BusinessMagazin

Tag: idei de afaceri

  • Ideea potrivită la momentul potrivit. Ce afacere în plină dezvoltare a pornit un tânăr cu doar câteva mii de euro si de unde i-a venit această idee

    Roberto Constantin nu a trebuit să caute departe o idee de business pentru a deveni antreprenor. A găsit-o chiar în timpul unui eveniment la care participa în calitate de fotograf, meseria sa de bază. Cu o investiţie de câteva mii de euro, a pornit o afacere cu cabine foto, aflată astăzi în plină dezvoltare.

     

    Am lansat OMG! Cabina Foto în aprilie 2015, cu o investiţie de 10.000 de euro, cu subsemnatul angajat şi soţia sfătuitor”, povesteşte antreprenorul. Fondurile folosite au reprezentat bani economisiţi din salariul de fotograf, el fiind la bază fotograf profesionist de evenimente private si corporate. Ideea lansării businessului i-a venit după ce a participat prin prisma jobului la un eveniment care dispunea de o cabină foto. „Am văzut potenţialul afacerii, am început să studiez fenomenul, după care, împreună cu familia, am început dezvoltarea.”

    Marea provocare a fost adusă de criza COVID-19. „Pandemia ne-a prins pe val. Încheiasem un an minunat şi după o lună de odihnă, ianuarie 2020, a venit pandemia. Abia ce mai angajasem un om, chiar pe 1 martie 2020, aveam un sediu măricel, planuri multe şi dorinţă de muncă. Am trăit toate sentimentele posibile, de la grija pentru angajaţi şi familiile lor, la ratele şi nevoile noastre şi evident grija pentru sănătate.”

    Când a realizat că nu se vor mai face evenimente în acel an, spune că s-a reorientat rapid şi a dez-voltat o altă afacere care a crescut exponenţial în acel an şi următorul, „lucru care ne-a permis să păstrăm o parte din echipă şi să rezistăm acestei încercări”.

    Anul trecut, businessul a înregistrat o cifră de afaceri de 267.000 de lei, însă antreprenorul subliniază că anii trecuţi nu sunt definitorii, domeniul în care activează numărându-se printre cele mai afectate de criza sanitară. Pentru acest an, se aşteaptă la o creştere de cel puţin 50%. Un lucru îmbucurător, adaugă el, este că în anul 2019 a participat la tot atâtea evenimente ca în 2022, „deci viaţa şi-a reluat cursul”. Probabil vom vedea o creştere anul viitor, preconizează antreprenorul, „când sperăm ca situaţiile de criză mondială, pandemie, război, încălzirea climatică, vor fi oarecum ţinute în frâu”.

    După ce pandemia a micşorat şi echipa, care în prezent numără patru persoane, câteva servicii au fost externalizate pentru a compensa lipsa de personal. În prezent, businessul funcţionează cu patru cabine închise, şase cu aspect retro, două classy, două oglinzi foto, două iPad Booth şi patru platforme 360X. Dacă scoatem din ecuaţie experienţa anilor 2020-2021 şi ne referim la anii când nu existau restricţii, Constantin spune că într-un an participă la circa 300 de evenimente, dintre care 70% private şi 30% corporate. „De regulă, petrecerile corporate au loc spre sfârşitul anului, când corporaţiile decid să-şi bonuseze angajaţii cu petreceri de final de an. Bineînţeles că participăm şi la activările diverselor companii din România, care fie îşi lansează produse noi, fie doresc să le menţină în atenţia publicului pe cele deja existente.”

    Potrivit lui, vârful cererilor este în luna februarie, pentru petreceri care au loc în lunile iunie, iulie şi septembrie, majoritatea fiind cereri pentru petreceri private, de regulă nunţi, şi luna decembrie, care este foarte încărcată cu petreceri de Crăciun şi petreceri de final de an.

    Majoritatea clienţilor corporate care caută serviciile companiei sunt businessuri din IT şi farma, însă „nu ne-au ocolit nici companiile de travel, cele de fashion sau industria alimentară”.

    Legat de preţuri, „calitatea serviciilor pe care noi ne străduim să o menţinem şi să o şi ridicăm constant ne plasează pe treapta companiilor care pretind un preţ mediu spre ridicat”, spune Roberto Constantin.

    Compania primeşte cereri de ofertă din toate colţurile României, dar şi de peste graniţe, „cereri de a lucra cu organizatori de evenimente din afara ţării, dar pentru evenimente cu desfăşurare în România”. „Ne-ar plăcea să cucerim şi alte oraşe din Europa şi probabil o vom face. Cea mai îndepărtată cerere de ofertă a venit din Singapore.”

    Iar ca principală sursă de inspiraţie în business, antreprenorul spune că aceasta vine mai degrabă din America. „Există şi la Londra un serviciu bine dezvoltat de închiriere de cabine foto, dar în alte oraşe din Europa nu am constatat o prea mare dezvoltare. Spre exemplu, într-o zonă a Rotterdamului, pe care noi am vizat-o, nu exista acest serviciu. Ne-a dat de gândit.”

    Pe viitor, Roberto Constantin are în plan să dezvolte şi partea de producţie şi vânzare a modelelor de cabine foto construite chiar de compania sa. „Avem know how-ul, cererea există, ne gândim să venim şi cu oferta pentru modele noastre de cabine foto.”

    Roberto Constantin, fondator, OMG! Cabina Foto: „Există şi la Londra un serviciu bine dezvoltat de închiriere de cabine foto, dar în alte oraşe din Europa nu am constatat o prea mare dezvoltare.”

    OMG! Cabina Foto (Cabina Foto Bucuresti & Photo Booth | Video Booth 360 OMG! ? (omgcabinafoto.ro) a fost partener al Business MAGAZIN în cadrul galei 100 Tineri Manageri de Top.

    Servicii cabina foto | Photo booth Bucuresti | OMG! Cabina Foto ? (omgcabinafoto.ro)

     

    “;}}s:

  • Businessul pornit cu 300 de dolari care a ajuns acum la vânzări de 18 milioane de euro, în România şi Republica Moldova. Antreprenorul din spatele acestuia este cunoscut printre prieteni drept „Corneliu Saltea”

    Pornit în urmă cu 20 de ani, cu o investiţie de 300 de dolari, businessul lui Corneliu Sau a ajuns anul acesta la o reţea de nouă showroomuri, opt în România şi unul în Republica Moldova, ţara lui natală. Trecut de mulţi prieteni în telefon drept „Corneliu Saltea”, e lesne de ghicit profilul afacerii sale. Sau cel puţin, cu ce prim produs a pornit la drum în antreprenoriat.

    „Îmi amintesc cum, în urmă cu 20 de ani, eram împreună cu trei prieteni din facultate pe pragul unei fabrici de ciorapi, recent falimentată, cu un deficit pe vremea aceea de 20.000 de dolari, echivalentul a 200.000 de euro în zilele de azi. Şi ne gândeam în ce direcţie să mergem. Norocul a făcut ca după o discuţie cu vecinii noştri de fabrică, importatori de mobilă din Italia, să ne vină ideea de a produce saltele. Era o situaţie de criză la ei pe partea de importat saltele. De la idee până la producţia primei saltele Tandem au trecut doar zece zile. Îmi aduc aminte şi de biroul unde preluam comenzile, avea 12 metri pătraţi. Şi aveam o reclamă în ziarul central, un pătrăţel cu 12 cuvinte. Practic, urmăream foarte uşor conversiile, ştiam câţi sună şi câţi vin, era un marketing foarte precis”, descrie Corneliu Sau începuturile businessului pornit în ţara natală, Republica Moldova.

    Investiţia iniţială spune că nu a fost foarte mare – undeva la 300 de dolari. „Am început cu saltele, fapt pentru care încă sunt trecut la mulţi prieteni în telefon Corneliu Saltea”, povesteşte antreprenorul. După 2 ani de produs saltele, afacerea s-a mutat într-un birou mai mare, de 180 de metri pătraţi, şi a început să se dezvolte prin noi parteneriate cu diverşi producători de mobilă, iar după alţi doi ani au început să producă propriile piese de mobilier, ajungând la o echipă de opt designeri şi o echipă mult mai numeroasă pe partea de tehnologie şi producţie. „Partea frumoasă este că avem şi astăzi colegi care ne-au fost alături de la începuturile noastre.” În acest format au lucrat cam 10-12 ani. „Am gândit şi un sistem care stă la baza companiei, luat după modelul de pizza, unde avem la bază blatul şi putem pune orice element dorim: salam, caşcaval, sosuri etc. Conceptul companiei Tandem este similar. Noi avem baza, şi dacă vorbim despre un dormitor spre exemplu, putem alege: culoarea, modelul, mărimile. În acest fel, de 5 ani am început să producem dormitoare la comandă, urmând canapelele şi dulapurile. Tot în acea perioadă (anul 2015 – n. red.) ne-am extins şi pe piaţa din România.”

    Moldova fiind o ţară foarte mică, spune că au ales România deoarece e o piaţă mai dezvoltată, mult mai mare. „Am avut noroc să deschidem primul showroom în luna octombrie, fiind cea mai bună lună de sezon din an.” Au intrat pe piaţa locală cu un showroom deschis în Bucureşti, în zona Ghencea, iar în februarie aveau deja cinci showroomuri, „o investiţie explozivă în România”. Între timp, au ajuns la o reţea de opt unităţi, patru în Bucureşti şi celelalte în Cluj, Braşov, Oradea şi Iaşi, la care se adaugă unitatea din Chişinău. Pentru un showroom Tandem, investiţia începe de la 50.000 de euro, dar pentru cel mai nou showroom din Capitală, deschis în Băneasa Shopping City, compania a investit în jur de 250.000 de euro, şi se aşteaptă ca în primul an să înregistreze, doar cu această unitate, care are o suprafaţă de 1.100 de metri pătraţi, vânzări de 3 milioane de euro. „În showroomul din zona Băneasa sunt peste 30-40% dintre piesele noi, ţinând cont de trendurile actuale, dar şi zona unde se află acesta. Se adresează clienţilor care au pretenţii mai mari şi buget mai mare, fiind în acelaşi timp mult mai departe de zona unde sunt celelalte showroomuri. Am venit cumva mai aproape de client.”

