BusinessMagazin

Tag: inflatie

  • Rezervele internaţionale, 34,5 miliarde euro, în august, cel mai redus nivel din ultimele 28 de luni

    Un nivel apropiat a mai fost atins în februarie 2016, când valoarea rezervelor internaţionale ale României era de 34,596 de miliarde de euro, după care a urcat la 34,9 miliarde de euro, în martie 2016, mai arată datele băncii centrale. În plus, un nivel mai redus de-atât a mai fost consemnat la finele lunii septembrie 2015, de 32,475 miliarde de euro.

    Luna august este a şaptea lună consecutivă în care valoarea rezervelor internaţionale scade. Economiştii susţin că această evoluţie indică faptul că BNR intervine pentru a susţine leul, aflat sub presiune din cauza evoluţie inflaţiei şi a contextului internaţional. De asemenea, rezervele internaţionale au ajuns în august 2018 la o valoare cu 10,6% mai redusă, comparativ cu aceeaşi lună a anului trecut.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Creşterea nominală a salariilor din România cu 12,7% a condus la creşterea inflaţiei la 5,4%

    Potrivit acestora, în majoritatea ţărilor europene creşterea nominală a salariilor a depăşit cu mult nivelul de creştere a productivităţii. Companiile au absorbit costurile salariale mai ridicate acceptând marje de profit mai scăzute, preferând menţinerea preţurilor la produsele comercializate la acelaşi nivel de până acum, limitând astfel impactul asupra inflaţiei. Excepţie de la acest trend se observă în România şi Turcia, unde inflaţia devansează în prezent estimările.

    În luna mai a acestui an, în România, inflaţia a înregistrat o valoare de 5,4%. Această pondere a fost influenţată de creşterea nominală a salariilor din primul trimestru, cu 12,7%. Cea mai ridicată rată anulă a inflaţiei, de 12,1 %, a fost înregistrată în Turcia. La aceasta a contribuit şi o depreciere accentuată a monedei. Ungaria şi Slovacia au înregistrat, şi ele, creşteri ale ratei inflaţiei de 2,8 %, respectiv 2,6 %.

    De la începutul anului şi până în prezent, în România, leul are o depreciere de -1,2 % faţă de USD şi
    -0,2% faţă de EUR.

    În ceea ce priveşte nevoia de finanţare externă brută, în România aceasta se situează la 134 % din rezervele valutare. Ungaria are un excedent de cont curent şi un deficit fiscal acceptabil, iar nevoile sale de finanţare externă sunt adecvate, reprezentând doar 75% în rezervele valutare. Polonia afişează o nevoie de finanţare externă în raport cu rezervele sale valutare de 136% bazate, în general, pe o macroeconomie relativ solidă.

    La nivel global, este estimată o creştere economică de +3,3% în 2018, faţă de +3,2% în 2017. Climatul rămâne unul pozitiv, însă, în timp ce creşterea economică din SUA se prevede a accelera în 2018, în ceea ce priveşte China, se aşteaptă o încetinire. Economia statelor membre zona Euro ar putea decelera în 2018 şi 2019, atingând praguri de +2.1%, respectiv 1.9%, după ce în 2017 au înregistrat printre cele mai mari creşteri economice, de 2.6%.

  • Cât de bolnavă este economia Turciei? Inflaţia riscă să depăşească 20%, datoria se propagă peste tot în economie, iar în 2019 poate veni recesiunea. Cum arată cifrele faţă de România

    Deşi din toate părţile vin avertismente – agenţiile de rating au trimis calificativele ţării în „junk”, categorie nerecomandată pentru investiţii, analiştii spun că activele turceşti au devenit netranzacţionabile sau că băncile nu vor mai rezista mult şocului valutar, iar costurile de finanţare ale guvernului cresc -, locotenenţii pe care-i are la  guvernare preşedintele Erdogan spun că ei nu văd niciun risc: economia stă pe fundaţii solide.
     
    Cât poate rezista în picioare o economie sau o naţiune cu o inflaţie de peste 15%? S&P, o agenţie de rating americană, apreciază că inflaţia va sări la 20% anul viitor, când economia se va contracta accentuat. Steve Hanke, un economist care a ajutat la reformarea sistemelor monetare din, printre altele, Bulgaria, Bosnia, Muntenegru, Estonia şi Rusia, oferă cifre şi mai dramatice pentru inflaţie. „În prezent, măsor inflaţia cu date de mare frecvenţă, iar pentru Turcia mi-a ieşit o inflaţie anuală de 101%. Niciodată n-a mai fost aşa de mare”, a explicat Hanke pentru CNBC.
     
    Lira turcească s-a devalorizat cu aproximativ 40% faţă de dolar de la începutul anului, împinsă în jos de presiunile create de sancţiuni comerciale aplicate reciproc de SUA şi Turcia, de tensiunile diplomatice dintre cele două state aliate în NATO, şi de retragerea investitorilor de pe o piaţă unde Erdogan încearcă să preia controlul politicii monetare, iar banca centrală nu-şi apără independenţa. Erdogan nu permite creşterea dobânzilor, de care investitorii ar avea nevoie pentru atenuarea efectelor inflaţiei, pentru că dobânzile mai mari ar pune în pericol creşterea economică bazată pe datorie promovată de guvern.
     
    „Prăbuşirea lirei care a început în mai, pare că va împinge sigur economia spre o criză bancară”, apreciază Jason Tuvey, analist la Capital Economics.
     
    S&Pa retrogradat calificativul datoriilor turceşti în categoria „junk”, nerecomandată pentru investiţii, înainte de intensificarea crizei lirei de către sancţiunile americane, stârnind îngrijorări privind rezistenţa sistemului bancar al Turciei.
     

  • Cât mai valorează salariile când inflaţia din România atinge un record european?

    La nivelul salariului mediu pe economie, creşterea nominală din iunie 2017 până în iunie 2018 a fost de 14,33% (de la 2.380 la 2.721 de lei), dar din cauza inflaţiei, majorarea reală a fost de doar 8,93%, potrivit seriilor de date ale Institutului Naţional de Statistică. Iar dacă pe medie – ca rezultantă generală – s-a întâmplat aşa, înseamnă că există domenii în care puterea de cumpărare a crescut chiar în condiţii de scumpiri, dar există şi domenii în care, deşi salariul a crescut, puterea de cumpărare a scăzut.

    În intermedierile financiare (bănci, asigurări, pensii, fonduri mutuale), spre exemplu, salariul nominal net a crescut cu 4,39%, de la 4.581 de lei în iunie 2017 la 4.782 de lei în iunie 2018; însă, din cauza inflaţiei, salariul real – puterea de cumpărare – a scăzut cu 1%. Cu alte cuvinte, acel plus de 200 de lei la salariul finanţiştilor s-a transformat într-un minus la puterea de cumpărare, din cauza scumpirilor de peste an.
    La fel au păţit şi funcţionarii din IFN-uri (instituţiile financiare nonbancare) sau din companiile de leasing ori de brokeraj pentru microcredite: salariile lor nominale au crescut pe medie cu 2,2%, de la 4.756 de lei în iunie 2017 la 4.860 de lei în iunie 2018, dar – din cauza inflaţiei – puterea lor de cumpărare a scăzut cu 3,2%.

    Alt exemplu: în industria tutunului, care până nu demult era campioana majorărilor salariale şi domina topul veniturilor, salariul mediu a crescut cu 3,76%, de la 4.094 de lei în iunie 2017 la 4.248 de lei în iunie 2018, dar de fapt puterea de cumpărare a acestor angajaţi a scăzut cu 1,64%.

    Ghinionişti şi norocoşi în lupta cu scumpirile

    Din statistici mai reiese că petroliştii, angajaţii din domeniul gazelor şi colegii lor din domeniul extractiv par să fie cei mai ghinionişti din acest punct de vedere. Pe lângă neplăcuta scădere salarială, cu 3,8% (de la 5.478 de lei în iunie 2017 la 5.269 de lei în iunie 2018), ei s-au confruntat şi cu scumpirile de 5,4% în perioada analizată, fapt care le-a provocat o scădere a puterii de cumpărare cu 9,2%. Şi chiar cu peste 14%, în cazul angajaţilor din domeniul servicii anexe extracţiei.

    Domeniul poştă şi curierat se remarcă prin altceva: angajaţii de aici au pierdut din cauza scumpirilor exact cât au câştigat prin creşterea veniturilor, salariul lor real (ajustat cu inflaţia) urcând în acest an cu puţin peste 0%.

    De cealaltă parte, cu creşteri consistente ale puterii de cumpărare în condiţii de inflaţie, se regăsesc norocoşii din domeniile în care salariile s-au majorat spectaculos. Topul majorărilor este dominat de angajaţii din rafinării şi cocserii (+35% la salariul nominal, respectiv +29,6% la puterea de cumpărare), urmaţi de cei din companiile de editare (+33% la salariul nominal, respectiv +27,6% la puterea de cumpărare), de cei din sănătate şi asistenţă socială (+31,7% la salariul nominal, respectiv +26,3% la puterea de cumpărare) şi de lucrătorii din minele metalifere (+25,6% la salariul nominal, respectiv +27,2% la puterea de cumpărare).

    Ca o consolare pentru cei loviţi la temelia puterii de cumpărare, s-ar putea menţiona două argumente:

    1. Chiar şi în anii 2016-2017, când inflaţia era negativă, au existat domenii în care capacitatea financiară a unor angajaţi s-a erodat pentru că scăderile salariilor acestora erau mai mari decât scăderile de preţuri;

    2. Banca Naţională ne anunţă, acum, că în a doua parte a acestui an inflaţia se va tempera, coborând spre 3,5%, iar Comisia Naţională de Prognoză anticipează că majorările salariale nu se vor opri nici în 2018, nici la anul.

    Deocamdată, statisticile oficiale arată că inflaţia a „muşcat” destul de adânc din creşterile de salarii, contrazicând declaraţiile triumfaliste ale oficialilor de la butoanele economiei.

    Tot mai mulţi români pierd bătălia cu scumpirile, chiar dacă salariile lor cresc

    Cât costă inflaţia

    Din statisticile oficiale ar putea fi dedusă un fel de formulă de calcul pentru cât costă inflaţia, prima constatare fiind aceea că „preţul scumpirilor” este cu atât mai mare cu cât salariile cresc mai puţin. La nivelul mediei, unde majorarea salariului real a fost de doar 8,9% când putea fi de 14,3%, calculul arată un „preţ” de 130 de lei per salariat. Adică puterea de cumpărare, în loc să crească cu 341 de lei (cât a fost majorarea salarială nominală), a crescut doar cu 211 lei, din cauza scumpirilor. Sau: dacă salariul tău nu a crescut în ultimul an cu mai mult de 100-130 de lei (în funcţie şi de venitul net), atunci e clar că puterea ta de cumpărare s-a erodat din cauza inflaţiei.

  • Cât mai valorează salariile când inflaţia din România atinge un record european?

    La nivelul salariului mediu pe economie, creşterea nominală din iunie 2017 până în iunie 2018 a fost de 14,33% (de la 2.380 la 2.721 de lei), dar din cauza inflaţiei, majorarea reală a fost de doar 8,93%, potrivit seriilor de date ale Institutului Naţional de Statistică. Iar dacă pe medie – ca rezultantă generală – s-a întâmplat aşa, înseamnă că există domenii în care puterea de cumpărare a crescut chiar în condiţii de scumpiri, dar există şi domenii în care, deşi salariul a crescut, puterea de cumpărare a scăzut.

    În intermedierile financiare (bănci, asigurări, pensii, fonduri mutuale), spre exemplu, salariul nominal net a crescut cu 4,39%, de la 4.581 de lei în iunie 2017 la 4.782 de lei în iunie 2018; însă, din cauza inflaţiei, salariul real – puterea de cumpărare – a scăzut cu 1%. Cu alte cuvinte, acel plus de 200 de lei la salariul finanţiştilor s-a transformat într-un minus la puterea de cumpărare, din cauza scumpirilor de peste an.
    La fel au păţit şi funcţionarii din IFN-uri (instituţiile financiare nonbancare) sau din companiile de leasing ori de brokeraj pentru microcredite: salariile lor nominale au crescut pe medie cu 2,2%, de la 4.756 de lei în iunie 2017 la 4.860 de lei în iunie 2018, dar – din cauza inflaţiei – puterea lor de cumpărare a scăzut cu 3,2%.

    Alt exemplu: în industria tutunului, care până nu demult era campioana majorărilor salariale şi domina topul veniturilor, salariul mediu a crescut cu 3,76%, de la 4.094 de lei în iunie 2017 la 4.248 de lei în iunie 2018, dar de fapt puterea de cumpărare a acestor angajaţi a scăzut cu 1,64%.

    Ghinionişti şi norocoşi în lupta cu scumpirile

    Din statistici mai reiese că petroliştii, angajaţii din domeniul gazelor şi colegii lor din domeniul extractiv par să fie cei mai ghinionişti din acest punct de vedere. Pe lângă neplăcuta scădere salarială, cu 3,8% (de la 5.478 de lei în iunie 2017 la 5.269 de lei în iunie 2018), ei s-au confruntat şi cu scumpirile de 5,4% în perioada analizată, fapt care le-a provocat o scădere a puterii de cumpărare cu 9,2%. Şi chiar cu peste 14%, în cazul angajaţilor din domeniul servicii anexe extracţiei.

    Domeniul poştă şi curierat se remarcă prin altceva: angajaţii de aici au pierdut din cauza scumpirilor exact cât au câştigat prin creşterea veniturilor, salariul lor real (ajustat cu inflaţia) urcând în acest an cu puţin peste 0%.

    De cealaltă parte, cu creşteri consistente ale puterii de cumpărare în condiţii de inflaţie, se regăsesc norocoşii din domeniile în care salariile s-au majorat spectaculos. Topul majorărilor este dominat de angajaţii din rafinării şi cocserii (+35% la salariul nominal, respectiv +29,6% la puterea de cumpărare), urmaţi de cei din companiile de editare (+33% la salariul nominal, respectiv +27,6% la puterea de cumpărare), de cei din sănătate şi asistenţă socială (+31,7% la salariul nominal, respectiv +26,3% la puterea de cumpărare) şi de lucrătorii din minele metalifere (+25,6% la salariul nominal, respectiv +27,2% la puterea de cumpărare).

    Ca o consolare pentru cei loviţi la temelia puterii de cumpărare, s-ar putea menţiona două argumente:

    1. Chiar şi în anii 2016-2017, când inflaţia era negativă, au existat domenii în care capacitatea financiară a unor angajaţi s-a erodat pentru că scăderile salariilor acestora erau mai mari decât scăderile de preţuri;

    2. Banca Naţională ne anunţă, acum, că în a doua parte a acestui an inflaţia se va tempera, coborând spre 3,5%, iar Comisia Naţională de Prognoză anticipează că majorările salariale nu se vor opri nici în 2018, nici la anul.

    Deocamdată, statisticile oficiale arată că inflaţia a „muşcat” destul de adânc din creşterile de salarii, contrazicând declaraţiile triumfaliste ale oficialilor de la butoanele economiei.

    Tot mai mulţi români pierd bătălia cu scumpirile, chiar dacă salariile lor cresc

    Cât costă inflaţia

    Din statisticile oficiale ar putea fi dedusă un fel de formulă de calcul pentru cât costă inflaţia, prima constatare fiind aceea că „preţul scumpirilor” este cu atât mai mare cu cât salariile cresc mai puţin. La nivelul mediei, unde majorarea salariului real a fost de doar 8,9% când putea fi de 14,3%, calculul arată un „preţ” de 130 de lei per salariat. Adică puterea de cumpărare, în loc să crească cu 341 de lei (cât a fost majorarea salarială nominală), a crescut doar cu 211 lei, din cauza scumpirilor. Sau: dacă salariul tău nu a crescut în ultimul an cu mai mult de 100-130 de lei (în funcţie şi de venitul net), atunci e clar că puterea ta de cumpărare s-a erodat din cauza inflaţiei.

  • Studiu: În 2018, Germania ar putea avea cel mai mare excedent comercial din lume

    Surplusul de anul acesta ar urma să fie, însă, cu 0,1% mai mic decât cel din 2017, ca urmare a creşterii inflaţiei şi a scăderii uşoare a veniturilor din investiţiile străine.

    În primul semestru al acestui an, principala destinaţie a exporturilor germane au fost pieţele statelor membre ale Uniunii Europene, mai ales cele ale membrilor zonei euro. Dar au mai contribuit şi veniturile din Statele Unite, care au totalizat 63 de miliarde de euro, precum şi cererea de produse germane venită din rândul ţărilor UE care nu fac parte din zona euro.

    Centrul pentru Studii Economice Ifo mai indică şi un surplus comercial pentru Japonia de 299 miliarde de dolari (264 de miliarde de euro) şi un surplus de 110 miliarde de dolari pentru Olanda.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro. 

  • Ţara din care toată lumea vrea să fugă: “Ne-am putea confrunta cu un caz asemănător Siriei”

    De când Nicolas Maduro a devenit preşedinte al Venezuelei, lucrurile merg din ce în ce mai prost pentru statul sud-american. Pe 19 august, 1.000 de venezueleni au fugit din satul Pacaraima după ce alţi localnici i-au atacat cu pietre şi beţe de lemn.

    Cu o zi înainte, autorităţile din Ecuador au anunţat că venezuelenii care intră în ţară prin Columbia trebuie să prezinte paşapoarte valabile, nu doar cărţi de identitate. Aceeaşi măsură a fost anunţată şi de Peru începând cu 25 august.

    Exodul a fost determinat de starea economiei, inflaţia ajungând recent la peste 80.000% şi transformând produse de bază ca pâinea sau ouăle în lucruri de lux.

    “Ne-am putea confrunta cu o situaţie similară cu cea din Siria”, au avertizat mai mulţi analişti economici.

    Venezuela a suferit din cauza fenomenului de hiperinflaţie încă de când Maduro a preluat preşedinţia ţării în 2013 – an în care preţurile petrolului au scăzut drastic şi o serie de dezechilibre macroecnomice a dus la criza economică din ţara sud-americană.

    Din acest punct de vedere, ţara este victima unui „război economic” iniţiat de Statele Unite.

    Maduro a fost reales pentru încă un mandat de şase ani în luna mai în cadrul unor alegeri pe care atât Naţiunile Unite cât şi Uniunea Europeană le-a numit frauduloase.

    Fondul Monetar Internaţional a estimat că inflaţia la sfârşitul anului va ajunge la 1.000.000% în Venezuela, iar PIB-ul ţării va scădea cu 18%.

    „Situaţia din Venezuela este similară cu cea a Germaniei din 1923 şi cea din Zimbabwe din anii 2000”, scrie FMI în raport.

  • România este din nou campioana Europei la creşterea preţurilor în luna iulie

    Biroul de statistică al Comisiei Europene – Eurostat – ia în calcul IAPC, astfel că în raportarea citată apare o inflaţie de 4,3% în iulie 2018 în România, în loc de 4,6% cât fusese Indicele Preţurilor de Consum (IPC).

    Cele mai mari rate anuale au fost înregistrate în România (4,3%), Bulgaria (3,6%), Ungaria (3,4%) şi Estonia (3,3%), iar la polul opus – cu cele mai mici rate anuale – se află Grecia, cu o inflaţie anuală în luna iulie de 0,8%, Danemarca (0,9%) şi Irlanda (1%).

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ţara în care locuitorii se spală cu apă de ploaie, dar care s-a numărat cândva printre cei mai importanţi distribuitori de petrol

    Pentru locuitorii din San Juan, un oraş din Venezuela, aceste situaţii sunt însă la ordinea zilei, într-o ţară în care inflaţia se preconizează că ar putea ajunge anul acesta la 1.000.000%.

    Cetăţenii din oraşul venezuelean cu 160.000 de locuitori, situat la circa 150 de km de capitala statului, Caracas, trăiesc în condiţii din ce în ce mai grele. Bancomatele nu au mai fost suplimentate, astfel încât sunt nevoiţi să aştepte la cozi imense pentru a ridica banii direct de la bancă. Şi asta în condiţiile în care pot ridica maxim 100.000 de bolivari, jumătate din suma necesară pentru a cumpăra, de exemplu, un singur ou. Moneda îşi pierde valoarea la o rată alarmantă, încât 100.000 de bolivari, bani cu care cândva puteai să cumperi cinci kilograme de orez, astăzi nu sunt suficienţi nici pentru o singură ţigară.

    Mâncarea, medicamentele şi produsele sanitare sunt distribuite în cantităţi tot mai mici, iar transportul public a ajuns aproape inexistent. Criza economică a avut un impact atât de mare încât sistemul de transport public a fost sistat aproape în totalitate, guvernele şi consiliile locale oferind călătorii gratuite în camioane nesigure şi inconfortabile, numite “caniene” de către utilizatori, asta după ce majoritatea furnizorilor de servicii de autobuz au refuzat să mai opereze. Puţinele autobuze care au rămas funcţionale vin odată la câteva ore, astfel încât sunt umplute până la refuz, iar pasagerii sunt nevoiţi să circule aproape sufocaţi până la destinaţie.

    De asemenea, apa şi electricitatea au ajuns un lux: “Au fost momente în care nu am avut electricitate timp de 24 de ore”, povesteşte un locuitor. Unii colectează apă de ploaie sau se duc de două-trei ori pe săptămână să îşi umple bidoanele de la rezervorul public, alţii merg să se spele la rude, iar elevii folosesc internetul vecinilor pentru a-şi pregăti proiectele. . Cu toate acestea, protestele din San Juan sunt la fel de rare ca produsele alimentare, medicamentele şi produsele sanitare. Mulţi cetăţeni par să se fi resemnat cu situaţia.

    Venezuela încearcă să facă faţă inflaţiei cronice despre care Fondul Monetar Internaţional a prevăzut că se va ridica la 1.000.000% anul acesta. De asemenea, se bănuieşte că PIB-ul Venezuelei va scădea în 2018 cu 18%, ceea ce înseamnă un al patrulea an consecutiv de scădere cu două cifre.

    Guvernul socialist a naţionalizat în ultimii ani diverse sectoare industriale, cum ar fi cimentul şi oţelul, a expropriat sute de întreprinderi, inclusiv lanţurile de supermarketuri, şi a adus în ultimul timp armata pentru a controla pieţele stradale, în scopul de a se proteja împotriva creşterii preţurilor.

    De asemenea, a stabilit preţuri pe diverse bunuri şi a impus un monopol asupra schimburilor valutare. Planul de redresare economică al lui Maduro include creşterea producţiei de petrol la “şase milioane de barili pe zi până în 2025 sau înainte”. Producţia de petrol s-a prăbuşit de la un nivel de 3,2 milioane de barili pe zi în 2008 la un minim de 1,5 milioane, anul acesta.

    Industria funcţionează la doar 30% din potenţial, cel mai bine reflectată de sectorul agricol care furnizează doar un sfert din consumul naţional, comparative cu câţiva ani în urmă, când îl acoperea în proporţie de 75%. Şi toate aceastea într-o ţară care a fost cândva unul dintre primii zece producători de petrol din lume.

    Totuşi, după toate acestea, preşedintele Venezuelei, Maduro, a admis într-un final că politica economică socialistă pe care a adoptat-o nu funcţionează.  

    Washingtonul a impus sancţiuni financiare împotriva lui Maduro şi a oficialilor guvernamentali de top, precum şi a companiei petroliere de stat PDVSA. Vânzările de ţiţei din Venezuela reprezintă aproximativ 96% din veniturile ţării.

     

  • INS: Salariul mediu pe economie a crescut în iunie la 2.721 de lei net, respectiv 4.527 de lei brut

    „Valorile cele mai mari ale câştigului salarial mediu nominal net s-au înregistrat în fabricarea produselor de cocserie şi a produselor obţinute din prelucrarea ţiţeiului (6.591 de lei), iar cele mai mici în hoteluri şi restaurante (1.557 de lei)”, arată un comunicat al INS.

    Comparativ cu luna iunie a anului precedent, câştigul salarial mediu nominal net a crescut cu 14,3%. Câştigul salarial real (creştere ajustată cu inflaţia) faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent a fost de 8,4%.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro