Majoritatea achiziţiilor pe care le fac giganţii internetului nu sunt spectaculoase şi de cele mai multe ori trec neobservate, chiar dacă preţurile sunt semnificative. Însă târgul dintre Facebook şi Instagram merită ceva mai multă atenţie, pentru că pune în lumină câteva aspecte interesante ale industriei IT din zilele noastre. Despre multe dintre ele am scris adesea în această pagină, aşa că nu voi insista asupra migrării rapide de la PC-uri la terminale mai mobile şi mai “agile”. Despre tendinţa utilizatorilor de a utiliza camerele tot mai performante ale telefoanelor în detrimentul camerelor compacte am scris de curând, iar Instagram este tocmai ilustrarea acestei noi orientări. Despre importanţa paradigmei “cloud computing” în peisajul industriei IT am tot scris. În fine, despre noul model antreprenorial pe care startup-urile IT l-au adoptat în ultima vreme am amintit adesea, însă exemplu mai potrivit decât Instagram nu cred că există.
Mai întâi câte ceva despre târgul propriu-zis. De obicei, o tranzacţie de această dimensiune implică o agitaţie majoră, cu nesfârşite şedinţe ale consiliilor de administraţie, cu cohorte de avocaţi şi consultanţi, cu implicarea unor bănci sau firme de investiţii şi cu tot felul de alte complicaţii. În cazul acesta, totul s-a petrecut în doar trei zile de negocieri între doi oameni de douăzeci şi ceva de ani: Mark Zuckerberg şi Kevin Systrom, părintele serviciului Instagram. Discuţiile au avut loc acasă la şeful Facebook, iar prima sumă pusă în discuţie de Systrom a fost de două miliarde, din care la sfârşit a rămas doar unul. Consiliul de administraţie al Facebook n-a ştiut nimic şi a fost informat abia după ce Zuckerberg şi Systrom au bătut palma. De fapt, consiliul oricum n-ar fi avut multe de spus, având în vedere că Zuckerberg deţine 25% din Facebook şi controlează 57% din drepturile de vot.
Întrebarea care se ridică imediat este dacă preţul se justifică sau se datorează doar unui capriciu al lui Zuckerberg (ceea ce ar transmite un semnal foarte îngrijorător potenţialilor investitori care aşteaptă listarea la bursă a acţiunilor Facebook). Instagram are doar 13 angajaţi, dintre care doar trei ingineri şi, de fapt, partea tehnică a fost făcută de doi oameni. Pe la noi, unei astfel de companii i se spune “firmă de apartament” şi probabil nu s-ar califica nici măcar pentru o licitaţie organizată de primăria unei comune mai răsărite. Însă Instagram a devenit fulgerător unul dintre cele mai populare servicii din internet pentru utilizatorii de iPhone, iar recenta lansare a versiunii pentru Android a adus un milion de noi utilizatori în doar 12 ore, care s-au adăugat celor peste 30 de milioane deja înscrişi.
Un foarte interesant tabel întocmit de Andy Baio de la Wired ne poate lumina. Baio compară cele mai mari achiziţii din istoria internetului din perspectiva costului per utilizator şi al costului per angajat. Se vede clar că Facebook a plătit cam 77 milioane de dolari per angajat, adică de peste trei ori mai mult decât a plătit Google pentru fiecare angajat de la YouTube. În schimb, costul per utilizator este de doar 28,57 dolari (pentru comparaţie, Google a plătit 555 dolari pentru un utilizator Aardvark). Având în vedere că Zuckerberg a accentuat că Instagram va funcţiona în continuare independent de Facebook, iar serviciul de foto-sharing permite contacte cu orice alte reţele sociale, se poate înţelege că Zuckerberg a făcut o mişcare defensivă, achiziţionând ieftin o largă bază de utilizatori, care altfel ar fi fost în pericol să fie însuşită de un rival. Singurul, de altfel.
Dar s-ar putea să existe şi o altă perspectivă, iar povestea firmei Instagram poate aduce unele indicii. Totul a pornit de la un proiect personal al lui Kevin Systrom, care a dezvoltat un prototip ce combina elemente din Foursquare şi alte servicii. A obţinut ceva finanţare şi s-a asociat cu Mike Krieger pentru a duce mai departe proiectul. Totul a durat câteva săptămâni, însă un rol important l-a avut serviciul de cloud Amazon EC2, care le-a permis să asambleze din produse open source (PostgreSQL, Django, Nginx etc.) un serviciu de hosting extrem de flexibil şi extensibil pe care altfel nu şi l-ar fi putut permite. Principiul “plăteşti cât consumi” a făcut dintr-un mic prototip un serviciu solid, care a avut un succes instantaneu şi a generat un trafic imens. Poate că expertiza în materie de scalabilitate a celor de la Instagram a cântărit mult în ochii hackerului Zuckerberg şi că preţul pe care l-a plătit nici măcar nu e mare.
