BusinessMagazin

Tag: istoric

  • Ipocrizie de oameni bogati: de la celebrităţi bogate care îi îndeamnă pe oameni să stea acasă din casele lor luxoase sau de pe iahturi, la cei care s-au testat de COVID înaintea tuturor

    Clipurile în care celebrităţi bogate îndeamnă din casele lor luxoase, din ranch-uri uriaşe sau din izolarea pe iahturi oamenii să stea acasă sunt ipocrite pentru unii. Financial Times a scris despre acest lucru, la fel şi The Guardian. Sunt ziare puternice, cu public fidel şi numeros. The New York Times a făcut un studiu în SUA, o economie unde inegalitatea este la ea acasă, în care se arată că „a sta acasă în timpul coronavirusului este un lux”.

    Bogaţii şi-au permis să se retragă mai devreme – limitându-şi astfel expunerea la virusul care provoacă pandemia – decât oamenii de rând, obligaţi să rămână activi mai mult timp pentru a-şi câştiga traiul. Ziarul a tras această concluzie pe baza datelor privind locaţia persoanelor furnizate de serviciile de telefonie mobilă.

    De asemenea, oamenii cu bani şi-au permis să se testeze de COVID din timp. Asupra acestui lucru atrage atenţia The Atlantic. Tot în SUA, când testul pentru SARS-CoV-2 al jucătorului vedetă de baschet Rudy Gobert a ieşit pozitiv, s-a simţit un scurt moment de panică naţională. Mijlocaşul clubului de baschet Utah Jazz a fost în contact strâns cu coechipierii, personalul şi fanii care căutau autografe.

    Atinsese mânerele uşilor, mingiile, microfoanele, dispozitivele de înregistrat – ar fi putut transmite virusul la sute de oameni. Asociaţia Naţională de Baschet (NBA) a acţionat agresiv. După doar câteva ore, statul Oklahoma testase deja 58 de jucători şi membri ai personalului de la Utah Jazz şi Oklahoma City Thunder. Jucătorilor de la Raptors din Toronto, care au jucat cu Jazz cu două zile înainte, li s-au făcut şi lor teste, din precauţie.

    Unul dintre coechipierii lui Gobert, Donovan Mitchell, a fost găsit pozitiv. Restul testelor au fost negative. NBA a suspendat totuşi sezonul. Acţiunea rapidă a contrastat puternic cu răspunsul la nivel de stat. Spre exemplu, în perioada 6 – 12 martie, statul Alabama – care a anunţat primul caz confirmat de COVID-19 – a efectuat doar 12 teste. În Oklahoma, Utah Jazz a consumat 20% din întregul stoc de kiturilor de testare ale statului.

    „Oamenii vor să vorbească despre acest virus ca despre un agent patogen care nu face discriminare, dar nu este chiar aşa”, spune Ashwin Vasan, profesor de sănătate publică la Universitatea Columbia. „Virusul atacă direct prin fisurile societăţii noastre.”

    În Financial Times, Angus Deaton, autor alături de Anne Case al cărţii „Moarte şi disperare şi viitorul capitalismului”, scrie că oamenii din păturile superioare ale societăţii sunt mai sănătoşi şi trăiesc mai mult. Cu toate acestea, pandemia de COVID-19 pare că oferă o excepţie de la regulă – este o infecţie care nu-i iartă pe liderii mondiali, pe politicienii de rang înalt sau chiar pe membrii caselor regale şi nici pe celebrităţi.

    Pe măsură ce bursele de acţiuni se prăbuşesc, boala loveşte la fel de feroce portofelele precum atacă plămânii. Companiile din industria farma lucrează din greu pentru a dezvolta teste, pe care le vor furniza gratuit, şi investesc în dezvoltarea rapidă a unui vaccin. În SUA, o industrie scumpă arată lumii un chip mai blând. În Marea Britanie, un sistem naţional de sănătate cronic subfinanţat se confruntă cu un tsunami de cazuri de îmbolnăviri şi decese. Poate că pandemia de COVID-19 va inversa inegalitatea crescândă din ultimele decenii. Dacă da, este puţin probabil ca aceste efecte ale virusului să dureze. Istoria arată că în epidemiile anterioare, în fazele incipiente, când bolile sunt noi sau slab înţelese, cei bogaţi şi puternici nu sunt scutiţi.

    Cu timpul, situaţia se schimbă. În Anglia modernă timpurie, ciuma şi bolile epidemice erau încă un flagel frecvent. Speranţa de viaţă a fluctuat sălbatic, scăzând brusc atunci când variola sau ciuma cuprindea ţara. Speranţa de viaţă la naştere era aceeaşi în 1800 ca în 1550. În cea mai mare parte a timpului, aristocraţia nu s-a descurcat mai bine; ducii şi familiile lor bogate trăiau la fel de mult (sau de puţin) ca lucrătorii, slujitorii sau iobagii. Nimeni, bogat sau sărac, nu a înţeles cum să evite ciuma şi nici cum să se protejeze de variolă.

    O schimbare esenţială a venit odată cu variolizarea – o formă incipientă de imunizare împotriva variolei – şi mai târziu cu vaccinarea. Inocularea s-a extins printre păturile sociale, dar începând cu familia regală. A ajuns la mulţime mult mai târziu şi mai lent. Ducii au început să trăiască mai mult în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, dar creşterea longevităţii generale nu s-a manifestat serios până în anii 1850. Cei bogaţi şi puternici s-au descurcat mai bine, odată ce şi-au dat seama ce să facă – sau după ce cineva şi-a dat seama pentru ei. De atunci, sănătatea mai bună a celor avuţi este documentată anecdotic şi în statisticile naţionale, fie ele şi înscrise în piatră.

