BusinessMagazin

Tag: incepere

  • Antreprenorul care, după ce a fost nevoit să abandoneze şcoala, şi-a urmărit în continuare visul şi a construit o companie de miliarde. Acum face zeci de mii de oameni fericiţi prin produsul său

    William Rosenberg nu a avut o copilărie prea fericită, fiind nevoit să abandoneze şcoala şi să lucreze încă de la vârsta de 14 ani. Totuşi, asta nu l-a împiedicat să facă milioane de oameni fericiţi prin businessul său: afacerea Dunkin’ Donuts, care generează venituri anuale de peste 1,3 miliarde de dolari.

    William Rosenberg s-a născut pe 10 iunie 1916 în Boston, Massachusetts, în familia lui Nathan şi a lui Phoebe Rosenberg. Părinţii săi imigraseră din Prusia în SUA şi îşi deschiseseră aici o băcănie. Crescut într-o familie cu patru copii, din clasa muncitoare, antreprenorul a urmat o şcoală publică, însă în clasa a VIII-a a fost nevoit să abandoneze cursurile din cauza problemelor financiare ale familiei, care pierduse magazinul în timpul Marii Recesiuni. După o serie de joburi, la vârsta de 14 ani s-a angajat în cadrul companiei Western Union, unde livra telegrame full-time. La 17 ani a început lucrul la Simco, o companie care distribuia îngheţată, ajungând în doar patru ani de la poziţia iniţială de livrator, la cea de manager naţional de vânzări, funcţie din care supraveghea producţia, transportul, depozitarea şi fabricarea a până la 100 de camioane de îngheţată.
    Odată cu începerea celui de-Al Doilea Război Mondial, el s-a alăturat companiei Bethlehem Steel din Hingham, Massachusetts, unde avea să devină primul delegat al sindicatelor evreieşti. După război, Rosenberg a împrumutat suma de 1.000 de dolari, pe care i-a adăugat celor 1.500 de dolari pe care îi deţinea deja în titluri de război, şi folosindu-se de cunoştinţele sale din domeniul distribuţiei de alimente şi-a deschis prima companie, Industrial Luncheon Services. Aceasta se ocupa cu livrarea meselor şi a snacksurilor pentru pauzele de cafea către muncitorii din fabricile aflate în împrejurimile Bostonului. Antreprenorul şi-a creat propria dubiţă de catering, cu laturi care se ridicau pentru ca oamenii să poată vedea sandvişurile şi gustările stocate pe rafturile din oţel inoxidabil, un prototip pentru van-urile mobile de catering de astăzi.
    În scurt timp, ajunsese la un parc de 200 de maşini de catering; ulterior s-a extins şi în zona afacerilor cu tonomate. Observând că 40% dintre veniturile sale veneau din vânzarea de cafea şi gogoşi, s-a decis să pornească un magazin de retail specializat în aceste produse, deschizând primul magazin de cafea şi gogoşi – Open Kettle – cu ocazia sărbătoririi Zilei Eroilor, în 1948, redenumit doi ani mai târziu Dunkin’ Donuts. În loc de cele cinci tipuri de gogoşi pe care le ofereau magazinele tradiţionale de profil, Rosenberg avea o gamă de 52 de varietăţi. În 1955, când a deschis cel de-al şaselea magazin, a decis să francizeze businessul pentru a-l putea extinde mai uşor. În 1959, după ce ideea de franciză a început să prindă avânt, el a făcut lobby în cadrul unei expoziţii comerciale pentru a pune bazele a ceea ce avea să devină, în 1960, Asociaţia Internaţională a Francizelor.
    În 1968 Rosenberg a cumpărat ferma Wilrose din New Hampshire. După ce a fost diagnosticat cu cancer pulmonar în 1971, şi-a dedicat timpul acesteia, devenind unul dintre cei mai cunoscuţi crescători de bovine din New England. În 1980 el a donat ferma universităţii din New Hampshire, implicându-se ulterior în alte acţiuni caritabile, destinate în special spitalelor.
    În 2001 Rosenberg a publicat o autobiografie, „Time to Make the Donuts: The Founder of Dunkin’ Donuts Shares an American Journey”, scrisă cu ajutorul autoarei Jessica Brilliant Keener. Antreprenorul a fost căsătorit de două ori: în 1937 s-a căsătorit cu Bertha Greenverg, cu care a avut trei copii – Robert, Carol şi Donald; după divorţul de Bertha s-a recăsătorit cu Ann Aluisy. Pe 22 septembrie 2002 Rosenberg a murit de cancer la vârsta de 86 de ani în locuinţa sa din Mashpee, Massachusetts.
    În 2018 compania Dunkin’ Donuts a înregistrat venituri de 1,32 de miliarde de dolari şi în prezent deţine în jur de 12.800 de puncte de lucru în 36 de ţări. Anul trecut reprezentanţii businessului au hotărât să redenumească compania sub o variantă mai scurtă, Dunkin’. 

  • O tânără cu experienţă în agenţii de publicitate a renunţat la job-ul ei pentru propria afacere, în industria textilă. Câţi bani poţi să mai faci dintr-un brand de haine românesc?

    Despre yoga se spune că este, în sine, o formă de inspiraţie. Este concentrare, meditaţie, atenţie şi calibrare a simţurilor. În final, toate laolaltă duc la zen, nu-i aşa? Mai mult decât zen, pe Ramona Sima yoga a condus-o şi la o idee de business. Şi aşa, cu mişcări line şi paşi atent aşezaţi, a creat Suav, o afacere cu un nume ca o şoaptă, dar bine ancorat în realitate.

