării dinamicii suprafeţei de atac informatic, ce a înregistrat o creştere exponenţială, într-un timp scurt şi cu o viteză mult mai mare decât până acum. Companiile ajung, din păcate, să aibă activele digitale şi fizice expuse actorilor malware specializaţi în crearea de atacuri persistente, tocmai prin gradul ridicat de dificultate în conturarea cât mai precisă a dimensiunii şi complexităţii suprafeţei de atac proprii.

    Din fericire, organizaţiile îşi pot îmbunătăţi vizibilitatea asupra suprafeţei de atac prin adoptarea unor strategii de bune practici. În cadrul acestora, companiile pot ajunge să definească concret paşii necesari pentru o scară cât mai mică a vulnerabilităţilor şi un grad de securitate cât mai ridicat.

    Care este suprafaţa de atac a unei companii?

    Suprafaţa atacului este compusă, la modul general, din activele fizice şi digitale pe care o organizaţie le deţine, şi care, în cazul unui atac de securitate, ar putea fi compromise. Acţiunile actorilor malware au motivaţii diverse, printre care se numără: instalarea de aplicaţii rău intenţionate pentru minarea de cripto-monede, atacurile de tip ransomware şi de furt de date, descărcarea troienilor bancari sau recrutarea sistemelor într-un botnet. Un lucru este cert, cu cât suprafaţa de atac este mai mare, cu atât riscurile sunt mai ridicate şi, în consecinţă, creşte interesul atacatorilor pentru compania dumneavoastră. 

     

    Să analizăm cu atenţie cele două categorii principale ale suprafeţei de atac:

    Suprafaţa fizică de atac

    Este formată din totalul dispozitivelor endpoint ce pot fi accesate „fizic” în cazul unui atac. Iată câteva exemple: telefoane/dispozitive mobile, memorii USB, calculatoare desktop, hard disk-uri, laptopuri.

    O altă componentă importantă a suprafeţei fizice de atac a organizaţiei o reprezintă factorul uman. Într-un scenariu de atac cibernetic, chiar angajaţii companiei pot deveni pioni însemnaţi, căzând pradă manipulării de tip phishing şi a variaţiunilor acesteia. Gradul de risc asociat acestora creşte, angajaţii derulând, de multe ori involuntar, acţiuni de tip „IT shadow”, prin utilizarea neautorizată şi nesupravegheată de aplicaţii şi dispozitive, care ocolesc filtrele de securitate ale companiei. Organizaţia poate fi expusă la ameninţări suplimentare prin lipsa unei securizări corespunzătoare a aplicaţiilor si dispozitivelor folosite.

    Suprafaţa de atac digitală

    Este formată din toate componentele hardware, software şi componentele conexe conectate la reţeaua unei organizaţii. Iată câteva exemple:

    Aplicaţii: pot reprezenta pentru atacatori un punct de intrare accesibil către sistemele si datele IT critice, vulnerabilităţile din aplicaţii fiind un fapt cunoscut.

    Codul software: componenţa sa, alcătuită într-un procent ridicat din părţi terţe, care pot conţine malware sau puncte slabe, îl face să fie un factor major de risc.

    Porturi: atacatorii scanează porturile deschise şi verifică perechile „serviciu-port” (de exemplu, portul TCP 3389 folosit pentru RDP). Vulnerabilităţile din acest nivel pot fi exploatate foarte uşor, dacă aceste servicii nu sunt configurate corespunzător sau conţin erori de cod.

    Servere: acestea ar putea fi atacate prin exploatări de vulnerabilităţi sau inundate de trafic în atacuri DDoS.

    Site-uri web: reprezintă un „punct fierbinte” al vulnerabilităţii digitale, cu mulţi vectori de atac specifici, inclusiv slăbiciuni la nivel de cod şi configurări greşite. Două dintre efectele cunoscute sunt eliminarea frauduloasă a paginii web sau implantarea unui cod rău intenţionat pentru drive-by şi alte atacuri (de exemplu, formjacking – integrarea de cod maliţios pentru extragerea ilegală a detaliilor bancare introduse în formularele online de cumpărare din pagina de plată).

    Certificate: depăşirea termenelor de valabilitate şi folosirea de certificate expirate atrag după sine atacuri de securitate.