    Pietrele funerare dintr-un cimitir din Glasgow sunt mai mari şi mai ostentative atunci când datele arată că defunctul a ajuns la bătrâneţe. În ultimii ani, pe măsură ce speranţa de viaţă la nivel naţional s-a apropiat de stagnare, mortalitatea în Anglia a crescut în zonele mai defavorizate din nord şi a scăzut în sud-estul mai activ economic. Americanii zilelor noastre aflaţi în al patrulea deceniu de viaţă trăiesc mai mult cu 15 ani dacă declaraţiile lor fiscale arată că au un venit din top 1% comparativ cu cei 1% de la nivelul cel mai de jos al societăţii. Începând cu mijlocul anilor 1990, decalajul educaţional în ceea ce priveşte vârsta morţii s-a lărgit. Numărul celor care „mor din disperare” – prin sinucidere, supradozaj de droguri şi boli hepatice cauzate de alcool – s-a ridicat în SUA de la 65.000 în 1995 la 150.000 în 2018, sprijinit de utilizarea la scară largă şi de abuzul de OxyContin şi alţi opioizi.

    Aproape toată creşterea a fost în rândul americanilor mai puţin educaţi. O diplomă universitară de patru ani a reprezentat un certificat de exceptare aproape infailibil. În aceeaşi perioadă, de creşterea de şase ori a preţurilor acţiunilor, măsurată prin evoluţia S&P 500, au beneficiat în mod disproporţionat americanii mai înstăriţi, care sunt mai susceptibili să deţină acţiuni, direct sau prin planurile de pensie. Între timp, câştigul mediu pe oră pentru salariaţii obişnuiţi, ajustat la inflaţie, abia dacă depăşeşte nivelul anilor ’70.

    Va inversa aceste tendinţe pandemia de COVID-19? Datele sunt disponibile doar parţial. Testarea în SUA şi Marea Britanie a fost extrem de inadecvată. Poate că virusul este astăzi cum au fost variola sau ciuma bubonică din Europa înainte ca aceste boli să fie bine înţelese şi tratabile. Acest virus este nou, nimeni nu are imunitate şi, în afară de autoizolare, oamenii de azi sunt la fel de neputincioşi ca oraşul italian Pistoia în anii 1630-31, când autorităţile au blocat porţile împotriva ciumei şi au expulzat străinii.

    Desigur, comercianţii săi pofticioşi după bani au insistat pe o deschidere temporară pentru toţi cei de veneau acolo pentru a facilita exportul vinului. Unii directori de firme fac astăzi presiuni mari pentru un sfârşit prematur al distanţării sociale. Dar 400 de ani au făcut o diferenţă. ARN-ul coronavirusului a fost decodificat rapid – nu va trebui să aşteptăm secole pentru un vaccin sau un tratament. Cu toate acestea, şansele sunt ca, odată ce vom şti să controlăm virusul, nu toată lumea va beneficia în egală măsură de succes.

    Odată ce pandemia se va termina, scenariul cinic este ca producătorii farma şi spitalele din SUA să devină mai puternici şi mai bogaţi ca niciodată până acum. Sau poate că nu. Dacă americanii vor fi indignaţi de costurile tratamentului sau de un tratament preferenţial pentru doar câţiva, ei cel puţin ar putea să solicite ca asistenţa medicală să ajungă sub controlul comunităţii. În Marea Britanie, indignarea privind pagubele produse NHS, sistemul naţional de sănătate, de anii de restructurare a serviciilor pentru a spori eficienţa va îngreuna subfinanţarea serviciului – cel puţin pentru un timp.

  • Preţul petrolului a ajuns la un nivel minim istoric si a trecut pentru prima data pe minus. Ce s-a întâmplat de fapt

    Preţul petrolului WTI, de referinţă pe piaţa americană, s-a prăbuşit până la o valoare istorică de 1 cent, iar apoi a trecut în teritoriul negativ, pentru prima dată în istorie, potrivit foxbusiness.com.
     
    Cotaţia petrolului West Texas Intermediate (WTI) pentru petrolul brut a scăzut cu peste 108%, până la -1,43 dolari pe actiune futures tranzactionata.  Această vânzare este la cel mai redus nivel de la momentul în care au început să se înregistreze aceste valori, în martie 1983. Cererea pentru petrolul brut este proiectată să scadă până la 29 de milioane de barili pe zi luna aceasta, potrivit datelor Administraţiei Internaţionale a Energiei, citate de foxbusiness.com.
     
    O activitate economică mai scăzută se traduce printr-o cerere mai mică a petrolului crud şi a produselor derivate din acesta, precum benzina şi combustibilul pentru aeronave. WTI a pierdut anul acesta 82% din valoare.  
     
    Preţurile de referinţă ale petrolului în Statele Unite au ajuns în teritoriul negativ după ce s-au prăbuşit până la un cent, odată cu prăbuşirea cererii cauzate de pandemia de coronavirus – ceea ce înseamnă că producătorii ar putea să îi plătească în curând pe furnizori pentru a scăpa de acesta, potrivit Financial Times. 
    Prăbuşirea record de luni, 20 aprilie, ar putea însemna că cei care tranzacţionează petrolul au probleme legate de accesarea capacităţii de stocare dintr-un hub de rafinare american aflat în Cushing, Oklahoma, despre care se crede că va fi plin în următoarele săptămâni. 
     
    UPDATE: La putin dupa ora 22, luni, 20 aprilie, pretul petrolului WTI scazuse la -35 dolari/baril.

  • Sfârşitul războiului: OPEC şi Rusia s-au înţeles şi vor reduce producţia petrolului printr-un acord istoric

    OPEC şi Rusia au încheiat un acord istoric joi prin care s-au înţeles să reducă semnificativ producţia de petrol, ceea ce a încheiat un război al cotei de piaţă care a pus o presiune enormă pe preţurile din piaţă – deja afectată după cel mai mare declin la nivelul cererii din istorie, generat de măsurile de carantină, potrivit FT.

    Cu toate acestea, reacţia pieţei a fost una negativă după ce detaliile acordului au fost scose la iveală. Un oficial al OPEC a spus că discuţiile pentru a finaliza acordul vor continua în cadrul întâlnirii G20 a miniştrilor de Energie, care are loc vineri.

    Unul dintre punctele sensibile în negocieri l-a reprezentat refuzul Mexicului de a reduce semnificativ producţia, potrivit surselor citate de publicaţia americană. Rocio Nahle Garcia, ministrul Energiei din Mexic, a părăsit şedinţa online înainte ca ea să se finalizeze în primele ore ale zilei de vineri şi a scris mai târziu pe Twitter că ea a propus o reducere a producţiei de 100.000 de barili pe zi, adică mai puţin de 10% decât producţia ţării.

    Mexic lucrează cu grupul petrolier OPECĂ (format din OPEC şi Rusia), încă din 2016, dar încearcă să îşi împingă agenda de a spori producţia, după mai mulţi ani în care aceasta a scăzut. Analiştii cred că este puţin probabil ca absenţa Mexicului de la masa finală să încurce acordul istoric, însă ar putea totuşi să ducă la excluderea ţării din alianţa OPECĂ.

    După ce detaliile acordului au ieşit la iveală, cotaţia globală pentru petrol Brent, care înregistra o creştere de 11%, a închis şedinţa pe o scădere de 4%, la 31,48 dolari per baril. Traderii au pus la îndoială ideea că aceste reduceri de producţie sunt un răspuns proporţional la scăderea înregistrată la nivelul cererii. Mai mult, aceştia au pus la îndoială predispoziţia producătorilor non-OPEC de a contribui la efortul de stabilizare a preţurilor.

    Producătorii de petrol s-au înţeles să reducă producţia cu 10 milioane de barili pe zi – cel mai mare acord pentru o reducere coordonată a producţiei din istorie şi echivalent cu 10% din nivelul cererii pre-criză. Reducerea de producţie stabilită ar urma să se diminueze de-a lungul timpului şi să se încheie în aprilie 2022, potrivit planurilor.

    Arabia Saudită şi Rusia, cei mai mari doi producători din acest acord, au fost de acord să îşi reducă producţia împreună cu 5 milioane de barili pe zi. Alţi producători OPECĂ au fost de acord să taie împreună 5 milioane de barili pe zi. Cartelul le-a cerut şi unor producători precum SUA şi Canada, precum şi altor ţări, să îşi reducă producţia cu încă 5 milioane de barili pe zi cumulat după întâlnirea extraordinară G20 a miniştrilor de Energie, care are loc vineri.

  • Cum a ajuns un fost ministru al Educaţiei din Franţa să îşi deschidă o afacere în mijlocul Bucureştiului

    Un fost ministru al Educaţiei din Franţa, şeful său de cabinet de la acea vreme şi un fost consultant şi profesor-cercetător au deschis în septembrie 2019 la Bucureşti, în inima oraşului, pe Bulevardul Dacia, într-o clădire monument istoric, école Française InternationalE. 

    Clădirea ce a găzduit Muzeul Literaturii Române este acum „casă” pentru o şcoală trilingvă unde învaţă 25 de copii cu vârste cuprinse între 3 şi 8 ani. Pe termen mediu şi lung ţinta este ca peste 400 de copii să studieze la EFI până când împlinesc 18-19 ani şi sunt gata să ia drumul universităţii, oricare ar fi ea şi oriunde în lume ar fi.

    „Am avut norocul să găsim o casă în centrul Bucureştiului. Am beneficiat de sprijinul Ambasadei Franţei şi al Institutului Francez. Ştiam că se doreau mai multe şcoli franceze în zona centrală, Liceul Francez spre exemplu fiind în zona de nord. Noi suntem la 100 de metri de Ambasada Franţei”, spune Jonathan Derai. El este general manager şi cofondator al reţelei de şcoli Odyssey şi preşedintele şcolii EFI de la Bucureşti. Odyssey este o reţea de şcoli franceze – printre care şi EFI – dezvoltată în mai multe ţări din lume. Este vorba de instituţii preuniversitare, ce predau copiilor cu vârste cuprinse între 3 şi 18 ani. „Odyssey a fost fondată în 2015 de către specialişti din domeniul educaţiei. Printre fondatori se numără şi Luc Chatel, fost ministru al educaţiei în Franţa. Avem susţinere din partea instituţiilor franceze care vor să dezvolte învăţământul francez în străinătate.”

    Ceilalţi doi fondatori ai Odyssey în afară de Luc Chatel sunt Jonathan Derai, fost şef de cabinet al lui Chatel, şi Younes Slaoui, un executiv care a lucrat pentru compania de consultanţă strategică Roland Berger şi pentru Groupe Attijariwafa Bank, o bancă din Maroc. El este totodată profesor-cercetător, conform site-ului reţelei. „Toţi fondatorii sunt specializaţi în domeniul educaţiei, având experienţă peste hotare. Prima şcoală din reţeaua Odyssey a fost deschisă în septembrie 2017 la Casablanca, în Maroc, pentru ca doi ani mai târziu să inaugurăm unităţi în Bruxelles şi Bucureşti. Obiectivul nostru este să ne dezvoltăm puternic în următorii zece ani şi să ajungem la circa 30 de şcoli.”

    De ce au ales cei trei investitori francezi Bucureştiul drept unul dintre primele oraşe de pe harta expansiunii reţelei de şcoli? Jonathan Derai spune că România are o serie de avantaje precum legătura cu Franţa, nu doar la nivel de ţară francofonă, ci şi în ceea ce priveşte cooperarea bilaterală la nivel de cultură şi educaţie. „Sunt lucruri concrete care se întâmplă – cum ar fi Sezonul Cultural România-Franţa – şi care ne dau încredere. Plus că familiile din Bucureşti caută să le ofere copiilor lor educaţie franceză, considerată a fi una dintre cele mai bune din lume.” Copiii care studiază la EFI ajung astfel să vorbească franceza, engleza şi româna de mici. Şcolile private se dezvoltă în marile metropole din toată lumea, nu e ceva specific României, nu ţine de contextul local sau de cel din ţările în curs de dezvoltare, adaugă antreprenorul.