    „Suav a apărut ca idee în vara anului 2016 şi ca firmă în noiembrie 2016. A apărut din nevoia de îmbrăcăminte comodă pentru yoga, din fibre naturale, care să lase corpul să se mişte şi să respire, în condiţiile în care «uniforma» era formată din colanţi şi topuri mulate din materiale sintetice, la fel ca echipamentul pentru aproape orice sport”, povesteşte Ramona Sima, fondatoarea Suav. Nu avea experienţă în domeniul textilelor, mai mult decât pasiunea pentru modă, însă şi-a pus la bătaie toată experienţa celor aproape două decenii pe care le-a petrecut în agenţii publicitare precum McCann-Erickson, Graffiti BBDO, GMP sau Papaya şi a mers pe calea antreprenoriatului. „La început, firma a avut doi asociaţi, dar, începând din august 2019, are un asociat unic.” În persoana Ramonei Sima. Din atelierul Suav din Bucureşti ies salopete, pantaloni şi bluze numai bune de purtat în sala de port. Sau, pentru cine vrea, şi de purtat pe stradă sau pentru orice alte activităţi sportive. „Investiţia financiară a fost mică, în jur de 7.000 de euro, însă am avut noroc cu prieteni şi colaboratori din «cealaltă viaţă» (domeniul publicităţii – n. red.), care ne-au ajutat cu competenţele lor de design, fotografie, consultanţă, creaţie vestimentară şi aşa mai departe. Practic, aproape tot ce este nevoie pentru etapa de început a unui brand”, spune Ramona Sima. Businessul creşte încet, dar sigur, iar anul trecut a generat venituri de 21.000 de lei. Afacerea are însă toate premisele pentru a evolua şi mai mult. „În 2019, am decis să ne extindem obiectul de activitate şi în zona serviciilor şi am început să organizăm retreaturi de yoga, care, pe lângă experienţa de auto-cunoaştere şi de explorare interioară, oferă şi o experienţă de călătorie memorabilă. În 2020, vom creşte numărul retreaturilor oferite şi vom include şi destinaţii din afara ţării.” Din planuri fac parte şi alte idei de linii secundare de business, tot din sfera yoga, wellness şi wellbeing. Dar fiecare pe rând. În ceea ce priveşte îmbrăcămintea, concentrarea va fi pe parteneriate cu magazine de haine destinate activităţilor fizice, dar şi magazine de design românesc şi studiouri de yoga. Momentan, Suav are o colaborare cu magazinul Monoton, deschis în Timişoara. „Clienţii noştri, atât pentru îmbrăcăminte, cât şi pentru retreaturi, sunt majoritar femei din mediul urban, preocupate de un stil de viaţă sănătos şi responsabil, de dezvoltare personală, care practică sau predau yoga. Majoritatea sunt din România, dar avem şi câteva cliente fidele din străinătate”, spune Ramona Sima. Un top sub brandul Suav costă între 150 şi 200 de lei, pantalonii – între 150 şi 240 de lei, iar salopetele – 300 de lei. Totul, pentru o deconectare ca la carte.

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    ZF şi Banca Transilvania au lansat proiectul Afacerilor de la zero, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero. În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Frica de zbor – seminarii pentru învingerea fricii de zbor (Bucureşti)
    Fondatori: Sebastian Radu, Luminiţa Constantin, Ioana Blaj, Cătălin Prală
    Prezenţă: Bucureşti

    Travlocals – platformă de turism (Bucureşti)
    Fondator: Radu Fusea
    Investiţie iniţială: 100.000 de euro
    Prezenţă: online

    Wegloo – concept de facilităţi de cazare (Azuga)
    Fondator: Larisa Puşcaşu
    Cifră de afaceri în 2019: 10.000 de euro
    Prezenţă: Azuga

    Panseea – producţie de cosmetice (Voluntari)
    Fondator: Carmen Zaiu
    Investiţie iniţială: 50.000 de euro
    Cifră de afaceri în 2019: 12.000 de euro
    Prezenţă: online, târguri şi evenimente

    Pineberry – producţie de cămăşi (Olteniţa)
    Fondator: Alina Rachieru
    Cifră de afaceri în 2019: 165.000 de euro
    Prezenţă: online, Bucureşti

  • Povestea omului care la 12 ani avea deja o afacere profitabilă, iar când a terminat liceul deja angaja oameni ca să îl ajute fiindcă nu mai făcea faţă

    Dacă majoritatea copiilor se joacă de-a medicii sau pompierii, Henry Heinz a avut o pasiune mai neobişnuită în copilărie: grădinăritul. Aceasta a condus la o afacere care i-a purtat numele peste hotare şi peste ani. 

    Henry John Heinz s-a născut pe 11 octombrie 1844 în Pittsburgh (Pennsylvania, SUA). A crescut înconjurat de o familie de gospodari, iar când avea 6 ani ajuta deja la treburile casei şi ale grădinii. La vârsta de 9 ani, Henry a învăţat reţetele de murături şi a început să vândă hrean ras în centrul oraşului Pittsburgh. După ce au observat pasiunea pentru grădinărit a băiatului, părinţii i-au oferit cadou 3.000 de metri pătraţi de pământ, iar la 12 ani ajunsese să cultive deja 12.000 de metri pătraţi de pământ.

    Ceva timp mai târziu, el a început să-şi vândă recolta locuitorilor din Pittsburgh. Puţin timp mai târziu, hreanul de Heinz se găsea deja la băcănie. Gustul său era deja cunoscut pentru mulţi localnici, întrucât Henry a folosit întotdeauna reţetele mamei sale.

    Pe vremea copilăriei lui Henry J. Heinz, manipularea clienţilor era o parte obişnuită a afacerilor din Statele Unite. Unul din ziarele locale scria: „În aşa-numitul hrean, putem găsi mai mulţi napi şi bastoane de lemn îmbibate cu apă decât hrean”. În consecinţă, pentru a demonstra calitatea produselor sale, Henry Henry l-a ambalat în borcane de sticlă transparentă – o inovaţie la vremea respectivă.

    Când Henry J. Heinz a absolvit liceul, grădina sa ajunsese atât de mare încât a trebuit să angajeze lucrători. În 1861, când Henry avea doar 17 ani, câştiga 2.400 de dolari, care în prezent ar însemna circa 43.000 de dolari.