    O cercetare din 2020, cu subiectul analizei scării actuale a suprafeţei de atac, făcută asupra companiilor aflate pe lista Financial Times Stock Exchange Index 30, a dezvăluit următoarele aspecte:

    • 324 certificate expirate
    • 25 de certificate care folosesc algoritmul de hash SHA-1 învechit
    • 743 posibile site-uri aflate în stadiu de testare expuse în internet
    • 385 de forme nesigure din care 28 au fost utilizate pentru autentificare
    • 46 de framework-uri web care prezentau vulnerabilităţi cunoscute
    • 80 de cazuri de utilizare a versiunii vechi PHP 5.x
    • 664 versiuni de server web cu vulnerabilităţi cunoscute

    Devine suprafaţa de atac din ce în ce mai mare?

    Deşi resursele informatice şi digitale au avut o dezvoltare însemnată de-a lungul anilor, pandemia a determinat investiţii masive, fără precedent. Accentul a fost pus pe suport pentru munca la distanţă şi pe menţinerea operaţiunilor comerciale funcţionale, cu fluctuaţii minore, într-un moment de cumpănă pentru piaţă. Astfel, suprafaţa de atac s-a extins semnificativ, prin următoarele situaţii:

    • Endpoint-urile folosite în munca de la distanţă (de exemplu, laptopuri, desktopuri)
    • Aplicaţiile şi infrastructura de tip cloud
    • Dispozitive IoT şi 5G
    • Utilizarea codului terţ şi a DevOps
    • Infrastructura de lucru la distanţă (VPN-uri, RDP etc.)

    Aceasta pare să devină calea de urmat. Multe companii şi-au diversificat si transformat modul de utilizare a fluxurilor de lucru digitale, având un impact considerabil faţă de procedurile şi operaţiunile obişnuite. Modificările şi adaptarea la noile cerinţe aduc noi riscuri pentru suprafaţa de atac, pentru că ar putea conduce la:

    • Atacuri de phishing  – se vor dezvolta noi căi prin care lipsa de conştientizare a securităţii în rândul angajaţilor să fie exploatată
    • Programe malware  – vulnerabilităţile noi la nivelul serverelor, aplicaţiilor şi restului de sisteme devin ţinte noi pentru atacatori
    • Parole furate sau atacuri de tip forţă brută pentru realizarea de conectări frauduloase
    • Exploatarea configurărilor greşite de sistem sau de autentificare (de exemplu, în conturile cloud)
    • Certificate web furate
    • şi multe altele

    Nu este nicio noutate popularitatea crescută a anumitor vectori de atac din cele cîteva sute  folosite de către actorii malware specializaţi în crearea de atacuri persistente. De aceea nu este de mirare că între ianuarie 2020 şi iunie 2021, ESET a găsit 71 de miliarde de încercări de compromitere via RDP configurat greşit.

    Cum să abordaţi corect riscurile specifice suprafeţei de atac

    Suprafaţa de atac este un factor cheie pentru stabilirea si implementarea unor metode eficiente de securitate cibernetică. Analiza şi înţelegerea dimensiunii sale sunt o primă etapă pentru o protecţie proactivă şi ajută la crearea de măsuri şi proceduri customizate.

    Audituri ale activelor şi ale soluţiilor de stocare folosite, teste de penetrare, scanări ale vulnerabilităţii şi alte activităţi similare sunt unelte pentru evaluarea dimensiunii suprafeţei de atac. Iată câteva metode pentru reducerea suprafeţei de atac şi a riscului cibernetic asociat:

    • Aplicarea de patch-uri, corecţii şi configurări specifice de management de risc
    • Consolidarea endpoint-urilor şi renunţarea la hardware-ul vechi
    • Actualizarea software-ului şi a sistemelor de operare
    • Segmentarea reţelelor
    • Folosirea celor mai bune practici DevSecOps
    • Gestionarea vulnerabilităţilor
    • Reducerea riscului din lanţul de aprovizionare
    • Implementarea de măsuri de securitate a datelor (de exemplu, criptare puternică)
    • Managementul puternic al verificării identităţii/accesului
    • Adoptarea unui model de securitate zero trust
    • Înregistrarea şi monitorizarea prin log-uri a sistemelor
    • Implementarea de programe de instruire care să sporească conştientizarea riscurilor

    Mediul IT corporativ este foarte dinamic şi într-o fluctuaţie permanentă de personal şi hardware: sosiri şi plecări continue în rândul angajaţilor, utilizare pe scară largă a VM-urilor, containerelor şi micro serviciilor şi trafic intens de elemente hardware şi software. Este prioritar un management de gestiune prin instrumente agile şi inteligente care funcţionează pe baza datelor, în timp real, ce are ca premise principale „vizibilitatea şi controlul”. 

    ESET oferă o paletă de soluţii antivirus şi antimalware, cu protecţie multi-strat integrată, care pot depista din timp atacuri tip ransomware, evitând astfel daune la nivelul resurselor şi reputaţiei companiei. ESET PROTECT Advanced se adresează nevoilor IMM-urilor şi oferă prin layer-ul ESET Dynamic Threat Defense, protecţie de tip cloud-sandbox pentru sisteme (împotriva ransomware-ului şi ameninţărilor de tip zero-day) şi protecţie dedicată prin criptare completă a hard disk-urilor (pentru datele stocate pe laptopuri, în caz de furt şi pierdere). Produsul răspunde, aşadar, provocării de a gestiona şi proteja reţelele IT business în faţa ameninţărilor cibernetice de înaltă complexitate.

    Soluţia poate fi testată gratuit, în infrastructura din compania dumneavoastră, fără nicio obligaţie ulterioară. Pentru mai multe detalii despre aceasta şi descărcarea unei variante de test, daţi click aici.

     

  • Noul model de a lucra, pe care tot mai mulţi oameni îl adoptă şi care înainte de pandemie nu era atât de răspândit

    Pandemia le-a dat posibilitatea de a duce o viaţă dublă şi de aceea sunt foarte greu de prins „în fapt”. Au profil de LinkedIn neactualizat, nu sunt top performeri la serviciu, dar de regulă rezolvă problemele mai rapid decât alţii. Lucrează pentru companii mari, au învăţat să refuze sarcini, iar atunci când intră în şedinţe au grijă să se facă auziţi. Cea mai mare calitate a lor: disponibilitatea la muncă în exces. Acesta este profilul angajaţilor care au câte două joburi cu normă întreagă în epoca muncii de acasă, tendinţă care începe să prindă din ce în ce mai mult contur şi în România.

    Emil are 33 de ani şi este IT-st în Bucureşti, iar din primăvara lui 2020 lucrează, cu contracte individuale de muncă cu normă întreagă pentru două multinaţionale.

    ”Am două joburi, unul de programator la o firmă de IT mai mare şi unul de manager la o firmă de IT mai mică, dar tot internaţională. Iau dintr-o parte 15.000 de lei net şi din cealaltă 17.000 de lei net pe lună. Mi-am lichidat creditele, mi-am schimbat maşina, mi-am luat şi o maşină electrică. Nu ştiu cât voi mai putea rezista aşa, dar cât o să pot, o să fac asta”, spune Emil, care povesteşte amuzat când, într-o zi, a avut ceva emoţii pentru că avea şedinţe în acelaşi timp cu ambii angajatori, dar a reuşit să depăşească cu bine momentul. Spune că lucrează 16 ore pe zi, fiindcă nu se pot face două joburi într-un timp mai scurt. Admite că este în conflict de interese, deoarece foloseşte aceleaşi tehnologii în ambele joburi, iar ambii angajatori au interzis, prin regulamentele interne, să facă acest lucru.

    „M-am documentat şi nu au cum să mă prindă, pentru că un angajator nu are acces în Revisalul (softul de evidenţă a salariaţilor – n.red.) altui angajator. Pentru mine, să am două joburi este ca un drog, trebuie să fii workaholic ca să faci asta, pentru că dacă eşti leneş nu ai cum. Şi mai e nevoie de o condiţie: să nu ai manageri «poliţişti», care să facă prezenţa la 9 dimineaţa ca să vadă dacă te-ai conectat”, a mai spus Emil.

    Moral, poate că Emil greşeşte, pentru că foloseşte aceleaşi tehnologii la ambii angajatori deşi a promis că nu va face acest lucru. Legal însă, nu are niciun motiv de îngrijorare.