    Potrivit lui, showroomurile au funcţionat foarte bine până în perioada pandemiei, în care au decis să optimizeze câteva dintre ele. „Între timp, am dezvoltat parteneriate în Braşov, unde avem două showroomuri, urmate de deschiderea magazinelor din Iaşi, Cluj şi Oradea. Iar anul acesta am deschis şi cel mai mare showroom Tandem din Bucureşti.” În 2021, compania a înregistrat, la nivelul ambelor pieţe, vânzări cumulate în valoare de 18 milioane de euro (fără TVA), cu o rată de profit de 7%. Pentru anul acesta, antreprenorul preconizează o creştere de 2 milioane de euro, doar pentru România estimând că vânzările vor atinge o valoare de 8 milioane de euro. Grupul funcţionează în prezent cu 290 de angajaţi. Despre criza adusă de pandemie, el mai spune că a fost o provocare, în primul rând de ordin psihologic.

    „Ne-am străduit să nu pierdem niciun angajat, să avem grijă de fiecare în parte, am diminuat la maxim toate costurile, ne-am înţeles cu diferiţi parteneri, însă în acelaşi timp, după primele două luni de zile, când lucrurile au fost mai clare, am început o nouă fază, în care ne-am focusat să vindem mai mult online, am început să vindem mai mult clienţilor noştri care mai cumpăraseră de la noi. Oamenii au stat mai mult acasă, au început să aprecieze mobila pentru calitate şi asta a adus o creştere atât în 2020, cât şi în 2021, ceea ce ne-a determinat să deschidem mai multe locaţii în România.” În ceea ce priveşte noul conflict politico-militar din Europa, având cu ambele ţări în care face business graniţă cu Ucraina, antreprenorul spune că impactul războiului s-a tradus în primul rând prin nevoia de a schimba o parte dintre furnizori, aceştia fiind din Ucraina. „În rest toate lucrurile au rămas în linie dreaptă.” Compania are două fabrici în Chişinău, cu suprafeţe de peste 10.000 de metri pătraţi, în care lucrează în jur de 250-300 de angajaţi, volumul lunar de producţie ridicându-se la valoarea de 1 milion de euro. Pe partea de design sunt implicaţi deopotrivă consilierii de vânzări, care sunt în contact direct cu clienţii şi cunosc preferinţele acestora, angajaţii de la montaj, „care vin cu propuneri eficiente”, directorii de magazine, dar şi cei din departamentul de randări, care creează produsele noi. „Practic ţinem cont de toate sugestiile venite de la colegii noştri.”

    Portofoliul companiei include acum de la mobilier potrivit spaţiilor mici, canapele „care se transformă uşor în spaţii de dormit, pentru perioada când ai oaspeţi”, la mobilier pentru case cu suprafeţe mari, dar şi colecţii de decoraţiuni. Anual, valoarea medie a comenzilor înregistrate este de aproximativ 1.200-1.300 de euro. Însă „anul acesta a crescut până la 1.500 de euro, datorită creării unor sisteme pentru dressing şi prin lansarea unor noi modele de canapele.” Piesele de bază ale companiei rămân însă paturile şi saltelele. De altfel, în opinia lui, cea mai importantă piesă de mobilier din casă, şi în care ar trebui să investim cel mai mult, este salteaua, „deoarece o treime din viaţă ne-o petrecem în dormitor.” Potrivit antrepreorului, pentru un set de pat cu saltea un client poate plăti între 1.000 şi 2.000-2.500 de euro. „Mai avem şi dulapuri, iar un set complet de dormitor ar fi de la 1.500 – 2.000 de euro până la 3.000- 4.000”, detaliază el.

    Perioada din an cu cele mai multe comenzi începe în iulie-august şi se continuă până în decembrie. „Bucureşti este principalul oraş, însă în toate oraşele avem perioade destul de stabile, avem cam aceeaşi cifră de afaceri în toate zonele unde activăm.” În ultimii ani, antreprenorul observă cum clienţii devin mult mai selectivi, sunt gata să cheltuie mai mulţi bani pentru mobilă, dar în acelaşi timp sunt foarte atenţi la design, la configurare, şi îşi doresc mobilier durabil, stilat şi modern. „De aceea preferă stiluri scandinave, elemente în stil italian, culori mai puţin aprinse, mai pastelate, care nu îşi vor pierde din actualitate.” Dacă în Republica Moldova „compania noastră are o istorie, căci ne-am dezvoltat şi am evoluat împreună cu clienţii noştri”, în România, spune Corneliu Sau, „clienţii sunt mai pretenţioşi, dar dacă ştii să respecţi termenii, calitatea şi dorinţele pe care le au, atunci vei fi remunerat şi vei fi recomandat mai departe”.

    În acest moment, compania se concentrează pe eficientizarea atât a producţiei, cât şi a vânzărilor, un alt obiectiv important fiind dezvoltarea departamentului de marketing.„Unul dintre obiectivele pentru 2023, dar şi o provocare, este să intrăm pe partea de online, să fim puternici în online, asta după ce vom lucra la construirea şi dezvoltarea brandului în 2022, lansând noi departamente.” După implementarea acestor obiective, antreprenorul are în vedere şi abordarea unor noi ţări din Europa. „Posibil online sau offline, noi suntem deschişi la provocările care ne aşteaptă.” În competiţia reprezentată de jucătorii mari din piaţă, locali sau internaţionali, Corneliu Sau vede foarte multe avantaje, şi asta pentru că politica companiei „nu este să ne batem, ci să găsim acele nevoi ale clienţilor care nu sunt acoperite de către marii producători”, iar acestora „le scapă acele mici detalii pe care clienţii le menţionează consilierilor din prima linie. Companiile mari sunt în general mai rigide, deciziile se iau mai greu. Noi fiind mai mici, suntem mai flexibili, ne adaptăm foarte uşor la noile trenduri şi la necesităţile şi cerinţele clienţilor”. Sfatul său pentru alţi antreprenori este: „Visaţi, căci visele se realizează”. Dar, „ca să visaţi bine trebuie să dormiţi pe o saltea bună”, încheie el.

    Corneliu Sau, fondator, Tandem: „Sunt foarte multe avantaje când companiile sunt internaţionale şi mari, dar în acelaşi timp le scapă acele mici detalii pe care clienţii le menţionează consilierilor din prima linie. Companiile mari sunt, în general, mai rigide, deciziile se iau mai greu. Noi fiind mai mici, suntem mai flexibili, ne adaptăm foarte uşor la noile trenduri şi la necesităţile şi cerinţele clienţilor.”

     

  • Povestea unui tânăr căruia presiunea şi stresul de la muncă i-au slăbit sistemul imunitar şi l-au obligat să renunţe la jobul sigur din multinaţională. Ce a decis el să facă după

    A terminat Facultatea de Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică în cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti (ASE), iar după aproximativ 17 ani în care a lucrat în diverse multinaţionale, Cristian Chiţu a ales să îşi „condimenteze” cariera şi cu o experienţă antreprenorială: o salină artificială deschisă în Bucureşti. Ce l-a împins în lumea afacerilor?

    Înainte de a înfiinţa SalRegia am lucrat în domeniul IT, electronice şi, ulterior, timp de câţiva ani m-am ocupat de o reţea naţională de instalări de aer condiţionat la o mare corporaţie românească. Ideea de a dezvolta salina SalRegia din Bucureşti a venit în urma unei experienţe personale pe care am avut-o la salina Praid”, a povestit într-un interviu pentru Business Magazin Cristian Chiţu, brand manager şi fondatorul SalRegia din Bucureşti.

    Presiunea şi a stresul de la muncă, care i-au slăbit sistemul imunitar, l-au determinat într-un final să lase jobul sigur din multinaţională pentru a deveni antreprenor. De altfel, aşa a şi ajuns să viziteze salina Praid, unde a descoperit beneficiile aduse de salinoterapie şi de unde a plecat cu ideea de a avea propria salină, mai aproape de casă. Astfel, în 2018 Cristian Chiţu, care recunoaşte că a fost nevoie de mult curaj să pornească acest proiect, „şi-a luat inima-n dinţi”, a renunţat la programul fix din corporaţie şi a început să îşi pună în practică ideea de business. Antreprenorul român a investit timp, idei şi aproximativ 60.000 de euro pentru a pune pe picioare SalRegia, activă pe piaţă începând cu 1 martie 2019. „Prin SalRegia am posibilitatea de a ajuta persoanele afectate de numeroasele probleme respiratorii să treacă mai uşor peste situaţiile dificile. Am gândit şi realizat un concept de business în care oferim sănătate, relaxare şi un loc de joacă pentru copii în acelaşi loc. Acesta a fost visul salinei SalRegia, un start către independenţă şi antreprenoriat, combinat cu satisfacţie şi plăcere.” Salina are o suprafaţă totală de 120 de metri pătraţi şi în interior au fost amenajate două camere distincte, o sală mare cu loc de joacă pentru copii care are o suprafaţă de 50 de metri pătraţi, un salon VIP care se întinde pe o suprafaţă de 20 de metri pătraţi, o zonă de recepţie şi dependinţele.În cadrul afacerii lucrează în prezent o echipă de până la zece persoane, iar anul acesta antreprenorul român caută să mai recruteze încă o persoană, care să ocupe scaunul de la recepţie.

