BusinessMagazin

Tag: imunitate

  • OMS: ”Niciodată în istoria sănătăţii publice nu a fost folosită imunitatea colectivă ca strategie de răspuns la o epidemie, darămite la o pandemie”

    OMS a calificat, luni, 12 octombrie, de neconceput ca populaţia să fie expusă noului coronavirus, aşa cum au sugerat unii, cu scopul unei imunizări colective, notează Le Figaro.
     
    ”Niciodată în istoria sănătăţii publice nu a fost folosită imunitatea colectivă ca strategie de răspuns la o epidemie, darămite la o pandemie. Este o problemă ştiinţifică şi etică. Este pur şi simplu lipsit de etică să ignorăm un virus periculos, despre care nu ştim totul. Aceasta nu este o opţiune,” a declarat directorul general al OMS, Tedros Adhanom Ghebreyesus, într-o conferinţă de presă. 
     

  • De ce unii oameni care nu au avut Covid-19 ar putea avea deja imunitate

    Un nou studiu, citat de CNN, arată că sistemul imunitar al unor persoane care nu au fost expuse la noul coronavirus ar putea avea o anumită familiaritate cu agentul patogen, putând contribui la reducerea severităţii bolii dacă acea persoană se infectează

    Aproape fiecare persoană din lume a intrat în contact cu un coronavirus. Aceasta explică prezenţa limfocitelor T, reactive la virus, şi la persoane sănătoase.

    Nu se cunoaşte încă impactul concret pe care aceste celule l-ar putea avea asupra evoluţiei bolii, dar există speranţa ca studiile viitoare să aducă lumină în acest sens.
    Studiul publicat miercuri în revista „Nature” a constatat că dintr-un eşantion de 68 de adulţi sănătoşi din Germania, care nu au fost expuşi la coronavirus, 35% au avut în sânge limfocite T, care au fost reactive la virus, relatează CNN.

    Limfocitele T fac parte din sistemul imunitar şi ajută la protejarea organismului de infecţie. Reactivitatea celulelor T sugerează că sistemul imunitar ar fi putut avea o experienţă anterioară în lupta împotriva unei infecţii similare, putând folosi această memorie pentru a ajuta organismul în lupta împotriva unei noi infecţii.

    Cum ar putea deci sistemul imunitar al unor persoane care nu au avut niciodată Covid-19 să aibă limfocite T reactive? Acestea au fost „probabil dobândite în infecţii anterioare cu coronavirusuri endemice”, au scris în noul studiu cercetători de la diferite instituţii din Germania şi Regatul Unit. Folosirea acestei memorii a limfocitelor T de la o altă infecţie similară pentru a răspunde la o nouă infecţie se numeşte „reactivitate încrucişată”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Discuţiile cu privire la „imunitatea de turmă” încep să dispară în Suedia: Un procent extrem de mic al populaţiei a dezvoltat anticorpi pentru COVID-19

    Strategia lansată de autorităţile suedeze pentru a combate coronavirusul a rezultat într-un număr extrem de mic de oameni care au dezvoltat anticorpi, fapt ce a început să stingă discuţiile cu privire la „imunitatea de turmă”, scrie Business Insider.

    Un studiu publicat pe 18 iunie arată că doar 6,1% din populaţia ţării a reuşit să dezvolte anticorpi până la sfârşitul lunii mai, cifra fiind mult mai mică decât estimările iniţiale ale autorităţilor.

    Spre deosebire de majoritatea ţărilor europene, Suedia nu a închis şcolile, restaurantele şi barurile, bazându-se în schimb pe măsurile adoptate în mod voluntar de cetăţeni.

    Unul dintre argumentele ţării a fost reprezentat de posibilitatea „imunităţii de turmă”. Anders Tegnell, principalul epidemiolog al Suediei, a estimat în aprilie că 40% din populaţia capitalei Stockholm va deveni imună până la sfârşitul primăverii.

    Pentru a se atinge „imunitatea de turmă”, trebuie să dezvolte anticorpi peste 60% din populaţia totală a ţării, potrivit unui studiu realizat de The New York Times.

    Luni, 22 iunie, Suedia înregistrează 56.043 de cazuri cu coronavirus, 5.053 de decese şi are una dintre cele mai mari rate de mortalitate din lume.

     

  • Mihai Marcu, CEO, MedLife: Doar 2% din populaţia României a căpătat imunitate la Covid-19

    Doar 2% din populaţia României s-a imunizat în faţa Covid-19 până acum, în conformitate cu un studiu realizat de MedLife, primul de acest gen din ţară, citat de Mihai Marcu, CEO al MedLife, în cadrul Videoconferinţei ZF „Restart România. Cum va arăta noua eră economică”.