    Deschiderea de şcoli internaţionale e un trend, mai ales că ele îţi permit să mergi la universitate oriunde în lume. Dacă ai bacalaureatul francez spre exemplu – diplomă obţinută la şcoli franceze publice şi private – poţi studia la universităţi din Statele Unite, Marea Britanie, Franţa bineînţeles sau România. „Această diplomă este o referinţă.” Jonathan Derai afirmă că sunt 550 de şcoli franceze în lume în circa 150 de ţări. Aici studiază 350.000 de elevi. „Este una dintre cele mai extinse reţele şcolare din lume, iar statul francez este gardianul ei. Aceasta este principala diferenţă faţă de şcolile anglo-saxone, care sunt controlate exclusiv de structuri private”, explică el. Spre comparaţie, în tot ceea ce înseamnă învăţământul internaţional sunt peste 10 milioane de elevi în toată lumea. „Suntem susţinuţi de preşedintele Emmanuel Macron (preşedintele Franţei din 2017 – n.red.), care şi-a fixat ca obiectiv dublarea efectivului de elevi din şcolile internaţionale franceze din lume până în 2030 (până la 700.000 de elevi – n.red.)”, spune investitorul. Şcoala de la Bucureşti a fost deschisă în septembrie 2019 şi doar o lună mai târziu oficialii depuneau dosarul pentru omologare în Hexagon. În ianuarie şcoala primea prima inspecţie din Franţa, iar în iunie aşteaptă un răspuns oficial.

    „Şcolile franceze sunt omologate de statul francez şi oferă un program pedagogic în linie cu cel din Hexagon. Ce ne diferenţiază pe noi e faptul că suntem trilingvi, astfel că predăm în franceză, engleză şi română, avem profesori din Franţa şi din SUA, nu doar localnici. Am adus aici ce e mai bun din sistemul francez, dar suntem totodată internaţonali.” Copiii pot studia la EFI de la grădiniţă până la bacalaureat, iar diplomele sunt recunoscute oriunde în lume. Elevii EFI, indiferent de naţionalitate, învaţă încă de la început trei limbi – franceză, engleză şi română. La grădiniţă şi şcoala primară 65% din timp se va preda în franceză, 25% în engleză şi 10% în română. În gimnaziu şi liceu ponderile vor fi 60%-30% pentru franceză şi engleză, în timp ce rămâne 10% pentru română. „Am ales Bucureştiul şi Bruxelles-ul pentru expansiune pentru că există potenţial pe termen lung. În cazul României ştim bine ţara şi ştim că părinţii de aici vor să investească în educaţia copiilor lor. Suntem antreprenori în domeniul educaţiei, aşa că avem viziune pe termen lung şi încredere în economia locală.”

    În primul an şcolar – început în septembrie 2019 – EFI Bucureşti are 25 de copii şi puţine clase. Mai exact e vorba despre copii cu vârste cuprinse între 3 şi 8 ani. „În fiecare an vom mai deschide noi clase, dat fiind că aceşti copii vor creşte alături de noi. Dacă acum avem doar grădiniţă şi clasa întâi, la anul vom avea şi clasa a doua şi dacă va exista cerere poate şi a treia.” Pe termen mediu şi lung ţinta este de peste 400 de elevi. Acest lucru se va întâmpla după ce investitorii vor realiza lucrări de extindere, mai exact vor amenaja încă o vilă, amplasată imediat lângă clădirea actuală, şi vor dezvolta şi o altă clădire lângă. Vor deschide astfel noi săli de clase, o cantină mai mare, săli de sport, o bibliotecă şi alte facilităţi.

    „Sediul nostru se află acum într-o clădire momument istoric. Este casa care a găzduit înainte Muzeul Literaturii Române. Ne-am mişcat rapid, însă a fost o investiţie majoră”, spune Jonathan Derai fără a înainta cifre. El adaugă doar că viziunea acţionarilor este una pe termen lung, aşa că nu se aşteaptă la profit în viitorul apropiat. „Suntem investitori privaţi însă nu vrem câştiguri rapide. În aprilie 2019 am făcut anunţul de deschidere şi doar cu o lună înainte semnaserăm pentru închirierea spaţiului. Vara am realizat lucrările şi în septembrie am deschis.” Investiţiile au fost realizate doar într-una dintre cele două vile pe care cei trei acţionari ai şcolii le-au închiriat pe termen lung de la familia Sturdza. „În septembrie 2020 sperăm să ajungem la 70 de copii. Ne dezvoltăm pas cu pas, e un proces de durată. Nu putem prelua acum sute de elevi, pentru că nu avem capacitatea.” Şcoala a început din ianuarie înscrierile pentru anul şcolar 2020-2021, plus că operează transferuri în timpul anului, având deja unul în februarie şi aşteaptă alte două în martie.

    Pentru promovarea şcolii există la începutul fiecărei luni ziua porţilor deschise. Alte metode includ reţelele sociale, vizitele directe – care se fac pe bază de programare –, evenimentele şi recomandările. De asemenea, EFI e membru al CCIFER, Camera Franceză de Comerţ şi Industrie din România. În paralel cu dezvoltarea şcolii de la Bucureşti, investitorii merg înainte cu extinderea Odyssey, astfel că sunt vizate alte ţări din nordul Africii precum Egipt sau Tunisia, dar şi state din Asia de Sud-Est precum Thailanda, Singapore sau Vietnam. Continuă dezvoltarea şi în Europa şi se analizează piaţa din America de Nord. „Avem peste 1.000 de elevi în cele trei şcoli şi vrem ca în zece ani să ajungem la 15.000. Focusul nostru nu e doar pe oraşele-capitală, ci pe metropolele cu potenţial.” În România, la fel ca în SUA şi Maroc, este studiat potenţialul oraşelor secundare mari.

