La fel ca în poveşti, avem două drumuri înainte
Unul este „balcanizarea”: fragmentarea şi izolarea unei industrii. Balcanizarea este răspunsul natural la frică şi neîncredere; când ne e frică, mergem acasă şi încuiem uşile, dar pentru securitatea cibernetică balcanizarea înseamnă o scădere a proiectelor internaţionale şi a cooperării. Acest lucru ar putea să lase fiecare ţară în situaţia de a se lupta pe cont propriu cu ameninţări cibernetice globale. Pentru utilizatorii individuali ar putea însemna costuri mai mari, pe măsură ce companiile încearcă să îşi recupereze banii pierduţi din cauza infracţiunilor cibernetice, precum şi o protecţie redusă, deoarece competiţia – şi motorul inovaţiei – sunt restricţionate.
În cealaltă direcţie se află colaborarea şi schimbul de informaţii; cooperarea dintre poliţie şi companiile de securitate cibernetică, precum şi investigaţiile comune; o comunitate unită împotriva ameninţărilor cibernetice, care nu cunosc frontiere. Acest peisaj deschis adăposteşte o industrie de securitate competitivă, care duce la tehnologii mai bune şi la o protecţie mai eficientă pentru toată lumea.
Nu suntem singurii care cer revenirea la colaborare. La conferinţa RSA, IBM a spus: „Pentru rezolvarea provocărilor din securitatea cibernetică este nevoie de acţiuni curajoase, care nu pot fi făcute de o singură companie”, în timp ce RSA a afirmat: „Avem nevoie de colaborare – între echipele interne, dar şi cu oameni din exterior”, iar declaraţia de misiune pentru noul acord Cybersecurity Tech spune: „Vom lucra împreună şi vom stabili parteneriate formale şi informale pentru a îmbunătăţi cooperarea tehnică, dezvăluirea coordonată a vulnerabilităţilor şi schimbul de informaţii despre ameninţări”.
Suntem de aceeaşi părere. Credem că ameninţările care evoluează continuu fac din fragmentarea securităţii cibernetice o idee care nu doar că nu e deloc bună, ci poate fi fatală.
Peisajul în permanentă schimbare
al ameninţărilor cibernetice
Ameninţările online cresc în complexitate şi gravitate. Noi urmărim, în prezent, peste 100 de grupuri mari, majoritatea dintre ele fiind grupuri de spionaj cu arsenale vaste de instrumente şi tehnici create pentru a aduna informaţii. Colegii noştri din alte companii de securitate cibernetică fac acelaşi lucru. Cercetăm şi combatem zeci de atacuri direcţionate provenite de la vorbitori de diverse limbi: engleză, rusă, coreeană, chineză, spaniolă, italiană, arabă şi altele.
Aceste ameninţări nu vizează doar organizaţii guvernamentale şi infrastructură, ci şi furnizorii şi clienţii lor, alte organizaţii şi chiar persoane fizice. Unele dintre victime sunt vizate direct, altele sunt în categoria „victime colaterale.”
Fireşte, statele vor să-şi protejeze cetăţenii, companiile, infrastructura din ce în ce mai conectată şi industriile de aceste ameninţări. Şi cel mai simplu mod este să închizi uşa. Cel mai simplu, dar şi cel mai ineficient.
Impactul închiderii uşilor
Tendinţa „uşilor închise” este foarte reală: industria noastră ar putea să fie divizată în unităţi separate de bariere geopolitice şi de reglementare. Numărul legilor naţionale este în creştere, creând bariere suplimentare pentru companii ca a noastră, ceea ce face tot mai dificilă sau chiar imposibilă protecţia cetăţenilor şi a companiilor. În ultimii ani, au fost introduse cerinţe stricte: în Uniunea Europeană, Marea Britanie, SUA, Rusia, Germania, Singapore şi China, printre altele. Reglementările stricte pot duce la protecţionism, făcând mai dificilă operarea companiilor în alte ţări.
În plus, duce şi la…
Armarea spaţiului cibernetic
Peste 30 de ţări au anunţat că au divizii cibernetice militare, iar cifrele reale sunt probabil mai mari. Spaţiul cibernetic este militarizat cu o viteză uimitoare.
În afară de dezavantajele obişnuite ale militarizării, cum ar fi taxe mai mari şi incertitudine sporită, mai este ceva: mai devreme sau mai târziu, armele cibernetice ajung pe mâini greşite. Este greu să furi şi să lansezi o rachetă, dar în cazul armelor cibernetice se aplică exact contrariul. Uitaţi-vă la EternalBlue. Se presupune că a fost creat de un stat pentru a profita de o vulnerabilitate de soft care nu era publicată. EternalBlue a fost dezvăluit în mediul online în aprilie 2017. Instrumentul a fost aproape imediat folosit de alţi atacatori. A fost integrat în cunoscutul ransomware WannaCry o lună mai târziu şi a devenit cel mai folosit exploit din 2017. Şi nu este singurul exemplu de acest gen.
Ce urmează? Companiile de securitate cibernetică
trebuie şi vor să colaboreze
Evident, aşa cum nu sunt graniţe online, nu este deloc surprinzător nici că ameninţările cibernetice nu au graniţe. Fragmentarea afectează capacitatea comună de a riposta la aceste ameninţări.
Nu putem da ceasul înapoi, dar sunt destul de optimist. Da, lumea online are părţi întunecate, dar noi şi alţii ca noi avem puterea de a aprinde luminile: să devenim mai transparenţi şi să le dăm oamenilor dovada că pot avea încrederea în industria noastră.
Este o călătorie pe care credem că orice companie
de securitate cibernetică va trebui să o facă. Noi am început deja şi vom continua să milităm pentru cooperare şi uşi deschise. Putem salva lumea cibernetică prin schimbări graduale.
Tag: influentare
-
Opinie – Eugene Kaspersky, CEO Kaspersky: “LabSecuritatea cibernetică – riscuri mai mari, protecţie mai mică?”
-
Deficitul de cont curent a depăşit la şapte luni 4,8 mld. euro. Creşte presiunea pe curs
Datele la şapte luni oferă substanţă pentru a evalua un deficit de cont curent, la final de an, de 4% din PIB, o situaţie deloc comodă, având în vedere că o economie poate suporta un deficit de cont curent de 3% din PIB, dar ar putea avea probleme dacă acesta este depăşit.
Contul curent este încă în echilibru, graţie excedentului comerţului internaţional cu serviciile. Creşterea deficitului de cont curent înseamnă cerere suplimentară de valută pe piaţă. Deficitul comercial a fost, la şapte luni, de 7,1 miliarde de euro, cu peste un miliard de euro peste deficitul la şapte luni înregistrat în 2017 (plus 16%). Excedentul exportului de servicii a fost, în schimb, de 4,3 miliarde de euro, mai mic cu peste 200 mil. euro decât cel înregistrat în primele şapte luni din 2017 (minus 5,5%).
Astfel, deficitul contului curent s-a adâncit. În iulie, exporturile de bunuri au ajuns, din nou, sub importuri, deşi, la şase luni, exporturile crescuseră mai bine decât importurile. Astfel, ideea că exportul net de bunuri ar putea să ajute la creşterea economică în 2018 rămâne o iluzie. „Statisticile confirmă tendinţele de intensificare a deficitului de cont curent şi de creştere a datoriei externe totale. De asemenea, datele indică maturitatea ciclului investiţional, evoluţie influenţată şi de provocările din sfera echilibrelor macroeconomice”, a comentat Adrian Rădulescu, economistul-şef al Băncii Transilvania, într-un raport al instituţiei de credit.
-
Opinie: Să bem un pahar cu fraţii şi surorile de la Lehman
A fost punctul care marchează, practic, transformarea crizei imobiliare de pe piaţa americană în criza economică mondială care ne-a afectat şi care, în anumite domenii, mi se pare a ne mai inflenţa încă.
O invitaţie pe e-mail, văzută de cei de la Financial Times, este adresată “Lehman Brothers & Sisters” şi vorbeşte despre calitatea celor din echipa băncii şi le propune să se întâlnească cu toţii; publicaţia financiară estimează că peste 200 de foşti angajaţi vor răspunde chemării.
Poate că ar trebui să ne alăturăm şi noi fraţilor şi surorilor de la Lehman.
Pentru cei mai tineri, să spunem că prăbuşirea Lehman Brothers a fost cel mai mare faliment din istoria Statelor Unite şi că a afectat întreg sistemul bancar mondial. Alţi coloşi financiari au fost socotiţi “too big to fail” şi au primit numai în Statele Unite sprijin guvernamental în valoare de 2.250 de miliarde de dolari. Criza a afectat lumea întreagă: oficiali ai Băncii Angliei estimau în 2010 că economia mondială a pierdut între 60.000 şi 200.000 de miliarde de dolari, iar analişti de la Banca Mondială apreciau că 35 de milioane de oameni au sărăcit. 5 milioane de americani au rămas fără case.
În punctul de maxim al crizei şi elanurile antreprenoriale ale românilor scăzuseră îngrijorător, pentru că mai existau doar 160.000 de patroni, mai puţin de jumătate faţă de 1993, când număram 393.000 de întreprinzători. Sigur că pot exista explicaţii pentru această evoluţie, cum ar fi transformarea micilor întreprinderi ale decretului lege 54 în SRL-uri şi SA-uri, concentrări de activităţi, creşteri de fiscalitate sau talentul antreprenorilor şi puterea acestora de a rezista pe o piaţă care un deceniu şi mai bine numai comodă nu a fost.
O altă ştire de luni, 20 august, este cea cu Grecia, care abia acum a ieşit din programul de redresare economică impus de partenerii europeni.
Veţi mai fi ţinând minte toate luările de cuvânt despre grecii cei leneşi şi despre alţi europeni mai harnici care, despre Cipru, Irlanda, Portugalia sau Italia, socotite, pe rând sau grămadă victime ale propriilor neputinţe economice, accentuate de criză.
Asociat cu toate acestea, veţi mai fi ţinând minte termenul “austeritate”, devenit cu ceva vreme în urmă o marotă a liderilor europeni şi care, transpusă în România, a însemnat concedieri în sistemul bugetar, reduceri de salarii, desfiinţări de filamonici şi teatre şi exodul medicilor, care au plecat din spitale care s-au închis sau şi-au redus numărul de angajaţi. “Austeritate” se alătură altor multor termeni care au caraterizat anii de criză – subprime, bail-out, Collateralized Debt Obligation – CDO, naţionalizare, noua realitate economică, naţionalism economic. Pentru fiecare dintre aceşti termeni s-ar putea scrie câte o carte, despre modul în care au inflenţat şi influenţează ultimul deceniu; dacă nu le sesizaţi importanţa ăi influenţa, sunteţi fericiţi, într-un oarecare sens biblic.
Marea criză din anii ’30 a dus la apariţia managementului ca ştiinţă şi profesie şi dus la crearea unor departamente astăzi indispensabile unei companii – marketing, relaţii publice, publicitate.
“Clientul”, ca noţiune şi obiect de studiu a apărut tot atunci, alături de noi produse, precum nylonul şi noi modalităţi de comerţ, cum ar fi cel prin poştă.
LaFelDeMareaCriză începută în 2008 nu a avut efecte benefice, iar analiştii au vorbit mult timp de criza irosită, pentru că nu s-a schimbat nimic la nivel fundamental, deşi la un moment dat s-a tot spus despre capitalism că nu va mai fi ce a fost. Putem accepta ideea doar dacă vom constata că LaFelDeMareaCriză a dus la ascensiunea ideilor naşionaliste şi a liderilor extremişti, la supraevaluarea importanţei statului în economie, la accentuarea decalajului dintre bogaţi şi săraci, la pierderea unor segmente majore din clasa de mijloc mondială, la o reducere a comerţului mondial şi la o scădere a influenţei globalizării.
A, şi să nu uit, la creşterea apreciabilă a casandrelor care prevestesc o nouă criză mondială, la orice strănut al buselor sau la un pic de febră pe piaţa valutară.
De aceea zic că ar trebui să ne alăturăm iniţiativei celor de la Lehman. Depinde cum vom privi paharul cu care vom bea, de aniversare sau de comemorare, în funcţie de efectele pe care le-a avut criza asupra vieţilor fiecăruia, dar momentul 15 septembrie trebuie marcat.
-
MONITORUL APĂRĂRII | Facebook a eliminat conturi ruse implicate în acţiuni de influenţă politică în SUA
Compania Facebook a comunicat marţi că a eliminat o reţea de conturi şi pagini online implicate în “comportamente coordonate neautentice”.
Dincolo de anunţul public, o sursă politică din Congresul SUA a comunicat că reprezentanţii Facebook au transmis că un grup rus se află în spatele a peste 30 de pagini online care promovează poziţii politice în Statele Unite.
La nivel public, Facebook a precizat că nu cunoaşte sigur cine se află în spatele reţelei cibernetice, admiţând că au fost găsite “dovezi privind legături între aceste conturi online” şi unele folosite de hackeri ruşi în campania electorală din anul 2016.
-
Cronică de film: Un pas în urma serafimilor – VIDEO
Producţia semnată de Daniel Sandu e un exemplu în ceea ce priveşte influenţa occidentală asupra tinerilor regizori, şi spun asta într-un mod pozitiv. Sandu regizează un film dinamic, fluent, din care au dispărut camera centrată pe două personaje la o masă şi scena statică ce pare să nu se mai termine. Un pas în urma serafimilor e un film care poate face performanţă în multe ţări, atât timp cât publicul e deschis la filme vorbite şi în altă limbă decât engleza.
Iese în evidenţă Vlad Ivanov (profesorul Ivan), un actor care mă fascinează de fiecare dată când apare pe ecran. Modul în care îşi însuşeşte personajele este unic, iar faptul că în ultima vreme a semnat roluri extrem de diverse spune multe despre capacitatea sa de adaptare la cerinţele scenariului şi la cele ale regizorului.
Un pas în urma serafimilor surprinde ceea ce se întâmplă în culisele seminarelor teologice, unde tinerii liceeni speră să găsească îndrumători spirituali care să îi călăuzească pe calea preoţiei, dar se lovesc, în schimb, de realitatea dură a corupţiei şi a jocurilor de putere. Anii petrecuţi în seminar se transformă din ceea ce ar trebui să fie o pregătire pentru viaţa de preot, într-o luptă pentru supravieţuire.