    „Un angajator nu poate vedea în Revisal un angajat decât dacă este de-al lui. E treaba angajatului cât munceşte, cele 8 ore de muncă îl limitează doar pe angajator ca să nu exploateze angajatul, dar altfel, ce face angajatul cu timpul liber e treaba lui. Pot să am şi 7 contracte cu 8 ore de muncă. Singurul care poate să mă întrebe de sănătate e angajatorul, iar dacă livrez ceea ce îmi cere nu are nicio treabă cu mine”, a explicat Costel Gîlcă, avocat specializat în dreptul muncii. El a adăugat că, dacă angajaţii care au mai multe joburi ar fi sancţionaţi de către inspectorii de muncă, „primii care ar trebui să fie daţi afară sunt profesorii universitari care au foarte multe contracte de muncă pe granturi”.

    Bogdan Tudor, CEO şi fondator al companiei StarTech Team, care oferă servicii IT, spune că nu l-ar deranja deloc să afle că are angajaţi cu mai multe joburi, câtă vreme aceştia îşi fac treaba. „Este o oportunitate fantastică pentru aceşti oameni să îşi crească veniturile şi să capete mai multă experienţă. Eu cam ştiu cine face şi altceva la mine în companie, dar nu mă deranjează deloc câtă vreme aduc rezultate. De aceea, managerii trebuie să fie atenţi să seteze rezultatele pe care le aşteaptă de la angajaţi şi pe care le pot face în timpul programului, ca să nu fie «fentaţi»”, a spus Bogdan Tudor, care conduce o echipă de 260 de angajaţi şi colaboratori. El a adăugat că, de multe ori, angajaţii foarte performanţi nu pot fi remuneraţi mai mult din cauza grilelor salariale standardizate din companii şi de aceea soluţia unui al doilea job ar putea fi foarte bună pentru a-i ţine motivaţi, mai ales că în IT sunt unii angajaţi de 2-3 ori mai productivi decât alţii.

    ”Angajatorii n-ar trebui să se supere dacă au angajaţi cu două joburi, pentru că aceşti angajaţi sunt foarte muncitori, o astfel de situaţie nu e pentru toată lumea. Eu mă bucur pentru ei şi mi se pare absurd să le interzici asta. E la fel ca întoarcerea la birou: de ce să îi vrei cu tot dinadinsul înapoi la birou, dacă ei sunt mai fericiţi acasă şi îşi fac bine treaba?”, a mai spus Bogdan Tudor de la StarTech Team.

    Teoretic, mai puţin de 130.000 de români au un al doilea job, potrivit datelor Eurostat pentru 2020, care indică o scădere uşoară a numărului de angajaţi cu al doilea loc de muncă faţă de 2019, când în România existau aproape 150.000 de români cu două slujbe. Cu toate acestea, este posibil ca numărul de colaborări ale angajaţilor „white collar” să fi crescut în perioada muncii de acasă, având în vedere că o mare parte a angajaţilor români ştiu deja cum să-şi organizeze munca mai bine. În plus, datele arată că, în unele cazuri, şi numărul de ore petrecut la muncă în faţa calculatorului a scăzut, fără ca acesta să influenţeze performanţa angajaţilor.

    „Datele noastre arată că, în medie, timpul de lucru a scăzut de la 8 ore la 6 ore în munca de acasă, iar acest lucru se întâmplă în toate departamentele şi toate nivelurile de senioritate din companii”, spune Adrian Dinu, fondatorul companiei de software Creasoft, care a implementat un sistem de pontaj electronic pentru peste
    20.000 de angajaţi din companiile de pe plan local. Oricum, admite antreprenorul, nici angajaţii care mergeau la birou nu munceau 8 ore încontinuu şi de aceea există un fel de gentlemen’s agreement în companii.

    Şi în cadrul grupului Creasoft, care numără circa 40 de angajaţi, o parte dintre programatori lucrează pentru două companii. „Am unii programatori angajaţi part time, lucrează 4 ore la mine şi 4 ore la altă companie. Le plac tehnologiile, pentru că sunt diferite şi fac asta pentru că vor să crească, să îşi dezvolte abilităţile şi să ceară mai mulţi bani în viitor. Iar eu respect acest lucru. Până la ora 14 nu îi deranjez decât în mod excepţional. Dar de la 14 la 18 e al meu”, a mai spus Adrian Dinu de la Creasoft.

    Teama de a rămâne fără job din cauza pandemiei, creşterea preţurilor (în România, inflaţia a ajuns la aproape 8% în octombrie) şi incertitudinea legată de viitor i-au făcut pe o parte dintre angajaţi să îşi diversifice sursele de venit. În SUA deja acest fenomen are propria platformă, Overemployed.com, care reuneşte o comunitate de specialişti care au câte două joburi, câştigă venit suplimentar şi au independenţă financiară, dar care fac acest lucru în secret.

    Există chiar şi un set de reguli pe care angajaţii cu două joburi ar trebui să îl respecte. Să eviţi start-up-urile (pentru că acolo aşteptările angajatorului de la angajat sunt mult mai mari), să înveţi să refuzi sarcini, să te faci remarcat când intri într-o şedinţă ca să-ţi consemnezi prezenţa, să ai o poveste bună de fiecare dată când eşti prins în situaţii dificile, să nu îţi actualizezi contul de LinkedIn, să eviţi să fii prea activ pe reţelele de socializare şi să fii pregătit să rezişti la muncă suplimentară, în cazul în care ţi se va cere. Dacă numărul specialiştilor dispuşi să muncească în exces este încă redus, în România există şi extrema cealaltă, a angajaţilor bine plătiţi dintr-un singur job şi care profită de buna organizare a muncii de acasă.

    „Am un coleg care în mod constant e offline vinerea. E pasionat de călătorii. Răspunde la mesaje dacă e întrebat, dar nu îşi pune şedinţe în ultima zi lucrătoare. Iar conform Instagramului lui, e mereu în locuri noi, începând de vinerea”, spune un manager din IT.

    7 REGULI DE AUR PENTRU ANGAJAŢII CARE LUCREAZĂ ÎN SECRET PENTRU DOUĂ COMPANII

    1.Œ Evită start-up-urile. Ţi se va cere mereu să munceşti mult. Caută o companie cu vechime, care te lasă să lucrezi de acasă.

    2. Nu începe ambele joburi simultan. Îţi va fi greu să înveţi ce ai de făcut.

    3.Ž Învaţă să spui nu. O invitaţie într-o şedinţă nu înseamnă că trebuie să fii obligatoriu prezent.

    4. Când intri în şedinţă, fă-te remarcat. Dar nu pune întrebări, reia o idee spusă de altcineva şi refrazeaz-o.

    5. Caută o poveste care să te scuze atunci când eşti în situaţii dificile şi nu poţi participa la o şedinţă, de exemplu.

    6.‘ Nu-ţi actualiza contul de LinkedIn şi nu fi prea activ în online.

    7.’ Fii dispus la muncă suplimentară.

    Sursa: The Wall Street Journal

  • O piaţă care creşte: Numărul de PFA-uri noi a crescut cu o treime în ultimul an. Unu din patru freelanceri noi lucrează în agricultură sau în IT. Agricultura şi IT-ul sunt domeniile cu cele mai multe PFA-uri nou înfiinţate în 2021

    ♦ Peste 25.000 de PFA-uri au fost înfiiţate în primele zece luni ale acestui an, în creştere cu 31% faţă de perioada similară a anului trecut ♦ În total, în România sunt active aproape 415.000 de PFA-uri.

    Peste 25.000 de PFA-uri (acronimul de la persoană fizică autorizată) noi au fost înregistrate în România în primele zece luni ale anului, arată datele Registrului Comerţului. Numărul de PFA-uri nou-înfiinţate în perioada ianuarie – octom­brie 2021 este cu 31% mai mare decât în perioada similară din 2020 şi depăşeşte nunărul total al PFA-urilor nou-înfiinţate pe tot parcursul anului 2020.

    Cele mai multe PFA-uri noi au fost înfiinţate în 2021 în domeniile agricultură (15% din total, reprezentând 3.756 de PFA-uri), informaţii şi comunicaţii (14% din total, reprezentând 3.451 de PFA-uri) şi transport şi depozitare (11% din total, adică 2.882 de PFA-uri).