    Pentru că businessul şi-a început activitatea la începutul anului 2019, nu a fost ocolit de efectele contextului pandemic conturat la începutul anului 2020, în ciuda faptului că şedinţele de salinoterapie sunt cunoscute pentru puterea lor de a revigora organismul şi a reda sănătatea fizică şi psihică a „pacienţilor”, a mai povestit fostul IT-st. „Impactul pandemiei asupra activităţii noastre a fost major, ca la majoritatea businessurilor din domeniul ospitalităţii. Deşi toate studiile efectuate atestă faptul că salinele sunt medii lipsite de bacterii şi viruşi datorită caracterului dezinfectant al sării, şi chiar dacă salinele artificiale sunt de patru ori mai performante decât cele naturale, în perioada pandemiei, frica şi panica generale instalate au fost mai puternice decât orice explicaţie ştiinţifică. „De asemenea, contextul pandemic şi criza sanitară au afectat businessul şi pe partea indicatorilor de afaceri.

    Cristian Chiţu nu a oferit informaţii privind cifra de afaceri a companiei pe care o conduce, însă, potrivit datelor publicate pe site-ul Ministerului de Finanţe, firma TMB IMPEX, care administrează activitatea SalRegia, a înregistrat afaceri de puţin peste 63.000 de lei la finalul anului 2021, în creştere cu peste 260% comparativ cu anul 2020, primul an de pandemie. „Anul 2020 a fost un an critic, pandemia ne-a prins în primul an de existenţă, când toate eforturile erau  concentrate pe awareness (traducere – conştientizare), dar am reuşit să depăşim momentul, iar prin investiţii continue am reuşit să devenim un brand cunoscut şi să încheiem fiecare an pe creştere. Practic, am fost nevoiţi să investim resurse serioase în social media, începând de la site, materiale publicitare, prezenţă la târgurile de profil. De asemenea, la finalul anului 2022 ne aşteptăm la o creştere a cifrei de afaceri de 50% faţă de anul 2021”, a spus Cristian Chiţu, adâugând că una dintre cele mai mari provocări cu care s-a confruntat de când a deschis salina din Bucureşti a fost să explice potenţialor clienţi beneficiile pe care le pot aduce şedinţele de salinoterapie, în detrimentul medicamentelor tradiţionale. „Cea mai mare provocare este să demonstrăm şi să arătăm oamenilor că există alternativă 100% naturală la medicamente, care funcţionează în cele mai multe cazuri chiar mai bine decât medicamentele pentru că aerosolii salini acţionează în profunzime, la baza problemei. Spre exemplu, pentru persoanele cu afecţiuni cronice se fac trei cure pe an a cel puţin zece şedinţe de salinoterapie, iar între acestea se mai face câte o şedinţă ocazională la una – două săptămâni pentru întreţinere. Însă, pentru majoritatea cazurilor este suficientă o cură plus întreţinere”, a mai menţionat antreprenorul.

    În ceea ce priveşte costul unei şedinţe de salinoterapie în cadrul SalRegia, acesta porneşte de la 30 de lei pe persoană. „Se poate plăti la fiecare şedinţă ocazională sau clienţii pot achiziţiona unul dintre abonamentele disponibile, caz în care avantajul este de partea clientului, având practic eficienţă maximă la un cost de achiziţie mai bun decât al şedinţelor ocazionale. Plus beneficii postabonament. Costul unui bilet porneşte de la 30 de lei. La abonamente există opţiuni standard de 5, 8, 12 sau 20 de şedinţe de salinoterapie. De asemenea, avem şi pachetul «After-Hours» care permite accesul în salină 24 de ore din 24, dar şi abonamentul anual care oferă cel mai bun cost pe şedinţă şi cea mai mare flexibilitate – practic poţi veni în fiecare zi la salină.” Potrivit lui Chiţu, printre clienţii salinei din Bucureşti se numără şi turişti străini din diverse ţări, precum Anglia, Franţa, Italia, Germania sau chiar Columbia. „Dacă eram obişnuiţi ca salina să fie naturală şi să o găsim doar în zone specifice, în ultimii ani, mai ales după ce oamenii au înţeles care sunt beneficiile aduse de salină – mai ales în urma unui episod de COVID-19 – au început să se deschidă din ce în ce mai multe saline artificiale, inclusiv în Capitală.” „Principalele motive pentru care aleg oamenii să vină la salină sunt sănătatea şi relaxarea – pentru cei mari, dar şi faptul că este disponibil un loc de joacă pentru cei mici. Practic, le au pe toate la un loc, în acelaşi timp. În ultimii ani au luat naştere multe saline artificiale, semn că oamenii încep să aprecieze astfel de concepte. În prezent, în Bucureşti sunt sub zece saline, iar în ţară au început să fie deschise saline artificale inclusiv în localităţi mai mici.”

    Astfel, planurile antreprenorului român vizează francizarea businessului, având ca prim obiectiv să ducă beneficiile salinoterapiei în toate oraşele mici şi mari din România. „În primul rând ne dorim să investim într-un sistem inteligent de management al programărilor, iar planul pe termen lung este să francizăm acest business atât pe plan local, cât şi la nivel naţional”, a conchis Cristian Chiţu.

    Cristian Chiţu, fondator şi brand manager al SalRegia: „Vrem să investim într-un sistem inteligent de management al progra-mărilor, iar pe termen lung vrem să francizăm acest business atât pe plan local, cât şi naţional.”

  • Cine este românca ce a caştigat două concursuri de frumuseţe şi care a vrut să lucreze în televiziune sau într-o agentie din modeling din străinătate, preferând să deschidă o afacere în ţara ei

    A câştigat două concursuri internaţionale de frumuseţe – Miss Globe International (2013) şi Miss Turism Globe (2018) – şi a primit o ofertă pentru un proiect în televiziune în Coreea de Sud şi pentru un job într-o agenţie internaţională de modeling din China, pe care le-a refuzat. Bianca Păduraru (31 de ani) a pus însă şi bazele unui proiect în zona de educaţie în România: o academie pentru copii care oferă cursuri de modeling, de actorie, de design vestimentar şi, în curând, de educaţie financiară şi juridică.  

    P Kyds Academy s-a născut în luna iulie a anului 2020, imediat după terminarea stării de urgenţă şi ridicarea celor mai importante restricţii împotriva răspândirii coronavirului. Însă, ideea afacerii se născuse cu mult timp înainte în mintea Biancăi Păduraru, câştigătoare a două concursuri internaţionale de frumuseţe, care voia să dea mai departe copiilor ceea ce a învăţat despre modeling şi nu doar. 

    „Mi-am pus întrebarea «Oare, dacă îmi deschid eu o academie pentru copii?», pentru că aveam în minte structurate cursurile pe module şi am hotărât să încerc. Însă, înainte să fac o deschidere a venit din pandemia, exact începutul lunii martie. În iunie m-am gândit că copiii au nevoie de interacţiune, de socializare, că nu mai pot sta doar în casă şi am decis să deschid din iulie pentru că lucrurile se mai relaxaseră puţin. Am avut mare grijă la distanţarea socială, am gândit grupe cu mai puţini copii şi mi-am imaginat că o să vină foarte mulţi copiii la deschidere, dar părinţii erau reticenţi să nu se îmbolnăvească şi deşi eu credeau că va fi ceva grandios, au venit 7 copii”, îşi aminteşte Biancăi Păduraru, fondatoarea MP Kyds Academy.

    A investit, la început, câteva mii de euro în business, din fonduri proprii, visând că va fi un business de succes. A început cu cursuri de modeling, care sunt, de altfel, atracţia academiei, apoi a continuat cu cele de design vestimentar, actorie şi engleză. În primele două luni au venit puţini copii şi lua în calcul să ia „o pauză” de la antreprenoriat, în trecut mai având şi alte afaceri în care lucrurile nu au mers ca pe roate. Însă, după trei luni de activitate, au început să vină foarte mulţi copii. „În ianuarie 2021 academia se susţinea, dar eu mergeam în mai multe oraşe din ţară şi făceam asta săptămânal.

    Mă trezeam de dimineaţă, inclusiv duminica, şi plecam cam pe la 7:00 de acasă şi mă întorceam târziu sau după câteva zile. La un moment dat am zis că nu o să mai pot să fac asta şi voi rămâne doar în Bucureşti. Chiar şi acum sunt copii din alte oraşe care vin săptămânal la Bucureşti pentru cursuri”, povesteşte Bianca Păduraru. În prezent, academia oferă cursuri în Bucureşti şi în Iaşi, oraşul natal al Biancăi Păduraru. Ea a mai avut sedii şi în Oradea şi Buzău, dar le-a închis din cauza lipsei timpului pentru a verifica îndeaproape activitatea, căci, susţine Bianca Păduraru, îşi doreşte să ofere servicii de calitate, iar profesorii cu care colaborează sunt pasionaţi de ceea ce fac, predau cu drag şi le plac copiii. Astfel, variază şi vârsta copiilor, de la 4 la 17 ani, iar numărul mediu de copii care vin la cursuri într-o lună este de 40-50, dar antreprenoarea îşi doreşte să ajungă în curând la un număr de ordinul sutelor.