    „În dimineaţa aceasta am publicat singurul studiu românesc legat de imunitatea la Covid-19 şi cred că va fi preluat atât de Comisia Europeană, cât şi de Ministerul Sănătăţii, pentru că mi se pare extrem de relevant pentru orice companie care vrea să reînceapă activitatea: Doar 2% din populaţia României a căpătat imunitate şi chiar şi aici există semne de întrebare. Noi nu considerăm că imunizarea reprezintă un paşaport. Studiul a fost realizat integral de MedLife şi este primul făcut nu doar în România, ci şi în regiune cu peste 1.000 de subiecţi”, a explicat Mihai Marcu, CEO al MedLife, în timpul evenimentului.

    Mihai Marcu a anunţat că a luat legătura cu Guvernul şi s-a oferit să finanţeze integral un studiu la nivelul oraşului Suceava, pentru că de acolo se pot culege date cât mai relevante referitoare la imunitate.

    „Citeam un articol care spunea că Suedia ar avea 16% din populaţie imunizată, întrebarea mea este dacă în Suceava unde a fost focar există un 16% din populaţie care s-a imunizat. Dacă e aşa, înseamnă că românii ar fi avut o mortalitate mult mai mare dacă am fi aplicat modelul suedez”, a adăugat CEO-ul MedLife.

  • WSJ: Infectarea cu noul coronavirus înseamnă dobândirea imunităţii?

    Oamenii de ştiinţă depun eforturi pentru a afla dacă infectarea cu noul coronavirus înseamnă automat dobândirea imunităţii şi cât timp durează rezistenţa faţă de o nouă infectare, informează publicaţia The Wall Street Journal.

    Pe măsură ce creşte numărul persoanelor care au supravieţuit infecţiei cu noul coronavirus, oamenii de ştiinţă depun eforturi pentru a înţelege cât de bine rezistă aceste persoane la riscul reinfectării şi cât de mult ar putea dura această imunitate greu de dobândit.

    Până acum, cei mai mulţi cercetători medicali care au studiat forme de coronavirus asociate patogenului care cauzează Covid-19 – inclusiv SARS, MERS şi răceala clasică – sunt încrezători că persoanele care se recuperează dobândesc o oarecare imunitate faţă de SARS-CoV-2, conform studiilor preliminare şi raportărilor privind situaţii ale pacienţilor. Încă nu ştiu dacă această protecţie durează câteva luni, câţiva ani sau toată viaţa.

    “Argumentaţia este că răspunsul de protecţie la SARS-CoV-2 va dura un interval cuprins între şase luni şi 60 de ani”, afirmă Martin Hibberd, specialist în noi boli infecţioase la Facultatea din Londra pentru Igienă şi Medicină Tropicală.

    Ori de câte ori sistemul imunitar întâlneşte un nou virus, configurează un sistem de apărare axat pe celule, organe şi ţesuturi. Forţa şi longevitatea acestor forme de apărare sunt influenţate de ereditate, somn, dietă şi igienă.

    Sub presiunea de a rezista, unii agenţi patogeni pot trece de sistemele imunitare dobândind mutaţii.

    SARS-CoV-2 are o rată de mai puţin de 25 de mutaţii pe an, comparativ cu gripa sezonieră, care are circa 50 de mutaţii pe an, conform unei analize a consorţiului Nextstrain (Seattle) şi a Universităţii din Basel (Elveţia). Acest lucru le oferă cercetătorilor speranţa că imunitatea naturală ori un vaccin ar putea oferi protecţie îndelungată, afirmă Pamela Bjorkman, virolog la Institutul Tehnologic din California.

    “Ştim cu certitudine că o mare parte din persoanele expuse la SARS-CoV-2 au reacţii ale anticorpilor relativ decente şi că anticorpii sunt eficienţi. Ceea ce nu ştim este cât timp va dura protecţia. Pornim de la premisa că imunitatea nu este atât de îndelungată ca în cazul alor virusuri”, explică virologul Florian Krammer, de la Facultatea de Medicină Icahn a Spitalului “Mount Sinai” din New York. Dar chiar dacă imunitatea se va dovedi a fi doar temporară, a doua îmbolnăvire ar putea fi mai uşoară decât prima, subliniază dr. Krammer.

  • Cercetătorii germani plănuiesc să emită un certificat de imunitate pentru a le permite persoanelor care au fost în carantină să se reîntoarcă în societate

    Cercetătorii germani plănuiesc să emită un „certificat de imunitate” împotriva coronavirusului pentru a facilita o tranziţie corespunzătoare către viaţa post-carantină, în contextul în care felul în care cancelarul Angela Merkel a gestionat criza actuală a produs o creştere substanţială în sondaje, scrie The Telegraph.

    Certificatul va indica faptul că persoana în cauză a avut virusul, s-a însănătoşit şi este pregătită se reintre în societate şi să se reîntoarcă la muncă. Cercetătorii plănuiesc să testeze 100.000 de oameni, urmând să studieze în detaliu pacienţii care au reuşit să se recupereze.

    De asemenea, cercetătorii vor folosi informaţiile pentru a determina un mod adecvat de încheiere a perioadei de carantină, incluzând aici redeschiderea şcolilor şi autorizarea adunărilor publice.

    Certificatele de imunitate fac parte dintr-un proiect creat de Centrul Helmholtz de Cercetare în domeniul Infecţiilor din Braunschweig în care vor fi efectuate mai multe analize de sânge de depistare a anticorpilor produşi împotriva noului coronavirus în rândul populaţiei germane, potrivit Der Spiegel.

    „Cei care sunt imuni vor primi un certificat care, de exemplu, le va permite să fie scutiţi de orice restricţii (cauzate de carantină) în cadrul locului de muncă”, a spus Gerard Krause, epidemiologul care conduce proiectul.

    Testele efectuate le vor oferi cercetătorilor o înţelegere mai detaliată asupra numărului oamenilor infectaţi, indicând proporţiile în care populaţia a contactat fără să ştie virusul. În plus, proiectul va îmbunătăţi testele de sânge care indică gradul de imunitate la coronaviruşi, nu doar pentru COVID-19.

    În ciuda faptului că Germania este pe locul cinci în ceea ce priveşte numărul de persoane infectate cu noul coronavirus, ţara înregistrează una dintre cele mai mici rate de deces – fapt datorat în mare parte regimului proactiv de testare implementat de guvern.

    Felul în care guvernul german a gestionat pandemia de coronavirus a dus la o creştere în rata de popularitate a cancelarului Angela Merkel, care înregistrează în prezent o cotă de aprobare cuprinsă între 32% şi 35%, o creştere de până la şapte procente comparativ cu datele înregistrate înainte de pandemie.

     

  • Povestea bărbatului cu origini româneşti care a şocat lumea dezvăluind secretele băncilor elveţiene

    A decis să dezvăluie ceea ce ştia autorităţilor, sperând că asta îi va aduce imunitate şi va ajuta la dispariţia aşa-numitului „secret bancar elveţian”; nu a fost însă aşa, pentru că Birkenfeld a ajuns să fie singurul trimis la puşcărie la capătul unui proces care viza fraude de miliarde de dolari. Şi pentru că povestea sa pare ruptă din filme, Bradley Birkenfeld – care lansează zilele acestea cartea „Bancherul diavolului – Cum am distrus secretul bancar elveţian” – vrea ca următorul lui proiect să aducă istoria sa pe marile ecrane.

    „Bunicul meu s-a născut în România, motiv pentru care am călătorit aici des în ultimii 20 de ani”, povesteşte Bradley Birkenfeld. „Este şi motivul pentru care vreau să fac ceva pentru a îmbunătăţi viaţa oamenilor şi pentru a le da speranţă pentru viitor. E nevoie să existe legi pentru denunţători, iar cetăţenii şi politicienii deopotrivă trebuie să susţină această schimbare.” Bancherul american, ajuns în lumina reflectoarelor după ce a denunţat practici ilegale din interiorul băncii elveţiene UBS, este prezent în România pentru lansarea cărţii sale, „Bancherul diavolului: Cum am distrus secretul bancar elveţian”.

    Crede că denunţarea lui a fost esenţială în terminarea secretomaniei generate de băncile elveţiene, spunând că fără declaraţiile sale acest sistem greşit ar exista şi astăzi. „Ca un rezultat direct al acţiunilor mele, numeroşi denunţători din lumea întreagă m-au contactat şi am lucrat alături de ei, ajutându-i să aleagă direcţia corectă în ceea ce priveşte sfaturi juridice, declaraţii în presă şi o planificare generală a întregului proces.”

    Cum a fost pus la pământ secretul bancar elveţian

    Birkenfeld are o diplomă de licenţă în ştiinţe economice de la Norwich University şi un master internaţional în administrarea afacerilor la American Graduate School of Business din Elveţia. El şi-a început cariera de bancher la State Street Global Advisors în Boston, Massachusetts, făcând mai întâi practică şi angajându-se ulterior cu normă întreagă în anul 1988. State Street Global Advisors era o instituţie bancară specializată în servicii pentru fonduri de investiţii, fonduri de pensii, companii de asigurări şi organizaţii neguvernamentale. „Am fost martor la activităţi ilegale desfăşurate de directori ai instituţiei, iar asta mi s-a părut în totală contradicţie cu etica mea profesională, ca să nu mai vorbesc de responsabilitatea faţă de clienţi şi colegi”, spune Birkenfeld.

    A părăsit instituţia şi a fost repede angajat de către Credit Suisse şi apoi de către Barclay’s, unele dintre cele mai puternice instituţii financiare ale lumii. Povestea sa a luat însă o turnură neaşteptată în anul 2001, atunci când a preluat o poziţie de bancher privat la UBS, cea mai mare bancă elveţiană care operează la nivel internaţional. În Elveţia, instituţia activează pe segmentele retail, corporate, instituţional, managementul averilor, gestionarea activelor şi investiţii. UBS Elveţia deţine o poziţie de lider în toate cele cinci segmente de business, are o reţea cu circa 300 de sucursale şi 4.700 de angajaţi, iar la serviciile sale apelează una din trei persoane din Elveţia cu o situaţie financiară de nivel înalt şi aproximativ jumătate dintre toate companiile elveţiene.

    În calitate de director al UBS, având clienţi cheie cu sume nete de peste 25 milioane de dolari, o parte din munca lui Birkenfeld presupunea deplasarea în Statele Unite pentru a găsi noi oportunităţi de afaceri. Acest lucru nu era ceva neapărat corect din punct de vedere etic, pentru că în mod normal clienţii sunt cei care trebuie să caute serviciile băncii, şi nu invers. Birkenfeld povesteşte că UBS a făcut acelaşi lucru în Germania, Asia, Scandinavia, Orientul Mijlociu, America de Sud şi Canada. Pentru a-şi înlesni procesul de prospectare a pieţei în diverse ţări, banca a sponsorizat evenimente din întreaga lume: festivaluri de muzică, spectacole de artă sau expoziţii de maşini clasice. „Am respectat întotdeauna legile elveţiene şi în special secretul bancar elveţian, dar atunci când lucrezi suficient de mult timp la aceste instituţii uriaşe, începi să înţelegi că principalul obiectiv este realizarea unui profit cât mai mare”, povesteşte Bradley Birkenfeld. „Au fost foarte multe exemple de comportament nepotrivit sau acte ilegale comise de directorii cu vechime.”

    Misiunea bancherilor era cât se poate de clară: ei trebuia să folosească evenimentele în cauză pentru a aduce noi clienţi, lucru considerat de Birkenfeld ca o „stârnire” a evaziunii fiscale. El spune că existau şi alte semne că ceva nu era chiar în regulă, aşa cum ar fi documente care îi învăţau cum să folosească laptopuri criptate. El nu a dat însă prea multă importanţă acestor lucruri până în aprilie 2005, după aproape patru ani de când lucra la UBS. 

    Semnalul de alarmă a fost dat de un coleg care i-a adus un document UBS de trei pagini ce contrazicea tot ceea ce făcuse până atunci, notând în mod explicit că nu ar trebui să caute şi să facă oferte unor potenţiali clienţi din alte ţări. Practic, documentul îl transforma pe Birkenfeld şi alţi colegi ai săi în ţapi ispăşitori pentru practicile de la UBS.

    Cu alte cuvinte, dacă autorităţile i-ar fi prins ofertând un client străin sau făcând ceva ilegal în acest sens, UBS se putea scuza pur şi simplu spunând că regulamentul interzice o astfel de abordare.

  • Povestea bărbatului cu origini româneşti care a şocat lumea dezvăluind secretele băncilor elveţiene

    A decis să dezvăluie ceea ce ştia autorităţilor, sperând că asta îi va aduce imunitate şi va ajuta la dispariţia aşa-numitului „secret bancar elveţian”; nu a fost însă aşa, pentru că Birkenfeld a ajuns să fie singurul trimis la puşcărie la capătul unui proces care viza fraude de miliarde de dolari. Şi pentru că povestea sa pare ruptă din filme, Bradley Birkenfeld – care lansează zilele acestea cartea „Bancherul diavolului – Cum am distrus secretul bancar elveţian” – vrea ca următorul lui proiect să aducă istoria sa pe marile ecrane.

    „Bunicul meu s-a născut în România, motiv pentru care am călătorit aici des în ultimii 20 de ani”, povesteşte Bradley Birkenfeld. „Este şi motivul pentru care vreau să fac ceva pentru a îmbunătăţi viaţa oamenilor şi pentru a le da speranţă pentru viitor. E nevoie să existe legi pentru denunţători, iar cetăţenii şi politicienii deopotrivă trebuie să susţină această schimbare.” Bancherul american, ajuns în lumina reflectoarelor după ce a denunţat practici ilegale din interiorul băncii elveţiene UBS, este prezent în România pentru lansarea cărţii sale, „Bancherul diavolului: Cum am distrus secretul bancar elveţian”.

    Crede că denunţarea lui a fost esenţială în terminarea secretomaniei generate de băncile elveţiene, spunând că fără declaraţiile sale acest sistem greşit ar exista şi astăzi. „Ca un rezultat direct al acţiunilor mele, numeroşi denunţători din lumea întreagă m-au contactat şi am lucrat alături de ei, ajutându-i să aleagă direcţia corectă în ceea ce priveşte sfaturi juridice, declaraţii în presă şi o planificare generală a întregului proces.”

    Cum a fost pus la pământ secretul bancar elveţian

    Birkenfeld are o diplomă de licenţă în ştiinţe economice de la Norwich University şi un master internaţional în administrarea afacerilor la American Graduate School of Business din Elveţia. El şi-a început cariera de bancher la State Street Global Advisors în Boston, Massachusetts, făcând mai întâi practică şi angajându-se ulterior cu normă întreagă în anul 1988. State Street Global Advisors era o instituţie bancară specializată în servicii pentru fonduri de investiţii, fonduri de pensii, companii de asigurări şi organizaţii neguvernamentale. „Am fost martor la activităţi ilegale desfăşurate de directori ai instituţiei, iar asta mi s-a părut în totală contradicţie cu etica mea profesională, ca să nu mai vorbesc de responsabilitatea faţă de clienţi şi colegi”, spune Birkenfeld.

    A părăsit instituţia şi a fost repede angajat de către Credit Suisse şi apoi de către Barclay’s, unele dintre cele mai puternice instituţii financiare ale lumii. Povestea sa a luat însă o turnură neaşteptată în anul 2001, atunci când a preluat o poziţie de bancher privat la UBS, cea mai mare bancă elveţiană care operează la nivel internaţional. În Elveţia, instituţia activează pe segmentele retail, corporate, instituţional, managementul averilor, gestionarea activelor şi investiţii. UBS Elveţia deţine o poziţie de lider în toate cele cinci segmente de business, are o reţea cu circa 300 de sucursale şi 4.700 de angajaţi, iar la serviciile sale apelează una din trei persoane din Elveţia cu o situaţie financiară de nivel înalt şi aproximativ jumătate dintre toate companiile elveţiene.

    În calitate de director al UBS, având clienţi cheie cu sume nete de peste 25 milioane de dolari, o parte din munca lui Birkenfeld presupunea deplasarea în Statele Unite pentru a găsi noi oportunităţi de afaceri. Acest lucru nu era ceva neapărat corect din punct de vedere etic, pentru că în mod normal clienţii sunt cei care trebuie să caute serviciile băncii, şi nu invers. Birkenfeld povesteşte că UBS a făcut acelaşi lucru în Germania, Asia, Scandinavia, Orientul Mijlociu, America de Sud şi Canada. Pentru a-şi înlesni procesul de prospectare a pieţei în diverse ţări, banca a sponsorizat evenimente din întreaga lume: festivaluri de muzică, spectacole de artă sau expoziţii de maşini clasice. „Am respectat întotdeauna legile elveţiene şi în special secretul bancar elveţian, dar atunci când lucrezi suficient de mult timp la aceste instituţii uriaşe, începi să înţelegi că principalul obiectiv este realizarea unui profit cât mai mare”, povesteşte Bradley Birkenfeld. „Au fost foarte multe exemple de comportament nepotrivit sau acte ilegale comise de directorii cu vechime.”

    Misiunea bancherilor era cât se poate de clară: ei trebuia să folosească evenimentele în cauză pentru a aduce noi clienţi, lucru considerat de Birkenfeld ca o „stârnire” a evaziunii fiscale. El spune că existau şi alte semne că ceva nu era chiar în regulă, aşa cum ar fi documente care îi învăţau cum să folosească laptopuri criptate. El nu a dat însă prea multă importanţă acestor lucruri până în aprilie 2005, după aproape patru ani de când lucra la UBS. 

    Semnalul de alarmă a fost dat de un coleg care i-a adus un document UBS de trei pagini ce contrazicea tot ceea ce făcuse până atunci, notând în mod explicit că nu ar trebui să caute şi să facă oferte unor potenţiali clienţi din alte ţări. Practic, documentul îl transforma pe Birkenfeld şi alţi colegi ai săi în ţapi ispăşitori pentru practicile de la UBS.

    Cu alte cuvinte, dacă autorităţile i-ar fi prins ofertând un client străin sau făcând ceva ilegal în acest sens, UBS se putea scuza pur şi simplu spunând că regulamentul interzice o astfel de abordare.

  • CCR a admis parţial sesizarea privind superimunitatea judecătorilor Curţii

    „Am admis parţial excepţia de neconstituţionalitate, declarând următoarele texte neconstituţionale: în primul rând, sintagma <<urmărirea penală>>, ceea ce înseamnă că nu vom beneficia de acea imunitate. Asemenea parlamentarilor, urmărirea penală se va putea face. Au rămas reţinerea, arestarea, percheziţia. În al doilea rând, am declarat neconstituţională sintagma <<la cererea ministrului Justiţiei>>, în sensul că cererea de ridicare a imunităţii să nu fie făcută de ministrul Justiţiei, care provine dintr-o componentă politică, ci să fie făcută direct de procurorul general”, a declarat preşedintele CCR, Valer Dorneanu.

    Acesta a adăugat că s-a mai decis admiterea contestaţiei şi sub aspectul excluderii posibilităţii unui judecător care mai are un rest de mandat să dobândească unul tot de nouă ani.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ţara unde parlamentarii NU au nici un privilegiu. Oare la noi ar fi posibil aşa ceva?

    Probabil dacă parlamentarii români s-ar trezi peste noapte în Suedia, de exemplu, probabil ar considera că trăiesc un adevărat coşmar. Ţara nordică nu oferă bani suplimentari pentru chirie, asistenţi personali sau maşină cu şofer, iar deputaţii de acolo nu beneficiază nici de imunitate. În schimb, ei trebuie să îşi declare toate cheltuielile, iar informaţiile pot fi accesate de orice cetăţean. 

    O poveste de la mijlocul anilor ’80 exemplifică cel mai bine cum funcţionează modelul suedez. După moartea premierului ţării, văduva acestuia s-a prezentat la birouri cu o cutie plină cu pixuri marcate cu cuvintele “Proprietatea Trezoreriei”. Pentru că acestea nu mai aveau cum să fie folosite de soţul ei, femeia a considerat corect să le restituie.

    Venind spre vremurile actuale, aflăm că sistemul nu s-a schimbat deloc. Corupţia şi folosirea incorectă a fondurilor publice sunt extrem de rare, iar privilegiile politicienilor, puţine.

    Miniştrii folosesc şoferul şi secretara instituţiei pe care o reprezintă, nu au personal alocat lor în mod special. Doar premierul suedez are dreptul la o locuinţă de serviciu. Parlamentarii care locuiesc la peste 50 de kilometri pot închiria o proprietate a statului de până în 40 de metri pătraţi şi care costă până la 900 de euro. Ei nu primesc bani pentru secretare sau consilieri şi nici sume suplimentare pentru deplasări. Beneficiază doar de transport public gratuit.

    “Eu îi plătesc pe politicieni. Nu văd niciun motiv ca banii contribuabililor să fie folosiţi pentru a le asigura o viaţă de lux”, spune un plătitor de taxe suedez.

    În total, un parlamentar suedez costă contribuabilii doar o sumă de două ori mai mare decât salariul mediu pe economie. În România, sumele totale cheltuite pentru un ales al poporului se ridică la 19 salarii medii pe economie.

    Contribuabilii suedezi pot supraveghea personal activităţile şi cheltuielile aleşilor. Centrul documentelor oficiale ale guvernului pune la dispoziţia oricărui cetăţean mailuri oficiale, declaraţiile de avere şi chiar informaţii despre licitaţiile publice. Detaliile merg până acolo încât se poate găsi chitanţa de la masa de prânz a premierului cu preşedintele Băncii Centrale, document care arată ce au mâncat sau au băut cei doi, scrie realitatea.net