    Educaţia internaţională era acum 25 de ani pentru expaţi, spune executivul francez. Acum situaţia s-a schimbat şi majoritari sunt localnicii, fie de copii ce provin din familii 100% din acea ţară, fie din familii mixte. Sigur că există în continuare şi copii străini. „Elevii noştri vin din toată lumea şi acest lucru ne bucură pentru că ne asigurăm astfel că există dinamism şi schimburi culturale interesante. Când ai în aceeaşi clasă copii din Franţa, Liban, România şi SUA şi îi pui la aceeaşi masă ei se dezvoltă împreună.”

    Copiii de la EFI studiază 27,5 ore pe săptămână, e vorba de ore de predare. La competiţie media e de 22-24 de ore de studiu săptămânal, potrivit lui Jonathan Derai. „Nu poţi promite părinţilor educaţie trilingvă cu mai puţine ore. Avem copii care vin la noi fără să vorbească deloc franceza, motiv pentru care avem cursuri intensive de 5-6 ore pe săptămână la început.”

    Dascălii şcolii sunt calificaţi, titulari în sistemul lor de învăţământ. Profesorul de engleză, spre exemplu, e american. Structura anului şcolar e de 35 de săptămâni întinse pe zece luni. Vacanţa de vară are doar două luni, iar în restul anului la fiecare 6-8 săptămâni se oferă vacanţă de două săptămâni. „Trebuie respectată curricula din Franţa. Sistemul francez de învăţământ are trei axe – matematica şi ştiinţele, cultura generală şi spiritul civic şi ştiinţele umane.” O particularitate a şcolilor franceze acreditate este aceea că studenţii pot merge oriunde în lume fără probleme în cazul unui transfer în timpul sau la finalul anului şcolar. Spre exemplu, dacă cineva se transferă de la EFI Bucureşti în Franţa – fie în sistemul public, fie în cel privat – nu vor fi necesare teste.

    La fel se întâmplă dacă merg într-o şcoală franceză din orice colţ al lumii, fie că e vorba de reţeaua Odyssey sau nu. În cazul în care aleg să se mute la o instituţie de învăţământ din România sau Hong Kong, atunci studiile le vor fi recunoscute şi se vor echivala, potrivit oficialului francez. Un alt avantaj este faptul că EFI e o şcoală trilingvă, astfel că adaptarea oriunde ar fi ea va fi facilă. „Nu facem promisiuni nerealiste. Noi creştem împreună cu aceşti copii şi vrem să vorbească perfect cele trei limbi. Pe parcursul anilor, se vor adăuga şi altele (germană, spaniolă sau mandarină – n.red.). Iar la final diplomele sunt acordate de statul francez.” Grupele de la EFI Bucureşti momentan sunt mici, însă nici când investiţiile vor fi finalizate şi şcoala va fi dezvoltată complet clasele nu vor avea mai mult de 20 de copii. „Educaţia privată este scumpă, iar noi nu avem subvenţii nici de la statul francez, nici de la cel român. Ca preţuri ne situăm între şcolile franceze private – pentru că suntem trilingvi – şi cele anglo-saxone cunoscute ca fiind scumpe, cu un preţ de 15.000-20.000 de euro pe an, sau chiar peste.” La EFI, pentru anul şcolar 2020-2021, taxele variază între 7.800 de euro pe an pentru copiii care merg la grădiniţă şi 9.850 de euro pe an pentru cei de gimnaziu şi liceu. Plata se face în una, două, trei sau zece tranşe. „Avem şi afterschool pentru cine vrea, dar se plăteşte separat. Acesta poate fi predat în franceză sau engleză.” Mai mult, se organizează şi ieşiri cu copiii la cinema sau la Art Safari, în afara programului şcolar. Pentru că în final „atenţia noastră merge către dezvoltarea inteligenţei multiple şi către educaţia pozitivă”, conchide Jonathan Derai.