Sandu construieşte pe acest schelet o întreagă serie de evenimente care surprind şi amuză în acelaşi timp, nelipsind însă şi o bună doză de dramatism. Gabriel, personajul central al filmului, trăieşte o experienţă intensă, care îl obligă să se maturizeze şi să înţeleagă că lucrurile nu sunt niciodată ceea ce par la prima vedere. Seminarul nu se învârte în jurul unor valori ortodoxe (deşi Ivan încearcă să le împingă, ocazional, dincolo de raţiune sau bun simţ), ci în jurul unor jocuri meschine şi al unor practici în perfectă opoziţie cu conceptele teologice.
Sinceritatea cu care regizorul reuşeşte să capteze neliniştea şi îndoielile lui Gabriel e una debordantă; e extrem de uşor să intri în pielea personajului şi să analizezi, din punctul său de vedere, relaţia cu celelalte personaje – mai ales cu cele care încearcă să îi imprime, mecanic, o serie de idei. În asta stă, de fapt, şi conflictul: valorile nu sunt transmise, ci impuse.
Am fost surprins să aflu că povestea din spatele filmului e una reală, trăită chiar de regizorul Daniel Sandu; nu dau mai multe detalii, pentru că vreau să vă las plăcerea de a urmări Un pas în urma serafimilor. Pentru mine – şi pentru restul publicului, de altfel – acesta a fost cel mai bun film de la TIFF.
Nota: 8,5/10
-
Cum arată cel mai bun restaurant din lume în 2018 – GALERIE FOTO
Osteria Francescana, localul din Modena deţinut de maestrul bucătar italian Massimo Bottura, a fost desemnat cel mai bun restaurant din lume pe 2018 de influenta publicaţie de profil britanică Restaurant.
Aceasta este a doua oară când Osteria Francescana obţine acest titlu, prima dată fiind desemnat cel mai bun restaurant în 2016.
Anul trecut, acest titlu a fost câştigat de Eleven Madison Park din New York.
Anul acesta, revista Restaurant a organizat gala 50 Best Restaurants în Bilbao, oraş celebru pentru gastronomia avangardistă.
-
Care sunt cele 5 familii mult mai puternice decât masonii sau illuminati, care s-ar putea afla la conducerea lumii
TopBuzz prezintă o listă cu familiile care deţin o putere uimitoare asupra lumii.
Rothschild
Una dintre cele mai cunoscute familii influente este Rothschild care domină băncile centrale şi influenţează guvernământul la nivel mondial. Mayer Amschel Rothschild era un colecţionar al monedelor şi antichităţilor rare din Frankfurt, Germania. În 1760 a primit un patronaj bogat care i-a permis să intre în domeniul bancar în 1790. Deşi istoria familiei este învăluită în mister, sunt zvonuri care susţin că aceştia au controlat într-o anumită măsură rezervele federale ale SUA:
Rockefeller
Fiu al unui escroc, John Davidson Rockefeller a început să-şi construiască imperiul din SUA după ce a cumpărat mai multe părţi ale celei mai mari rafinării din Cleveland în 1885. Aceasta a reprezentat fundaţia companiei Standard Oil din Ohio. Din 1870, Rockefeller a cumpărat rafinăriile rivalilor săi şi a început să deţină monopol asupra industriei. A acaparat circa 90% dintre rafinăriile şi conductele din America.
-
Ce afaceri au în România miliardarii lumii
Unii au transformat competenţele inginerilor români în investiţii de zeci de milioane de euro în centre de cercetare. Alţii au văzut un potenţial uriaş de export în dezvoltarea unor fabrici în România. Miliardarii lumii, cu averi cât cifra de afaceri totală a companiilor locale, au pus România pe harta lor de investiţii, iar „influenţa” lor se vede acum în companii lider de piaţă în retail, componente auto, tehnologie sau bunuri de larg consum.
Două dintre cele mai bogate familii din Germania – Schwarz şi Schaeffler – sunt cei mai mari angajatori privaţi din economia locală, cu peste 45.000 de locuri de muncă create în companiile pe care le deţin: Kaufland şi Lidl, controlate de familia Schwarz, respectiv Continental şi Schaeffler, producătorii din domeniul auto controlaţi de familia Schaeffler.
Kaufland, lanţul de magazine controlat de familia Schwarz, are în România afaceri de peste 2 mld. euro şi 14.000 de angajaţi, în timp ce reţeaua de retail Lidl, şi ea membră a grupului Schwarz, merge cu paşi repezi spre vânzări de 1,5 mld. euro şi 4.500 de angajaţi. Kaufland este de câţiva ani liderul incontestabil din comerţ, în timp ce Lidl a urcat pe trei. Între cele două reţele din grupul german stă Carrefour, brand din retail care îl are în spate pe miliardarul francez Bernard Arnault, al patrulea om din lume ca nivel al bogăţiei, potrivit Bloomberg.
De altfel, companiile din comerţ controlate de miliardarii lumii sunt printre cele mai puternice afaceri cu rădăcini antreprenoriale din România. Kaufland, Carrefour, Lidl, Auchan au vânzări în România ce depăşesc pragul miliardului de euro, o zonă „exclusivistă” a economiei locale din care fac parte numai 20 de companii.
Tot peste miliard trece şi businessul Schaeffler, una dintre cele mai puternice familii din zona de producţie industrială din Europa. Schaeffler, care deţine pe piaţa locală compania cu acelaşi nume din Braşov, dar şi grupul de firme Continental, este cel mai puternic angajator privat din industria auto românească. Continental, cu vânzări de 3 mld. euro în România şi aproape 20.000 de angajaţi, este, la nivel de grup, al doilea mare jucător, după grupul Renault, proprietarul Dacia. Împreună cu angajaţii fabricii Schaeffler din Braşov, grupul industrial german are peste 25.000 de angajaţi în România, cel mai ridicat nivel atins de un investitor privat în economia locală.
Dacă businessurile cu multe zerouri sunt încă un teritoriu al miliardarilor europeni din comerţ şi auto, creatorii marilor companii din tehnologie au văzut în România potenţialul dezvoltării unor centre de servicii, deşi ca dimensiune a vânzărilor piaţa locală este extrem de mică raportat la rulajele atinse la nivel global.
Indiferent de dimensiunea businessurilor, miliardarii din SUA şi Europa şi-au trimis brandurile pe piaţa românească, iar următorii cinci ani ar putea aduce noi prezenţe externe pe piaţa locală. Vor urma miliardari din China şi Japonia?■
PRIMII CINCI DIN LUME ŞI CE AFACERI AU ÎN ROMÂNIANume: Jeff Bezos # Ţară: SUA # Principala companie controlat[: Amazon # Ce afaceri are în România: Amazon
Amazon este unul dintre liderii mondiali care nu au ales Bucureştiul la intrarea pe piaţa locală. Gigantul american a dezvoltat un centru de servicii la Iaşi, care a ajuns în 2017 la afaceri de 155,6 mil. lei, în creştere cu 45% faţă de 2016, conform datelor de la Finanţe. Profitul net a înregistrat o creştere şi mai mare, de aproape 90%, ajungând astfel la 9,2 mil. lei. Amazon a înfiinţat centrul de la Iaşi încă din 2005, acesta având în prezent patru departamente: Technology Development, Compliance Operations, Retail Services şi Digital Imaging, şi un total de aproape 1.000 de angajaţi.