    Un curs de modeling în Bucureşti costă 400 de lei şi este împărţit în patru săptămâni, în care au loc şi şedinţe foto şi prezentări, dar vin şi experţi din domenii conexe să le vorbească, precum nutriţionişti sau medici dermatologi. Un curs de design vestimentar este structurat pe module, iar un modul de zece săptămâni costă 1.600 lei. Un curs de actorie în grup costră 250 de lei, iar cursurile individuale diferă. „De ceva timp mă gândesc să aplic pentru fonduri europene şi să îmi cumpăr clădirea pe care mi-o doresc pentru academie, lucru care sper să se întâmple anul urmator. Este un proiect la care ţin extrem de mult şi pe care îmi doresc din tot sufletul să-l realizez cu succes, care să le dea un alt vibe copilaşilor noştri. Noi nu ar trebui să zicem doar «educaţie», «mers la şcoală» şi «meditaţii», ci să vedem dacă copiii au şi alte înclinaţii şi nu mă refer neapărat la canto sau dans. Sunt importante toate pasiunile pentru dezvoltarea copilului, de aceea trebuie să testeze mai multe domenii”, a afirmat Păduraru.

    Modeling pentru copii este un subiect sensibil pentru că este asociat cu concursurile de frumuseţe din America, unde fetiţele de 7-8 ani sunt extrem de machiate a pentru vârsta lor, poartă tocuri de minimum 12 cm sau se vopsesc. „Noi le spunem ce trebuie să ştie despre acest domeniu, îl pregătim, apoi în promovăm. Atracţia academiei este modelingul dar avem şi cursuri de actorie şi un curs de design vestimentar pentru copii, care este nou în România. La design vestimentar copiii fac propria colecţie de haine, pe care o fotografiem şi o punem pe site la vânzare, iar ei primesc o parte din bani. Nu este o sumă mare, dar ei învaţă cum să-şi gestioneze banii. Din toamnă o să avem şi un curs de educaţie financiară şi unul de educaţie juridică pentru copii”, a completat Bianca Păduraru. Cel din urmă vine în contextul în care tânăra antreprenoare a făcut Facultatea de Drept la Universitatea Ioan Cuza din Iaşi.

    Ea a intrat în lumea modelingului când avea 17 ani, destul de târziu pentru acest domeniu, consideră acum, pentru că iniţial tatăl său nu a fost de acord cu acest lucru. La 18 ani la un casting pentru un photo shoot la Milano, iar apoi a fost contactată să participe la un concurs de frumuseţe şi să reprezinte Iaşul la Miss World România. „M-am trezit într-o organizaţie frumoasă, la un eveniment bine organizat, dar m-am întors acasă fără coroniţă, însă m-am bucurat de experienţă. Peste doi ani, m-am înscris la un festival de concursuri de frumuseţe şi am câştigat Miss Globe România în septembrie, iar în octombrie, la începutul lunii, urma să plec la concursul internaţional care avea loc în Albania. Prima mea reprezentare internaţională a fost in 2013 şi au fost fete din peste 60 de ţări, cu altă cultură şi altă mentalitate”, povesteşte Bianca Păduraru. La proba de talent a ales să danseze şi a învăţat un colaj de dans contemporan, după o coregrafie făcută de o balerină la care a muncit timp de trei ore pe zi în acea lună. „Din preselecţii am intrat în momentele de top 10 finală. Am ieşit în evidenţă, iar organizatorii mei au fost mulţumiţi. (…) În ultimele zile de concurs, am alunecat când am ieşit de la duş şi m-am lovit la gleznă. Erau ultimele repetiţii pentru finală şi îmi era teamă că nu pot urca pe scenă pe tocuri. Am şi răcit, luam pastile, beam ceai, dar am urcat pe scenă şi am defilat. Apoi, când s-a anunţat top 10 ţări care intră în finală, nu mă aşteptam ca România să fie pe listă dar a fost, şi pentru mine a însemnat o reuşită. Apoi s-a anunţat top 3 şi mă aşteptam să câştige Rusia, dar au anunţat România (Miss Globe International – n. red.). Am plâns şi am râs, pentru că România câştiga după aproape 40 de ani”, susţine Bianca Păduraru.

    În 2018, a participat la un concurs internaţional în China – Miss Turism Globe, care, îşi aminteşte Păduraru, a fost un fel de Asia Express, fiind mai degrabă testată rezistenţa, însă l-a câştigat şi pe acesta şi a adus un nou trofeu României. „Plecam pe munte dimineaţa, fie soare, fie vânt, pe tocuri, ne mutam o dată la două zile în altă localitate cu toate bagajele, la 7:00 trebuia să fim pregătite pentru acea zi, să zâmbim, să avem energie şi anduranţă. La început, îmi doream să mă întorc acasă, nefiind învăţată cu mâncarea şi cultura lor. Ca să primeşti titlul pentru cea mai frumoasă femeie din lume trebuie să demonstrezi că eşti în stare să porţi coroană. Acest lucru încerc să îl arăt şi copiilor, încerc să îi duc pe un drum corect”, menţionează tânăra. A susţine că funcţionează pe principiul că nu trebuie să treci prin viaţă ca gâsca prin apă şi să nu laşi nimic în urmă. „Vreau să las brand în urmă, un grup cu academie, agenţie de modeling şi partea de organizare de evenimente pentru copii şi adolescenţi. Nu-mi iau vacanţe şi nu mă înţelege lumea din jur, dar lucrez la visul meu şi ştiu că trebuie să faci şi sacrificii. Ştiu pentru ce muncesc, chiar şi în weekend. La sfârşit de iulie o să avem o tabără pentru copii pe partea de producţie de spoturi publicitare şi vom lansa primul podcast pentru copii cu informaţii utile”, a explicat Bianca Păduraru. Ea a ales să facă un business în România, deşi a primit oferte pentru un proiect în televiziune în Coreea de Sud şi pentru un job într-o agenţie internaţională de modeling din China, pe care le-a refuzat.

  • Frumuseţe în franciză

    Ştefan Popa e pasionat de motoare şi IT, dar conduce o companie axată pe una dintre cele mai căutate industrii: frumuseţea. Şi, cu toate că reţeaua de clinici de estetică şi remodelare corporală pe care a fondat-o a pornit şi încă funcţionează ca o afacere de familie, în care sunt implicate deopotrivă soţia şi fiica sa, încă de la început a gândit conceptul businessului astfel încât să fie uşor de replicat în sistem de franciză. Cât costă o astfel de afacere la cheie?

    Acum 10-11 ani soţia şi partenera mea apela la proceduri de genul acesta în Galaţi şi, în timp ce ea le făcea şi eu dădeam banii, nu vedeam rezultate. Şi îmi explica şi cât de prost s-a simţit din punctul de vedere al serviciilor. Mi-am dat seama că e loc, că se poate construi ceva de calitate”, povesteşte mai în glumă, mai în serios Ştefan Popa, fondator şi CEO, aBeauty. La acea vreme avea deja o reţea de 7-8 magazine GSM, „ştiam să fac business, ştiam să fac branding, ştiam să fac management la distanţă”, aşa că şi-a propus să preia ce e core business acolo şi să înceapă să dezvolte în noul business.

    A lansat prima clinică în 2012, în Galaţi, iar investiţia iniţială s-a ridicat la circa 220.000 de euro, bani proveniţi din fonduri proprii şi prin accesul la un proiect european. „La momentul respectiv ne-am spus că, dacă cumva nu merge, să nu ne gândim că nu a mers din cauză că nu am alocat suficiente fonduri. Aşa că am făcut risipă efectiv, nu am făcut rabat de la nimic. Am zis că mai bine să mergem cu toate pânzele sus. (…) Am zis că testăm. Din fericire din a treia lună am simţit că afacerea e foarte bună. De atunci reinvestim toţi banii.”

    Povesteşte că încă de la început s-a implicat pas cu pas. „Am cartografiat drumul clientului. De când coboară din maşină, cum deschide, care e mirosul, cum se dezbracă, absolut tot, orice loc de interacţiune al clientului cu brandul. L-am şlefuit astfel încât să ştim că putem face un proces replicabil. Din start m-am gândit că vom face franciză. De atunci avem sistem de training, avem propriul soft prin care monitorizăm şi planificăm tot ce înseamnă.” În nouă ani a deschis nouă clinici, iar anul acesta şi-au propus să se extindă cu încă una. În regim propriu, după Galaţi a acoperit Capitala (două clinici), Braşovul, Cluj-Napoca, Constanţa, Iaşi şi Oradea, iar în sistem de franciză Timişoara, deschisă în 2017.

    Ca investiţie, antreprenorul spune că, pentru o franciză, doar tehnologia din ea costă 90.000 de euro, dar cu tot cu amenajări se duce undeva la 150.000 de euro. „Calculele mele pe rezultatele clinicilor proprii spun că îţi recuperezi investiţia în anul 3 şi în anul 4 faci un profit de 100.000 de euro. Noi punem la dispoziţie istoricul fiecărei clinici. Vulnerabilitatea e exact managerul, respectiv viitorul francizat. Dacă e bun, pasionat de beauty, va face foarte bine. Dacă e leneş, nu am ce să fac, trebuie să renunţ la el. În sistemul nostru ne comportăm ca o populaţie. Am învăţat să găsim oameni, iar cei care nu respectă aceleaşi valori se văd în trei luni şi renunţăm la ei.”

    a un francizat, pe lângă partea financiară, care nu e cea mai importantă, „pentru că se găsesc bani azi”, Ştefan Popa spune că e important să aibă aceleaşi valori, să fie o persoană orientată pe rezultat, harnică şi care vrea să înveţe. „Noi avem sistemele de învăţare foarte bune, deci nu trebuie să fii un geniu ca să înţelegi afacerea asta. În schimb, businessul are foarte mulţi parametri, aşa că trebuie să fii harnic ca să îi poţi gestiona bine. Noi facem traininguri constant, şi pe protocoale, dar şi pe management. Cum să conduci un business. Avem în fiecare an astfel de traininguri. Avem şi manuale online. Cumva ne-am construit în aceşti ani toate sistemele prin care poţi să faci pregătire rapidă, şi a oamenilor, şi a unei clinici noi.” Suprafeţele clinicilor aBeauty sunt între 120-150, maximum 180 de metri pătraţi, „mai mult nu e nevoie”. De obicei, antreprenorul spune că se ocupă personal de configurarea spaţiului, mai ales că ştie deja toţi paşii. „În principiu trebuie să înţelegi fluxul clientului, pentru că e o zonă de intimitate, să nu îl expui, să fii atent chiar şi unde pui toaletele. Ne uităm inclusiv ca mediul înconjurător să fie potrivit. Ne adresăm oamenilor premium, totul trebuie să fie impecabil. Locaţia nu poate fi într-un cartier rău famat. Ne gândim foarte atent unde va fi poziţionată clinica, cum se ajunge cu maşina, unde parchează, cât de bine se simte până ajunge la noi, iar la noi ştim deja ce avem de făcut.”