    „Numărul mare de PFA-uri noi din sectorul agriculturii se explică prin faptul că noi, la AFIR (Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale) am avut două sesiuni de finanţare active anul acesta: submăsura 6.1 pentru instalarea tinerilor fermieri, unde am avut undeva la 4.300 de proiecte depuse şi submăsura 6.3., sprijin pentru dezvoltarea fermelor mici, unde am avut undeva la peste 5.600 de proiecte. Una dintre condiţiile pentru a obţine finanţarea este aceea de a avea o formă juridică de tip PFA sau şi alte tipuri de organizare juridică, cum ar fi SRL-urile sau Întreprinderile Individuale”, a explicat Mihai Moraru, director general al Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR).

    Potrivit datelor de la Registrul Comerţului, numărul de PFA-uri din agricultură a crescut semnificativ în 2021 faţă de ultimii doi ani: dacă în zece luni din 2021 s-au înfiinţat peste 3.700 de PFA-uri noi în agricultură, în tot anul 2020 au fost înfiinţate sub 1.300 de PFA-uri noi în agricultură, iar în 2019 numărul a fost de circa 2.100. Raportat la ultimii cinci ani, cel mai bun an pentru înfiinţarea de PFA-uri în acest sector a fost 2017, când în agricultură s-au creat peste 5.000 de PFA-uri noi.

    „E o situaţie win-win, pentru că sumele obţinute prin aceste programe pot urni o afacere mică de familie. Pe de altă parte, venirea în regim de PFA presupune şi o fiscalizare a veniturilor. (…)“

    „La noi, la AFIR, sunt peste 800.000 de fermieri şi beneficiari de subvenţii înregistraţi în toate formele juridice şi asociative posibile. Este o pătură de potenţial fermieri care cu aceste submăsuri pot să treacă la următorul nivel, iar tinerii să preia exploataţiile de la familii, pentru că avem o vârstă a fermierilor destul de înaintată. Aceste măsuri sunt un punct de plecare şi de stabilizare a exploataţiilor, care, odată stabilizate, pot trece la dezvoltare”, a mai spus Mihai Moraru. El a mai explicat că sunt multe poveşti de succes în rândul fermierilor care au beneficiat de subvenţii şi care au adăugat exploataţiilor şi unităţi de producţie sau care s-au diversificat cu o componentă de zootehnie pe lângă cea vegetală.

    Sectorul IT&C este pe locul doi în topul domeniilor cu cele mai multe PFA-uri nou înfiinţate în 2021, cu aproape 3.500 de PFA-uri noi create în primele zece luni ale anului. Orientarea spre freelancing, dar şi faptul că IT-ştii români sunt din ce în ce mai căutaţi de către firme internaţionale de IT care nu au sediul în România reprezintă o explicaţie a acestei situaţii.

    ”Mi-am făcut un PFA încă din 2014, iar motivul pentru care l-am înfiinţat la acea vreme a fost acela de a primi un venit mai mare decât aş fi primit pe un contract de muncă. Însă ulterior această formă mi-a permis să lucrez şi pentru alţii, puteam să le emit factură, aşa că a fost o alegere foarte bună. Acum am şi PFA şi un SRL şi prefer să am colaborări sub această formă, pentru că am o profundă neîncredere în sistemul nostru de pensii”, spune Mihai, 32 de ani, freelancer în domeniul IT.

    Un PFA este o formă juridică care permite persoanei să desfăşoare orice formă de activitate economică permisă de lege, folosind în principal forţa sa de muncă şi care are, în prezent, o povară a taxării mai mică decât un contract individual de muncă.

    Spre exemplu, la un venit lunar net de 10.000 de lei, costul total al angajatorului este de circa 17.500 de lei pentru un contract individual de muncă. În cazul în care angajatorul colaborează cu o persoană fizică autorizată, pentru echivalentul unui venit lunar de 10.000 de lei net, suma lunară facturată de PFA este de circa 12.000 de lei, potrivit unei simulări făcute pe platforma www.calculatorvenituri.ro.

    La finalul lunii septembrie 2021, în România activau în total aproape 415.000 de PFA-uri, în creştere cu 6% faţă de perioada similară a anului 2020, arată datele Registrului Comerţului.