După Iaşi, noul pariu al celui mai mare retailer online este pe Bucureşti, unde grupul a inaugurat în mai un nou sediu al Amazon şi AWS (Amazon Web Services), care găzduieşte un nou centru de inginerie, unul de dezvoltare a tehnologiei, a soluţiilor lingvistice pentru Alexa, dar şi testare a produselor Alexa, toate fiind implicate în dezvoltarea, inovarea soluţiilor tehnologice şi consolidarea operaţiunilor de pe site-ul Amazon. Pentru acest centru, Amazon caută în prezent peste 650 de angajaţi.
Fondatorul Amazon, în vârstă de 54 de ani, are o avere de 133 miliarde de dolari, potrivit Bloomberg, care realizează un index zilnic al celor mai bogaţi oameni de pe planetă. Amazon a avut în 2017 venituri de 178 de miliarde de dolari, arată aceeaşi sursă.
Nume: Bill Gates
# Ţară: SUA # Principala companie controlat[: Microsoft # Ce afaceri are în România: MicrosoftMicrosoft, acţionar la Fondul Proprietatea. Fondatorul Microsoft, în vârstă de 63 de ani, a achiziţionat în 2003 antivirusul RAV produs de compania românească GeCAD Software, tranzacţie care îl aducea pentru prima dată în prim-plan pe Radu Georgescu, fondatorul GeCAD. Dincolo de această tranzacţie, Microsoft este unul dintre veteranii industriei locale de IT&C. În ultimii ani, numele companiei americane apare în mai multe dosare de corupţie, în care foşti şefi ai companiei în România sunt acuzaţi că au prejudiciat statul cu zeci de milioane de euro.
Bill Gates are, potrivit Bloomberg, o avere de 93,6 miliarde de dolari şi este al doilea om din lume ca avere după fondatorul Amazon. Miliardarul american a condus însă mai mulţi ani la rând topul bogaţilor lumii.
Nume: Warren Buffett # Ţară: SUA
# Principala companie controlat[: Berkshire Hathaway
# Ce afaceri are în România: LubrizolLubrizol este doar una dintre companiile care fac parte din Berkshire Hathaway, imperiul controlat de Warren Buffett, care adună peste 60 de firme active în domenii precum construcţii, încălţăminte, baterii (Duracell), mobilă sau produse alimentare. Compania Lubrizol România a fost înregistrată în octombrie 2015, în Bucureşti, având ca acţionar compania Lubrizol Oilfield Solutions, înregistrată în SUA. De altfel, şi provenienţa fondurilor cu care a fost făcută majorarea de capital din februarie este tot SUA.
Warren Buffett este un investitor, om de afaceri şi filantrop american, care se află printre cei mai bogaţi oameni ai planetei, fiind recunoscut şi pentru stilul său de viaţă modest, în ciuda averii imense pe care o deţine. Potrivit Bloomberg, Buffett este al treilea antreprenor din lume ca avere cu 83 de miliarde de dolari.
Nume: Bernard Arnault
# Ţară: Franţa
# Principalele companii controlate: LVMH, Carrefour
# Ce afaceri are în România: CarrefourCarrefour, reţeaua de magazine în care Bernard Arnault este al doilea cel mai mare acţionar ca mărime, este al doilea mare grup din comerţul local, cu magazine care acoperă mai multe formate. Carrefour, primul jucător străin care a pariat pe consumul din România, cu un hipermarket deschis în 2001 în cartierul bucureştean Militari, s-a apropiat anul trecut de afaceri de 2 mld. euro în România, potrivit estimărilor. Grupul are peste 17.000 de angajaţi în retail. Printre brandurile construite de miliardarul francez care se regăsesc şi pe piaţa locală se mai numără Sephora sau Louis Vuitton. Bernard Arnault a devenit în aprilie anul acesta cel mai bogat om din Europa, după ce grupul Christian Dior a înregistrat vânzări record, transformându-l în al patrulea om din lume ca avere şi depăşindu-l astfel pe Amancio Ortega în topul miliardarilor lumii. În acest moment, averea francezului se ridică la 70,7 miliarde de dolari, potrivit Bloomberg.
Nume: Mark Zuckerberg
# Ţară: SUA
# PrincipalA companie controlată: Facebook
# Ce afaceri are în România: FacebookFacebook are în România aproximativ 10 mil. de utilizatori, dintre care 1,7 mil. sunt din Bucureşti. Facebook nu are, ca Google, o companie în România. Cele două companii domină împreună piaţa de publicitate online şi extrag aproximativ 80% din banii cheltuiţi pe plan local pentru reclame pe internet, conform estimărilor agenţiei Initiative Media.
Mark Zuckerberg a pus bazele Facebook în timpul facultăţii, astfel că acum, la 34 de ani, a ajuns să deţină o avere netă de 74 de miliarde de dolari, potrivit presei americane, ceea ce înseamnă că a câştigat în medie 5,97 milioane de dolari pe zi.
În 2017, Facebook a avut venituri de 40 mld. dolari, cu un profit de 15 mld. dolari. În 2007, când a apărut, a avut încasări de 153 mil. dolari, cu o pierdere de 138 mil. dolari.
■
CEI MAI PUTERNICI MILIARDARI DUPĂ AFACERILE DEŢINUTE ÎN ROMÂNIA
Nume: Dieter Schwarz
# Ţară: Germania
# Principalele companii controlate: Kaufland, Lidl # Ce afaceri are în România: Kaufland, LidlKaufland, reţeaua de hipermarketuri cu politică de discount controlată de familia Schwarz, este lider detaşat în comerţul local, cu o reţea de peste 110 magazine şi cu afaceri de peste 2,2 mld. euro. Lidl, a venit mai târziu pe piaţa locală, în 2011, prin preluarea Plus Discount. În doar câţiva ani însă, a ajuns locul trei în piaţă.
Grupul Schwarz, care controlează cele două reţele, este, potrivit ultimelor date, cel mai mare retailer european, cu afaceri de circa 90 mld. euro anual. Fondat în anii ’30 de Josef, tatăl lui Dieter Schwarz, grupul Schwarz are planuri ambiţioase, în perioada următoare fiind pe listă mai mule pieţe din Europa, dar şi SUA.
Nume: Georg Schaeffler
# Ţară: Germania
# Principalele companii controlate: Continental, Schaeffler # Ce afaceri are în România: ContinentalContinental, grupul din industria auto controlat de familia Schaeffler, este unul dintre cei mai mari angajatori din economia locală, cu 20.000 de oameni în mai multe fabrici şi afaceri de peste 3 mld. euro anul trecut. Familia Schaeffler mai are şi o fabrică de rulmenţi la Braşov, unde lucrează peste 4.000 de oameni. Cele două companii se numără printre cei mai mari exportatori din economia locală.
Georg Schaeffler şi mama sa, Maria-Elisabeth Schaeffler-Thumann, fac parte din elita bogaţilor din Germania, controlând grupul din industria automotive Schaeffler, una dintre cele mai mari companii industriale din Europa, în proprietate familială. Grupul a dezvoltat o reţea mondială de locaţii de producţie, centre de cercetare şi dezvoltare, precum şi societăţi de vânzare în aproximativ 170 de locaţii, din 50 de ţări, potrivit informaţiilor de pe site-ul companiei.
Nume: Gerard Mulliez # Ţară: Franţa # Principalele companii controlate: Auchan, Decathlon, Immochan, Leroy Merlin # Ce afaceri are în România: Auchan, Decathlon, Immochan, Leroy MerlinFrancezul Gerard Mulliez a „trimis” pe piaţa din România mai multe dintre companiile sale, printre care lanţul de hipermarketuri Auchan, în top cinci retail local, dar şi magazinele de articole sportive Decathlon, un brand care a devenit lider pe segmentul de piaţă dedicat sportului şi plimbărilor în natură. Magazinele de bricolaj Leroy Merlin completează portofoliul local, iar la nivel de investiţii, cele mai ambiţioase proiecte sunt derulate de divizia imobiliară a grupului – Immochan.
Miliardarul francez şi-a început cariera în business în fabrica de textile controlată de tatăl său. Ulterior, a plecat în Statele Unite pentru a asista la o serie de seminarii pe teme de comerţ, iar când s-a întors în Franţa, a deschis primul magazin în Roubaix, oraşul său natal. Pentru a strânge banii necesari expansiunii, a cerut ajutorul familiei sale, creând astfel Asociaţia Familia Mulliez. Astfel începe expansiunea rapidă a lanţului Auchan, ajuns astăzi unul dintre cele mai importante grupuri de comerţ din Europa.
Nume: Vagit Alekperov # Ţară: Rusia
# Principala companie controlată: Lukoil
# Ce afaceri are în România: LukoilLukoil, unul dintre cele mai mari grupuri ruseşti din sectorul petrolier, controlat de miliardarul Vagit Alekperov, născut în Baku, a intrat pe piaţa din România în 1998, prin achiziţia rafinăriei Petrotel Ploieşti (pentru 53,2 mil. dolari). Ruşii au mărit capacitatea de prelucrare de ţiţei a rafinăriei şi au modernizat-o, iar în ultimii ani Lukoil a fost mereu între cele mai mari zece companii din România. Numele companiei şi al unor manageri din conducerea locală a Lukoil au fost implicate în ultimii ani într-un dosar de evaziune fiscală.
Nume: Lakshmi Mittal # Ţară: Marea Britanie
# Principala companie controlată: ArcelorMittal
# Ce afaceri are în România: ArcelorMittalMiliardarul Lakshmi Mittal este în plin proces de vânzare a celui mai important activ pe care îl deţine în România, combinatul siderurgic din Galaţi (fostul Sidex), pe care l-a preluat cu 70 de milioane de dolari. Fostul Sidex este acum monedă de schimb în cadrul unei tranzacţii internaţionale mai complexe, prin care Mittal vrea să preia uzina Ilva din Italia. În era Mittal, combinatul din Galaţi a ajuns la mai puţin de 6.000 de oameni faţă de peste 27.000 la privatizare, cu o producţie redusă la jumătate. Mai mult, de opt ani combinatul din Galaţi raportează pierderi, iar afaceri sunt estimate în jurul a 3 miliarde de lei.
Lakshmi Mittal, sau „Baronul Oţelului“, cum i se mai spune, mai deţine în România unităţi de producţie la Hunedoara şi Roman.
Nume: Emmanuel Besnier
# Ţară: Franţa # Principalele companii controlate: Lactalis, Parmalat # Ce afaceri are în România: Albalact, LaDorna, Covalact, ParmalatCu o intrare semnată în 2008 prin preluarea afacerii LaDorna de la Jean Valvis, grupul francez Lactalis şi-a consolidat abia în 2016 poziţia locală şi a devenit lider în industria laptelui prin preluarea afacerii Albalact, construită de Raul Ciurtin. După LaDorna şi Albalact, Lactalis a mai bifat şi achiziţia Covalact şi a ajuns astfel cel mai mare jucător pe o piaţă de un miliard de euro.
Emmanuel Besnier este unul dintre cei mai discreţi oameni de afaceri din lume, fiind adesea denumit „miliardarul invizibil“. El a preluat la numai 29 de ani frâiele celui mai mare producător de lactate din lume, Lactalis, o moştenire care datează de opt decenii.
Nume: Familia Koc
# Ţară: Turcia
# Principalele companii controlate: Arcelik/Arctic # Ce afaceri are în România: ArcticGrupul turcesc Arcelik a transformat fabrica Arctic din Găeşti într-un veritabil centru de export, cu afaceri de peste 2,2 mld. lei şi câteva mii de angajaţi. Cel mai mare exportator din industria electrocasnicelor este în prezent şi autor al uneia dintre cele mai mari investiţii private din economia locală, o fabrică de la zero de peste 100 de milioane de euro situată lângă Târgovişte, tot în judeţul Dâmboviţa.
Familia originară din Turcia Koc controlează grupul cu acelaşi nume, care activează prin mai multe companii în domenii precum energie, automotive, turism, retail, IT&C sau în zona alimentară.
■
ALŢI MILIARDARI ŞI AFACERILE LOR
Nume: Shigenobu Nagamori
# Ţară: Japonia
# Principala companie controlată: Nidec # Ce afaceri are în România: Nidec Global Appliance RomâniaShigenobu Nagamori, 73 de ani, este unul dintre cei mai noi miliardari care au pariat pe România, principala investiţie fiind preluarea fostei fabrici ANA Imep de la George Copos. Compania creată după tranzacţie, Nidec Global Appliance România, care produce motoare electrice, va ajunge la 2.000 de angajaţi în doi ani faţă de 500 în prezent, iar producţia se va dubla. Investiţia totală din România va trece de 100 de milioane de euro. Shigenobu Nagamori este unul dintre cei mai bogaţi japonezi, iar mesajul lui pentru România este extrem de tranşant: doar cu fabrici ţara nu se va schimba. Este nevoie de investiţii în cercetare şi dezvoltare. Grupul Nidec are peste 110.000 de angajaţi şi afaceri de 14 miliarde de dolari.
Nume: Maria Franca Fissolo
# Ţară: Italia
# Principala companie controlată: Ferrero
# Ce afaceri are în România: Ferrero RomâniaFerrero România, filiala locală a grupului italian cu acelaşi nume, a avut în 2016 o cifră de afaceri de 378 milioane de lei (85 mil. euro), în creştere cu 26% faţă de anul precedent, conform datelor de pe mfinante.ro. Acesta este cel mai bun an din istoria businessului Ferrero din România. Cifra de afaceri a companiei, care nu deţine o fabrică pe plan local, s-a dublat în ultimii cinci ani.
Maria Franca Fissolo este văduva lui Michele Ferrero, antreprenorul care a construit „imperiul“ Ferrero, astăzi unul dintre cei mai importanţi jucători de pe piaţa mondială a dulciurilor. În portofoliul companiei se găsesc branduri precum Nutella, Kinder sau Tic-Tac. Michele Ferrero s-a stins din viaţă în februarie 2015, însă businessuul familiei merge mai departe, el fiind de altfel condus încă din 1987 de fiul său, Giovanni.
Nume: Jonas şi Robert af Jochnick
# Ţară: Suedia
# Principalele companii controlate: Oriflame, Medicover şi Oresa
Medicover este cel mai mare furnizor de servicii medicale private din Europa Centrală şi de Est, iar principalii acţionari sunt Jonas şi Robert af Jochnick din Suedia. Grupul operează prin brandul Medicover, pe segmentul de clinici şi spitale private, în timp ce pe laboratoare deţine brandul Synevo. Medicover a ridicat recent miza pe România prin preluarea spitalului Pelican din Oradea, într-o tranzacţie de 23 de milioane de euro, una dintre cele mai mari de pe piaţa serviciilor medicale în ultimul an.