  • Sprint spre 1 miliard de lei

    „2019 a fost un an record pentru grupul TeraPlast din punctul de vedere al vânzărilor”, susţine Alexandru Stănean, CEO al TeraPlast. Din 2017 până în 2019 grupul şi-a dublat cifra de afaceri, de la 426 de milioane la 972 de milioane de lei. Creşterea a fost impulsionată atât de achiziţia furnizorului de sisteme complete pentru acoperişuri Wetterbest, valoarea totală a tranzacţiei – finalizată anul trecut – ajungând la peste 17 milioane de euro, cât şi de creşterile organice din 2019. Profitul net s-a majorat în ultimul an cu 85%, până la aproximativ 42 de milioane de lei, iar EBITDA, profitul operaţional al grupului, s-a dublat la rândul său faţă de 2017 şi a înregistrat o creştere de 42% faţă de 2018, atingând valoarea de 91,2 milioane de lei. Numărul de angajaţi a crescut cu 20% în ultimii ani, echipa businessului numărând în prezent peste 1.200 de persoane, iar rentabilitatea capitalului – „un alt lucru important pentru acţionari” – a crescut de la 9,3 la 15%. Rezultatele vin pe fondul unui context favorabil al pieţei construcţiilor, dar şi prin capitalizarea investiţiilor anterioare realizate de companiile din grup.
    Tot anul trecut, două dintre businessurile grupului, Wetterbest şi TeraGlass, au fost transformate complet în urma unor investiţii de peste 98 de milioane de lei, o parte – 70 de milioane – finanţate cu ajutor de stat. „O parte din investiţii au fost direcţionate spre deschiderea unei fabrici noi la Băicoi – 15.000 de metri pătraţi de hale şi spaţii auxiliare – în care trecem de la producţia de atelier la o fabrică la nivel cu orice altă fabrică similară din Europa, care ne va permite să ne eficientizăm fluxurile logistice şi de producţie şi care ne face încrezători că cele mai mari creşteri din grup vor fi la Wetterbest, pentru că nu mai suntem o serie de ateliere, ci suntem 15.000 de metri pătraţi de hale.”
    Cea mai bună performanţă a anului trecut a fost înregistrată de TeraPlast, cu un avans al afacerilor de 25%, până la 365 de milioane de lei, EBITDA având o creştere de 80% faţă de perioada similară a anului trecut, până la 37 de milioane de lei. Diviziile TeraSteel din România şi Serbia au înregistrat cea mai bună marjă de profitabilitate, îmbunătăţirea marjei segmentului de panouri termoizolante datorându-se economiilor la achiziţiile de materii prime, precum şi creşterii gradului de utilizare a capacităţii de producţie din Serbia. Veniturile Wetterbest, al doilea jucător pe piaţa ţiglei metalice din România, s-au majorat cu 22% în 2019, ajungând la 269,9 milioane de lei, iar EBITDA a atins pragul de 15,1 milioane de lei. La rândul său, TeraGlass a beneficiat de o investiţie de 16,1 milioane de lei în 2019, urmând ca prin acest proces fluxul de lucru pentru producţia ferestrelor şi uşilor să fie complet automatizat. Grupul a produs anul trecut 16 milioane de metri liniari de ţeavă şi 7 milioane de metri liniari de profiluri, 14.000 de tone de granule, 8 milioane de bucăţi de fittinguri şi produse rotoformate, 3 milioane de metri pătraţi de panouri, 7.000 de tone de structuri zincate, 5 milioane de metri de ţiglă metalică, 118.000 de unităţi de ferestre şi uşi şi 7.000 de tone de PVC rigid reciclat, „în condiţiile în care anul trecut nu am folosit fabrica nouă”, subliniază Stănean.
    Potrivit estimărilor reprezentanţilor companiei, anul acesta grupul TeraPlast va înregistra venituri de peste 1 miliard de lei şi o îmbunătăţire semnificativă a profitabilităţii, EBITDA bugetată fiind de peste 145 de milioane de lei, în creştere cu 59% faţă de 2019. „De-abia începem. Roadele investiţiilor pe care le-am realizat anul trecut le vom culege începând cu 2020, de aceea cifra de afaceri va urca la 1,25 de miliarde de lei”, a declarat Stănean. „După un sprint cum a fost cel de anul acesta ne mai propunem încă unul de aproape 60% pe partea de profitabilitate. Nu cred că suntem nerealişti în ceea ce ne propunem. Cel puţin pentru două dintre businessurile din grup, Wetterbest şi TeraGlass, sunt alte fabrici faţă de 2019, sunt alte condiţii în care se lucrează. Am ajuns în secolul XXI la cele două capitole. În plus, şi la TeraPlast avem investiţii care vor da rezultate, vom avea un pic şi de la TeraSteel, din Serbia, şi aşa ajungem la cifrele acestea”, conturează executivul aşteptările companiei pentru acest an. Reprezentanţii grupului mizează şi pe o menţinere la un nivel relativ ridicat a investiţiilor în infrastructură, „pentru că România are nevoie de ele”. În plus, spune Stănean, 2020 este ultimul an în care se mai pot semna contracte pe fonduri europene din exerciţiul care se termină anul acesta. „Mi-ar părea rău să constat că România are o rată de accesare de 60-70% a fondurilor europene în condiţiile în care alte ţări precum Polonia ar putea să acceseze mai mult decât i se alocă.”
    Pentru 2020, principalul focus al grupului este de a aduce în parametri investiţiile pe care le-au făcut. „Acţionarii şi-au făcut datoria, au alocat resurse, bani, acum e treaba noastră, cu fabricile noi, cu utilajele noi, cu liniile noi pe care le avem, să producem vânzări şi profit pentru acţionari.” În ceea ce priveşte preţurile, executivul spune că, după ce anul trecut materiile prime, precum oţelul sau plasticele, au înregistrat preţuri relativ scăzute, minime în ultimii cinci ani sau chiar mai bine, anul acesta anticipează o creştere pe acest segment, iar în momentul în care preţurile materiilor prime ar escalada, compania va fi obligată la rândul său să crească preţurile. „Deja anul acesta am operat anumite creşteri de preţuri pentru că anul trecut materiile prime, şi oţelul, şi chimicalele, au fost la minime, anul acesta au o singură direcţie în care pot merge – în sus, lucru care se şi întâmplă.” Un alt factor care poate determina creşterea preţurilor, adaugă el, este fluctuaţia cursului valutar. „Noi cumpărăm majoritatea materiilor prime în euro şi aproape 80% din vânzarea internă este în lei, deci suntem forţaţi să creştem preţurile.” Pornind de la datele furnizate de INS, potrivit cărora sectorul de construcţii a crescut cu aproximativ 27% anul trecut, executivul companiei estimează că segmentul materialelor de construcţii a fost de maximum 20%, de aici rezultând o valoare a acestui sector de aproximativ 4,5 miliarde de euro.
    Stănean spune că, deşi în România lumea începe să construiască cu materiale mai sustenabile, există încă o diferenţă mare între ce şi-ar dori să vadă în piaţă – o preocupare mai mare pentru performanţa energetică, creşterea gradului de control al locuinţelor – şi ce există, de fapt. În fapt, spune executivul, piaţa este destul de polarizată. „Sunt zone, în general zonele scumpe, precum Clujul, unde se construieşte bine, se pun materiale de calitate, cu trei sticle, cu încălzire în pardoseală. Vorbim de apartamente la mult peste 1.000 de euro metrul pătrat. Acolo unde discutăm însă de apartamente cu preţuri mai mici, sub 900 de euro, cum e de exemplu Bistriţa, deja vedem că ferestrele au două, şi nu trei sticle, scăzând astfel gradul de izolare termică, se caută scurtături, se caută soluţii de ieftinire, de scădere a costului. Mi-aş dori să vedem clădirile mergând spre o zonă de sustenabilitate şi de performanţă energetică, inclusiv din perspectiva materialelor folosite, dar mai avem mult până acolo.”
    În Europa de Vest, adaugă el, firmele care participă şi au materiale de construcţie pentru care pot dovedi că încorporează materiale reciclate participă la o licitaţie unde primesc puncte în plus. „În România, cam tot ce înseamnă materiale de construcţii din materiale reciclate e asimilat cu calitatea a doua sau cu deşeurile, nicidecum nu primeşti premium la preţ, ci lumea îţi cere să dai discount pentru că ai material reciclat. Există încă diferenţe fundamentale de mentalitate. Mi-e foarte greu să spun că în trei, cinci sau zece ani vom ajunge să avem mentalitatea celor din vest, pentru că noi, românii, în general nu suntem obişnuiţi să ne gândim la mediul înconjurător, să avem grijă de el pentru zece generaţii de acum încolo.”
    Despre o posibilă criză în imobiliare, Stănean spune că în ultimul trimestru al anului trecut şi în prezent „nu prea mai vorbeşte lumea de criză”. Executivul adaugă că, deşi nu ţine de competenţa reprezentanţilor companiei să ofere astfel de pronosticuri, nefiind analişti macroeconomici, potrivit datelor din piaţă pe care le analizează nu anticipează încă o criză pe termen scurt, poate chiar mediu. „În mod evident avem planuri de criză, inclusiv investiţiile pe care le-am făcut în ultimii ani au ca efect colateral o protejare mai bună în faţa crizei. În momentul în care ne întindem în mai multe segmente de piaţă, produsele noastre putând fi folosite la orice tip de construcţie, această diversitate ne conferă o oarecare protecţie în faţa unei contracţii care probabil că va veni mai devreme sau mai târziu.”
    O criză este însă, şi în piaţa materialelor de construcţii, la nivelul resursei umane. Forţa de muncă este greu de găsit, spune Stănean, şi nu doar ca număr sau calificare, ci şi ca disponibilitate de lucru. „Noi încercăm să lucrăm 1.020 de schimburi pe an, ceea ce înseamnă că suntem opriţi 15 zile pe an. În rest lucrăm şapte zile pe săptămână, 24 de ore din 24. Oamenii nu mai sunt dispuşi să lucreze noaptea şi în weekenduri. Foarte greu am reuşit să îi aducem la ritmul acesta de lucru industrial.” Pentru a acoperi necesarul de muncitori reprezentanţii companiei au adus aproape 40 de vietnamezi care lucrează jumătate în fabrica din Bistriţa, jumătate la cea din Băicoi. „Suntem relativ mulţumiţi de ei şi în măsura în care nu găsim angajaţi români, vom mai aduce, pentru că noi trebuie să facem producţia pe care ne-am programat-o.” În ceea ce priveşte înlocuirea resursei umane cu inteligenţa artificială, executivul spune că în prezent grupul TeraPlast foloseşte automatizări, roboţi, însă momentan doar la nivelul de birouri, în special în departamentul financiar şi departamentul de credit, pentru a eficientiza planificarea producţiei. Pentru fabrici, în schimb, executivul spune că utilajele companiei sunt oricum foarte performante şi au un consum redus de manoperă. „Tehnologia pe care o avem e foarte performantă, nu necesită foarte multă forţă de muncă.”

