BusinessMagazin

Tag: Goldman Sachs

  • Cei de la Goldman Sachs ştiu cine va câştiga campionatul mondial de fotbal

    Cei de la Goldman Sachs sunt de părere că Brazilia va fi noua campioană mondială, relatează Wall Street Journal. Ei au ajuns la această concluzie în urma unor analize extrem de complicate, bazate pe toate rezultatele meciurilor disputate începând cu 1960.

    “Am folosit în jur de 14.000 de rezultate pentru a estima coeficienţii, iar Brazilia reiese ca o favorită clară”, se arată într-un comunicat al companiei. Conform raportului, state precum Camerun, Japonia sau Honduras nu au nicio şansă să ridice trofeul, în vreme ce printre favoriţi se regăsesc Argentina şi Spania.

    Anglia pare destinată la o eliminare rapidă, fără a câştiga măcar un meci. Finala ar urma să fie disputată de Brazilia şi Argentina, cu ţara gazdă ieşind învingătoare.

    Este pentru prima oară când Goldman Sachs publică o astfel de analiză. Compania a mai încercat, în trecut, să facă predicţii referitoare la semifinalele Cupei Mondiale, însă nu a reuşit niciodată să numească toate cele patru semifinaliste.

  • Pe Wall Street nu se mai fac bani. Brokerii încep să îşi caute alte joburi

    Cei cinci mari, JPMorgan Chase, Goldman Sachs, Bank of America, Citigroup şi Morgan Stanley, îşi pregătesc ieşirea din zona speculativă, înregistrând deja o scădere a veniturilor de 10% faţă de primul trimestru din 2013 şi de 41% faţă de vârful atins în 2009.

    Pe scurt, tradingul tradiţional, definit de acronimul FICC, devine o parte din ce în mai mică în volumul de business al marilor bănci. Care segmente au fost lovite cel mai puternic? FICC – titluri cu venit fix, obligaţiuni, tranzacţii valutare şi tranzacţiile cu materii prime -, zona care era la un moment dat unul din principalele generatoare de profit pentru Morgan Stanley sau Goldman Sachs, este în cădere liberă.

    Noi reguli – precum legea Volcker (înaintată de economistul american Paul Volcker, care limitează accesul băncilor la tranzacţii speculative) – au forţat băncile să reducă sumele vehiculate. Alte norme recente au limitat accesul la bani împrumutaţi pentru a creşte sumele întoarse la investitori şi riscurile asumate de aceştia. Nu este însă un fenomen local, el se manifestă în toată lumea, iar ca dovadă stau cifrele înregistrate de giganţi precum Barclays sau Deutsche Bank în ultimii patru ani.

    „Evoluţia tehnologică a tradingului înseamnă reducerea costurilor, dar asta înseamnă şi că băncile fac mai puţini bani din trading„, a spus Jeffrey Harte, analist al Sandler O’Neill. Cu alte cuvinte, avantajele aduse de tehnologie, şi mai ales tradingul electronic, transformă slujba tradiţională de broker într-una mult mai puţin profitabilă, cel puţin din punctul de vedere al clienţilor. Obligaţiunile, tranzacţiile valutare şi tranzacţiile cu materii prime au generat, în 2009, 144 de miliarde de dolari pentru principalele zece bănci din lume.

    În 2013, suma a fost de doar 80 de miliarde de dolari, adică a înregistrat o scădere de 44%, conform unei analize a Credit Suisse. Raportul se centrează pe activitatea FICC în cadrul a zece bănci, inclusiv JPMorgan Chase, Citigroup, Bank of America, Deutsche Bank şi Goldman Sachs. O parte a declinului FICC este atribuită unei scăderi neaşteptate a tranzacţiilor cu obligaţiuni de stat precum şi secretizării datoriilor aduse de împrumuturile comerciale şi cele imobiliare.

    Iar când încasările din trading dispar, şi traderii dispar. În ultimii patru ani, numărul traderilor ca procent din totalul personalului a scăzut de la 39% la 36%, iar pentru anul în curs reducerea se anunţă a fi una spectaculoasă.
    Noile reguli cântăresc greu în tranzacţiile cu materii prime, acestea înregistrând o scădere, în cazul marilor bănci, de 18% într-un singur an, din 2012 până în 2013, conform unui studiu publicat de Coalitions. Ca segment al încasărilor provenite din FICC, ponderea materiilor prime a scăzut de la 30% în 2008 până la 6% în 2013. Motivul este similar, respectiv normele impuse pentru a limita politicile riscante ale băncilor fac aceste tranzacţii mai puţin profitabile.

  • Lecţiile economice din Game of Thrones – FMI din Westeros, relaxare cantitativă şi un ţăran şef la Goldman Sachs

    În lumea cărţilor „Cântec de gheaţă şi foc”, scrise de George R.R. Martin, şi a serialului HBO „Urzeala tronurilor„ bazat pe acestea, intriga nu este determinată doar de dragonii care scuipă flăcări, ci şi de monedele de aur care pun în mişcare economia. În timp ce povestea lui Martin despre Umblătorii Albi, lupi străvechi şi pitici poate părea depărtată de lumea obişnuită a finanţelor şi politicilor economice, mulţi au sesizat o serie de lecţii de economie pe care unele dintre personaje ar fi trebuit să le înveţe înaintea tentativelor de a acapara puterea.

    BANCA DE FIER – FMI DIN WESTEROS? „Banca de Fier va primi ceea ce i se cuvine” nu este o frază recunoscută la fel de uşor ca mottoul familiei Stark, „Iarna se apropie”, dar ar putea fi în final la fel de important. „În fantezie sau realitate, lupta tronurilor împiedică extinderea unor concepte economice sănătoase şi exclude politicile economice bune„, afirmă, pentru CNBC, Matt McCaffrey, academician la Universitatea din Illinois, care a scris despre economia din „Urzeala tronurilor„.

    Westeros este în cea mai mare parte o economie de tip feudal, care generează venituri reduse. În schimb, regatele au apelat la Oraşele Libere – fiecare dintre acestea cu câte o bancă prosperă şi comerţ dezvoltat cu mirodenii, stofe şi sclavi – pentru împrumuturi necesare finanţării campaniilor militare. Banca de Fier, din oraşul Braavos, pare a fi cea mai puternică. Aceasta este un exemplu de instituţie de credit „prea mare pentru a fi lăsată să se prăbuşească„ din lumea reală. Astfel, dacă unul sau mai mulţi regi nu-şi plătesc datoriile, ar putea apărea probleme serioase.

    Tycho Nestoris, cel mai important reprezentant al Băncii, apare în Sezonul IV al serialului, mai devreme decât în carte, fiind interpretat de actorul britanic Mark Gatiss.Se poate spune că Cersei Lannister începe să piardă controlul asupra tronului nu atunci când încep să circule zvonuri despre cine este cu adevărat tatăl copiilor ei, ci atunci când începe să nu-şi mai plătească datoriile către Banca de Fier.

    Din nefericire pentru ea, tronul este în acest moment o investiţie cu risc ridicat, iar Banca de Fier îşi transferă rapid sprijinul către duşmanul acesteia, Stannis Baratheon. Situaţia ar putea fi asemănătoare cu modul cum FMI şi Banca Mondială acordă sprijin anumitor grupări în ţările în care intervin, notează CNBC.

    REZERVA FEDERALĂ FEUDALĂ. Lordul Baelish, alintat în serial Degeţel (Littlefinger), este responsabil de finanţe şi, aşa cum îl descrie cartea, are talentul ca din două monede să facă rapid o a treia. La fel ca Rezerva Federală (Fed), se pare că a derulat propria versiune de relaxare cantitativă, injectând în economie un număr mare de monede, însă într-un mod mai puţin sofisticat decât banca centrală a SUA, reducând cantitatea de material folosită pentru fiecare monedă, astfel încât să poată produce mai mulţi bani.

    În acelaşi timp, a pus în pericol situaţia economică a casei regale prin împrumuturi masive de la Banca de Fier şi creşterea taxelor.De asemenea, şi-a construit afaceri de succes apelând la împrumuturi din banii luaţi pe credit în numele casei regale.
     

  • JPMorgan va plăti despăgubiri de 4,5 miliarde dolari către 21 de mari instituţii financiare

     Printre cele 21 de instituţii se numără BlackRock şi Pacific Investment Management Co., două dintre cele mai mari fonduri de investiţii financiare la nivel mondial, grupul de asigurări MetLife şi Goldman Sachs Asset Management, potrivit WSJ.

    Acelaşi grup de investitori au obţinut anterior 8,5 miliarde de dolari de la Bank of America, care a fost vizată de acuzaţii similare.

    În cazul JPMorgan, fondurile au cerut daune de până la 5,75 miliarde de dolari, acuzând nereguli şi o conduită incorectă în perioada 2005-2008 în ceea ce priveşte vânzarea de titluri bazate pe credite ipotecare către investitori. Acuzaţiile vizează atât JPMorgan, cât şi băncile Bear Stearns şi Washington Mutual, preluate în 2008 de grup după ce au ajuns în colaps.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Fostul şef al BM Robert Zoellick, numit preşedinte al consilierilor Goldman Sachs

     Mandatul său la conducerea BM s-a încheiat în luna iunie a anului trecut, potrivit Financial Times.

    Zoellick a fost una dintre cele mai importante personalităţi care l-au susţinut anul trecut în campania prezidenţială din SUA pe Mitt Romney, candidat din partea Partidului Republican.

    Fostul preşedinte BM ar fi urmat să obţină un post important, precum secretar de stat sau şef al Trezoreriei, într-o administraţie condusă de Romney. Acesta a pierdut însă alegerile.

    Zoellick a declarat că speră să le fie de ajutor atât conducerii Goldman, cât şi clienţilor lor, şi că a fost atras de funcţie deoarete reprezintă “o oportunitate excelentă de a rămâne al curent cu evoluţiile din pieţe şi din zona investiţiilor”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum transformă Goldman Sachs aluminiul în aur

    GOLDMAN SACHS, UNA DINTRE CELE MAI INFLUENTE BĂNCI DE INVESTIŢII DIN LUME, A ACUMULAT ÎN DETROIT STOCURI DE PESTE 1,5 MILIOANE DE TONE DE ALUMINIU. Depozitarea metalului generează sute de milioane de dolari pe an pentru Goldman din chirii, la care se adaugă câştiguri obţinute artificial, sume încă necunoscute, din manipularea cererii şi ofertei.

    Banca nu precizează ce proporţie din stocul uriaş este deţinută de producători şi consumatori industriali şi cât este în proprietatea speculatorilor – bănci de investiţii, traderi, fonduri de hedging.Companiile care consumă aluminiu în activitatea curentă, precum constructorii, producătorii de ambalaje, de pildă cutiile de bere, sau producătorii de maşini, de la automobile la aeronave, sunt forţate să plătească şi să aştepte mai mult pentru a obţine materia primă.

    Pe de o parte Goldman susţine că întârzierea livrărilor este cauzată de logistică, de numărul redus de camioane şi utilaje disponibile. Pe de altă parte banca oferă stimulente proprietarilor aluminiului din depozitele sale pentru a menţine stocurile. Astfel, consumatorii se confruntă cu perioade îndelungate de aşteptare a livrărilor, de până la 16 luni.
    Producătorul de bere MillerCoors se numără, alături de Coca-Cola, printre companiile care au denunţat în faţa Senatului SUA practicile Goldman Sachs. Potrivit estimărilor MillerCoors, accesul îngreunat la stocurile de aluminiu generează costuri suplimentare de 3 miliarde de dolari pe an pentru companiile consumatoare.

    Banca este licenţiată ca depozitar de aluminiu de către London Metal Exchange şi profită din plin de lacunele din regulamentul instituţiei. Având în vedere cele 1,5 milioane de tone reţinute de Goldman la Detroit, operatorul depozitelor ar trebui să scoată cel puţin 3.000 de tone pe zi. O investigaţie jurnalistică a New York Times a dezvăluit recent că banca nu livrează pe piaţă aceste cantităţi, ci le mută dintr-un depozit în altul.

    În Statele Unite sunt consumate în fiecare an 90 miliarde de cutii de aluminiu cu bere sau băuturi răcoritoare. La acestea se adaugă aluminiul regăsit în automobile, aeronave, electronice şi construcţii, astfel că impactul strategiei Goldman este estimat la peste 5 miliarde de dolari în ultimii trei ani, potrivit unor surse din industrie, analişti şi consultanţi. Fiecare mie de cutii de bere sau suc costă cu 2 dolari în plus, iar fiecare automobil produs în America are un preţ la producător cu 12 dolari mai mare.

    LONDON METAL EXCHANGE (LME) ESTE CEA MAI MARE PIAŢĂ A METALELOR INDUSTRIALE LA NIVEL MONDIAL, platformele sale de tranzacţionare găzduind peste 80% din comerţul cu aceste materii prime. Astfel, instituţia are un rol cheie de supraveghere, reglementare şi control. Mulţi analişti se întreabă de ce LME permite băncilor care fac tranzacţii cu metale să deţină şi unităţi de depozitare pe care le pot utiliza pentru a manipula raportul cerere/ofertă, un conflict de interese evident. LME a propus amendamente la regulament menite să amelioreze situaţia pentru consumatori, însă acestea nu vor intra în vigoare până anul viitor.

    Între timp, Goldman, JPMorgan, LME şi Glencore au devenit ţinta unor acţiuni în justiţie intentate de producători şi consumatori de aluminiu, în principal din Statele Unite, inclusiv în ceea ce priveşte activităţi de tip cartel. Totodată, autorităţile americane şi-au îndreptat atenţia către afacerile cu depozite de metale.

  • Băncile JPMorgan şi Goldman Sachs, acuzate de manipularea preţurilor aluminiului în SUA

     Plângerea a fost depusă de către compania Master Screens din Florida, care utilizează aluminiu în cantităţi mari.

    Băncile, alături de cel mai mare trader de mărfuri din lume şi una dintre cele mai mari burse de tranzacţionare a metalelor, sunt acuzate de conspiraţie în vederea manipulării preţurilor prin reţinerea de stocuri uriaşe de aluminiu în depozite situate în zona Detroit, Michigan şi de încălcarea legislaţiei federale în domeniul concurenţei.

    Goldman Sachs a fost dată în judecată săptămâna trecută de o companie din Michigan pentru nereguli similare.

    “Prin interpunerea într-o industrie sănătoasă, care produce bunuri de larg consum, degradarea severă a funcţionalităţii acesteia şi distribuirea largă a unor costuri în propriul beneficiu, Goldman Sachs şi JPMorgan se încadrează în descrierea arhetipului parazitului pe piaţă”, potrivit plângerii.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Profiturile marilor bănci de pe Wall Street au revenit la nivelurile anterioare crizei

     Mărimea profiturilor nu a trecut neobservată la Washington, unde senatorul democrat Sherrod Brown i-a sugerat preşedintelui Rezervei Federale (Fed), Ben Bernanke, să nu cedeze apelurilor bancherilor de a relaxa reglementările bancare, relatează Financial Times.

    “Nu este o surpriză că mega-băncilor le merge atât de bine. Totuşi, continuă să susţină că reglementările noi le omoară”, a spus senatorul.

    Investitorii au fost din nou atraşi de sectorul bancar, care până nu demult avea probleme din cauza activelor toxice şi a reglementărilor nou introduse, astfel că acţiunile Bank of America şi Morgan Stanley şi-au dublat valoarea în ultimele 12 luni.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Semne bune de la Londra: economia creşte, bursa duduie, femeile se bucură

    BCC estimează că economia ar putea creşte cu 0,6% în T2, faţă de 0,3% în T1.

    Prima reuniune a comitetului de politică monetară prezidată de Carney s-a încheiat cu declaraţia fermă că programul curent de relaxare monetară derulat de bancă va continua. Aceasta a stârnit euforia pieţelor financiare, cu o creştere a indicelui FTSE 100 cu 6%; în acelaşi timp, lira sterlină s-a depreciat sub 1,50 dolari – un lucru numai bun pentru exportatorii britanici.

    Cu o carieră de 13 ani în Goldman Sachs şi de 7 ani ca guvernator al Băncii Canadei, Mark Carney (47 de ani) a figurat inclusiv în topul celor mai influenţi 25 de oameni din lume al revistei Time. Luni, când şi-a început serviciul ca guvernator al Băncii Angliei, a venit la lucru cu metroul, dimineaţa devreme, iar una dintre primele lui promisiuni a fost că se va întâlni cu un grup de femei care au protestat în faţa băncii contra eliminării efigiilor de femei de pe bancnotele în circulaţie.

    Elizabeth Fry, militantă pentru drepturile femeilor, era singura femeie reprezentată pe o bancnotă, cea de 5 lire, însă ea ar fi urmat să fie înlocuită în curând cu Winston Churchill. Carney, gentil, a promis că va discuta cu colegii săi dacă această înlocuire e chiar necesară.

  • Şeful Goldman Sachs rămâne cel mai bine plătit bancher din lume

    Cifra este mai mare decât cea publicată în aprilie de The Guardian, citând un document înaintat bursei americane de Goldman Sachs şi din care reieşea că pachetul salarial al lui Lloyd Blankfein pentru anul trecut, de 21 mil. dolari, este cu 9 milioane de dolari mai mare decât în 2011 şi cel mai ridicat primit de bancher începând din 2007, înainte de declanşarea crizei financiare, când a încasat 68 de miliarde de dolari.

    Al doilea în topul Bloomberg Markets a fost John Stumpf, şeful Wells Fargo, cu 19,3 mil. euro. Remuneraţiile celor 20 de CEO luaţi în calcul au crescut anul trecut în medie cu 7,7%.

    Comparând remuneraţiile şefilor de bancă şi principalii indicatori financiari ai băncilor, Bloomberg Markets a făcut şi un top paralel, cu cei mai suprarenumeraţi 20 de CEO ai băncilor americane, determinând că Blankfein este al doilea, după Richard Fairbank de la Capital One, care a încasat 17,5 mil. dolari anul trecut.

    Numai gestionarea proastă a scandalului bursier al “balenei de la Londra”, care a provocat pierderi de 6,2 mld. dolari băncii JP Morgan Chase, a făcut ca şeful acestei bănci, Jamie Dimon, să rateze poziţiile fruntaşe în top, întrucât remuneraţia lui a fost tăiată la jumătate de acţionari, la numai 11,5 mil. dolari.