Jonas şi Robert af Jochnick controlează şi compania de cosmetice Oriflame, dar şi fondul de investiţii Oresa Ventures, printre cei mai activi investitori din economia locală.
Nume: Kjeld Kirk
Kristiansen
# Ţară: Danemarca
# PrincipalA companie controlată: Lego
# Ce afaceri are în România: Lego România
Lego România, reprezentanţa producătorului danez de jucării, are afaceri de peste 100 de milioane de lei pe piaţa locală, rezultat cu care este cel mai mare jucător de pe piaţa jucăriilor. Intrarea directă a brandului danez de jucării pe piaţa locală, prin magazine monobrand, s-a făcut în 2012. Anterior compania a alimentat timp de două decenii magazinele de pe piaţa locală prin intermediul unui distribuitor.
Kjeld Kirk Kristiansen şi familia sa sunt moştenitorii businessului Lego, care realizează unele dintre cele mai cunoscute jucării din lume. Businessul a fost fondat în 1932. Kjeld Kirk Kristiansen este reprezentantul celei de-a treia generaţii în businessul Lego, fondat de bunicul său Ole, care a început să creeze jucării din lemn în 1932. Numele Lego provine din daneză, „LEg GOdt“ însemnând în traducere „joc frumos“.
Nume: Dietrich Mateschitz
# Ţară: Austria
# Principala companie controlată: cofondator al Red Bull
# Ce afaceri are în România: Red BullAntreprenorul austriac Dietrich Mateschitz controlează 49% din producătorul de băuturi energizante Red Bull, care este mai mare jucător de pe piaţa băuturilor energizante, cu afaceri de 64 milioane de lei în 2015. Pe plan local, consumul de băuturi energizante se situează la circa 24 de milioane de litri anual, adică peste un litru per capita, conform celor mai recente date. În valoare, piaţa este estimată de ZF la circa 50 de milioane de euro.
Antreprenorul a decis să lanseze Red Bull după ce a gustat un alt energizant – Krating Daeng – realizat de omul de afaceri thailandez Chaleo Yoovidhya (decedat în 2012). Împreună, Mateschitz şi Yoovidhya au încheiat un parteneriat pentru a crea Red Bull, un brand în care au investit masiv în marketing şi pe care l-au asociat cu sporturile extreme.
Nume: Larry Ellison
# Ţară: SUA
# PrincipalA companie controlată: Oracle
# Ce afaceri are în România: Oracle RomâniaOracle România, subsidiara gigantului american, a intrat în 2017 în clubul companiilor cu afaceri de peste 1 miliard lei, după o creştere de 13% faţă de 2016. În 2017, Oracle a raportat la Ministerul Finanţelor o cifră de afaceri 1,029 miliarde lei, cu un profit net de 22,8 milioane lei, adică o marjă de numai 2,2%. În ultimii zece ani, afacerile de pe piaţa românească au crescut de cinci ori, iar numărul angajaţilor de patru ori. Gigantul american a ajuns la 4.142 angajaţi la finalul lui 2017.
Larry Ellison a fondat compania Oracle în 1977 în urma unei investiţii de câteva mii de dolari. El a crescut într-o familie adoptivă şi a renunţat la facultate pentru a porni propriul business. De-a lungul carierei, Ellison s-a remarcat prin aroganţă, prin disputele publice cu executivii rivali şi prin rapiditatea cu care compania sa a înghiţit potenţiali competitori.
Nume: Larry Page
# Ţară: SUA
# PrincipalA companie controlată: Google
# Ce afaceri are în România: GoogleGigantul american Google, care extrage conform estimărilor agenţiilor locale de marketing câteva zeci de milioane de euro pe an de pe piaţa de publicitate online din România, a raportat la Ministerul Finanţelor Publice, prin compania Google Bucharest SRL, o cifră de afaceri de doar 16,86 mil. lei (3,76 mil. euro) în 2016, în creştere cu 5,9% faţă de anul anterior. Bilanţul Google Bucharest SRL pentru anul 2016 a apărut abia recent pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice. Cifra reprezintă însă doar o parte infimă din businessul pe care îl face în mod real pe plan local gigantul american. Agenţia Initiative Media estimează, de exemplu, că Google, Facebook şi Yahoo! încasează împreună aproximativ 70% din banii vehiculaţi pe piaţa locală de publicitate online, care a fost evaluată la 72 mil. euro în 2017 şi 64 mil. euro în 2016. Alţi jucători estimează că Google face chiar şi mai mulţi bani în România. Google explică discrepanţa dintre datele de la Finanţe şi banii încasaţi în mod real de pe urma operaţiunilor din România prin faptul că Google Bucharest SRL nu încasează niciun leu din contractele de publicitate online, ci doar oferă servicii de „consultanţă“.
Larry Page a creat Google împreună cu Sergey Brin, în 1998, în timp ce îşi dădeau doctoratul la Universitatea Stanford.
Nume: Lars Larsen
# Ţară: Danemarca # Principala companie controlată: Jysk Holding # Ce afaceri are în România: Jysk RomâniaÎn România, Jysk există din 2007, când a inaugurat primul magazin de mobilă la Oradea, şi are în prezent circa 60 de magazine. Jysk România a realizat în anul financiar 2016-2017 (încheiat la 31 august 2017) afaceri de 363 mil. lei (circa 79 mil. euro), cu 63% mai mult faţă de anul financiar anterior. Compania daneză este unul dintre cei mai importanţi retaileri de mobilă şi decoraţiuni interioare din Europa, cu afaceri anuale de peste 2,5 mld. euro şi un total de 20.000 de angajaţi.
Nume: Boris Mints
# Ţară: Rusia
# Principalele companii controlate: O1 Group, acţionar CA Immo Holding # Ce afaceri are în România: CA ImmoPe piaţa locală, CA Immo deţine un portofoliu de cinci clădiri de birouri, care totalizează o suprafaţă închiriabilă de aproximativ 106.000 mp, cu o valoare totală de circa 260 mil. euro. În primăvara acestui an, CA Immo a cumpărat prima clădire de birouri din complexul Campus 6. În prezent, compania mai are în construcţie un imobil de birouri în zona de centru-vest a Bucureştiului – Orhideea Towers, o investiţie de 75 mil. euro.România reprezintă circa 7% din portofoliul total al CA Immo, care mai are active în Austria, Germania, Cehia, Ungaria şi Polonia.
Nume: Hans Peter Stihl
# Ţară: Germania
# Principala companie controlată: Stihl
# Ce afaceri are în România: StihlPe plan local, Stihl există din 1997, când a fost înfiinţată compania Andreas Stihl Motounelte. Divizia locală a grupului a avut afaceri de aproximativ 167 mil. lei anul trecut. La nivel de grup, Stihl a avut anul trecut afaceri de circa 3 mld. euro. Compania-mamă a fost înfiinţată în 1926 de Andreas Stihl, tatăl lui Hans Peter Stihl.
Nume: Sebastian Kulczyk
# Ţară: Polonia
# Principala companie controlată: Kulczyk Investments # Ce afaceri are în România: Ciech Soda RomâniaPe plan local, afacerile familiei Kulczyk sunt producătorul de sodă calcinată Ciech Soda România (fosta Uzinele Sodice Govora) şi Serinus Energy, o firmă de explorare de petrol şi gaze naturale, care deţine o concesiune în Satu Mare. Ciech Soda a derulat în ultimii zece ani investiţii în retehnologizare de 220 mil. euro în România şi a creat 600 de locuri de muncă.