  • Negocierile comerciale între UE şi SUA merg în direcţia potrivită: Bursele europene reacţionează şi ating un record istoric

    Bursele europene au atins un record istoric, vineri, după ce Phil Hogan, comisarul european pentru Comerţ, a anunţat că negocierile cu Washingtonul se înreaptă în direcţia potrivită, ceea ce a liniştit pentru moment investitorii, potrivit Reuters.

    Indicele STOXX 600 a ajuns la valoarea record de 423,80 puncte, după o creştere de 0,8% şi se îndreaptă spre cea mai bună săptămână din acest an.

    Hogan a anunţat joi că discuţiile cu Robert Lighthizer, reprezentantul SUA pentru Comerţ, păstrează un ton optimist. El a mai spus că dorinţa Bruxellesului este de a negocia o serie de soluţii pentru diferitele dispute comerciale iscate între Statele Unite şi Uniunea Europeană.

    Optimismul se adaugă sentimentului pozitiv din piaţă generat de faptul că Statele Unite şi China au semnat un acord comercial temporar săptămâna aceasta.

    „Comentariile pozitive din jurul celorlalte conflicte comerciale ale SUA accentuează sentimentul de optimism din piaţă”, spune Connor Cambell, analist în cadrul Spreadex.

    Indicele DAX din Germania a înregistrat o creştere de 0,7%, în contexul în care Germania – cu o economie orientată spre export – are de câştigat în urma diminuării tensiunilor comerciale.  

     

  • Moment istoric: Indicele bursier Dow Jones trece pentru prima dată de pragul de 29.000 de puncte

    Indicele bursier Dow Jones a înregistrat vineri un moment istoric după ce a trecut de pragul de 29.000 de puncte în deschiderea şedinţei de tranzacţionare (n.r: şedinţa bursieră în SUA începe la 16.00 – ora României).

    La ora redactării acestei ştiri indicele Dow Jones a scăzut sub prag, tranzacţionându-se la 28.976,5 puncte, însă dacă reuşeşte să încheie şedinţa peste acest prag, va marca 37 de zile de la momentul în care indicele Dow Jones Industrial Average a atins pragul de 28.000 de puncte – în data de 15 noiembrie.

    Analiştii se aşteptau ca Dow Jones să nu performeze spre maxime istorice în şedinţa de vineri pe fondul publicării statisticilor referitoare la piaţa muncii din SUA pe luna decembrie, care arată că s-au creat doar 145.000 de locuri noi de muncă versus 160.000, cât estimau economiştii chestionaţi de Dow Jones.

    De asemenea, salariile au crescut în decembrie cu 2,9% faţă de aceeaşi lună a anului trecut, în timp ce economiştii se aşteptau la o creştere de 3,1%. Astfel, în deecmbrie 2019 a fost prima lună din iulie 2018 până acum în care salariile din SUA au crescut cu mai puţin de 3%.

     

  • Inacţiunea Vestului lasă loc pentru influenţa Rusiei şi a Chinei: Serbia semnează un acord comercial istoric şi se apropie de Kremlin

     Serbia semnează un pact comercial istoric cu varianta Rusiei de „Uniune”, apropiindu-se astfel din punct de vedere economic şi de Kremlinul lui Vladimir Putin, în contextul în care Uniunea Europeană plănuia să accepte aderarea Serbiei în următorii ani, după mai bine de 10 ani de încercări din partea sârbilor.

    Potrivit Bloomberg, acordul semnat de Serbia cu Uniunea Economică Eurasiatică (UEE), a ridicat imediat îngrijorări printre oficialii Uniunii Europene care timp de ani de zile s-a apropiat de cea mai volatilă regiune, atrăgând-o din ce în ce mai aproape de blocul european, abţinându-se totuşi de la a acorda statutul de ţară membră.

    În acelaşi timp, politica preşedintelui sârb Aleksandar Vucic este de a conduce ţara de 7 milioane de locuitori înspre Uniunea Europeană, în timp ce păstrează legături puternice cu aliatul său Vladimir Putin, care a ajutat la crearea UEE în 2015.

    Deşi acordul nu ajută prea mult din punct de vedere economic – comerţul Serbiei cu Uniunea Europeană în eclipsează pe cel cu UEE – reaminteşte faptul că inacţiunea Vestului lasă uşa deschisă pentru influenţa ruşilor şi a chinezilor.

    Cele cinci ţări care facparte din Uniunea Economică Eurasiatică sunt Rusia, Armenia, Belarus, Kazakhstan şi Kyrgyzstan. Acestea au acorduri de comerţ liber cu China, Vietnam, Iran şi Singapore.

     

  • Moment istoric pentru Porsche: producătorul german a lansat prima maşină electrică

    Prezentat ca un concept în 2015, sub denumirea Mission E, vehiculul este prima maşină electrică produsă de Porsche. Nemţii au tatonat până acum acum zona mobilităţii electrice cu variante hybrid ale unor modele precum Cayenne sau Panamera – în septembrie 2017, spre exemplu, Porsche şi-a extins gama de maşini hibride, adăugând un nou model puternic liniei Panamera Sport Turismo: noul Panamera Turbo S E-Hybrid Sport Turismo. Strategia de boost folosită în producţia de serie a Panamera Turbo S E-Hybrid Sport Turismo cu tracţiune integrală a fost preluată de la modelul supersport Porsche 918 Spyder.
     
    Porsche Taycan va fi comercializat în Europa cu preţuri cuprinse între 155.000 şi peste 200.000 de dolari.
     
    Din punct de vedere al performanţelor, Porsche Taycan are 680 de cai putere, iar compania a anunţat atât o variantă Turbo S, ce va avea 81 de cai putere în plus, cât şi alte variante mai reduse ca performanţă şi preţ.
     
    Din punct de vedere al autonomiei, Porsche Taycan va avea o autonomie maximă de 450 kilometri.
     
    Salonul Internaţional Auto Frankfurt se desfăşoară în perioada 12-22 septembrie. Anul acesta lipsesc o serie de mărci importante, precum cele ale grupului FIAT, Dacia, Citroen, Mazda, Mitshubishi etc.

  • Semnele de recesiune se adună din toate părţile: Titlurile americane de stat cu scadenţa la 30 de ani scad la un minim istoric

    Randamentul titlurilor de stat cu scadenţa la 30 de ani din SUA au scăzut la un nou minim istoric miercuri, în timp ce curba de randament se inversează din ce în ce mai mult cu cea a titlurilor de stat pe termen scurt, în contextual în care traderii pariază în continuare pe o încetinire a creşterii economice în perioada următoare şi pe o inflaţie scăzută.

    Potrivit CNBC, randamentul titlurilor de stat cu scadenţa la 30 de ani a scăzut la 1,907% miercuri dimineaţă, depăşind minimul record înregistrat tot anul acesta în luna august, de 1,916%.

    Randamentul a crescut apoi pe parcursul zilei de miercuri până la 1,916% dar se menţine încă sub randamentele titlurilor de stat pe termen foarte scurt precum cele la trei luni şi la o lună.

    Inversiunea curbei de randament s-a înrăutăţit miercuri. Randamentul titlurilor de stat cu scandeţa la 10 ani au scăzut în continuare sub randamentul celor cu scadenţa la 2 ani, înregistrând 1,454%, respective 1,5%, după ce au închis marţi şedinţa pe inversiune pentru a doua zi consecutivă.

    Traderii de obligaţiuni consideră că această inversiune este un semn clar de recesiune, marcând un fenomen în care cei care cumpără datorie primesc randamente mai bune pe termen scurt decât pe termen lung. Înainte de august, ultima inversiune pe aceste randamente a început în 2005, cu doi ani înainte de recesiune şi criză globală.

    Ecartul dintre titlurile de stat cu scadenţa la trei luni şi cele la zece ani – indicatorul preferat al băncii centrale americane – s-a prăbuşit la minus 54,5 puncte de bază, cel mai scăzut nivel de la criza financiară până în prezent.