    După ce a absolvit Colegiul Mercantil Duff’s, Henry a început să lucreze la cărămidăria tatălui său. A aflat despre toate complexităţile acestei afaceri, a făcut unele modificări minore în producţia de cărămizi şi, cel mai important, a obţinut o restituire a impozitului de la contribuabili. Deodată, tatăl şi-a dat seama că este dependent de fiul său, care a devenit un angajat indispensabil. Henry a avut grijă de toate lucrările de contabilitate cu mult entuziasm. În 1864, Henry, la vârsta de 20 de ani practic, conducea o fabrică de cărămidă. Ulterior, a putut chiar să extindă producţia, în timp ce tatăl său a mers să-şi viziteze rudele din Germania.
    Între timp, cărămidăria a început să aducă venituri decente, iar familia Heinz a putut să se mute dintr-o casă minusculă într-o vilă construită din cărămizile produse de fabrica lor.
    Henry J. Heinz, acum adult, era încă interesat de reţetele mamei sale şi experimenta constant, încercând să le îmbunătăţească. Heinz a fost mereu în căutare de noi idei de afaceri şi de această dată a decis că piaţa de conserve merită încercată.
    În 1869, împreună cu prietenul şi vecinul său L. Clarence Noble, a lansat  compania numită Heinz & Noble. Aceasta vindea restaurantelor şi cafenelelor ouă, hrean ras, murături şi alte produse. Henry ştia că oamenii nu aveau încredere în special în produsele din conserve, aşa că a decis să nu pună numele companiei sale pe etichete.
    Vânzarea produselor preambalate a fost alegerea potrivită la acea vreme. Industria turnării oţelului era bine dezvoltată în Pittsburgh, iar majoritatea bărbaţilor lucrau pe atunci timp de 12 ore pe zi, neavând astfel timp pentru gătit. Au preferat să cumpere mâncarea, care era pregătită pentru consum imediat. Peste 60 de companii au preluat această tendinţă şi au început să furnizeze pieţei diverse tipuri de produse conservate.
    Veniturile companiei au atins câteva mii de dolari într-un an de la fondarea sa. Pentru a supravieţui în competiţia acerbă, a fost necesar ca Heinz nu numai să le ofere consumatorilor produse de înaltă calitate, ci şi să le facă mai disponibile. Cum putea fi atins acest obiectiv? În primul rând, producţia trebuia să fie masivă. Prin urmare, casa Heinz, care a fost lăsată goală după ce familia s-a mutat în vilă, a fost reorganizată pentru producţia companiei Heinz & Noble în 1874. Henry a angajat mai mulţi muncitori germani care se ocupau de spălarea şi ambalarea legumelor în conserve. În timpul primăverii, au încheiat un acord de cumpărare a întregii culturi de la fermierii locali, la un preţ fix. În acest fel, au economisit şi mulţi bani, deoarece în condiţiile meteorologice nefavorabile din vară sau toamnă costul legumelor ar fi putut creşte semnificativ. În plus, Heinz & Noble a cumpărat cai şi autoutilitare pentru a livra cultura în avans; a cumpărat şi o fabrică pentru producerea oţetului în St. Louis, Missouri. Compania a avut un mare succes, iar Henry a devenit un antreprenor înstărit, care îşi putea susţine cu uşurinţă familia.
    Lucrurile au mers bine, iar tinerii parteneri se aşteptau să aibă un profit considerabil. Au fost surprinşi însă de faptul că recolta de castraveţi nu a fost conform aşteptărilor, astfel încât compania lor nu a avut suficient capital de lucru pentru a acoperi contractele cu fermierii. Nici varianta unui împrumut de la bancă nu era posibilă, în contextul în care în 1875 a izbucnit criza financiară în Statele Unite, ceea ce a dus la paralizarea întregului sistem bancar. Fermierii au solicitat instanţei ca Heinz & Noble să-şi găsească locul printre cele 5.000 de întreprinderi falimentare. Toată proprietatea trebuia vândută pentru a compensa pierderile fermierilor.
    Crăciunul din 1875 a fost cel mai rău din viaţa antreprenorului american. Heinz a rămas mult timp deprimat, nu s-a ridicat din pat mai multe luni. În această perioadă, mama lui i-a oferit lui Henry toate economiile pentru ca el să poată da ideii sale de afaceri o a doua şansă. Inspirat de ea, Henry a folosit banii cu înţelepciune şi a înregistrat Heinz Food Company pe numele rudelor sale (mama, vărul şi fratele său John), continuând să producă şi să vândă sosuri şi murături. El era şeful companiei, deşi prin lege nu avea voie să o gestioneze, deoarece mama sa deţinea cele mai multe acţiuni. Afacerea Heinz a devenit o afacere de familie. Rudele chiar au condus o şedinţă de consiliu în bucătărie în timpul unei cine de familie. Henry mergea zilnic pe jos pe câmpurile sale pentru a verifica cum mergeau lucrurile.
    Henry şi-a redobândit încrederea şi a continuat să extindă gama de conserve, sosuri şi marinate. Ketchupul a fost urmat de produse precum sosuri din ardei roşii şi verzi, chili, cidru de mere şi ciorbe, măsline, ceapă murată şi conopidă, fasole coaptă şi murături. Henry J. Heinz a murit la vârsta de 74 de ani din cauza pneumoniei. După moartea lui Henry J. Heinz, fiul său Howard Heinz a preluat conducerea afacerii. În prezent compania Heinz a fuzionat cu Kraft Foods, care a rezultat în Kraft Heinz, o companie americană cu o cifră de afaceri de 26,2 miliarde de dolari în anul 2018.

  • Tânăra care a renunţat la televiziune ca să îşi urmeze adevărata pasiune. Creaţia ei a reuşit să le cucerească nu doar pe românce, ci şi pe pretenţioasele franţuzoaice

    Monica Rădulescu, de profesie jurnalist, a devenit antreprenor la finalul anului 2016, când seara, după orele de muncă în redacţie, se relaxa prin crearea bijuteriilor în formă de bomboane. A început să le vândă sub brandul BonBons by Monica Rădulescu, iar bijuteriile cu aspect de bomboane au captat rapid atenţia clientelor nu doar din România, ci şi ale pretenţioaselor parizience. 

    Monica Rădulescu, la bază jurnalist cu experienţă în televiziune de 10 ani, a devenit antreprenor la finalul anului 2016, când din nevoia de a se relaxa după zilele grele din redacţie a început să coasă bijuterii „bomboane”, pe care astăzi le comercializează sub brandul BonBons by Monica Rădulescu.

    „Iniţial a pornit de la ideea de relaxare, dar şi din nevoia de a mă accesoriza. Am început să cos accesoriile BonBons la sfârşitul anului 2016. Am cusut un colier pentru mine şi l-am purtat a doua zi la birou. Colegele au fost foarte încântate, mi-au spus că seamănă cu nişte bomboane înşirate pe lanţ (de aici şi numele BonBons) şi m-au rugat să le fac şi lor. Iar de atunci au venit sute de comenzi”, povesteşte Monica Rădulescu cum a pornit pe drumul antreprenoriatului în urmă cu aproape patru ani.

    Investiţia iniţială în înfiinţarea businessului a fost minimă, având în vedere că fondatoarea a investit şi investeşte bani doar în materialele pe care le foloseşte la crearea bijuteriilor dulci. „Cred că 100 de euro a fost investiţia iniţială şi am cumpărat mărgele de toate culorile, aţă şi ace. De obicei, investesc mult în materiale, pe care le cumpăr din magazinele online. Mi-a luat ceva timp până am găsit exact ce aveam nevoie, am făcut tot felul de teste, am experimentat, am şi greşit alegând materiale nepotrivite, dar aşa am învăţat ce se potriveşte mai bine cu ce am eu nevoie.” 

    Monica Rădulescu „coace bomboanele” de purtat în propriul apartament, unde a transformat una din cele trei camere în care locuieşte într-un mic atelier de producţie. „Nu aş şti să îţi spun exact cât produc anual, mai ales că aproape un an şi jumătate am lucrat pe comenzi, după care doar pe stoc şi asta pentru că veneau foarte multe comenzi şi nu reuşeam să le onorez pe toate.”

    Pentru un singur colier Monica Rădulescu munceşte şi câte patru-cinci ore cosând mii de mărgele de sticlă. Cu toate astea, singurul ei ajutor este mama, care îşi pune „şorţul de bijutier” în preajma sărbătorilor, când Monica nu mai face singură faţă numărului mare de  comenzi.
    „Lucrez la o bomboană aproximativ 30-40 de minute. La fel şi la cercei. Mă mai ajută mama, mai ales în preajma sărbătorilor şi a zilelor speciale precum sunt cele de 1 martie şi 8 martie. De la ea cred că am moştenit şi pasiunea asta pentru cusut şi pentru accesorii.”
     În prezent, bijuteriile create sub brandul BonBons pot fi achiziţionate prin intermediul site-ului care poartă acelaşi nume, dar şi din mediul offline deoarece antreprenoarea îşi distribuie „bomboanele” spre vânzare în două magazine de tip concept store, unul fiind în Bucureşti şi altul la Paris, în Franţa. 

     „Offline vând accesoriile în două concept store-uri: în Bucureşti şi în Paris. Magazinul din Paris se numeşte Shopping for Happiness şi l-am descoperit întâmplător pe reţeaua de Instagram. Ramona, cea care are boutique-ul, este româncă şi colaborează cu mulţi designeri şi creatori handmade de la noi. În această perioadă vânzările din mediul offline sunt mai mari. Offline vând cel mai mult în Bucureşti, iar online în Iaşi. Una dintre clientele mele dragi are o colecţie frumoasă de accesorii BonBons şi le-a molipsit şi pe prietenele ei”, spune Monica Rădulescu.
    În cei aproape patru ani de activitate pe piaţă Monica Rădulescu „recunoaşte” că nu a pus pe primul loc businessul pe care l-a dezvoltat şi astfel nu a reuşit să îl crească prea mult. Dacă la începutul carierei de antreprenor Monica era jurnalist, între timp s-a angajat în cadrul unei agenţii de PR, businessul crescându-l în paralel. În acest context, BonBons by Monica Rădulescu a reuşit anul trecut să înregistreze o cifră de afaceri în valoare de 2.000 de euro.


    „Anii 2018 – 2019 au fost cu multe schimbări pentru mine şi nu am reuşit să mă ocup de business aşa cum mi-am dorit. Vreau să mă revanşez în 2020, mai ales că primesc multe mesaje de la cliente. Anul acesta, ca noutate, voi avea şi bentiţe create manual. Sunt în lucru acum. Voi continua colaborarea cu concept store-ul din Paris şi vedem ce alte proiecte vor mai veni. Planul este ca în 2020 să cresc nu doar vânzările, ci să fac şi mai cunoscut produsul atât la nivel naţional cât şi pe alte pieţe internaţionale”, a spus antreprenoarea Monica Rădulescu.
    Ea este de părere că piaţa de profil din România încă se află în faza de dezvoltare deoarece sunt mulţi antreprenori români care deschid businessuri în acest domeniu. „Au apărut tot mai mulţi creatori handmade şi asta nu poate decât să mă bucure. Eu cred foarte mult în produsele lucrate manual, iar feedbackul clienţilor arată faptul că produsele create manual sunt preferate în faţa celor de mass-market, pentru că sunt unice, te fac să te simţi specială şi au o poveste în spate, comparativ cu cele dintr-un magazin mass-market”, a conchis fondatoarea brandului BonBons by Monica Rădulescu.

  • Cum au reuşit două surori din România să facă o afacere din dorinţele bărbaţilor cu bani mulţi

    Într-o vreme în care singurele cadouri de lux pentru bărbaţi erau băuturile fine, trabucurile sau cămăşile şi cravatele „de firmă”, surorile Elena Miu şi Corina Cristian s-au gândit să se nişeze pe segmentul de cadouri de lux dedicat publicului masculin, aducând însă un alt plus: serviciul de gift concierge. Astăzi au ajuns la venituri de peste jumătate de milion de lei şi continuă să atragă sute de clienţi noi an de an.

    „Modelul nostru de business constă într-un magazin de cadouri diferite de tot ce se află pe piaţă, cu exclusivitate pe tot ceea ce vindem, care a început cu o colecţie dedicată bărbaţilor şi mai apoi s-a extins şi către femei. Suntem prezenţi atât online, ca e-commerce, cât şi fizic, printr-un showroom, astfel încât clienţii să poată vedea produsele. Fiecare produs are o poveste şi este ideal să o ştii pe fiecare. Doar aşa poţi să recomanzi un cadou potrivit pentru povestea pe care clientul o are pentru tine”, spune Elena Miu, cofondatoarea magazinului de cadouri de lux MyMan.

    Elena Miu a urmat Finanţe-Bănci şi, după absolvire, a început o carieră în imobiliare. Ulterior a decis să intre, în paralel, în lumea antreprenoriatului alături de sora sa, Corina. „Chiar de atunci am simţit că viitorul comerţului va fi online, aşa că ni s-a părut o idee numai bună să clădim ceva al nostru, în paralel cu joburile noastre.” MyMan a fost lansat în 2007 şi „a apărut dintr-o pasiune personală pentru produsele pe care azi le avem în magazin”, spune antreprenoarea.

    Potrivit datelor de pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice, în 2018 compania a înregistrat venituri de circa 545.000 de lei şi un profit de aproape 50.000 de lei. Miu spune că cifra de afaceri este în creştere an de an – „ne situăm pe la 30% creştere anuală”. Pentru anul acesta speră însă la o creştere de minimum 50%. Echipa businessului este încă mică: o foarte mare parte din vânzare şi consiliere este făcută de ea şi sora sa, cele două gift concierge ale showroomului, iar zona de site este acoperită de o echipă de development şi promovare care lucrează în regim remote, contabilitatea şi marketingul fiind, de asemenea, externalizate.

    Miu povesteşte că pe vremea când a lansat afacerea cadourile de lux nu erau o nişă bine acoperită. „Îmi aduc aminte că am făcut un research şi singurele cadouri mai speciale, mai ales pentru bărbaţi, erau băuturile fine sau trabucurile, cravatele sau cămăşile de brand.” De altfel, aşa a pornit şi MyMan: cum a dat tonul piaţa – cu băuturi fine, pipe, trabucuri, accesorii şi vinuri vechi româneşti. „Însă lucrurile acestea au devenit banale şi am vrut să mergem într-o direcţie mai creativă, să abordăm producători de produse de lux de altă natură.” Au căutat mult timp producători în România, însă atunci când găseau produse care să le placă era foarte greu de colaborat cu aceştia. „Aşa am ajuns la ideea de a începe să căutăm în Europa produse care nu se găsesc în România şi care ar fi apreciate de clienţi.”

    Deşi la început nu le-a fost deloc uşor, cum „niciun lucru care merită în viaţă nu este”, spune că nopţile nedormite au dat roade şi proiectul a prins încă de la început, aşa că au fost şi mai motivate să meargă înainte şi să dezvolte şi mai mult businessul. Aşadar, cu toate că iniţial compania a funcţonat doar în online, ulterior, „ca o etapă nouă, venită natural din cererea clienţilor”, în vara lui 2017 s-au hotărât să deschidă şi un showroom fizic, pe bulevardul Ferdinand I, cu o investiţie de 25.000 euro. Deschiderea noii unităţi a impulsionat creşterea numărului de clienţi, anul trecut acesta evoluând cu 1.200 de persoane. „Numărul clienţilor a crescut an de an, însă creşterea semnificativă a fost din momentul în care am deschis showroomul. Practic, acest pas în dezvoltarea magazinului a dus la creşterea încrederii în brandul nostru.”
    Potrivit Elenei Miu, clientela afacerii este diversă. „Având decoraţiuni speciale şi machete sau miniaturi, precum şi mici obiecte de mobilier pentru casă sau birou, s-a conturat şi un profil de clientelă de colecţionari. Totodată, unii clienţi îşi cumpără pentru propria plăcere, pentru propriul cămin un obiect de decor care ţine fie de o pasiune, fie de o completare inedită a spaţiului de acasă sau de la birou”, descrie cofondatoarea businessului preferinţele clienţilor MyMan. Ca interval de vârstă, „25-45 de ani este majoritar, iar ca proporţie domni versus doamne, doamnele sunt predominante ca procent pentru că ele sunt, de obicei, cele desemnate, fie de colegii de muncă, fie de familie, să aleagă cadoul pentru sărbătorit”.

    O parte dintre clienţi vin din zona corporate, unde Miu spune că s-a căutat mereu factorul unicitate, deosebit, altfel. „Pentru noi a fost un succes zona aceasta – pentru că avem şi serviciul de Gift Concierge, dar şi produse de import care să iasă din paleta clasică de cadouri, prin design şi raritate. Suntem importatori unici pentru 90% dintre produsele noastre, de peste 10 ani deja. Restul cadourilor le producem în România, iar lucrurile prind contur, clienţii sunt încântaţi.” Până acum spune că au oferit cu succes servicii de Gift Concierge unor companii medii şi mari din domeniul pharma, asigurări, finanţe, real estate, industria uşoară şi grea şi unor companii de stat. „Un exemplu de proiect de decorare pentru un client din real estate a constat în decorarea unei vile de pe malul lacului Snagov, unde am livrat o selecţie rară de decoraţiuni nautice, în temă cu locul în care se afla imobilul.”

    Cu toate că o parte din produsele din portofoliul companiei pot fi achiziţionate drept cadou unisex, de curând cele două surori au lansat, cu o investiţie de 5.000 de euro, o nouă linie de produse, de data aceasta dedicată femeilor – MyWoman – care include, printre altele, genţi, rucsacuri, portofele şi seturi de scris.

    Dacă la începuturile businessului cele două surori-antreprenoare s-au axat exclusiv pe zona de produse high end, cu articole de lux precum seturi de şah persan cu preţuri de peste 2.300 de lei, pe parcurs au introdus şi produse accesibile, mergând chiar spre pragul de 50-100 de lei. „Spre exemplu, avem acum o linie de accesorii din plută, cum ar fi brăţările, care intră în această categorie.” După ce o vreme a activat doar pe segmentul de retail, în 2017 compania a început să dezvolte uşor şi partea de distribuţie, businessul intrând în lanţul de librării Eminescu cu o parte dintre produse, cele mai apreciate de clienţii librăriei fiind seturile de scris cu pană şi statuetele.

    Unii clienţi ştiu din start ce doresc, spune Miu, în timp ce alţii aleg la faţa locului. „Rolul nostru, ca gift concierge, este să ascultăm povestea clientului şi să ştim câteva caracteristici ale sărbătoritului. Apoi, facem sugestii de cadou care să se potrivească şi cu bugetul alocat. În cazul în care clientul nu îl cunoaşte aşa de bine bine pe sărbătorit, recomandăm cadouri care ne-au dovedit, în timp, că se potrivesc şi celor mai pretenţioşi.” În opinia antreprenoarei, România este la început inclusiv în zona de servicii concierge. „Însă, cu un efort susţinut, creştem, evoluăm, atât noi cât şi clienţii noştri. Chiar şi aşa, credem că românii sunt pregătiţi financiar pentru serviciile de gift concierge şi cadourile de lux. Clienţii au mereu în vedere raportul calitate/preţ. Nu putem oferi, totuşi, o statistică, dar din observaţiile noastre clienţii sunt orientaţi către calitate şi sunt conştienţi că acest atribut are nişte costuri mai ridicate.”

    Miu spune că în prezent nu au un competitor direct, pentru că vând produse unice în România, care nu se găsesc în alte magazine, şi deocamdată serviciul de gift concierge pentru produse de lux poate fi găsit doar la MyMan. „Putem spune că avem, mai degrabă, competitori indirecţi, pentru că orice produs poate fi oferit ca şi cadou, deci aici ne referim la magazinele online de cadouri. Însă poziţionarea noastră este diferită prin tipul de produse rare sau unice, prin disponibilitatea showroomului în care poţi veni şi vedea produsele online şi, mai ales, prin serviciul de gift concierge.”

    Despre 2020 spune că va fi un an cu provocări. „Vom merge atât pe dezvoltarea zonei de distribuţie a produselor noastre, cât şi pe creşterea vizibilităţii brandului MyMan.” Iar când vine vorba de cele mai mari provocări cu care s-a confruntat de-a lungul anilor de activitate, antreprenoarea menţionează categoric inovarea şi învăţarea: „De la cum să alegi cei mai buni furnizori de produse până la cum să mulţumeşti clienţii mai pretenţioşi, care par să le aibă pe toate”. Însă, indiferent de provocările apărute, spune că s-au străduit să le rezolve cât mai bine cu putinţă. „Practic, nu lăsăm clienţii să plece nemulţumiţi de la noi, indiferent că vin în magazin sau cumpără de pe site. Ne plac şi clienţii pretenţioşi, pentru că atunci când reuşim să le oferim o soluţie şi cumpără cadouri de la noi, odată ce i-am «cucerit», devin clienţii noştri fideli.”

  • Poveste grecului care a venit în România acum 20 de ani şi cum a ajuns el cel mai mare proprietar de clădiri de birouri. Care sunt motivele pentru care a vândut tot

    Ioannis Papalekas a pus umărul la creşterea şi modernizarea pieţei imobiliare româneşti. A pornit în urmă cu 20 de ani de la apartamente pe bulevardul Unirii şi a ajuns cel mai mare proprietar de birouri din România şi Polonia. Acum, şi-a vândut acţiunile către Radovan Vitek, un miliardar ceh cu investiţii în piaţa imobiliară. 

    Probabil dacă nu ar fi fost chemat la DIICOT în decembrie 2014, nicio poză nu ar fi apărut vreodată în presă cu Ioannis Papalekas, grecul care a venit în România la începutul anilor 2000 şi care după criza din 2009 a devenit cel mai mare proprietar de birouri din România şi Polonia.
    Ioannis Papalekas a ajuns în 20 ani unul dintre cei mai importanţi jucători de pe piaţa imobiliară românească. El şi-a început activitatea pe piaţa locală prin închirierea unor apartamente din zona Bulevardului Unirii. Apoi a dat lovitura cu construcţia şi vânzarea unui sediu de birouri pentru Bancpost, parte a grupului EFG.
    Ulterior Ioannis Papalekas a început expansiunea şi a achiziţionat tot mai multe clădiri de birouri pe măsură ce reuşea să strângă bani la bursă. A început apoi achiziţiile de terenuri şi dezvoltarea proprie de proiecte în România, iar în 2017 a început expansiunea în Polonia. De ce? Pentru că Polonia are o piaţă de birouri mult mai mare, mai multe oraşe cu cel puţin un milion de locuitori, iar datorită diversităţii există mai multe clădiri în zone bune, care pot permite obţinerea unor randamente investiţionale de peste 10 – 12%, în timp ce în România cele mai mari tranzacţii s-au realizat în jurul valorii de 7 – 7,5%.
    În ceea ce priveşte volumul tranzacţiilor, Ioannis Papalekas l-a avut alături pe Ion Nestor, cel care conduce casa de avocatură NNDKP.
    De partea cealaltă, un pariu pierdut de Ioannis Papalekas este cel cu Cathedral Plaza. El a cumpărat clădirea în 2012 în urma unei înţelegeri cu miliardarul israelian Eyal Ofer pentru preluarea turnului Cathedral Plaza, un proiect cu o istorie zdruncinată. Proiect demarat de Eyal Ofer în 2003 în urma unei investiţii de 40 de milioane de euro, turnul de 18 etaje este situat în imediata apropiere a catedralei Sf. Iosif din Capitală, iar finalizarea a avut loc în 2009. De atunci însă, imobilul nu a fost utilizat şi stă închis, iar în prezent există o decizie finală cu privire la demolarea clădirii, încă din 2017, însă procedura efectivă de demolare nu a început.
    De partea cealaltă, un pariu câştigător tot cu un „turn fantomă” a fost Tower Center International din Piaţa Victoriei – clădire care s-a confruntat cu peste 50 de litigii şi un dosar de insolvenţă şi care ulterior, în 2012, a fost preluată de Dragoş Bîlteanu şi Ioannis Papalekas – care erau deja atunci doi dintre cei mai puternici investitori din imobiliarele locale – în urma unei tranzacţii de circa 50 de milioane de euro.
    Imobilul, care prin înălţime domină Piaţa Victoriei, a fost dezvoltat de firmele Avrig 35 şi Industrialexport, care s-au judecat mai mulţi ani la diverse instanţe.
    Tranzacţia a fost complexă şi a fost bazată în primul rând pe o creanţă de aproape 190 de milioane de lei (circa 44 mil. euro) pe care Industrialexport o avea faţă de Tower Center Internaţional (TCI), firma dezvoltatoare.
    Această creanţă a fost cedată către Lorient Limited, firma lui Bîlteanu şi Papalekas înregistrată în Insulele Belize. Cei doi au preluat 87% din turnul de birouri prin convertirea unei părţi din această creanţă (128 mil. lei, echivalentul a 30 mil. euro) în acţiuni. Totodată, faţă de Alpha Bank a fost plătită o sumă de 17,5 mil. euro în contul unui credit acordat de banca elenă pentru construcţie.
    Cei doi au mai dezvoltat în Bucureşti proiectul UpGround din Pipera, iar Papalekas a răscumpărat tot în acea perioadă centrul City Mall, aflat în faliment, pentru 17,3 mil. euro după ce îl vânduse anterior crizei imobiliare cu 100 mil. euro.
    În 2014 Papalekas a continuat expansiunea – prin intermediul Globalworth, Papalekas a semnat în ultima lună acordurile pentru achiziţia a trei clădiri de birouri din Bucureşti – Green Court I, Nusco Tower şi UniCredit HQ –, tranzacţii cu o valoare cumulată de 133 mil. euro care au fost închise în următorul an. Tot atunci Globalworth a semnat pentru UniCredit HQ pentru 43 mil. euro.
    După doi ani în care pachetul de acţiuni deţinut de Ioannis Papalekas s-a redus treptat în cadrul Globalworth, omul de afaceri a marcat un exit prin vânzarea pachetului deţinut, însă cel puţin pentru moment rămâne CEO.
    Dezvoltatorul ceh CPI Property, Group SA deţinut de miliardarul Radovan Vitek, a ajuns marţi, 4 februarie, să deţină 27,7% din acţiunile Globalworth, cel mai mare proprietar de birouri din România şi Polonia, după ce într-o singură zi a crescut cu aproape 11 puncte procentuale. Acum al treilea cel mai mare acţionar este dezvoltatorul german Aroundtown, cu 21,9% in acţiuni. Sud-africanii de la Growthpoint rămân cei mai mari acţionari din cadrul Globalworth, cu un pachet de 29,4% din acţiuni.
    Grupul ceh îşi majorase pe 31 ianuarie 2020 participaţia prin preluarea integrală a pachetului de acţiuni deţinut de fondatorul şi CEO-ul Globalworth, Ioannis Papalekas, care s-a retras astfel din acţionariatul companiei. Pentru pachetul de acţiuni CPI Property Group a plătit circa 280 mil. euro. Radovan Vitek controla anterior 6% din dezvoltatorul imobiliar.
    Potrivit anunţului publicat pe bursa londoneză, CPI Property Group a cumpărat în şedinţa de marţi, pe piaţa secundară, un pachet de 24,2 milioane acţiuni, reprezentând 10,9% din drepturile de vot în cadrul Globalworth. În urma acestei operaţiuni, Radovan Vitek deţine direct şi indirect 27,7% din Globalworth.
    CPI Property Group mai are în portofoliu şapte proiecte în România, dintre care cinci în Bucureşti, toate din domeniul rezidenţial în stadiu de proiect şi două în Iaşi, dintre care unul este Felicia Shopping City.
    Cel de-al treilea din board, după Ioannis Papalekas şi Dimitris Raptis, care a vândut luni acţiuni este Eli Alroy, director nonexecutiv al companiei, care a vândut 1,1 mil. acţiuni la preţul de 9,7 euro per acţiune, într-o tranzacţie de 10,67 mil. euro. După tranzacţie, Eli Alroy nu va mai deţine nicio acţiune în cadrul companiei. Anterior, tot luni, 3 februarie, Dimitris Raptis, CEO-ul adjunct al Globalworth, a vândut un portofoliu de 559.640 de acţiuni la un preţ de 9,7 euro per acţiune, într-o tranzacţie estimată la 5,43 mil. euro. Potrivit datelor companiei, Dimitris Raptis a vândut aproximativ 40% din acţiunile pe care le deţinea.
    Luni dimineaţă în data de 3 februarie, Ioannis Papalekas anunţa că a vândut un portofoliu de 23.734.670 de acţiuni dezvoltatorului ceh CPI Property Group SA contra sumei de 230,2 mil. euro. În plus, la timpul vânzării, CPI a plătit încă 7,1 mil. euro în contul dividendelor ce vor fi încasate săptămâna viitoare alături de încă 39 mil. euro pentru acţiunile deţinute de Ioannis Papalekas prin intermediul Zakiono. Odată cu semnarea tranzacţiilor CPI a ajuns la 16,8% din acţiuni.
    Aroundtown are un portofoliu evaluat la peste 13 miliarde de euro şi 6,6 milioane de metri pătraţi de proprietăţi imobiliare. Din portofoliul nemţilor 56% din portofoliu reprezintă birourile, urmat de 28% hoteluri, 10% logistică şi 6% retail. Dezvoltatorul german deţine cele mai multe proprietăţi în Berlin (20% din portofoliu), München şi Frankfurt.
    În ceea ce priveşte valoarea portofoliului din România, Dimitris Raptis, CEO-ul adjunct al Globalworth, declara în 2019 că până la finalul anului trecut va ajunge la 1,4 mld. euro, în funcţie de evoluţia lucrărilor la GW Campus şi Square.
    De asemenea, este de aşteptat ca pe radarul Globalworth să intre în curând şi proiectul de birouri Equilibrium construit de Skanska pe str. Gara Herăstrău de lângă Barbu Văcărescu.
    Proiectul Globalworth Square, construit lângă GW Plaza, pe terenul cumpărat anterior de la Nusco, va avea o suprafaţă totală închiriabilă de aproximativ 28.000 mp, va include 14 etaje de spaţii de birouri, trei niveluri subterane dedicate parcării, iar parterul va fi destinat facilităţilor, precum un restaurant şi diferite opţiuni de retail.
    Cel de-al doilea proiect care va demara în perioada următoare va fi construcţia celei de-a patra clădiri din ansamblul de birouri Green Court de pe str. Gara Herăstrău. De asemenea, tot în zonă, NEPI-Rockcastle, fondul care deţine mallul Promenada, a obţinut autorizaţia pentru a demara lucrările la subsolul viitorului proiect care include extinderea centrului comercial şi construcţia unei noi clădiri de birouri. Green Court D va avea o suprafaţă închiriabilă (GLA) de 16.000 de metri pătraţi, la care se adaugă 9.500 de metri pătraţi la subsol. Va fi în oglindă cu Green Court C şi va cuprinde subsol (trei niveluri), parter, 11 etaje şi un etaj tehnic. Bugetul investiţiei este de 23,5 mil. euro plus TVA. Finalizarea este estimată în 2020.
    Globalworth a înregistrat o creştere cu 161% a venitului operaţional net în 2018 în comparaţie cu anul anterior. În urma extinderii continue, atât în România, cât şi în Polonia, prin finalizarea de achiziţii, proiecte de dezvoltare şi încheierea de noi parteneriate, venitul operaţional net înregistrat de companie a crescut la 133.4 milioane de euro.
    Globalworth a finalizat construcţia celui de-al treilea turn al complexului Globalworth Campus, cel mai extins parc de birouri din ţară.
    Al treilea turn de pe bulevardul Dimitrie Pompeiu va găzdui birourile UniCredit Services şi o parte importantă a sediului Allianz. Mai exact două companii ale grupului german de asigurări îşi vor reloca activităţile din Bucureşti în noua clădire din cadrul proiectului office, după ce au închiriat împreună 9.200 mp: Allianz Services, o divizie a Allianz Technology SE şi Allianz Partners, entitatea B2B2C a grupului.
    După finalizarea primei clădiri din Globalworth Campus în 2017 şi a celei de-a doua în aprilie 2018, Tower 3, un turn înalt de 14 etaje şi cu două niveluri subterane, oferă nu mai puţin de 33.000 mp de spaţii de birouri de închiriat, dar şi 24.000 mp de spaţii sub nivelul solului. Complexul va îngloba şi o sală de conferinţe impozantă, de 1.800 mp, care va fi finalizată în cursul acestui an.
    Construcţia noii clădiri marca Globalworth a început în luna iunie 2018, iar proiectul a fost finalizat în ianuarie 2020, acesta fiind dezvoltat în întregime pe o perioadă de un an şi 7 luni. Parcul office pune la dispoziţia chiriaşilor, pe lângă birouri de calitate premium, şi un spaţiu de promenadă cu fântâni arteziene şi spaţii verzi.
    Proiectul Globalworth Campus include trei clădiri încadrate în clasa A, cu spaţii de birouri, retail şi diverse alte facilităţi, ce se întind pe o suprafaţă închiriabilă totală de peste 92.000 mp. Complexul a fost construit ca un areal gândit să ofere o experienţă de lucru complexă şi a fost ales ca soluţie office de companii precum Amazon, Mindspace, Honeywell, Dell, Ademco, Stefanini, P4Cards, Mazars, Chain IQ, Delphi sau Stradale, iar acum UniCredit şi Allianz.

  • Începe „Marea Retragere” a banilor chinezi: Gigantul Alibaba dă semnalul de ieşire din Silicon Valley. Investiţiile au scăzut cu 84% în 2019

    Cele mai mari companii chineze de tehnologie nu au realizat anul trecut nicio investiţie anunţată public în SUA, în contextul în care conflictul din ce în ce mai accentuat dintre Washington şi Beijing a forţat companiile din China să oprească valul de investiţii în Silicon Valley care a început în urmă cu câţiva ani.

    Alibaba, gigantul de 580 miliarde dolari fondat de Jack Ma, a început să investească în SUA încă din 2013, devenind un jucător important în tranzacţii precum Lyft sau Snap, înainte ca acestea să se listeze, potrivit FT.

    Însă acum Alibaba conduce retragerea suitei de investitori chinezi, odată cu alţi investitori chinezi care se retrag din SUA. Anul trecut, nivelul investiţiilor anunţate public realizate de Baidu, Alibaba şi Tencent în startup-uri americane a scăzut cu 84% faţă de anul 2018, conform unei analize realizate de furnizorul de date PitchBook.

    Grupul de companii BAT – un acronim popular pentru cele trei companii gigant din China – a anunţat 12 investiţii în valoare totală de 560 milioane dolari pentru 2019.

    Acest nivel al investiţiilor reprezintă o scădere semnificativă faţă de nivelul de 4,7 miliarde dolari înregistrat în 2015.

    Retragerea acestor companii din SUA reflectă un trend global de încetinire a investiţiilor, în contextul în care investiţiile minoritare au scăzut cu 64% la nivelul întregii lumi.

    Investitorii chinezi dau vina pe scrutinul accentuat al Comitetului pentru Investiţii Străine din SUA (CFIUS), care a început să respingă mai multe tranzacţii după o revizuire a regulamentului în 2018.

    „Cel mai rău lucru pentru investitori este incertitudinea. Mulţi investitori chinezi au decis că nu merită să îşi piardă timpul aşteptând un an pentru o decizie a CFIUS, mai ales că aacea decizie se poate finaliza cu un răspuns negativ, ceea ce i-a determinat să nu mai facă tranzacţii în SUA”, spune Charles Liu, cofondator al firmei de private Equity HAO Capital.

     

  • Un artist american reînvie clădirile încărcate de istorie din Los Angeles prin intermediul miniaturilor

    În această din urmă categorie se înscrie artistul american Chris Toledo, căruia i-au plăcut din totdeauna căsuţele miniaturale. Inspirat de arhitectura vechilor clădiri din Los Angeles, acesta a început să creeze miniaturi la scara 1:12 ale interioarelor clădirilor istorice ale oraşului, pentru a le imortaliza. Fiecărui proiect încearcă să-i dea un aer de clădire locuită ca să pară viu celor care îl admiră, o parte din miniaturile sale putând fi văzute la expoziţii dedicate ori achiziţionate de cei interesaţi.

  • Un artist american reînvie clădirile încărcate de istorie din Los Angeles prin intermediul miniaturilor

    În această din urmă categorie se înscrie artistul american Chris Toledo, căruia i-au plăcut din totdeauna căsuţele miniaturale. Inspirat de arhitectura vechilor clădiri din Los Angeles, acesta a început să creeze miniaturi la scara 1:12 ale interioarelor clădirilor istorice ale oraşului, pentru a le imortaliza. Fiecărui proiect încearcă să-i dea un aer de clădire locuită ca să pară viu celor care îl admiră, o parte din miniaturile sale putând fi văzute la expoziţii dedicate ori achiziţionate de cei interesaţi.

  • Încă un brand pe piaţa de farmacii. Cehii de la Penta Investments, care au cumpărat reţelele Sensiblu şi Punkt, au început extinderea în România

    Fondul de investiţii Penta Investments, care în decembrie 2017 a cumpărat grupul A&D Pharma (reţelele Sensiblu şi Punkt şi distribuitorul de medicamente Mediplus), a pus pe piaţă brandul propriu de farmacii Dr. Max. Cehii au rebranduit o farmacie Punkt din Crângaşi, un cartier din Bucureşti, transformând-o în Dr. Max.

    Pe piaţa locală, A&D Pharma era prezentă cu două branduri – Sensiblu şi Punkt (brand din segmentul low cost, pe care au mizat mai mulţi operatori din piaţă la rândul lor).

    Dr. Max, brandul de retail al Penta Investments, are 2.100 de farmacii în Europa, fiind prezent în Cehia, Slovacia, România, Polonia, potrivit informaţiilor de pe site-ul companiei. Italia, Serbia şi Bulgaria se află pe lista ţărilor cu potenţial pentru grupul ceh.

    „Ţinta Penta este de a extinde proiectul (Dr. Max – n.red.) în ţările în care este prezent deja şi în Europa de Sud şi Sud Est”, se arată pe site-ul companiei.

    Fondul de investiţii angajează peste 44.000 de persoane în cele 10 ţări europene în care activează şi a avut afaceri de 10,4 miliarde de euro în 2018.

    În decembrie 2017, Penta a anunţat intrarea pe piaţa din România prin preluarea grupului A&D Pharma, o tranzacţie la care nu au dorit să ofere valoarea, dar sursele din piaţă au estimat achiziţia la 350 mil. euro, fiind un record pentru piaţa de retail farma.

    La momentul achiziţiei, Sensiblu şi Punkt numărau 613 farmacii, fiind al doilea cel mai extins lanţ din retailul farma.

    În cei doi ani de la preluare, grupul ceh a continuat extinderea pe piaţa locală, cumpărând 46 de farmacii Belladona, un brand pus pe piaţă de antreprenorii Florin şi Alina Gheorghiţă.

    Farmaciile Sensiblu şi distribuitorul de medica­men­te Mediplus, parte a grupului farmaceutic A&D Pharma, au raportat afaceri cumulate de 5,6 miliarde de lei în 2018, în creştere cu 2% faţă de anul trecut, potrivit calculelor ZF pe baza datelor publice de la Ministerul de Finanţe.

    Grupul A&D Pharma activează în piaţa locală de medicamente de peste 20 de ani, începând în 1994 la Cluj prin Plurifarm, care avea să devină ulterior divizie în cadrul Mediplus. În 1997 au fost puse pe piaţă distribuitorul Mediplus şi prima farmacie Sensiblu, care a ajuns astăzi la circa 700 de unităţi.

    În industria farma, modelul de business care include afaceri legate între distribuţie şi retail farmaceutic a fost abordat de marii jucători din piaţă, care îşi securizează astfel afacerile şi îşi asigură stocuri constante.

    În retailul farmaceutic, cel mai mare jucător este Catena, urmat de Sensiblu şi Dona. Retailul farma are anual afaceri de 19 miliarde de lei şi cuprinde circa 8.100 de farmacii, potrivit datelor de la Statistică.