    Ca venituri, în 2019, compania ajunsese la o cifră de afaceri de circa 1,9 milioane de euro. „În 2020 a scăzut exact procentul a două luni, pentru că în rest am fost la fel ca în 2019. Iar în 2021 am crescut cu 24% faţă de 2019, la 2,1 milioane de euro. Anul acesta estimez, dacă nu vedem bombe prin România, circa 30% creştere. Pentru că am avut nişte luni spectaculoase. Dar n-am idee ce va fi cu această recesiune.” Din punctul de vedere al numărului de clienţi, înainte de apariţia crizei sanitare COVID, businessul ajunsese la o medie de aproximativ 110 clienţi per clinică activi pe lună – dintre care, un procentaj de circa 40-50% era reprezentat de clienţi deja existenţi, cu un bon mediu de circa 1.600 de lei. În pandemie numărul acestora a scăzut undeva la 60, dar a crescut valoarea bonului. „Deci mi s-a confirmat o teorie. Noi conceptul îl gândisem în criza anterioară, şi am plecat de la premisa că oamenii cu bani nu îşi schimbă radical comportamentul. Şi s-a văzut în pandemie că, într-adevăr, s-a diminuat numărul, dar a crescut valoarea bonului şi în principiu a mers foarte bine. Tot profitabili am fost, şi afacerea este şi flexibilă.”

    Clienţi cărora compania se adresează sunt „premium, cu profesii liberale – avocaţi, doctori, antreprenori, oameni cu venituri peste medie”, preponderent femei, inclusiv expate sau românce plecate peste graniţe, care vin acasă pentru diverse proceduri, doar 5% dintre clienţi fiind bărbaţi. Serviciile aBeauty, spune Popa, nu sunt ieftine, dar acolo a şi ţintit. „Fac orice ca tu să fii mulţumit, dar banii nu putem să îi negociem pentru că tehnologia e foarte scumpă. Într-o locaţie lucrează doar patru oameni, personalul fiind alcătuit din două asistente şi doi consilieri de vânzări, din care unul e managerul. „Colaborăm şi cu medici parteneri, cu contract. Noi facem absolut tot – prevânzarea, pregătirea clientului şi, pentru că medicii nu au timp, vin doar să execute respectivele proceduri şi apoi pot să plece. Dar clientul rămâne cu noi, noi îl consiliem, facem post-vânzare şi post-consiliere.” Pe lângă tehnologiile deja existente, importate deopotrivă din Asia, Statele Unite, Europa, Israel şi nu numai, antreprenorul e în discuţii şi cu o companie care face analize pe baza probelor ADN, urmând să trimită înapoi „un formular destul de stufos despre predispoziţiile tale legate de nutriţie”. „Un astfel de test îţi dă nişte rezultate despre zona pe care ar trebui să te focusezi cu alimentaţia încât să menţii o greutate, pentru că eu cred că după o anumită vârstă greutatea în exces strică calitatea sângelui şi devine o boală. Aceste teste arată şi predispoziţia pentru alopecie, dacă îţi va cădea părul. Şi iarăşi poţi face nişte tratamente preventive. Mi se pare compatibil domeniul cu ce facem noi şi vrem să le aducem şi aici.” Pe viitor, antreprenorul îşi doreşte să extindă franciza, „dar eu personal îmi văd de ritmul meu de deschidere. Dacă am noroc să găsesc francizaţi pasionaţi mergem cu ei, dacă nu, deschidem noi”. Pentru acest an plănuieşte o nouă deschidere în Craiova, dar şi Ploieştiul e pe listă şi, în general, oraşele cu peste 200.000 de locuitori. „Acum trebuie să vedem ce se va întâmpla în toamnă, dacă va veni o criză efectivă şi e bine să stai pe cash sau merită să investeşti şi să mergi mai departe.”

    Ia în calcul, de asemenea, şi o extindere în afara graniţelor României. „La ora asta analizez pieţele. În mod normal ar fi bine să fie o piaţă est-europeană, pentru că avem cumva aceeaşi cultură. Asta e singura problemă – nu mai e vorba de bani, ci de cultură. Dacă îţi place să consumi astfel de servicii şi dacă există apetenţă pentru ele.”

    La vânzarea businessului nu se gândeşte încă, deşi ar fi pregătit şi pentru o astfel de variantă. „Am un mentor care pregăteşte companii pentru a le scoate la vânzare – Dan Berteanu. Trebuie să ştii să îţi evaluezi afacerea şi, dacă vrei să o vinzi, să te poziţionezi corect, să nu cazi pe spate la o primă sumă dată. Pe de altă parte trebuie să recunosc că nu m-am gândit să o vând, dar m-am gândit să o scalez inclusiv internaţional.” Despre competiţie spune că „nu avem un concurent puternic şi serios fixat pe nişa noastră”. Pe tinerii antreprenori aflaţi la început de drum îi sfătuieşte „să fie super pragmatici şi să nu spere că profitul va veni mai târziu, să aibă ambiţie şi să muncească mult, şi să nu se bucure dacă dau faliment. „Nu te duci să dai faliment, ci să câştigi. Întotdeauna succesul e o fandare. Să te mişti până găseşti ecuaţia afacerii tale, cu care vei reuşi. Dacă stai sunt mari şanse să dai faliment. Întotdeauna răspunsul e după uşă.” Şi, în final, vorbind despre frumuseţe, conceptul pe care e axată afacerea sa, Ştefan Popa spune că în opinia sa frumuseţea e a fiecăruia. „E acel moment când te uiţi în oglindă şi zâmbeşti, gândindu-te că te simţi bine cu tine.”

  • Doctorul de afaceri: care este cea mai bună soluţie prin care să îţi salvezi afacerea de la faliment

    După 20 de ani de analize financiare ale companiilor din România, Alice Ionescu a ajuns la concluzia că şi în cazul evoluţiei unei afaceri se pot aplica principii similare medicinei. Astfel, cel mai bun remediu împotriva falimentului este, la fel ca în cazul unei boli, prevenţia.

     

    Ca multe alte afaceri, doctorbusienss.ro, a luat naştere după ce fondatoarea platformei a identificat o nevoie nefructificată încă: după ce a efectuat analize financiare de peste 20 de ani, ea a observat că cele mai multe dintre problemele unei afaceri sunt conştientizate doar când apar blocaje pe fluxurile de cash. „Cauzele acestor blocaje sunt ori înţelese prea târziu ori deloc. Dacă anterior ar fi existat atenţie asupra situaţiei financiare a afacerii, problemele ar fi putut fi evitate. Văzându-le şi conştientizând aceste probleme, iei măsuri la timp, nu laşi să se înrăutăţească lucrurile. Experienţa mi-a arătat că orientarea pe controlul şi înţelegerea situaţiei financiare a dus la redresarea companiilor.” Alice Ionescu este de părere că, dacă antreprenorii ar evalua stabilitatea financiară a firmelor lor, creanţele şi datoriile la sfârşitul fiecărei luni, ar putea evita un potenţial blocaj. În realitate însă, există firme în care cifra de afaceri şi volumul încasărilor reprezintă singurele informaţii privind situaţia în care se află compania.

    Conform fondatoarei doctorbusiness.ro, există antreprenori care nici nu cer balanţa contabilă a firmei, întrucât nu o pot înţelege. În acest context, ea spune că a reuşit să implementeze sisteme de raportare managerială, să creeze obiceiuri sănătoase de urmărire rapidă a celor mai importante şi sensibile aspecte ale businessului. „Cu alte cuvinte, am reuşit să mut o parte din atenţia pe care antreprenorul o are pentru dezvoltarea firmei către zona financiară, făcându-i să înţeleagă că lucrurile sunt foarte simple atunci când ai claritate. Pentru că, până la urmă, fără o bază sănătoasă, nu poţi merge mai departe”, adaugă ea. Pe lângă afişarea rezultatelor legate de performanţa firmei (venituri, cheltuieli, profit), aplicaţia realizează, totodată, o radiografie a stabilităţii patrimoniului (datorii, stocuri, creanţe) şi un diagnostic al stării de sănătate, acoperind aici nivelul de îndatorare, capacitatea de plată şi capitalul de lucru. Odată cu intrarea pe pagina principală a site-ului, antreprenorul poate încărca balanţa lunară, urmând să primească în câteva secunde un raport de analiză de 20-30 de pagini de informaţii, grafice, recomandări, explicaţii. Poate observa astfel starea de sănătate a firmei prin 14 indicatori de performanţă prezentaţi într-o metodă „semafor”: verde – afacere sănătoasă, galben – stare de oboseală şi roşu – nevoie de tratament. Un beneficiu notabil al platformei este că antreprenorii pot rămâne anonimi, nefiind nevoie de codul CUI sau numele companiei. „Nu-mi place cuvântul faliment. Eu ajut companiile să fie profitabile şi stabile financiar. DoctorBusiness.ro este şi un sfătuitor care pune degetul pe rană şi oferă soluţii pentru stabilizare. Raportul generat de aplicaţie evidenţiază punctele forte şi vulnerabilităţile (…) Nu trebuie să fi făcut ASE-ul ca să înţelegi raportul de analiză financiară”, crede Alice Ionescu.

    Astfel, mottoul companiei pare a fi „să previi este mai bine decât să constaţi”, în vreme ce antreprenorii pot vedea cheltuielile care afectează cifra de afaceri, distanţa faţă de obiectivul propus în fiecare lună şi o lungă serie de vulnerabilităţi. Deşi provocările companiilor sunt cât se poate de diverse, simptomul este mereu acelaşi: lipsa de cash. Totuşi, cel mai des întâlnite probleme constau în achiziţia de active din banii de capital de lucru, estimarea incorectă a costurilor pe produse şi costurilor fixe, un nivel scăzut de productivitate şi creanţele neîncasate la scadenţă şi negarantate, unele cauze fiind neurmărirea scadenţei, mai degrabă decât lipsa de cash a clientului. „Neurmărirea stocurilor este o cauză foarte des întâlnită, ca şi lipsa unui responsabil pentru stocurile firmei. Sunt multe companii cu lipsuri in gestiune, necorelând acest lucru cu faptul că pe acolo se scurge o parte din profitul acumulat”, observă Alice Ionescu. Ea adaugă că antreprenorii se confruntă, între timp, cu probleme care ţin de garanţii neacordate clienţilor, cu valori mai mari decât profitul proiectului şi neurmărirea scadenţei lor.

    În consecinţă, o firmă cu multe astfel de proiecte şi fără o linie de finanţare rămâne în scurt timp fără capital de lucru. Aici se mai adaugă, de asemenea, corelarea defectuoasă dintre momentul achiziţiei şi cel al producţiei şi, într-un final, lipsa de planificare a companiei – de la buget, producţie şi  vânzări la cash flow, prioritizarea sarcinilor şi faptul că strategia nu este cunoscută de toată echipa. În ceea ce priveşte profilul firmelor care au descărcat o analiză financiară a afacerii lor pe doctorbusiness.ro, cifrele de afaceri sunt cuprinse între 55.000 şi 350 de milioane de lei, iar obiectul lor de activitate poate fi dedus din structura de costuri şi de patrimoniu. Astfel, doctorbusiness.ro interacţionează cu firme de producţie (cu active multe şi costuri cu materiile prime), companii de IT (cu o pondere accentuată a salariilor în cifra de afaceri şi active necorporale), firme de comerţ online (cu costuri mari de promovare) şi companii care oferă servicii de transport (cu mari cheltuieli de combustibil). „Din păcate, deoarece antreprenorii români încă trăiesc cu frica amenzilor de la ANAF, atenţia majorităţii contabililor este către bugetul de stat, ceea ce este un lucru foarte bun. Însă, către bugetul antreprenorului nu se mai uită nimeni. Există încă în companiile româneşti conversaţii între contabili şi antreprenori care se rezumă la «cât avem de plată TVA/impozit», «am făcut OP-urile pentru salarii», «nu mi-aţi adus documentele»”, explică Alice Ionescu. Ea susţine că, deşi fiecare companie are modelul şi particularităţile ei de business, la nivel macro, toate au aceleaşi scopuri traduse în cifre: vânzări, profit, cash şi stabilitate financiară. În contextul actual, marea provocare a doctorbusiness.ro constă în expunerea cât mai concisă a produsului în faţa antreprenorilor. Până acum, investiţiile platformei sunt reprezentate de costurile de promovare şi dezvoltare, de la analiză, programare la testare şi design. Antreprenoarea şi-a propus ca aplicaţia să ajungă la pragul de 10.000 de utilizatori până la finalul anului.

    Însă, în final, ce îi diferenţiază, mai exact, pe antreprenorii de succes de cei care au dat greş sau care încă se chinuie să îşi ducă businessul pe noi culmi? „Să dai greş se întâmplă. S-a întâmplat şi celor care au acum afaceri de succes. Nu eşecul este problema, ci renunţarea. Cred că e nevoie de un întreg «pachet» care să asigure succesul: încredere, îndrăzneală, muncă, consecvenţă, claritate şi hotărâre.” Alice Ionescu a început analiza financiară într-o companie de producţie, perioadă în care a început să se „joace” cu automatizările, creând un program care afişa în timp real profitul produselor în funcţie de variaţiile de preţ la materii prime. A urmat apoi un job în cadrul unei firme de comerţ, unde a văzut prima dată un ERP (enterprise resource planning), la a cărui configuraţie şi-a adus raportul, obţinând rapoarte de management particularizate pe modelul de business şi pe nevoia de informare a antreprenorului. Cea mai mare experienţă spune că a dobândit-o,  însă, în compania UTI, unde a învăţat să pună rapid la punct un sistem de raportare financiară şi bugetare, iar de şapte ani lucrează ca freelancer. „Închei prin a spune că motorul unui business sunt vânzările. Însă pe palierul următor stă administrarea eficientă a resurselor. Daca ai vânzări, este imposibil să nu obţii profit. Tot ce trebuie să faci este să ai o atenţie constantă pe situaţia financiară”, a conchis Alice Ionescu.

  • Cum a construit o tânără o afacere de 1 milion de euro în Romania din telegramele cu gust dulce, care sunt noua modă de a trimite mesaje

    Cuvintele sunt întotdeauna dulci, dacă ne referim la cele din telegramele transformate în business de antreprenoarea Aura Oprea. Cum a evoluat povestea afacerii începute în 2015 şi ce alte produse a mai lansat ea între timp?

    Aura Nicolae, cu experienţă în marketing şi comunicare, a adus pe piaţa din România brandul polonez de produse din ciocolată de nişă Chocolissimo în urmă cu şapte ani. L-a crescut constant, până când acesta a ajuns la vânzări de aproximativ 1 milion de euro în România, principalul produs vândut fiind telegramele de ciocolată. Anul trecut, ea a lansat pe piaţă şi un nou brand de ciocolată vegană, Captain Cocoa. „Eu am învăţat să fiu antreprenor, pentru că am venit din mediul corporatist, unde am lucrat în marketing şi dintr-o dată mi-am spus că mi-ar plăcea să creez un business. Piaţa, din 2015 şi până acum, s-a schimbat foarte mult în ceea ce priveşte consumul.

    Oamenii sunt interesaţi să consume o cantitate mai mică, dar o ciocolată de calitate mai bună. Îmi place să cred că am contribuit şi noi la această educaţie”, a povestit Aura Nicolae, acţionar Savorisa, compania care deţine brandul Chocolissimo pe piaţa locală. Ea spune că businessul cu ciocolată a crescut şi pentru că românii simt nevoia de a dărui, sunt foarte generoşi şi le place să ofere un cadou frumos, de impact, din generozitate şi din dorinţa de a exprima printr-un cadou aprecierea pe care o au pentru cei apropiaţi.

    „Produsele pe care noi le comercializăm sunt în mare parte, în proporţie de 90%, achiziţionate pentru a fi făcute cadou.” Pornind de la pralinele de calitate bună, poţi scrie anumite urări, iar în final obţii un produs din ciocolată calitativă care este personalizat şi care poate fi dăruit, un cadou de impact. Majoritatea ne identifică cu produsul telegramă, pentru că este produsul nostru vedetă: „Mi-ar plăcea ca tot mai mulţi oameni să fi primit măcar o dată o telegramă din ciocolată”, a menţionat Aura Nicolae.

    Un lucru bine primit de consumatori a fost faptul că pot personaliza produsele, pentru că ei pot scrie orice mesaj îşi doresc prin aceste telegrame. Pentru cei mai puţin inspiraţi, există însă şi mesaje prestabilite, cum ar fi: „Mă topesc după tine”, „Dieting sucks”, „Ai fost cuminte?”, „Forever Together”.  „Avem în fiecare an, pornind de la Sfântul Valentin, 1 Martie, Paşte, Crăciun, noutăţi, maximum cinci produse, de care se ocupă departamentul de cercetare din Polonia, noi fiind un brand polonez care acţionează în sistem de franciză.

    Apoi, noi integrăm în oferta locală produsele noi pe care ei le propun la nivel de companie. Am sesizat în ultimii ani o cerere pe piaţa locală de produse cu o cantitate mică de zahăr, vegane, vegetariene şi organice şi am lansat de anul trecut în octombrie un brand de ciocolată separat de Chocolissimo, care propune astfel de produse din ciocolată şi se numeşte Captain Cocoa. El propune produse din ciocolată vegană pentru adulţi, dar avem şi o variantă pentru copii care poate fi un înlocuitor al celebrului ou de ciocolată cu jucărie, în sensul că ciocolata acestui produs are la bază doar trei ingrediente: zahăr, vanilie şi unt de cacao, dar şi o jucărioară din hârtie care se asamblează ca un puzzle”, a explicat Aura Nicolae. Ea completează că brandul a fost foarte bine primit pe piaţă şi crede că o să se dezvolte în următorii ani. Produsele sunt livrate prin curier în toată ţara, fiind vândute în e-commerce.

    De asemenea, compania lucrează cu două segmente, cu clienţii corporate şi cu clienţii individuali, persoane fizice care achiziţionează direct de pe site. „Corporaţiile vor, de exemplu, să turnăm din ciocolată logoul sau un obiect reprezentativ pentru ei şi datorită volumului mare se poate face asta, dar individual nu.” În 2021, 75% din business a fost generat de clienţii corporate. Aura Nicolae mai spune că perioada Crăciunului este cea mai plină şi cea mai mare comandă a fost de 3.700 de telegrame din ciocolată din partea unui singur client. „Am sesizat că a crescut numărul de produse pe piaţă, dar calitatea ciocolatei ne poziţionează în top în momentul acesta. Ciocolata belgiană este şi ea de mai multe feluri, iar noi avem ciocolată doar din gamele premium şi super premium şi se poate simţi diferenţa de gust. Multe branduri de ciocolată care au apărut în ultimul timp au mers pe trendul acesta de artizanat şi de produs pralinele de ciocolată într-un laborator local şi încurajez genul acesta de acţiuni, dar în acelaşi timp mi se par diferite pralinele făcute în Belgia versus nişte praline dintr-un laborator de cofetărie”, a mai spus ea.  Antreprenoarea a recunoscut că poţi greşi mult ca începător şi una dintre greşelile pe care le-a făcut ea a fost faptul că n-a studiat suficient piaţa. „Eu doar am presupus că acest produs o să fie bine primit de piaţă şi singurul filtru la momentul în care am decis că vreau brandul pe piaţă a fost filtrul personal, că mi-a plăcut mie. Bineînţeles, e imposibil să spui că porneşti la un drum şi ai luat toate măsurile de precauţie. Eu făceam la inceputul businessului şi marketing şi vânzări şi contabilitate. La job, de exemplu, greşelile pe care le făceam erau mereu pe banii altora. În antreprenoriat, ce greşeşti plăteşti la propriu. Asta te sperie, dar te şi motivează în acelaşi timp.”

  • Cum plănuieşte o tânără echipă din România să revoluţioneze industria spaţială şi să facă spaţiul mai accesibil

    Transformarea cunoştinţelor teoretice în practică a fost pentru un absolvent de Automatică şi Calculatoare punctul de plecare pentru un proiect pentru care pare să nu existe graniţe – nici geografice, dar nici când vine vorba de potenţialul de business. Cum plănuieşte o tânără echipă din România să revoluţioneze industria spaţială şi să facă spaţiul mai accesibil pentru sateliţii de mici dimensiuni?

    SPACE a luat naştere în 2019, an în care actualul CEO, Marius Trifu, a înfiinţat o organizaţie nonguvernamentală dedicată studenţilor care îşi doresc să aibă parte de contexte practice. Un an mai târziu, a apărut conceptul din spatele actualului start-up bazat pe servicii de lansări orbitale dedicate exclusiv nanosateliţilor, iar ONG-ul poartă actualmente denumirea de STUDENTS 2SPACE. „Într-o lume guvernată doar de lansatoare orbitale gigantice şi rigide, 2SPACE îşi propune să facă spaţiul mult mai accesibil pentru sateliţii mici. Soluţia este simplă: lansări rapide, flexibile (d.p.d.v. orbital) şi la un preţ accesibil. Astfel, start-up-ul va activa într-o piaţă emergentă, despre care se preconizează că ar ajunge la 5 miliarde de dolari până în 2025”, spune Inesa Schmidt, cofondator 2SPACE şi business & communication officer. Nanosateliţii sunt utilizaţi pentru o gamă largă de aplicaţii, precum comunicarea, observarea Pământului, teledetecţia, cercetarea ştiinţifică, experimentele biologice, pregătirea academică, recunoaşterea şi diverse alte aplicaţii ale apărării, informaţiilor, civile, comerciale şi/sau guvernamentale.

    Printre provocările cu care se confruntă compania se găseşte, în primul rând, găsirea de furnizori calitativi a anumitor piese, notând în acest sens obiectivul rachetei 2SPACE, acela de a deveni cel mai mic lansator orbital de pe piaţă, transportând în spaţiu o cantitate de circa 15 kilograme. Astfel, subsistemele proiectate şi piesele necesare sunt de dimensiuni extrem de reduse şi necesită servicii de fabricare cu un grad ridicat de personalizare. O problemă a industriei aerospaţiale constă momentan în încărcătura minimă care poate fi lansată în spaţiu, de respectiv 300 de kilograme, ceea ce generează o dependenţă de sistemul clasic de ridesharing, care implică o serie mai mare de costuri, diverse riscuri şi un timp lung de aşteptare, în special pentru deţinătorii de nanosateliţi. Aici, termenul de ridesharing se referă la rachetele care transportă exclusiv cantităţi foarte mari în spaţiu.

    „Acest fapt vine cu câteva impedimente pentru cei care doresc să lanseze cantităţi reduse, cum ar fi: costuri enorme de lansare (minimum 7,5 milioane de dolari), timp îndelungat de aşteptare (de luni sau ani), riscuri şi rigiditate orbitală (ruta fiind în general aleasă în funcţie de cerere, nu de nevoile fiecărui client în parte)”, adaugă Inesa Schmidt. Între timp, piaţa nanosateliţilor indică o creştere anuală de circa 22%, iar expansiunea pieţei nanosateliţilor şi, prin urmare, cererile de lansări de nanosateliţi creează o nouă oportunitate privind modelul de afaceri.

    De altfel, explică Inesa Schmidt, datele sugerează o creştere anuală la nivel global a cifrei de afaceri din cadrul economiei spaţiale cu o medie de aproape 22 de miliarde de dolari. „Acest fenomen se datorează soluţiilor inovative încapsulate din ce în ce mai frecvent în modele de afaceri puternice din industria spaţială. Astfel, acest sector începe să dezvolte noi nişe. În timp ce observam unele dintre aceste nişe emergente, ne-am dat seama că piaţa nanosateliţilor nu are încă un lansator orbital dedicat în întregime acestora.” Principalii beneficiari ai 2SPACE sunt companii, organizaţii şi instituţiile de cercetare care produc şi operează nanosateliţi care trebuie să ajungă uşor şi rapid pe orbite specifice şi, astfel, ar beneficia de lansări personalizate la un preţ accesibil. La nivel global există cel puţin 200 de astfel de entităţi.

    INESA SCHMIDT, COFONDATOARE, 2SPACE

    „Ne dorim să începem să punem la punct un centru de cercetare şi dezvoltare unde ne vom desfăşura activitatea. Această etapă ne aduce mai aproape de asamblarea şi testarea prototipului final al rachetei, pe care preconizăm să îl fabricăm în circa un an.”

    2SPACE a obţinut anul acesta prima sa investiţie, în valoare de 150.000 de euro, sumă care dă startul dezvoltării prototipului de rachetă care va transporta nanosateliţi în spaţiu. Investitorii sunt persoane fizice din România, angel investors care activează în industria tech. „Ne dorim să începem să punem la punct un centru de cercetare şi dezvoltare unde ne vom desfăşura activitatea. Această etapă ne aduce mai aproape de asamblarea şi testarea prototipului final al rachetei, pe care preconizăm să îl fabricăm în circa un an”, susţine cofondatoarea 2SPACE, adăugând că banii vor fi utilizaţi pentru prototiparea şi testarea motorului şi a pompelor criogenice, prag ce va dura aproximativ şase luni. De asemenea, compania plănuieşte să îşi pună la punct un centru de cercetare şi dezvoltare unde să îşi poată desfăşura activităţile, aflându-se momentan în căutare de terenuri şi hale în apropierea Capitalei. Următoarea finanţare ar putea fi obţinută tot în termen de şase luni, scopul final fiind finalizarea şi testarea integrală a prototipului pe rachetă.

    Pe termen lung, 2SPACE îşi propune să dezvolte un centru domestic de producţie şi, dacă va fi posibil, să desfăşoare lansările în cadrul ţării, de la Marea Neagră. „Avantajul tehnologiei noastre este că va oferi operatorilor de nanosateliţi sau de alte încărcături spaţiale reduse o alternativă rapidă (vom vorbi de zile, nu de luni sau ani), flexibilă din punct de vedere orbital şi la un preţ accesibil. ” Aşadar, zeci de companii şi instituţii de cercetare nu vor mai trebui să îşi ajusteze tehnologia sau traseele de dezvoltare în funcţie de rachetele care oferă exclusiv ridesharing şi vor putea beneficia de lansări personalizate şi accesibile. Recent, 2SPACE a obţinut un premiu din partea UiPath, primul start-up românesc din IT care s-a listat pe Wall Street. Premiul constă în sesiuni de mentorat, cursuri de RPA (robotic process automation/„specialitatea”) UiPath şi acces gratuit la toate produsele companiei. Pe viitor, când tehnologia 2SPACE va ajunge la maturitate, compania ia în calcul efectuarea unei oferte publice iniţiale (IPO) şi să debuteze astfel pe piaţa de capital. Marius Trifu este absolvent al Facultăţii de Automatică şi Calculatoare, studiind în prezent în cadrul unui master de Sisteme avansate de securitate.

  • Afacerea care vă învaţă angajaţii limbi străine. Anual, compania livrează peste 150.000 de ore de instruire

    Motivaţi de o experienţă educaţională sub aşteptări, soţii Delia şi Silviu Dragomir au decis, în urmă cu două decenii, să pună bazele propriei afaceri prin care să ofere cursuri de limbi străine pe segmentul corporate. Ce companii apelează la serviciile lor?

    Delia Dragomir a pus bazele businessului Eucom în 2002, alături de soţul său, „pentru a răspunde nevoilor şi provocărilor companiilor aflate în plină expansiune şi integrare în mediul de afaceri globalizat”. Povestea afacerii a început în Timişoara, când Silviu Dragomir a participat la un curs de limba italiană de care nu a fost mulţumit şi, „povestind la ceas de seară, am realizat că noi putem şi ne dorim să facem lucrurile mai bine în acest domeniu. Ne doream să furnizăm cursuri de limbi străine într-un mod interactiv, să concepem un mediu în care omul să înveţe şi să se simtă bine în acelaşi timp, să vină cu plăcere şi implicare la cursuri. Şi aşa a luat naştere ideea de business şi implicit viaţa de antreprenor”.

    La ora actuală, fondatoarea spune că Eucom este cel mai mare furnizor de cursuri de limbi străine pentru sectorul corporate din România. Businessul are zece angajaţi în sediul central şi aproximativ 200 de colaboratori, precum traineri şi evaluatori. Anual, compania livrează peste 150.000 de ore de instruire, având circa 25.000 de participanţi la cursuri, precum şi persoane care au fost evaluate, de la peste 90 de companii-client în 2021.

    „Noi ne adresăm segmentului corporate, astfel că toţi cursanţi noştri vin la cursuri prin intermediul companiei client.” Businessurile care apelează la serviciul companiei provin din toate domeniile de activitate, precum bănci, agricultură, automotive, telecom şi IT, medicină, turism, diplomaţie, servicii publice şi nu numai. „De-a lungul anilor, am lucrat cu companii mari precum Siemens, Deloitte, OMV Petrom. Predăm şi de asemenea evaluăm în peste 30 de limbi.” Costurile cursurilor diferă în funcţie de nivel şi de limba străină studiată, însă, în medie, preţul unui curs de o oră este de 38 de euro. Lucrând cu companiile, de-a lungul anilor fondatorii au constatat că nevoia businessurilor este ca agajaţii să poată folosi limba străină la locul de muncă, în activitatea de zi cu zi, „însă omul are propriile pasiuni, propriile interese, şi atunci a apărut conceptul de a ne alinia atât cu compania client cât şi cu participanţii la cursuri, astfel încât să răspundem cât mai bine nevoii ambilor”. Au personalizat astfel fiecare curs în parte, încât să răspundă nevoilor pe care le au participanţii.

    Delia Dragomir spune că, alături de soţul său, a şi inventat un nou sistem de predare, „Agile Learning”, care îmbină tehnologia cu partea umană. „Am crezut dintotdeauna că tehnologia ne poate ajuta, doar să ştim să o folosim în avantajul nostru.” Astfel, de peste zece ani compania a dezvoltat propria platformă de gestiune a activităţii şi a cursurilor.

    Potrivit ei, în compania sa cele mai căutate cursuri de limbi străine sunt cele de engleză, franceză, germană, „deoarece companiile folosesc cu precădere aceste limbi în activitatea lor de zi cu zi”. Însă cele mai multe cursuri sunt cele de limba engleză, „pentru că există senzaţia că toată lumea ştie sau ar trebui să ştie limba engleză”, Delia Dragomir spune că de la a şti engleza cât să te descurci într-o discuţie simplă, informală, când călătoreşti, spre exemplu, până la a comunica lucruri din sfera de business, a face prezentări complexe, este cale lungă. „De aceeea, engleza rămâne în top.” În ceea ce priveşte partea de evaluare a nivelului – un alt segment pe care compania activează, acolo lucrurile stau puţin diferit, „în sensul că pentru evaluare sunt căutate cu precădere limbile mai rare, unde vorbitorii se găsesc mai greu. Şi atunci acolo avem un volum mai mare pe limbile nordice, slave, etc.”.

    Potrivit Deliei Dragomir, românii stau destul de bine la capitolul limbi străine cunoscute, şi asta din mai multe motive. „În primul rând, româna se înrudeşte cu alte limbi de circulaţie internaţională precum italiana, spaniola, franceza. Asta ne dă un avantaj din start, faţă de un vorbitor nativ de limbă engleză, să spunem, căruia îi este mai greu să asimileze o limbă de origine latină.” În al doilea rând, ea adaugă că românii învaţă o limbă străină de nevoie. „Faptul că limba română nu este o limbă de circulaţie internaţională ne face să învăţăm o altă limbă, pentru a ne descurca pe plan profesional, dar şi pe plan personal, când călătorim etc. Cei care se nasc într-o ţară cu o limbă răspândită la nivel global sunt mai comozi din acest punct de vedere, pentru că le este mai uşor să se folosească de limba nativă în interacţiunile cu persoanele din alte ţări. Aici mă refer la vorbitorii nativi de engleză, în special, dar şi la cei de spaniolă, de exemplu.” Apoi, aminteşte şi faptul că la noi filmele şi desenele animate sunt subtitrate şi nu dublate, precum în alte ţări (Franţa, Spania etc.), lucru care ne ajută din nou, pentru că ne expune la alte limbi. „Astfel ne construim o mică bază chiar de dinainte de a ne apuca să învăţăm, la modul organizat, o limbă străină. Un copil, de exemplu, chiar înainte de a învăţa limba engleză într-un cadru organizat, deja a fost expus limbii engleze datorită desenelor animate, a filmelor, cântecelor şi nu numai”

    În opinia sa, toate cele menţionate până acum constituie doar o bază, care ne face mai uşoară călătoria de a învăţa o limbă străină, însă nu este de ajuns. „Aceasta este fundaţia iar de aici, pentru a vorbi fluent, trebuie să contruim mai departe şi să învăţăm într-un cadru organizat.” Potrivit ei, un adult asimilează mai greu o limbă străină faţă de un copil, însă adevăratul impediment este de fapt timpul, deoarece este ocupat, are job, copii etc. şi este mai greu să strecoare această prioritate în programul său. „Dar odată ce te decizi să aloci timp pentru o limbă străină, contează să rămâi motivat. Aici este cheia pentru a ajunge fluent într-o limbă străină: diciplina. Trebuie să te ţii de cursuri şi să studiezi/exersezi şi pe cont propriu.” Ea spune că e greu de estimat în cât timp poţi deprinde o nouă limbă străină, „depinde de nivelul de implicare al fiecăruia însă, în medie, dacă eşti constant, poţi ajunge la un astfel de nivel conversaţional în aproximativ doi ani”. Subliniază însă pentru a ajunge la un nivel de native speaker este nevoie de ani de zile de învăţat şi exersat şi este un proces care nu se încheie niciodată.

    În ceea ce priveşte generaţiile cel mai bine pregătite, consideră că milenialii şi nativii digitali au un avantaj faţă de generaţiile precedente, pentru că ei trăiesc în era globalizării şi a evoluţiei tehnologiei. „Sunt expuşi zilnic şi folosesc limbi străine, cu precădere engleza, de la vârste fragede. Mulţi au setările de la telefon în engleză sau citesc articole şi postări online în această limbă.”

    Delia Dragomir spune că, odată cu apariţia pandemiei, foarte mulţi oameni s-au obişnuit cu lecţiile online şi mai mult, a devenit mai comod aşa, pentru că astfel nu mai consumi timp pe drum, iar adulţii preferă un mix între un curs într-un cadru organizat şi extra activităţi pe care le fac în timpul liber. „De fapt, şi noi încurajăm persoanele care participă la cursurile noastre să continue învăţarea şi în viaţa de zi cu zi, să asculte muzică, podcasturi, să urmărească filme în limba respectivă.”

    Ca planuri de viitor, „viziunea noastră este ca în 10 ani să ajutăm 1 milion de oameni să progreseze în carieră”, încheie antreprenoarea.

  • Cum a reuşit această tânără să facă o afacere de 1 milion de euro în România. Acum îşi mai face meseria doar din pasiune

    De profesie arhitect, Roxana Dan a decis să îşi folosească inspiraţia şi creativitatea în antreprenoriat. Nu a mizat însă de la început pe arhitectură, ci a ales să înceapă de la zero o afacere cu bijuterii pe placul său. După patru ani de activitate, Lisa&Co. se îndreaptă spre afaceri de 1 milion de euro şi îi permite Roxanei Dan şi luxul de a face arhitectură doar din pasiune.

    Lisa&Co. este un brand creat de femei, pentru femei. Suntem un grup de femei puternice, dar sensibile, creative, care scriu o poveste despre eleganţă, rafinament şi subtilitate”, descrie Roxana Dan businessul său, în stilul creativ care o caracterizează atât în profesia sa de bază, arhitectura, cât şi în rolul de „bijutier”.

    Afacerea axată pe crearea şi comercializarea de bijuterii din metale şi pietre preţioase Lisa&Co. este formată în prezent dintr-un showroom în Bucureşti, unde lucrează 8 angajaţi şi a generat anul trecut afaceri de 960.000 de euro, având o  valoare a bonului mediu de 1.000 de lei.

    Roxanei Dan i-a venit ideea înfiinţării unui astfel de business după ce a rămas însărcinată, într-un moment în care a simţit că trebuie să îşi ia viaţa-n propriile mâini şi să facă ceva pe cont propriu, după cum spune chiar ea. „Cred că în viaţa fiecărui om există momente în care inevitabil apar întrebările „Ce vreau să fac cu viaţa mea? Ce îmi doresc cu adevărat?” Şi ca să găseşti răspunsul la această întrebare ajungi la alte multe întrebări şi cred că una dintre cele mai relevante este „Cine sunt eu?”. Astfel, la 27 de ani, după studiu, masterate, burse, joburi în birouri de arhitectură, a primit răgazul să se gândească la ce îşi doreşte cu adevărat.

    „S-a oprit timpul în loc şi am avut puţin timp de gândit după primele luni de sarcină când simţeam că în viaţa mea urmează să se întâmple nişte schimbări majore. Când am simţit că nimic nu va mai fi ca înainte, atunci m-am întrebat, cred, pentru prima dată, cine sunt şi ce vreau cu adevărat. Mi-am cristalizat relativ uşor răspunsul: sunt o combinaţie destul de bună dintre o persoană creativă, cu un simţ artistic bine dezvoltat, dar cu capul pe umeri, pragmatică şi cu un dezvoltat simţ antreprenorial.”

    CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL