BusinessMagazin

Tag: geneva

  • Cele mai bune maşini de la Salonul Auto Geneva

    În cadrul Salonului Auto de la Geneva, care a avut loc între 3 şi 13 martie, au fost prezentate peste 120 de premiere mondiale şi europene. În total, au fost 200 de exponanţi din 30 de ţări ce au împărţit o suprafaţă de peste 100.000 de metri pătraţi. Constructorii germani au dominat salonul, aşa cum au făcut şi la Frankfurt anul trecut, prin lansarea de noi modele de serie şi concepte. Salonul de la Geneva reprezintă o ocazie şi pentru producătorii mai puţin cunoscuţi să prezinte ultimele produse sau realizări tehnice; o mare parte a centrului de expoziţii Palexpo este dedicat acestor companii. Să revenim însă la ceea ce ne interesează pe toţi: care au fost cele mai bune maşini prezentate la Geneva?

     Aston Martin DB11

     Andy Palmer, şeful celor de la Aston, spunea recent că frumuseţea e principala condiţie pentru maşinile produse de compania sa. Privind noul DB11, cuvintele sale au parcă mai mult sens; la scurt timp după lansare, interesul uriaş pentru maşină a dus la căderea site-ului Aston Martin. Motorul V12 vine doar ca o completare la designul absolut fermecător.

    Porsche 911 R

    Noul 911 prezentat de Porsche este, fără discuţii, unul dintre cele mai spectaculoase modele prezentate la Geneva. Combinaţia dintre motorul de 4 litri şi 493 cai putere (de pe GT3 RS) şi transmisia manuală în 6 trepte au creat una dintre cele mai rapide maşini ale lumii. Tot ceea ce ţine de condus este manual, astfel încât şoferul să poată fi în permanenţă în control; sigur, rămâne de văzut cât de bine poţi controla o maşină care ajunge de la 0 la 100 de km/h în doar 3,7 secunde.

    Bugatti Chiron

    Chiron poate fi rezumat astfel: o nebunie de 1.479 de cai putere, 417 km/h şi o notă de plată de 2,6 milioane de dolari; este cel mai puternic şi rapid automobil de serie realizat vreodată. Evident, maşina celor de la Bugatti este destinată unui grup foarte restrâns de consumatori, dar la Geneva a atras, cu siguranţă, privirile tuturor.

    Volvo V90

    Noul model al suedezilor arată inteligent, sofisticat şi practic – adică tot ceea ce ar trebui să fie. Cabina arată mai bine decât cea a XC90, materialele folosite fiind unele de înaltă calitate, iar sistemul media este unul dintre cele mai bune din lume la ora actuală. Scaunele sunt de asemenea extrem de comode, invitând parcă la un drum de mii de kilometri.

    Renault Scenic

    Succesul înregistrat în ultimii ani de maşinile SUV (sports utility vehicle) pare să atragă dispariţia unui alt standard, destul de popular la sfârşitul anilor ’90, MPV (multi-purpose vehicle). Iar producătorii au înţeles acest lucru, cel mai nou exemplu fiind Renault Scenic, care a abandonat tradiţionalismul în favoarea unei apariţii crossover. Garda este ceva mai ridicată, roţile au şi ele dimensiuni mai mari iar inserţiile de plastic de pe portiere aduc aminte de modelele mai mari ale francezilor, Captur şi Kadjar. Scenic este destul de spaţios în interior, iar materilalele folosite sunt de o calitate acceptabilă.

    Audi Q2

    Ambiţiile celor de la Audi de a produce un model pentru fiecare nişă auto s-au manifestat din nou la Salonul Auto de la Geneva. Noul Q2 are dimensiuni compacte şi vine cu o gamă variată de motorizări pe benzină şi diesel; un alt element notabil este distribuţia pe patru roţi, graţie platformei MQB produsă de grupul Volkswagen. Interiorul este de calitate, în linie cu restul maşinilor produse de Audi.

    BMW Group a mai venit în Elveţia cu versiunea de top a limuzinei Seria 7 – M760Li xDrive, noul M2, dar şi versiunea hibridă a limuzinei de lux.

    SEAT Ateca

    Printre preţurile de sute de mii de euro şi motoarele de sute de cai putere, la Geneva şi-au făcut loc şi câteva modele pentru publicul larg. Dintre acestea trebuie remarcată SEAT Ateca, cel mai nou pariu al companiei. Ateca este primul SUV al spaniolilor şi vine ca o potenţială rezolvare la scăderea din ultimii ani a veniturilor. Este o maşină care arată bine şi care vine la un cost accesibil, dar rămâne de văzut care va fi reacţia pieţei.

    Abarth 124 Spider

    Stilul abordat de cei de la Abarth este unul retro, dar într-un mod extrem de plăcut. Cele patru ţevi de eşapament montate îi dau aspectul unei maşini de curse.

    McLaren 570GT

    570GT este maşina potrivită la timpul potrivit: are tot ceea ce îi trebuie pentru a fi o maşină de curse, dar reuşeşte în acelaşi timp să fie şi practică. Spaţiile destinate bagajelor din faţă şi din spate au, cumulat, un volum mai mare decât portbagajul unui Ford Focus hatchback. Greu de crezut, dar McLaren a reuşit chiar să îi dea un aspect ceva mai elegant, iar asta va permite şi folosirea GT-ului pentru drumurile de zi cu zi.

    Jaguar F-Type SVR

    Ce poate să nu îţi placă la un Jaguar ce atinge 320 km/h? Dotat cu un motor V8 de 5 litri care produce 567 cai-putere, modelul celor de la Jaguar poate atinge 100 km/h în doar 3,5 secunde.

    Dacia, care ani la rând a atras atenţia publicului elveţian, acum a venit la Geneva cu o nouă nuanţă – maro Tourmaline – şi transmisia robotizată Easy-R, însă niciun model nou, cu toate că ar fi trebuit lansat Lodgy facelift, modelul împlinind acum patru ani de când a fost lansat. De partea cealaltă, Ford a venit la Geneva cu modele de imagine precum noul SUV Edge, care va concura cu VW Touareg şi ediţia de lux a acestuia, Edge Vignale, o versiune supersport a Fiesta – ST220, dar şi noul Ford GT. Americanii pregătesc însă, potrivit unor surse din piaţă, anunţul cu privire la producţia viitorului SUV mic EcoSport la Craiova.

    Desigur, pe lângă maşinile de sute de cai putere, la Geneva au apărut şi alte exponate din lumea motoarelor, cum ar fi modele clasice restaurate sau biciclete pe care au fost instalate motoare de maşini. Un exemplu este eRod, modelul de quad al celor de la e’mobile, de fapt un şasiu ultrauşor pe care au fost montate baterii electrice. El poate fi folosit în trei moduri: basic, fun sau race.

  • Bugatti a dezvăluit cel mai nou automobil în valoare de 2,6 milioane de dolari – FOTO, VIDEO

    Înaintea Salonului Auto de la Geneva, Bugatti a decis să dezvăluie cel mai nou model Bugatti, Bugatti Chiron, succesorul lui Veyron.

    Chiron are 1500 de cai putere şi poate atinge o viteză maximă de 420 km/h, iar sprintul de la 0 la 100 km se va face în circa 2 secunde. Automobilul are un motor w16 care este cu 25% mai puternic decât cel al Veyron-ului. Potrivit spuselor celor de la Bugatti, viteza a trebuit redusă pentru ca automobilul să fie utilizabil pe şosea.

    Doar 500 de maşini Bugatti Chiron vor fi produse.

  • Bucureştiul, oraşul ideal pentru şefi

    Un manager de top român dintr-o multinaţională din Bucureşti are un salariu la jumătate faţă de unul din Geneva, cu 43% sub nivelul unuia din Londra, cu 37% mai puţin decât unul din Dublin şi cu doar 13% sub nivelul unui executiv de top din Varşovia, arată datele unei cercetări comparative realizate de firma de consultanţă în management Hay Group, care publică în fiecare an studii salariale cu date colectate din mediul privat.

    În mod paradoxal poate, acelaşi studiu arată că executivii seniori câştigă mai mult în Bucureşti decât în New York (cu 8% mai mult), Praga (cu 19%), Montreal (cu 18%) sau faţă de oraşele din Japonia (cu 9%). Datele prezentate în comparaţie vizează valoarea medie totală a pachetului de compensaţii şi beneficii şi nu includ informaţii legate de managerii expaţi, care au pachete salariale mult mai mari decât managerii locali din zonele analizate. Cum se explică aceste diferenţe?

    „Sunt puţini manageri buni în România, iar cei care sunt cu adevăraţi buni trebuie reţinuţi”, crede Andreea Voinea, directorul de resurse umane al BCR, cea mai mare bancă de pe plan local. În opinia ei, aşa-numitul pool de talente din România este relativ îngust la nivel de poziţii de top management, iar majoritatea candidaţilor buni sunt concentraţi în Bucureşti. De aceea, bătălia pe competenţele lor a făcut ca salariile să le crească într-un ritm mult mai accelerat prin comparaţie cu ce s-a întâmplat cu restul angajaţilor din companii.

    De aceeaşi părere este şi Mirela Marinescu, head of executive search în cadrul grupului APT, cu activităţi în domeniul recrutării şi închirierii de forţă de muncă temporară, care spune că România a ajuns să aibă şefi bine foarte bine plătiţi pentru că multă vreme angajatorii nu au găsit candidaţi bine pregătiţi care să ocupe poziţii de management.

    „Când au apărut multinaţionalele, majoritatea poziţiilor erau ocupate de expaţi şi, după ce şi-au încheiat mandatele, cel puţin o parte din pachetele lor salariale s-au transferat şi către managerii români care au rămas să îi înlocuiască. Deşi angajatorii nu au oferit şi nu oferă aceleaşi pachete românilor prin comparaţie cu cele ale expaţilor, au fost totuşi nevoiţi să le dea salarii mari şi managerilor locali, pentru a-i motiva şi pentru a-i reţine în companii”, menţionează Marinescu.

    Pachetele salariale ale managerilor de top din România diferă în funcţie de dimensiunea companiilor şi de industria în care activează, însă, în general, un manager de top câştigă, în medie, între 10.000 şi 15.000 de euro net pe lună, la care se adaugă bonusul anual şi aşa-numitele „long term incentive plan“ (plan de motivare pe termen lung), prin care aceştia primesc pachete de acţiuni în companie, la preţuri preferenţiale, potrivit informaţiilor din piaţă.

    La polul opus sunt însă pachetele salariale ale muncitorilor din România, care adesea primesc puţin peste salariul minim pe economie (adică circa 175 de euro net pe lună). De altfel, aceeaşi comparaţie făcută de consultanţii de la Hay Group în multinaţionale la nivelul poziţiilor de muncitori / personal operaţional arată o poziţionare complet diferită a angajaţilor din Bucureşti prin comparaţie cu cei care ocupă astfel de funcţii în alte ţări. De departe cea mai mare diferenţă este între costul salarial al unui muncitor din Bucureşti şi al unuia din Geneva, care câştigă de zece ori mai mult decât unul din România (deşi un şef din Capitală câştigă doar de două ori mai puţin decât unul din acelaşi oraş elveţian). În oraşele din Japonia sau din Olanda, dar şi în Londra, Dublin, Paris, Berlin sau New York angajaţii care fac parte din categoria personalului operaţional primesc salarii de 3 până la 5 ori mai mari decât în Bucureşti, deşi diferenţele dintre pachetele salariale ale şefilor din aceleaşi zone nu sunt atât de mari. ”Atunci când decid să investească într-o ţară, investitorii se uită de regulă la mai multe aspecte, cum ar fi costurile cu forţa de muncă pentru personalul operaţional, pentru că în această categorie intră o mare parte din personalul unei companii, dar şi la potenţialul de viitori angajaţi pe care i-ar putea avea în locul respectiv”, spune Mihaela Lupu, market leader productized services în cadrul Hay Group România.

  • Perspectivă de cercetător la Limassol, Toronto şi Geneva

    INEDIT, INTENS SI FOARTE INTERESANT“ îşi caracterizează Floriana Barabaş, strategic insights & dashboard manager, departamentul business decision support în cadrul producătorului de ţigarete JTI, parcursul profesional din ultimii zece ani, de la intrarea sa în prima ediţie a catalogului 100 Tineri Manageri de Top.  Povesteşte că nimic nu a fost planificat, a ales şansele care s-au ivit în diverse momente, cu curiozitate şi curaj. ”Şi mă bucur nespus că am făcut asta.“

    Îşi aminteşte că începuturile carierei sale au fost în 1997, când s-a angajat la JTI, care era la vremea aceea RJ Reynolds. Pe atunci, cunoştinţele sale manageriale se rezumau la un curs de un an absolvit în cadrul Facultăţii de Cibernetică a ASE. ”Formaţia managerială iniţială am dobândit-o «on the job» şi învăţând de la cei din jur„, spunea ea în 2005 pentru Business Magazin. În 2003, coordona cercetarea de piaţă a companiei pentru România, Turcia şi Orientul Mijlociu.

    Floriana Barabaş, care a fost responsabilă de cercetarea de piaţă pentru companie de la diferite niveluri ale organizaţiei (local, regional şi global) şi în diverse ţări, spune că momentele cheie ale carierei în acest interval au fost ”relocările, inclusiv întoarcerea acasă. Am continuat să fac acelaşi lucru, dar de la diverse niveluri ale organizaţiei – local, regional, iar mai apoi global – şi în diverse ţări„.

    În a doua jumătate a anului 2006, când a preluat funcţia de marketing intelligence manager, s-a mutat la Limassol (Cipru) şi s-a ocupat de cercetare pe pieţele din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord. Un an mai târziu, şi-a făcut din nou bagajele şi a traversat oceanul, lucrând de la Toronto pentru Canada, Statele Unite şi America Latină. ”Iar următoarea şansă s-a ivit în 2008, pentru o poziţie la sediul central de la Geneva, coordonare la nivel global.„

    În 2010 s-a întors în România, ca strategic insight manager, iar trei ani mai târziu a fost promovată ca strategic insights and dashboard manager. Acum coordonează cercetarea de piaţă pentru România, extinsă şi în ceea ce priveşte livrarea de informaţii necesare deciziilor în afaceri, explică ea. La întoarcerea în ţară, a avut ocazia să aleagă oamenii cu care lucrează. ”Procesul de recrutare a fost deschis pe durata unui an întreg, dar până la urmă am reuşit să găsesc oamenii potriviţi, o echipă mică, formată din trei oameni, colegi pe care mă pot bizui. Este foarte important ca analizele pe care le livrăm să fie corecte şi furnizate în timp util, astfel încât compania să poată acţiona în baza lor.

    Avem şansa să lucrăm într-o organizaţie care înţelege perfect cât de preţioasă este această sursă de avantaj concurenţial.„ Spune că antreprenoriatul a tentat-o în primii ani de după terminarea facultăţii, însă şi-a început rapid cariera în multinaţionale şi nu a mai simţit nevoia acestei aventuri. ”O organizaţie multinaţională creează confortul şi condiţiile de a profesa ceea ce-ţi place, departe de birocraţie şi grijile administrative inerente antreprenoriatului.

    Întrebată unde se vede peste încă zece ani, răspunde că dacă ”unde“ înseamnă un loc, atunci se vede în România. ”Am observat că n-am încotro! De oriunde am locuit sau oriunde am plecat în vacanţe, am revenit acasă, întotdeauna cu mare bucurie. Chiar dacă sunt lucruri pe care le-aş dori foarte mult să fie altfel în ţara mea şi, câteodată, simt neputinţă, furie sau amărăciune… Aici, în ţară, am sufletul, familia, prietenii. Profesional, aş face şi peste zece ani «variaţiuni pe aceeaşi temă». Poate că m-aş orienta eventual spre business & competitive intelligence.

  • Povestea lui Hans Wilsdorf, fondatorul Rolex

    La 12 ani a rămas orfan, iar unchii materni au devenit tutorii celor trei fraţi. Ei au decis că ar fi mai bine să lichideze afacerea de producţie a berii prosperă a familiei, care aparţinuse iniţial bunicului şi ulterior tatălui său. I-au înscris pe copii la o şcoală cu internat cu reputaţie bună, unde, potrivit autobiografiei lui Wilsdorf, ”a primit educaţia necesară pentru a-şi croi singur drumul în lume„.

    În pofida faptului că mama lui Hans Wilsdorf era descendentă a renumitei familii de berari Maisel, el nu era interesat de această industrie. A manifestat în schimb un interes crescut pentru matematică şi limbi străine, iar aceste înclinaţii l-au determinat să îşi dorească o carieră prin care să călătorească mult. S-a angajat mai întâi ca ucenic în cadrul unui comerciant de perle din Geneva, ce avea o echipă de vânzări răspândită în toată lumea.

    În 1900, s-a mutat în oraşul elveţian La Chaux-de-Fonds, unde a început să lucreze ca traducător în limba engleză şi funcţionar pentru Cuno Karten, care la vremea respectivă era un concern important concentrat pe exporturi de ceasuri de buzunar şi unde a dezvoltat o dorinţă de a crea ceasul perfect. Trei ani mai târziu s-a mutat în Londra, unde s-a angajat la un producător de ceasuri. Wilsdorf scrie în autobiografia lui că l-a uimit să găsească la angajatorii lui competenţe comerciale foarte dezvoltate, dar şi o lipsă mare de cunoştinţe de specialitate în domeniul orologeriei. A fost motivat astfel ca în 1905, la 24 de ani, să pună bazele propriei afaceri.

    A creat firma Wilsdorf & Davis, cu sediul central în Londra, cooptându-l şi pe Alfred Davis, fratele soţiei sale, în aceasta. Au început să importe ceasuri şi au făcut un parteneriat cu producătorul de ceasuri de mână Herman Aegler. În 1908, Wilsdorf a înregistrat numele Rolex ca marcă înregistrată a Wilsdorf & Davis Ltd., alegând acest nume fiindcă era uşor de pronunţat în orice limbă. În 1914, când Wilsdorf avea 33 de ani, Primul Război Mondial a izbucnit, cetăţenii englezi au dezvoltat o ură faţă de germani, iar taxele au crescut, motiv pentru care a mutat sediul central al companiei în Geneva.

    În 1915, a schimbat oficial şi numele companiei ca răspuns la conflictul dintre englezi şi germani, iar patru ani mai târziu a mutat compania cu totul în Geneva. Popularitatea ceasurilor Rolex a crescut datorită piloţilor Forţelor Aeriene Regale care le cumpărau până la izbucnirea celui de Al Doilea Război Mondial. În momentul când au fost capturaţi şi duşi în taberele de prizonieri, ceasurile lor au fost confiscate. Când a auzit de acest lucru, Wilsdorf s-a oferit să înlocuiască toate ceasurile confiscate şi să nu ceară plata lor până la încheierea războiului. În 1946, Wilsdorf a fondat şi Tudor, o subsidiară a Rolex ce comercializează ceasuri mai ieftine.

    Preţurile ceasurilor Rolex variază în funcţie de model şi de materialele folosite; ele sunt între 650 şi 75.000 de dolari, iar, pentru ceasurile Tudor, între 250 şi 9.000 de dolari, potrivit cărţii ”Ceasuri de mână vintage„ a autorului Reyne Haines. După moartea soţiei sale, în 1944, Wilsdorf a pus bazele Fundaţiei Hans Wilsdorf, căreia i-a donat toate acţiunile sale din Rolex, astfel încât o parte din profitul companiei să fie mereu direcţionat către fapte caritabile.

  • Povestea lui Hans Wilsdorf, fondatorul Rolex

    La 12 ani a rămas orfan, iar unchii materni au devenit tutorii celor trei fraţi. Ei au decis că ar fi mai bine să lichideze afacerea de producţie a berii prosperă a familiei, care aparţinuse iniţial bunicului şi ulterior tatălui său. I-au înscris pe copii la o şcoală cu internat cu reputaţie bună, unde, potrivit autobiografiei lui Wilsdorf, ”a primit educaţia necesară pentru a-şi croi singur drumul în lume„.

    În pofida faptului că mama lui Hans Wilsdorf era descendentă a renumitei familii de berari Maisel, el nu era interesat de această industrie. A manifestat în schimb un interes crescut pentru matematică şi limbi străine, iar aceste înclinaţii l-au determinat să îşi dorească o carieră prin care să călătorească mult. S-a angajat mai întâi ca ucenic în cadrul unui comerciant de perle din Geneva, ce avea o echipă de vânzări răspândită în toată lumea.

    În 1900, s-a mutat în oraşul elveţian La Chaux-de-Fonds, unde a început să lucreze ca traducător în limba engleză şi funcţionar pentru Cuno Karten, care la vremea respectivă era un concern important concentrat pe exporturi de ceasuri de buzunar şi unde a dezvoltat o dorinţă de a crea ceasul perfect. Trei ani mai târziu s-a mutat în Londra, unde s-a angajat la un producător de ceasuri. Wilsdorf scrie în autobiografia lui că l-a uimit să găsească la angajatorii lui competenţe comerciale foarte dezvoltate, dar şi o lipsă mare de cunoştinţe de specialitate în domeniul orologeriei. A fost motivat astfel ca în 1905, la 24 de ani, să pună bazele propriei afaceri.

    A creat firma Wilsdorf & Davis, cu sediul central în Londra, cooptându-l şi pe Alfred Davis, fratele soţiei sale, în aceasta. Au început să importe ceasuri şi au făcut un parteneriat cu producătorul de ceasuri de mână Herman Aegler. În 1908, Wilsdorf a înregistrat numele Rolex ca marcă înregistrată a Wilsdorf & Davis Ltd., alegând acest nume fiindcă era uşor de pronunţat în orice limbă. În 1914, când Wilsdorf avea 33 de ani, Primul Război Mondial a izbucnit, cetăţenii englezi au dezvoltat o ură faţă de germani, iar taxele au crescut, motiv pentru care a mutat sediul central al companiei în Geneva.

    În 1915, a schimbat oficial şi numele companiei ca răspuns la conflictul dintre englezi şi germani, iar patru ani mai târziu a mutat compania cu totul în Geneva. Popularitatea ceasurilor Rolex a crescut datorită piloţilor Forţelor Aeriene Regale care le cumpărau până la izbucnirea celui de Al Doilea Război Mondial. În momentul când au fost capturaţi şi duşi în taberele de prizonieri, ceasurile lor au fost confiscate. Când a auzit de acest lucru, Wilsdorf s-a oferit să înlocuiască toate ceasurile confiscate şi să nu ceară plata lor până la încheierea războiului. În 1946, Wilsdorf a fondat şi Tudor, o subsidiară a Rolex ce comercializează ceasuri mai ieftine.

    Preţurile ceasurilor Rolex variază în funcţie de model şi de materialele folosite; ele sunt între 650 şi 75.000 de dolari, iar, pentru ceasurile Tudor, între 250 şi 9.000 de dolari, potrivit cărţii ”Ceasuri de mână vintage„ a autorului Reyne Haines. După moartea soţiei sale, în 1944, Wilsdorf a pus bazele Fundaţiei Hans Wilsdorf, căreia i-a donat toate acţiunile sale din Rolex, astfel încât o parte din profitul companiei să fie mereu direcţionat către fapte caritabile.

  • Un român a rezolvat o problemă pe care au toţi şoferii. A obţinut medalia de aur cu felicitările juriului la Geneva

    Românul Corneliu Birtok-Băneasă este laureat internaţional pentru invenţiile care l-au poziţionat în topul celor mai recunoscuţi cercetători în industria auto. Birtok a fost premiat la sfârşitul lunii aprilie, cu medalie de aur la Salonul Internaţional de Invenţii de la Geneva, pentru ”Good Fill”- un dispozitiv cu ajutorul căruia şoferii îşi pot alimenta autovehiculele cu lichid de parbriz şi care ar putea fi montat în benzinării sau parcări de pe autostradă.

    “«Good Fill» este un dispozitiv cu ajutorul căruia se poate alimenta lichid de parbriz pentru orice tip de autovehicule şi care poate fi amplasat în benzinării, service-uri auto sau în parcările de pe autostradă, astfel ca şoferii să poată alimenta cu carburant în paralel. Juriul a apreciat că unul dintre principalele beneficii ale invenţiei este eliminarea clasicelor bidoane din plastic în care era stocat agentul de curăţare şi pe care nu toţi şoferii le reciclează. De asemenea, alimentarea este precisă şi se elimină astfel inconvenientul că mulţi dintre şoferi reuşesc să toarne un sfert din lichid pe lângă recipientul autovehicului”, a declarat Corneliu Birtok Băneasă.

    Birtok-Băneasă este recunoscut la nivel mondial şi pentru crearea şi omologarea prototipului filtrului de aer supraaspirant inversat, care are performanţa de a reduce consumul de carburant cu până la 15%.

    Născut la Deva, inventatorul Corneliu Birtok-Băneasa şi-a descoperit atracţia pentru automobile şi mecanica auto din copilărie, cu ocazia participării la cursuri de aeromodele şi la curse de karting. A găsit mereu o plăcere în repararea şi îmbunătăţirea bicicletelor prietenilor săi, iar mai târziu a maşinii tatălui, fiind condus tot timpul de dorinţa de perfecţionare şi dobândind prin muncă asiduă o înţelegere tot mai mare a sistemelor de motorizare.  

    Pe parcursul carierei sale, inventatorul a avut parte de momente care l-au stimulat să continue cercetarea şi testarea produselor dezvoltate, convins fiind de impactul benefic al proiectelor sale. Un prim astfel de moment a fost crearea primului filtru supra-aspirant, în anul 2000. Al doilea moment semnificativ a fost participarea la primul salon de inventică pentru tineret, în anul 2007. Corneliu Birtok-Băneasă spune că participarea la diverse simpozioane ştiinţifice şi saloane de inventică naţionale şi internaţionale i-a adus recunoaştere şi l-a încurajat să performeze şi să aducă noi contribuţii lumii auto.

    Punctul culminant în cariera excepţională a inginerului român a fost obţinerea premiului pentru cel mai bun inventator al salonului de la Moscova, în anul 2010. Invenţia sa, filtrul de aer supra-aspirant, vine ca un răspuns la nevoile societăţii contemporane şi tratează o problemă tehnică şi economică. Pe lângă reducerea costurilor directe de combustibil, filtrele de aer supra-aspirante sunt prietenoase cu mediul înconjurător. La fiecare 100 km parcurşi, datorită reducerii consumului, aerul este mai curat cu 2-5 kg de emisii de dioxid de carbon şi alte gaze nocive, un lucru vital, care adaugă valoare socială invenţiei tehnice a inginerului hunedorean.

    Corneliu Birtok-Băneasă se bucură de recunoaştere internaţională prin participarea la saloanele de inventică din întreaga lume, printre care Inventika, Proinvent, Bruxelles, Geneva, Moscova, Zagreb şi Kuweit, în cadrul cărora a obţinut numeroase premii şi medalii: 14 medalii de aur, trei de argint şi două medalii de bronz. Corneliu Birtok-Băneasă, care se ghidează după motto-ul “Fiţi încăpăţânaţi şi urmaţi-vă visul!”,  susţine că locul unde a cunoscut un nivel înalt de excelenţă este Salonul de la Geneva, “un salon cu tradiţie”. De asemenea, el este un mare susţinător al românilor, despre care declară că „au descoperit o stare de excelenţă continuă, de-a lungul timpului, în domenii precum sport, informatică, matematică şi multe altele”.

  • Marii orologieri şi bijutieri internaţionali au anunţat colecţiile de primăvară

    Promisiuni elveţiene

    După un deceniu, brandul elveţian Baume & Mercier a lansat anul acesta o nouă colecţie de ceasuri pentru femei. ”Promesse„ este cea mai nouă linie a orologierului elveţian, inspirată de o colecţie neconvenţională pentru femei lansată în 1970. Colecţia prezentată la Salonul de la Geneva este formată din 14 piese în două mărimi, cu diametrul de 30 mm şi de 34 mm. Mecanismul este fie quartz, fie automat, iar mişcarea pieselor poate fi observată printr-o carcasă transparentă. Orele 12, 3, 6 şi 9 sunt marcate cu cifre romane, iar restul cu diamante. Atât diamantele, cât şi sideful sau aurul roşu sunt folosite pentru a evidenţia bezelul. Curelele pot fi din oţel inoxidabil, dintr-o combinaţie de oţel inoxidabil şi aur roşu placat, satin alb sau piele neagră de aligator.

    Cupole preţioase

    Strălucirea unui diamant se observă în modul cum capturează şi reflectă lumina. Tăietura – prin modul în care maximizează strălucirea – este unul dintre cei patru factori ai calităţii diamantelor, alături de carate, claritate şi culoare. Cele trei diamante în jurul cărora sunt construite bijuteriile din colecţia Happy Diamonds a Chopard împlinesc toate aceste criterii. Li se alătură aurul alb şi domul din cristal, care transformă cascadele de lumină în accesorii.

    Omagiu adus Renaşterii Italiene

    Radiomir Firenze 3 Days Acciaio a fost creat ca un tribut adus Florenţei, oraşul de origine al brandului Panerai, dar şi al Renaşterii italiene. Piesa este gravată manual de câţiva meşteşugari italieni. Designul este inspirat de iconografia Florenţei, iar gravurile care îmbogăţesc carcasa sunt similare cu inserţiile aflate pe faţadele bisericilor florentine. Câteva detalii, precum crinul florentin, emblema Florenţei, ies în evidenţă. Piesa şi-a păstrat totuşi conceptul de ceas creat  pentru folosirea sub apă, noul Radiomir Firenze rezistând până la o adâncime de 100 de metri.

  • Dacia va prezenta un model aniversar la salonul auto de la Geneva, pentru a celebra 10 ani de la relansare

    Renault nu a dat detalii în privinţa modelului aniversar, dar a menţionat că acesta va fi produs în ediţie limitată.

    Prezentarea oficială a ediţiei aniversare va avea loc pe 3 martie la standul Dacia de la Geneva, în cadrul unui eveniment rezervat presei. Accesul publicului la cea de a 85-a ediţie a Salonului Auto de la Geneva va fi permis între 5 şi 15 martie.

    Pe lângă modelul aniversar Dacia, Renault va prezenta, în premieră mondială, SUV-ul Kadjar, primul model de crossover din segmentul C, un nou motor pentru modelul Zoe, precum şi noua versiune Espace.

    În iunie 2014, Dacia a lansat în România o ediţie limitată a modelului Logan, sub numele “Logan 10 Ani”, pentru a celebra 10 ani de la lansarea celui mai bine vândut model pe piaţa locală.

    Seria limitată Logan 10 Ani, dezvoltată pe baza nivelului de echipare Laureate, este disponibilă atât în versiunea pe benzină, cât şi pe motorină, şi are un preţ de pornire de 9.400 euro, TVA inclus.

    Dacia produce, la fabrica din Mioveni, modelele Logan, Logan MCV, Sandero, Sandero Stepway, Duster şi Renault Symbol. În Maroc sunt produse modelele Sandero, Sandero Stepway, Dacia Dokker şi Lodgy.

    Vânzările Dacia au crescut cu 19% anul trecut, la 511.000 de autovehicule, principala piaţă fiind în continuare Franţa, cu aproape 105.900 unităţi, în timp ce în România livrările au avansat tot cu 19%, la 29.625 de unităţi, echivalentul unei cote de piaţă de 31,2%, potrivit companiei.

    Cel mai vândut model a fost Sandero, cu 169.000 de unităţi, din care 80% în Europa Occidentală, iar din acesta vânzările de Sandero Stepway au o pondere de peste 50%.

    Pe locul 2 ca vânzări se află Duster, cu 160.318 unităţi vândute, lideri fiind pieţele din România, Franţa şi Spania. Dacia a vândut, de asemenea, 100.000 de modele Logan, cel mai multe în România, dar şi alte ţări din Europa de Est.

     

  • Povestea lui Tim Berners-Lee, inventatorul internetului

    La acea vreme, Berners-Lee era un inginer sofwtare în cadrul CERN, laboratorul de fizică de lângă Geneva. Cercetătorii din lumea întreagă erau nerăbdători să împărtăşească date şi rezultatele analizelor între ei, dar era extrem de dificil să facă asta. Berners-Lee a înţeles această problemă şi a văzut potenţialul neexploatat al milioanelor de calculatoare ce pot fi conectate între ele.

    Tim Berrners-Lee a trimis documentaţia pentru ceea ce avea să devină world wide web, la sfârşitul anului 1989, către managementul CERN. Această propunere specifica o serie de tehnologii care ar fi făcut noul sistem accesibil şi util întregii lumi. Propunerea sa nu a fost însă imediat acceptată; în octombrie 1990, el notase deja principalele trei aspecte fundamentale care reprezintă şi astăzi fundaţia world wide web-ului.

    Berners-Lee a scris de asemenea primul editor web şi browser (“WorldWide Web”) şi primul server (“httpd”). Până la sfârşitul anului 1990, prima pagina web era funcţională. De-a lungul anului 1991, oameni din afara CERN s-au alăturat comunităţii web. Un moment extrem de important în evoluţia sa a venit în aprilie 1993, când CERN a anunţat că tehnologia va fi disponibilă, gratuit, pentru oricine vrea să o folosească.

    “Indiferent de calculatorul sau device-ul de pe care accesezi o informaţie, ea ar trebui să fie întotdeauna aceeaşi”, spunea Tim Berners-Lee. “Fiecare persoană influenţează lumea, mai mult sau mai puţin, atunci când intră pe web”.

    De atunci, world wide web a schimbat lumea. A devenit cel mai important mediu de comunicare cunoscut vreodată. Chiar dacă, în mod curent, doar 25% din populaţia lumii foloseste web-ul, acesta a schimbat modul în care învăţăm, cumpărăm, ne informăm, împărţim, colaborăm şi adresăm probleme variind de la ceea ce putem găti până la metode de a trata bolile.

    Tim Berners-Lee şi alţii au înţeles că pentru ca web-ul să îşi atingă adevăratul potenţial, tehnologiile ce stau la bază trebuie să devină standarde globale, implementate în acelaşi fel peste tot în lume. Prin urmare, în 1994 aceştia au fondat Consorţiul World Wide Web (W3C), ca un loc în care cei interesaţi să poata dezvolta specificaţii pentru a asigura funcţionalitatea corectă a web-ului şi să poată verifica, în mod constant, că reţeaua evoluează într-o manieră responsabilă.

    Astăzi, creatorul web consideră că mai este drum lung până se va atinge adevăratul potenţial al comunicărilor globale. “Web-ul, aşa cum l-am visat eu, nu este ceea ce avem acum la dispoziţie. Viitorul său e mult mai mare decât trecutul”, spune Berners-Lee.