Sebastian Kulczyk conduce, alături de sora sa, Dominika, businessul fondat de tatăl lor, Jan Kulczyk, care a decedat în 2015. Ei au preluat frâiele imperiului în 2014, cu un an înainte ca tatăl lor să moară, şi mai au afaceri în domeniul petrolier şi în tehnologie.
Nume: familia Bettencourt
# Ţară: Franţa # Principala companie controlată: L’Oréal
# Ce afaceri are în România: L’Oréal
L’Oréal şi-a propus să ajungă lider pe piaţa din România, în condiţiile în care, la nivel de grup, este al doilea jucător pe piaţa de 3,5 mld. euro a produselor de cosmetică şi îngrijire, după americanii de la Avon. Afacerile L’Oréal România au crescut în 2017 cu peste 10%, apropiindu-se de 350 mil. lei. Moştenitoarea imperiului L’Oréal a fost, până în septembrie anul trecut, Liliane Bettencourt, fiica lui Eugene Schueller, care a fondat compania în 1907. Ea a decedat anul trecut, însă fusese înlocuită din boardul companiei încă din 2012 de unul dintre nepoţii ei, după ce ea a fost diagnosticată cu demenţă.
Nume: Ingvar Kamprad
# Ţară: Suedia # Principala companie controlată: Inter Ikea Holding # Ce afaceri are în România: Ikea România
Gigantul suedez a venit în România cu magazinele Ikea iniţial în sistem de franciză, apoi a preluat magazinul din Băneasa Shopping City. În anul financiar 2017, Ikea România a înregistrat vânzări totale de aproape 587 mil. lei, cu 3,3 milioane de vizitatori şi peste 670 de angajaţi. Retailerul suedez avansează cu lucrările de construcţie la cel de-al doilea magazin din România al reţelei, din zona Theodor Pallady. Inter Ikea este prezentă local şi prin divizia de real estate, Vastint, care are proiectul Timpuri Noi Square din Bucureşti.
Grupul este condus în prezent de cei trei fii ai lui Ingvar Kamprad, care controlează Ikano Group, companie creată iniţial pentru a administra portofoliul imobiliar al Ikea. Astăzi, Ikano are afaceri anuale de 7,3 mld. de dolari. Cei trei fraţi sunt implicaţi în continuare şi în activitatea companiei-mamă, Inter Ikea Holding.
Nume: Amancio Ortega
# Ţară: Spania # Principala companie controlată: grupul Inditex # Ce afaceri are în România: Grupul Inditex
Grupul Inditex, al cărui brand-fanion este Zara, este prezent în România cu toate cele opt branduri din grup (Zara, Zara Home, Bershka, Stradivarius, Pull & Bear, Massimo Dutti, Oysho şi Uterque – online), care au împreună peste 100 de magazine. În 2016, grupul a obţinut afaceri de aproape 1,5 mld. lei din România, după o creştere de aproape 30%. Online-ul contribuie cu circa 7-8% la total.
Amancio Ortega deţine 59% din imperiul Inditex, care operează peste 7.000 de magazine şi care a înregistrat venituri de 25,7 miliarde de dolari în 2017.
Nume:
Andreas Zivy
# Ţară: Elveţia
# Principala companie controlată: Ameropa
# Ce afaceri are în România: Ameropa GrainsFamilya Zivy a cumpărat în România în 2008 compania Comcereal Constanţa, actuala Ameropa Grains. Patru ani mai târziu, elveţienii au preluat combinatul de îngrăşăminte Azomureş, cel mai mare de pe piaţa locală, cu o producţie anuală de peste 1,3 milioane de tone de îngrăşăminte, şi operatorul portuar Chimpex Constanţa.
Ameropa Grains, filiala locală a traderului elveţian Ameropa, a avut în 2015 afaceri de 2,4 mil. lei (528 mil. euro). Ameropa este unul dintre cei mai mari proprietari de silozuri din România, care deţine doar în judeţul Constanţa un sfert din capacitatea totală de depozitare a cerealelor.
Andreas Zivy este moştenitorul unui imperiu de afaceri cu o istorie de şapte decenii, pus pe picioare de familia elveţiană Zivy, imediat după al doilea război mondial.
Nume: Krzysztof Pawinski
# Ţară: Polonia
# Principala companie controlată: Maspex # Ce afaceri are în România: Maspex RomâniaMaspex România, filiala locală a grupului polonez Maspex care deţine brandurile Tymbark, Tedi şi Salatini, a avut în 2016 o cifră de afaceri de circa 361 mil. lei (80 mil. euro), în creştere cu 10% faţă de anul precedent. Grupul polonez Maspex a avut o dezvoltare continuă pe plan local în ultimii ani în România, făcând atât investiţii în cele două fabrici pe care le deţine în Vălenii de Munte (jud. Prahova), cât şi achiziţii. Compania a intrat pe piaţa românească în 1996, iar în prezent este unul dintre cei mai mari investitori polonezi pe plan local.
Krzysztof Pawinski este unul dintre antreprenorii polonezi care au fondat grupul Maspex Wadowice.
Nume: Anastassis G. David
# Ţară: Grecia # Principala companie controlată: Coca-Cola HBC # Ce afaceri are în România: Coca-Cola HBCGigantul Coca-Cola a intrat pe piaţa locală în urmă cu mai bine de două decenii şi a ajuns la afaceri de peste 2,2 çmld. lei în 2016, fiind liderul pieţei de băuturi răcoritoare. În România, Coca-Cola HBC, îmbuteliator al unor branduri precum Coca-Cola, Fanta, Dorna sau Cappy Pulpy, deţine trei fabrici, la Ploieşti, Vatra Dornei şi Timişoara.
Familia David-Leventis a devenit acţionar majoritar al Hellenic Bottling Company SA în 1981, companie condusă acum de Anastassis G. David, din funcţia de preşedinte nonexecutiv, potrivit site-ului companiei. Cele mai recente date arată că familia David-Leventis mai deţine şi producătorul de echipamente frigorifice Frigoglass, iar averea acesteia se învârte în jurul valorii de 2 mld. dolari.
Nume: familia Ryan
# Ţară: Marea Britanie # Principala companie controlată: Ryanair # Ce afaceri are în România: RyanairRyanair a intrat pe piaţa locală în 2008, iar în 2017 a avut aproximativ un milion de pasageri din şi spre aeroportul Henri Coandă (Otopeni). În primii ani de la intrarea în România, Ryanair închiria aeronave şi piloţi de la compania românească Tarom. Tony Ryan şi Christopher Ryan, împreună cu Liam Lonergan au pus bazele companiei în urmă cu peste trei decenii, în Dublin. Astăzi, compania aeriană conduce detaşat piaţa low-cost din Europa, având peste 100 mil. pasageri pe an. Printre acţionarii principali ai Ryanair se numără Capital Research and Management Company şi HSBC Holdings.
Nume: Husnu Ozyegin
# Ţară: Turcia
# Principala companie controlată: Credit Europe Bank # Ce afaceri are în România: Credit Europe Bank România (CEB România)Credit Europe Bank România (CEB România) este activă din 1993, când a început să funcţioneze sub denumirea de Banca de Credit Industrial şi Comercial, devenind Finansbank în 2000, iar apoi, în 2007, în urma unui proces de rebranding, primind denumirea de Credit Europe Bank România. Banca asigură produse şi servicii către persoane fizice, IMM-uri şi corporaţii, prin intermediul unei reţele alcătuite din 56 de sucursale, agenţii şi puncte de lucru, precum şi prin canale alternative de distribuţie:
ATM-uri, POS-uri, servicii de internet şi phone banking.
Omul de afaceri de origine turcă Husnu Ozyegin a pus bazele FIBA Group, din care face parte Credit Europe Bank, în urmă cu mai bine de trei decenii, iar primii paşi pe piaţa bancară europeană au venit în 1990.
Nume: Petr Kellner
# Ţară: Cehia # Principala companie controlată: PPF Investments # Ce afaceri are în România: PPF Real EstatePetr Kellner şi-a făcut intrarea pe piaţa imobiliară din România în 2016, după ce a preluat clădirea de birouri Metropolis Center, din apropiere de Piaţa Victoriei, într-o tranzacţie de 50 mil. euro. El a intrat în businessul local prin intermediul fondului de investiţii PPF Real Estate, toate afacerile sale fiind grupate sub umbrela brandului PPF. El mai este activ în România şi în domeniul energiei.
Kellner a intrat în antreprenoriat în 1991, când a fondat PPF şi a început să investească în companiile de pe piaţa-mamă. Ulterior, el şi-a structurat portofoliul pentru a fi cât mai variat şi a ieşit şi de pe piaţa din Cehia. Potrivit site-ului propriu, PPF este prezent pe mai multe pieţe din toată lumea, de la Germania şi Marea Britanie la Rusia şi Kazahstan şi de la SUA la Vietnam, India sau Filipine.
Nume:
Branko Roglic
# Ţară: Croaţia # Principala companie controlată: Orbico
# Ce afaceri are în România: Orbico
Grupul croat distribuie în România branduri precum Disney, United Colors of Benetton, MontBlanc sau Tchibo. Orbico activează în zona de distribuţie, fiind prezent în 17 ţări atât cu branduri de cosmetice, cât şi cu producători de alimente, jucării, ţigări sau produse farmaceutice.
Branko Roglic este unul dintre cei mai bogaţi oameni de afaceri din Croaţia şi conduce grupul Orbico, un business creat chiar de el în urmă cu aproape două decenii.
Nume: Oleg Deripaska
# Ţară: Rusia # Principala companie controlată: Strabag
# Ce afaceri are în România: StrabagGrupul Strabag este cel mai mare constructor de pe piaţa locală din perspectiva cifrei de afaceri, cu un business de 202 milioane de euro în 2016. A fost implicat în unele dintre cele mai importante proiecte de construcţii din România, fie ele publice sau private, printre care mai multe tronsoane de autostradă între Deva şi Sibiu sau cel mai înalt turn de birouri din ţară, Sky Tower. Austriecii au dezvoltat 450 de proiecte imobiliare în Germania, Austria şi Polonia.
Nume: Dariusz Milek
# Ţară: Polonia
# Principala companie controlată: CCC
# Ce afaceri are în România: CCCCCC este prezent în peste 15 ţări, printre care şi România, unde activează în sistem de franciză şi este al doilea jucător după nivelul businessului. Retailerul polonez de încălţăminte CCC a ajuns în patru ani la 50 de magazine şi afaceri de 40 mil. euro, iar ţinta companiei este să dubleze reţeaua în următorii 3-4 ani, potrivit datelor comunicate de oficialii Peeraj, cei care deţin franciza CCC.
Dariusz Milek a intrat în business imediat după căderea comunismului, iar în 1999 a apărut pe piaţă brandul CCC, care a ajuns astăzi la peste 1.100 de unităţi şi la venituri de 650 mil. euro în 2015. În afară de retail, polonezul mai investeşte şi în tehnologie, mai exact în printarea 3D.
Nume: familia Mars
# Ţară: SUA
# Principala companie controlată: Mars
# Ce afaceri are în România: Mars
Mars România este unul dintre principalii jucători de pe piaţa locală a ciocolatei, având în portofoliu branduri precum Snickers, Bounty şi Twix. În 2016, Mars România a avut afaceri de 435 mil. lei (circa 95 de milioane de euro).
Nume: Robert Bosch
# Ţară: Germania
# Principala companie controlată: Bosch
# Ce afaceri are în România: Grupul BoschGrupul Bosch este prezent pe piaţa din România de aproximativ 25 de ani şi numără peste 6.500 de angajaţi în cinci entităţi. Bosch a investit în România aproximativ 453 mil. lei (aproximativ 100 mil. euro) în 2017, în special în dezvoltarea unităţilor de producţie pentru soluţii de mobilitate din Cluj şi Blaj.
Cu mai mult de 350 de subsidiare în peste 60 de ţări, Bosch este una dintre cele mai mari multinaţionale de inginerie şi electronică. Vânzările totale nete ale Bosch au crescut cu 57% în 2017, la 4,2 mld. lei (931 mil. euro), urmând să se apropie de un miliard de euro în 2018, iar vânzările consolidate (către terţi) din România au crescut cu 26%.
Nume: Leonard Lauder
# Ţară: SUA # Principala companie controlată: Estée Lauder # Ce afaceri are în România: Estée LauderGigantul american din industria comesticelor de lux Estée Lauder a intrat pe piaţa locală în urmă cu circa două decenii, iar în 2016 a depăşit pentru prima dată pragul de 10 mil. euro cifră de afaceri. Compania Estée Lauder România este activă atât pe canalul de distribuţie cosmetică selectivă către reţele precum Sephora, Douglas, Kendra sau Marionnaud, cât şi pe segmentul de retail, cu concepte monobrand sub brandurile MAC şi Bobbi Brown. Produsele companiei sunt vândute de asemenea în magazine independente de profil.
Leonard Lauder este fiul antreprenoarei Estée Lauder, de la care provine şi numele brandului. El deţine funcţia de preşedinte ale consiliului director al companiei, iar directorul executiv al acesteia este Fabrizio Freda.
Nume: Vitali Machitski
# Ţară: Rusia
# Principala companie controlată: Alro
# Ce afaceri are în România: Alro Slatina
Magnatul Vitali Machitski este proprietarul combinatului Alro din Slatina, prin grupul Vimetco, entitate care deţine 84% din combinat; 10% din acţiuni sunt deţinute de Fondul Proprietatea. Producătorul de aluminiu Alro Slatina (ALR), listat pe piaţa principală a bursei româneşti, a raportat vânzări de
2,47 miliarde de lei pentru 2017, cu 16% mai mult faţă de anul precedent, în timp ce profitul net a urcat de cinci ori, la 318 mil. lei.
Nume: Stefan Persson
# Ţară: Suedia
# Principala companie controlată: Hennes & Maurits (H&M) # Ce afaceri are în România: H&M
Pe piaţa locală, grupul suedez a intrat în 2011, cu brandul fanion H&M, după mai mulţi ani de tatonări. Suedezii s-au extins apoi rapid, iar afacerile grupului au ajuns la 830 mil. lei în 2017.
Magnatul suedez Stefan Persson este preşedintele companiei H&M. Grupul, care cuprinde şi alte branduri în afară de H&M, precum COS sau & other stories, a terminat 2016 cu afaceri de peste
20 mld. euro. Compania a fost înfiinţată în 1947 de tatăl lui Stefan Persson – Erling Persson. În afară de imperiul H&M, familia Persson are investiţii în imobiliare în Europa şi SUA.