BusinessMagazin

Tag: gadget

  • Gadget Review: boxe cu stil – VIDEOREVIEW

    Razer Nommo Chroma sunt o pereche de boxe 2.0 ce m-au impresionat de la început prin designul cool. Boxele au forme rotunjite şi arată ca două pistoale uriaşe. Ies, pur şi simplu, în evidenţă în lumea boxelor dreptunghiulare şi pătrăţoase. Mai mult, bazele circulare ale boxelor au o bandă de leduri (de aici şi numele de Chroma) ce redau 16,8 milioane de culori.

    Boxele se leagă între ele cu un fir, apoi boxa dreptă se conectează la curent şi la calculator (fie prin USB, necesar pentru iluminat, fie printr-un jack audio de 3,5 mm). Iluminatul este unul puternic şi adaugă un aer jucăuş boxelor, iar dacă nu-ţi place sau consideri lumina deranjantă, iluminatul se poate întrerupe.

    De asemenea, pe boxa din dreapta se află două butoane, unul pentru volum şi unul pentru bas. Boxele au difuzoare din fibră de sticlă de 3 inchi şi o frecvenţă de răspuns între 50 Hz şi 20.000 Hz. Compania susţine că încorporând fibră de sticlă, difuzoarele emit sunete de frecvenţă înaltă la o calitate mai bună. De asemenea, ascunse în spatele boxelor sunt porturi de bas menite să livreze un sunet mai plin, amplificând sunetele joase, de pildă o împuşcătură dintr-un joc video sau film sau basul dintr-o melodie EDM.

    Razer Nommo Chroma se instalează uşor şi funcţionează imediat. Pentru un plus de personalizare este nevoie de instalarea aplicaţiei Razer Synapse, cu ajutorul căreia poţi seta culoarea preferată pentru LED-uri (dacă vrei să se schimbe sau nu, cât de repede sau intensitatea acesteia). De asemenea, tot de aici se poate schimba volumul, dar se pot şi alege setări de sunet prestabilite (Default, Game, Music, Movie).

    Imediat cum am schimbat boxele de la calculatorul meu, ce-i drept unele ieftine, cu cele Razer am sesizat plusul de calitate pe care-l aduc acestea. Am început cu muzica şi am trecut prin lista de melodii, creată special pentru testele audio, şi am observat un sunet plin ce nu era distorsionat nici la volum maxim. Apropo de volum, boxele sunt foarte zgomotoase pentru mărimea lor şi excelente pentru o cameră de bloc. |n perioada de testare, atât la jocuri video, cât şi la consum media, am păstrat volumul undeva la 30%. Cum boxele au fost create special cu jocurile video în minte, sunetele joase sunt predominante în paleta de sunete oferite de Razer Nommo Chroma. Astfel, iubitorii de bas vor regăsi ceea ce caută în aceste boxe.

    Asta nu înseamnă că sunetele de mijloc şi înaltele nu se aud bine. Am încercat atât muzică clasică, cât şi melodii cu accent pe voce (Sam Smith – Writing’s On The Wall sau Adele – Someone Like You) şi sunetul este unul clar, iar vocile bine separate de instrumente. Apoi am trecut la rock şi la hituri precum Back in Black de la AC/DC sau Whole Lotta Love de la Led Zeppelin, unde înaltele trebuie să se audă foarte bine şi să nu fie înăbuşite de bas; asta s-a întâmplat şi în cazul de faţă. Am continuat cu un film şi câteva episoade din mai multe seriale şi am rămas în continuare impresionat de calitatea sunetului emis de aceste boxe. Vocile personajelor sunt clare şi pline, iar basul ce însoţeşte scenele de acţiune face filmul să prindă viaţă.

    Aşadar, calitatea audio a boxelor de această mărime este mai mult decât satisfăcătoare şi am fost mulţumit. Asta până când am început să aleg din diferite setări de care vorbeam mai devreme (Game, Music, Movie).

    Setările modifică profilul sunetului: Game şi Movie pun accent pe sunetele joase, în timp ce Music pune în evidenţă înaltele, iar Default este un mix între toate aceste setări. Sunetul pe Default este unul bun, iar Music este potrivit pentru muzică, dar am rămas dezamăgit de profilul Game şi puţin şi cel de Movie. Profilul Game nu l-am găsit potrivit pentru niciunul dintre jocurile testate de mine (Kingdom Come: Deliverance, The Division, Need for Speed Payback). Sunetul în acest mod căpăta un ecou neplăcut, astfel încât o împuşcătură cu o mitralieră suna ca şi cum aş fi tras dintr-un butoi, nu pe o stradă pustie. |n plus, sunetele joase sunt atât de accentuate, încât acoperă vocile personajelor. În cazul setării Movie se întâmplă acelaşi lucru, dar nu este chiar atât de grav. Din fericire, aceste moduri sunt opţionale şi poţi rămâne liniştit pe modul Default şi trece pe modul Music pentru audiţiile muzicale.

    Este clar că Razer, prin Nommo Chroma, are un public ţintă format din iubitorii de jocuri video care vor să-şi creeze un setup special acasă (acopaniind tastatura iluminată şi mausul iluminat) şi să aibă parte de un sunet bun. Cei care apreciază designul boxelor şi vor un sunet la fel de bun (caracteristicile tehnice sunt aceleaşi), dar nu vor luminile, atunci pot alege Razer Nommo.

  • Gadget Review: boxe cu stil – VIDEOREVIEW

    Razer Nommo Chroma sunt o pereche de boxe 2.0 ce m-au impresionat de la început prin designul cool. Boxele au forme rotunjite şi arată ca două pistoale uriaşe. Ies, pur şi simplu, în evidenţă în lumea boxelor dreptunghiulare şi pătrăţoase. Mai mult, bazele circulare ale boxelor au o bandă de leduri (de aici şi numele de Chroma) ce redau 16,8 milioane de culori.

    Boxele se leagă între ele cu un fir, apoi boxa dreptă se conectează la curent şi la calculator (fie prin USB, necesar pentru iluminat, fie printr-un jack audio de 3,5 mm). Iluminatul este unul puternic şi adaugă un aer jucăuş boxelor, iar dacă nu-ţi place sau consideri lumina deranjantă, iluminatul se poate întrerupe.

    De asemenea, pe boxa din dreapta se află două butoane, unul pentru volum şi unul pentru bas. Boxele au difuzoare din fibră de sticlă de 3 inchi şi o frecvenţă de răspuns între 50 Hz şi 20.000 Hz. Compania susţine că încorporând fibră de sticlă, difuzoarele emit sunete de frecvenţă înaltă la o calitate mai bună. De asemenea, ascunse în spatele boxelor sunt porturi de bas menite să livreze un sunet mai plin, amplificând sunetele joase, de pildă o împuşcătură dintr-un joc video sau film sau basul dintr-o melodie EDM.

    Razer Nommo Chroma se instalează uşor şi funcţionează imediat. Pentru un plus de personalizare este nevoie de instalarea aplicaţiei Razer Synapse, cu ajutorul căreia poţi seta culoarea preferată pentru LED-uri (dacă vrei să se schimbe sau nu, cât de repede sau intensitatea acesteia). De asemenea, tot de aici se poate schimba volumul, dar se pot şi alege setări de sunet prestabilite (Default, Game, Music, Movie).

    Imediat cum am schimbat boxele de la calculatorul meu, ce-i drept unele ieftine, cu cele Razer am sesizat plusul de calitate pe care-l aduc acestea. Am început cu muzica şi am trecut prin lista de melodii, creată special pentru testele audio, şi am observat un sunet plin ce nu era distorsionat nici la volum maxim. Apropo de volum, boxele sunt foarte zgomotoase pentru mărimea lor şi excelente pentru o cameră de bloc. |n perioada de testare, atât la jocuri video, cât şi la consum media, am păstrat volumul undeva la 30%. Cum boxele au fost create special cu jocurile video în minte, sunetele joase sunt predominante în paleta de sunete oferite de Razer Nommo Chroma. Astfel, iubitorii de bas vor regăsi ceea ce caută în aceste boxe.

    Asta nu înseamnă că sunetele de mijloc şi înaltele nu se aud bine. Am încercat atât muzică clasică, cât şi melodii cu accent pe voce (Sam Smith – Writing’s On The Wall sau Adele – Someone Like You) şi sunetul este unul clar, iar vocile bine separate de instrumente. Apoi am trecut la rock şi la hituri precum Back in Black de la AC/DC sau Whole Lotta Love de la Led Zeppelin, unde înaltele trebuie să se audă foarte bine şi să nu fie înăbuşite de bas; asta s-a întâmplat şi în cazul de faţă. Am continuat cu un film şi câteva episoade din mai multe seriale şi am rămas în continuare impresionat de calitatea sunetului emis de aceste boxe. Vocile personajelor sunt clare şi pline, iar basul ce însoţeşte scenele de acţiune face filmul să prindă viaţă.

    Aşadar, calitatea audio a boxelor de această mărime este mai mult decât satisfăcătoare şi am fost mulţumit. Asta până când am început să aleg din diferite setări de care vorbeam mai devreme (Game, Music, Movie).

    Setările modifică profilul sunetului: Game şi Movie pun accent pe sunetele joase, în timp ce Music pune în evidenţă înaltele, iar Default este un mix între toate aceste setări. Sunetul pe Default este unul bun, iar Music este potrivit pentru muzică, dar am rămas dezamăgit de profilul Game şi puţin şi cel de Movie. Profilul Game nu l-am găsit potrivit pentru niciunul dintre jocurile testate de mine (Kingdom Come: Deliverance, The Division, Need for Speed Payback). Sunetul în acest mod căpăta un ecou neplăcut, astfel încât o împuşcătură cu o mitralieră suna ca şi cum aş fi tras dintr-un butoi, nu pe o stradă pustie. |n plus, sunetele joase sunt atât de accentuate, încât acoperă vocile personajelor. În cazul setării Movie se întâmplă acelaşi lucru, dar nu este chiar atât de grav. Din fericire, aceste moduri sunt opţionale şi poţi rămâne liniştit pe modul Default şi trece pe modul Music pentru audiţiile muzicale.

    Este clar că Razer, prin Nommo Chroma, are un public ţintă format din iubitorii de jocuri video care vor să-şi creeze un setup special acasă (acopaniind tastatura iluminată şi mausul iluminat) şi să aibă parte de un sunet bun. Cei care apreciază designul boxelor şi vor un sunet la fel de bun (caracteristicile tehnice sunt aceleaşi), dar nu vor luminile, atunci pot alege Razer Nommo.

  • Gadget Review: noul rege al telefoanelor mobile – VIDEOREVIEW

    + DESIGN ŞI CONSTRUCŢIE

    + ECRANUL SUPERB

    + PERFORMANT

    + CAMERA FOTO

    -BIXBY MAI ARE DE INVĂŢAT

    – AUTONOMIA BATERIEI PUTEA FI MAI BUNĂ

    Noile telefoane Samsung S9 şi S9 Plus arată aproape identic cu modelul anterior, S8, ceea ce nu este un lucru rău. S8 a fost unul dintre cele mai frumoase telefoane lansate anul trecut, iar coreenii nu aveau motive să umble la aspectul telefonului. Singurul inconvenient la capitolul design la Samsung S8 a fost decizia de a amplasa senzorul de amprentă lângă cameră, nu sub, ceea ce făcea accesarea acestuia dificilă. Fanii şi criticii au fost vocali şi compania a rezolvat problema.

    De fapt, Samsung se pare că a ţinut cont de părerile criticilor adresând câteva dintre problemele semnalate. În recenzia de anul trecut la Samsung S8 am semnalat amplasarea ciudată a senzorului, puterea scăzută a difuzorului şi autonomia mediocră a bateriei. La S9, primele două au fost rezolvate prin modificarea poziţiei senzorului, implementarea unui difuzor mai puternic, care pe deasupra vine şi cu tehnologia Dolby Atmos, dar în privinţa autonomiei bateriei nu s-au făcut mari progrese.

    După cum spuneam, Samsung S9 păstrează linia de design impusă de S8, cu faţa şi spatele de sticlă pe un cadru de aluminiu şi cu marginile rotunjite. Telefonul arată foarte bine şi mă bucur că Samsung a decis să continue ce a început anul trecut.

    Tot la capitolul lucruri arătoase care au rămas la fel se încadrează şi display-ul OLED, extrem de frumos cu o rezoluţie de 1440 x 2960 pixeli, cu o densitate de pixeli de 570 ppi în cazul S9 şi 529 ppi în cazul S9Plus. La fel ca şi la versiunea anterioară, este o plăcere să te uiţi la ecranul acesta, să vezi filme şi să-l foloseşti în fiecare zi.

    De asemenea, telefoanele vin echipate cu difuzoare stereo produse de AKG ce vor suporta sunet surround Dolby Atmos. Asta înseamnă un volum mai mare al difuzoarelor, mai ales odată cu activarea funcţiei Atmos, ceea ce va face o experienţă mai plăcută din vizionarea filmelor pe telefon. De menţionat că telefonul nu vine cu rezoluţia de mai sus setată din fabrică, ci cu una de 1080 x 2220 pixeli. Diferenţele dintre cele două nu sunt vizibile cu ochiul liber, cel puţin eu nu am observat, iar asta nu face ca ecranul să fie mai urât sau ca imaginile sau culorile să nu fie la fel de frumos redate, ci se traduce într-o viaţă prelungită a bateriei.

    Am avut în teste modelul S9 Plus care vine cu o baterie de 3500 mAh care asigură o zi de lucru, plecând de la 100% dimineaţa la 8 şi ajungând la 33% seara la 8, cu ecranul la rezoluţia maximă. În cele zece ore am fotografiat, am navigat, am publicat poze pe reţelele de socializare şi am vorbit de câteva ori la telefon. A doua zi am trecut la rezoluţia 1080 x 2220 pixeli şi telefonul a ţinut ceva mai bine, rămânând cu câteva procente în plus şi pentru a doua zi. Încărcarea telefonului se poate face cu fir sau fără – cea cu fir este la fel de rapidă ca în trecut, iar noutatea este că telefonul suportă fast wireless charging, ceea ce este o veste cât se poate de bună – deoarece pe cât de util este modul de încărcare wireless, pe atât este de lent.
    Si acum să trecem la capitolul care probabil vă interesează pe toţi – camera foto. Noile telefoane Samsung au integrate o nouă lentilă cu diafragmă duală, care ar trebui să ofere fotografii mai bune în situaţii mai puţin bine iluminate, Super Slow-motion la 960 de cadre pe secundă şi AR Emoji personalizate.

    Samsung S9 Plus este dotat cu un sistem dual de cameră cu diafragma duală. Similar cu modul în care pupila se dilată şi se contractă, diafragma duală Samsung  (1.5 – 2.4) captează în mod automat mai multă lumină când este întunecat şi mai puţină lumină când mediul este prea luminos.

    Nu este nicio surpriză faptul că S9 Plus produce imagini excelente în timpul zilei: culorile sunt aprinse, expunerea corect făcută şi reuşeşte să păstreze destul de multe detalii fără mult zgomot în imagine. De asemenea, peisajele sunt contrastante şi imaginile au o gamă dinamică mare, păstrând multe detalii atât în zonele luminoase, cât şi în zonele întunecate. Surpriza vine din faptul că se descurcă foarte bine atunci când iluminarea nu este foarte bună, telefonul reuşind să realizeze imagini cu un echilibru bun între zgomot şi detalii. Astfel, imaginile sunt curate, dar fără a pierde din detalii, datorându-se în special deschiderii diafragmei până la f/1.5. Telefonul ar trebui să detecteze când are nevoie de mai multă lumină şi să treacă singur de la f/2.4 la f/1.5. S9 Plus face o treabă bună, iar imaginile sunt mai luminoase, dar nu fără un compromis: spre margini imaginea pierde din detalii.

    Pentru că S9 Plus vine echipat cu două camere (una cu un zoom optic de 2x), exact ca Samsung Note 8, zoom-ul este destul de rapid şi funcţionează bine: imaginile sunt contrastate, au detalii bune. De asemenea, acest sistem de cameră duală îi permite telefonului să realizeze fotografii ce le imită pe cele realizate cu un DSLR, prin acel background frumos înceţoşat. S9 Plus reuşeşte să dea un blur bun background-ului şi face o tranziţie bună între subiect şi peisaj, de cele mai multe ori. Pentru că mai ratează din când în când şi dă cu bidineaua de blur prea mult.

    Şi pe partea de filmare Samsung S9 Plus se descurcă bine, iar telefonul poate filma chiar şi 4K la 60 de cadre pe secundă. Culorile redate în modul video sunt vii, expunerea este bună şi telefonul reacţionează bine atunci când condiţiile de iluminare se schimbă (de ex. aprinzi şi stingi lumina), iar focalizarea automată funcţionează bine. Ca şi în cazul fotografiilor, şi pe partea de video software-ul reduce bine zgomotul de fundal fără a elimina prea mult din detalii.

    Tot prin aceste noi telefoane, Samsung permite utilizatorilor să creeze un emoji care arată, sună şi acţionează exact ca ei, susţin reprezentanţii companiei. Realitatea arată puţin altfel – avatarele nu sunt copii fidele, iar eu unul nu m-am recunoscut în avatarul meu. Totuşi, merită lăudat faptul că avatarul preia detalii precum părul facial şi, în cazul meu, chiar tăietura din bărbie. AR Emoji foloseşte un algoritm de învăţare a datelor, care analizează o imagine 2D a utilizatorului şi preia peste 100 de caracteristici faciale pentru a crea un model 3D care să reflecte şi să imite expresii precum clipitul şi mişcări ale capului, însă nu la un nivel foarte avansat. De exemplu, avatarele realizate de Apple pentru iPhone X mi s-au părut mai expresive şi parcă imitau mai bine mimica feţei, pe când S9 câteodată le nimereşte şi câteodată nu. Oricum ar fi, atât animoji (iPhone X) cât şi AR Emoji (Samsung S9) mi se par inutile, reprezentând doar o atracţie pe moment. Dar poate am îmbătrânit eu şi încă îmi mai place să mă exprim în scris, nu prin emoji.

    Samsung susţine că Bixby, asistentul din telefon, utilizează realitatea augmentată şi tehnologii de învăţare pentru a oferi informaţii utile despre împrejurimile în care se află utilizatorii. Bixby generează instant informaţii direct deasupra imaginii spre care este îndreptată camera, detectând şi recunoscând obiectul în timp real. E adevărat şi nu prea; eu am încercat mai multe obiecte şi rata de succes a recunoaşterii obiectului aş zice că e undeva la 30-40%.

    De asemenea, coreenii promit că prin Bixby am putea traduce în limbi străine. Nici aici nu m-a convins. I-am arătat asistentului 10-15 propoziţii şi expresii în limba franceză şi portugheză şi abia a reuşit să traducă unele cuvinte; de multe ori, fără să facă o legătură logică între ele. Deci să nu vă bazaţi pe Bixby atunci când călătoriţi într-o ţară străină.

    Prin modelele S9 şi S9 Plus, Samsung a rafinat conceptul adus de S8, păstrând acelaşi design premium, îmbunătăţind camera, însă ar mai putea lucra la autonomia bateriei şi la asistentul Bixby, pe care ni-l tot bagă pe gât. Chiar şi aşa, S9 Plus este unul dintre cele mai bune telefoane de pe piaţă la ora actuală, dacă nu chiar cel mai bun.

    CASETĂ TEHNICĂ
    SISTEM OS ANDROID 8 (OREO)
    DISPLAY 6.2-INCI QUAD HD + CURVED SUPER AMOLED, 18.5:99, 10 (529PPI)
    DIMENSIUNE 158.1MM X 73.8MM X 8.5MM, 189G, IP68
    CAMERĂ PRINCIPALĂ: DUAL CAMERA CU DUAL OIS
    • WIDE-ANGLE SUPER SPEED DUAL PIXEL 12MP AF SENZOR (F1.5/F2.4)
    • TELEPHOTO 12MP AF SENSOR (F2.4)
    FRONTALĂ 8MP AF (F1.7)
    PROCESOR 10NM, 64-BIT, OCTA-CORE PROCESSOR (2.7 GHZ QUAD + 1.7 GHZ QUAD)
    MEMORIE 6GB RAM
    SPAŢIU DE 64GB/128GB/256GB + MICRO SD SLOT (DE PÂNĂ LA 400GB)
    STOCARE
    SIM CARD SINGLE SIM:  NANO SIM
    DUAL SIM NANO SIM + NANO SIM SAU SLOT MICROSD
    (HYBRID SIM)
    BATERIE 3.500MAH
    PREŢ 4.400 LEI

    Imagini:

    Diferenţa dintre F/1.5 şi F/2,4 (toate setările au fost blocate mai puţin diafragma)

    F/1.5

     

  • Gadget Review: Lenovo şi-a găsit mantra: Yoga 920 – VIDEOREVIEW

    -TASTELE SUNT ÎNGUSTE

    – NUMĂR DE PORTURI LIMITAT

    + DESIGN PREMIUM
    + AUTONOMIE BUNĂ
    + PERFORMANT ŞI PORTABIL

    Lenovo a păstrat acelaşi design premium, elegant, iar balamaua care leagă ecranul de tastatură seamănă cu o brăţară de ceas. Laptopul se poate învârti la 360 de grade şi poate fi folosit în mai multe moduri.

    Yoga 920 arată bine în continuare, iar singurele diferenţe faţă de modelul anterior sunt faptul că este ceva mai subţire (cu 0,35 mm) şi vine cu un stylus. 72% din oameni folosesc încă un stilou în fiecare zi, susţine Lenovo, care apoi se întrebă de ce ai renunţa la acest obicei. Şi, pe bună dreptate, de ce ai renunţa să scrii de mână? Este un obicei foarte frumos şi personal, dar despre benefiicile scrisului de mână vom discuta în alt articol.

    Aşadar, compania chinezească, la fel ca şi alţi producători (vezi recenzia HP Elitebook x360), s-a gândit să le ofere utilizatorilor o metodă de a lua notiţe sau de a desena direct pe ecranul laptopului. Experienţa de scris cu stiloul este una care-ţi ia ceva timp pentru a te obişnui (scriu prea mare pe ecran în comparaţie cu scrisul pe un caiet), dar este destul de eficient. La un moment dat, mi-am propus să editez un video doar utilizând stiloul în modul tabletă. Mi-a luat puţin timp până am scăpat de obiceiurile clasice (să apăs pe taste pentru scurtături etc.), dar este posibil să editezi un video folosindu-te doar de stylus.

    Ecranul este unul generos într-un corp destul de mic, iar imaginile sunt luminoase şi frumos redate. Culorile sunt corecte şi nu am sesizat tente de albastru sau de galben. Unghiurile de vizualizare sunt bune şi laptopul poate fi folosit pentru a urmări seriale şi filme, mai ales că e acompaniat de un sunet bun (Dolby Atmos), ce nu este distorsionat, nici la maximum, de cele două difuzoare. Marginile negre sunt încă acolo, dar mai mici şi nu sunt deranjante.

    Noi am avut în teste modelul Yoga 920 de 13,9 inchi, cu un ecran LED cu o rezoluţie Full HD, dotat cu un procesor i7, generaţia opta, 8 GB memorie RAM, un SSD de 256 GB drept spaţiu de stocare, o placă video integrată Intel HD 620; toate acestea la o greutate totală de 1,4 kg. De menţionat că există variante şi mai performante, dar şi mai puţin performante. De exemplu, poţi opta pentru un ecran IPS cu o rezoluţie 4K Ultra HD, 16 GB memorie RAM şi un SSD de 1 TB! Orice variantă ai alege, nu o să ai probleme în a rula aplicaţiile obişnuite de editare de texte, browsing, chiar editare foto şi video (bineînţeles, nu la cele mai ridicate standarde).

    Am făcut multitasking: am editat fotografii în timp ce în fundal rulau clipuri 4K pe YouTube şi ascultam muzică în regim de livestream, dar nu am sesizat ca Yoga 920 să ”transpire“. |n schimb, m-am încălzit eu puţin şi nu de la exerciţiile yoga, ci de la laptop, care vine cu un sistem de răcire ce funcţionează binişor, dar trebuie să spun că este cam zgomotos. Când e prea încărcat, înţeleg să mai facă puţin vuiet, dar s-a întâmplat ca ventilatorul să-şi înceapă procesul zgomotos şi când făceam lucruri simple precum editarea unui text sau navigare pe internet.

    Modelul pe care l-am avut a fost mai mult decât capabil pentru a se descurca cu tot ce l-am încărcat noi, fiind limitat totuşi de placa integrată, care nu permite rularea celor mai noi jocuri video, dacă asta doreşti. De notat pentru cei care se gândesc să-şi achiziţioneze acest laptop este faptul că am avut probleme cu conexiunea la net de pe routere TP-Link. M-am conectat la internet în două locuri diferite (dar cu acelaşi model de de router) şi conexiunea se tot întrerupea. La serviciu nu am întâmpinat aceleaşi probleme, pentru că există un alt tip de router.

    Un capitol la care dezamăgeşte este cel al conectivităţii. Yoga 920 are două porturi Thunderbolt pe o parte, un jack de 3,5 mm şi un port USB 3.0 şi atât. Fără card reader sau HDMI. Şi dacă stiloul este prins cu o clemă în portul USB 3.0, te mai poţi conecta la laptop doar prin cele Thunderbolt.

    Un alt lucru care nu mi-a plăcut şi care pentru mine este foarte important se leagă de experienţa de tastare. Cum eu îmi petrec 70% din timp dând din mâini pe taste, este foarte important ca acest lucru să fie plăcut. Tastele Yoga 920 sunt cam înguste, ceea ce înseamnă că este un spaţiu prea mare între ele, iar acest design te determină să apeşi greşit sau pe lângă taste de multe ori până să-ţi poţi intra în ritm. O soluţie ar fi fost lăţirea acestora, pentru că oricum spaţiul dintre taste nu este util.

    Ultimul aspect care trebuie menţionat este autonomia bateriei laptopului. Te poţi aştepta la două zile de lucru cu o singură încărcare. |ntr-un regim de utilizare uşor-moderat, abia dacă goleam 20-30% din bateria laptopului în 6-7 ore de muncă. Anumite operaţiuni pot consuma mai mult, dar, oricum ar fi, compania chinezească promite în jur de 15 ore de utilizare (versiunea Full HD).

    În concluzie, Lenovo Yoga 920 este laptop 2-în-1 premium performant şi portabil, o îmbunătăţire faţă de modelul anterior, care vine la pachet cu un stylus; iar dacă poţi să treci peste faptul că are porturi puţine, atunci ar putea fi laptopul perfect pentru tine.


    CASETĂ TEHNICĂ
    ECRAN 13,9 INCHI, LED FULL HD TACTIL
    PROCESOR I7 8550U 1,8 GHZ – MOD TURBO 4 GHZ
    MEMORIE RAM 8 GB
    STOCARE 256 GB SSD
    PLACĂ VIDEO INTEL HD 620
    SISTEM DE OPERARE WINDOWS 10
    PORTURI 1 X USB 3.0, 2 X USB THUNDERBOLT, JACK AUDIO
    DIMENISUNI 323 X 13,95 X 223,5 MM
    (LĂŢIME, GROSIME, ÎNÂLŢIME)
    GREUTATE 1,34 KG
    PREŢ 7.000-8.000 DE LEI

     

  • Gadget Review: Xperia XA2, pasul în direcţia corectă pentru Sony – VIDEOREVIEW

    + AUTONOMIE BUNĂ

    + ECRAN FRUMOS

    + DESIGN ŞI CONSTRUCŢIE

    – CAMERA PUTEA FI MAI BUNĂ ŞI E CAM LENTĂ

    Xperia XA2 impresionează încă de la început prin design şi egonomie. Este un smartphone solid, frumos, plăcut de ţinut în mână şi uşor de folosit. Ecranul este întins în margini (pe lateral, nu şi în sus şi jos, unde încă mai sunt spaţii de un deget). Are o greutate plăcută şi îţi dă senzaţia unui produs premium. La fel ca şi în cazul XZ2, îmi dă impresia că este o bucată de aluminiu pe care a fost ataşat un ecran. Niciun alt smartphone nu mi-a creat această impresie şi îmi place asta. Pe lateral avem trei butoane, de pornire, de volum şi unul pentru cameră (nu ştiu de ce Sony insistă cu asta), iar pe spate avem un senzor de amprentă şi o cameră foto.

    Ecranul lui XA2 arată foarte bine, imaginile sunt saturate, iar culorile corect afişate. De menţionat este că telefonul mai are două opţiuni pentru display: standard mode (culorile primesc un grad de saturaţie în plus) şi super-vivid mode (culorile devin şi mai saturate). Ultimul mod mi se pare că arată foarte bine, deşi unora dintre voi s-ar putea să nu vă placă din cauza culorii prea aprinse. Totuşi, sunt sigur că gamerii vor aprecia această funcţie.

    Telefonul rulează Android 8.0 şi interfaţa suferă câteva modificări operate de producătorul japonez, însă acestea sunt minore şi nu deranjează în niciun fel. De exemplu, avem obişnuitul sertar de aplicaţii, dar în partea de sus există o funcţie de căutare folositoare pentru a găsi anumite aplicaţii din telefon, însă tot acolo sunt şi sugerate alte aplicaţii care pot fi instalate din Google App Store. Un alt lucru, care ar putea părea mărunt pentru unii, este că la apăsarea butonului din mijloc, cel de revenire la ecranul principal, apar patru biluţe colorate, iar dacă ţii mai mult apăsat, biluţele se aliniază şi telefonul deschide asistentul Google.

    La nivel de componente nu avem de-a face cu ceva extraordinar. Xperia XA2 are un procesor Snapdragon 630 cu opt nuclee, un procesor grafic Adreno 508, 32 GB spaţiu de stocare (extensibil cu un card microSD până la 256 GB) şi 3 GB memorie RAM. La fel ca şi în cazul recenziei anterioare (Samsung A8), deşi telefonul nu are componente de top, acesta se descurcă bine în utilizarea zilnică de mesaje, telefoane, navigare pe internet etc. De asemenea, joculeţele pe care le-am încercat nu mi-au pus probleme de funcţionare.

    Un alt punct pozitiv este viaţa bateriei telefonului. Autonomia este foarte bună, iar bateria de 3.300 mAh rezistă chiar şi două zile. |n ritmul meu de utilizare – moderat – telefonul a ţinut două zile de funcţionare (muzică în regim de live streaming, reţele de socializare, câteva telefoane pe zi şi mici sesiuni de gaming). Mai mult, telefonul are alte două moduri de prelungire a vieţii bateriei numite stamina mode şi ultra stamina mode. De mult nu am mai avut un telefon de a cărui baterie să fiu foarte mulţumit. Totuşi, un punct în minus este faptul că telefonul se încarcă destul de greu dacă foloseşti încărcătorul din cutie. Sony susţine că smartphone-ul beneficiază de QuickCharge, iar asta s-a dovedit a fi adevărat după ce am folosit un încărcător de tip Fast Charger.

    Şi acum să trecem la un punct cu care Sony încearcă să ne atragă – camera foto de 23 MP, cu o deschidere a diafragmei de f/2.0, capabilă să tragă 2.160 p la 30 de cadre pe secundă şi 1.080 p la 60 de cadre pe secundă. Camera frontală este de 8 MP (f/2.4), dar are şi ea ceva special – un unghi de captare larg de 120 de grade. Asta face mai uşoară surprinderea peisajului sau cuprinderea mai multor personaje în fotografiile selfie.

    Aplicaţia are un mod numit superior auto care în mod normal realizează fotografii bune atunci este lumină bună, dar şi atunci mi s-a părut a fi cam lentă. Noaptea rămâne la fel de lentă, dar fotografiile pierd mult din claritate şi din detalii. De asemenea, aplicaţia are un mod manual pentru cei care vor să se joace cu setările, dar şi un mod cu tot felul de efecte – realitate augumentată, fotografie cu sunet, panoramă, fotografiere în rafală şi multe altele.

    Cum era de aşteptat de la Sony, pentru partea video avem şi filmarea slow-motion la 120 de cadre pe secundă. Aşadar, camera putea fi mai bună şi este cam înceată în stadiul actual (poate va fi îmbunătăţită în viitor prin actualizări de software).
    Dacă într-o recenzie anterioară râdeam de faptul că Xperia XZ2 (2017) este un telefon bătrân care nu ar avea ce să caute în lumea modernă, XA2 are un aer cool, altfel, ce-l diferenţiază pe piaţa monotonă a telefoanelor mobile. Sony Xperia XA2 este un telefon frumos care ar fi putut fi mai mult de atât, însă are neajunsuri ce nu-l pot face un smartphone de top.

    CASETĂ TEHNICĂ

    DISPLAY 5,2 INCHI, 1.080 X 1.920 PIXELI (424 PPI)
    PROCESOR SNAPDRAGON 630, OCTA-CORE 2,2 GHZ
    PROCESOR GRAFIC ADRENO 508
    SPAŢIU DE STOCARE 32 GB + CARD MICROSD (256 GB)
    MEMORIE RAM 4 GB
    CAMERA FOTO 23 MP (F/2.0), 2.160P@30 FPS, 1.080P@30 FPS, HDR
    CAMERA FOTO FRONTALĂ 8MP (F/2.4)
    SISTEM DE OPERARE ANDROID 8
    BATERIE 3.300 MAH
    DIMENSIUNI 142 X 70 X 9,7 MM
    GREUTATE 171 G
    PREŢ: în jur de 2000 de lei

  • GADGET REVIEW: Samsung A8, luptător de categorie mijlocie cu pretenţii – VIDEOREVIEW

    +DESIGN PREMIUM

    + AUTONOMIE SATISFĂCĂTOARE

    + SPAŢIU DE STOCARE


    – CAMERELE NU AU STABILIZARE OPTICĂ
    – PREŢUL ESTE PUŢIN CAM MARE PENTRU UN MID-RANGE

    Atunci când testam acest telefon, nu încetam să mă gândesc la metafore din box. Ştiţi acel individ care pare să nu aibă şanse contra favoritului, dar reuşeşte să învingă sau cel puţin să piardă onorabil (ştiţi, cum să nu, doar aţi văzut cel puţin unul din filmele Rocky). Mă gândeam în felul asta la A8 deoarece are un design premium: o bucată de aluminiu şi sticlă, cu un ecran copiat din linia de design a lui Samsung S8 (dar fără marginile curbate), 4 GB de RAM, rezistent la apă şi la praf şi un sistem de cameră duală frontală pentru selfie-urile alea numai bune de pus pe reţelele de socializare. Elemente care până nu demult aparţineau categoriei grele (ca să continuu analogia cu boxul), nicidecum celei de mijloc.

    Seria Samsung A prin A8 arată mai bine ca niciodată şi coreenii au decis să aducă câteva dintre caracteristicile telefoanelor din vârful de gamă pentru cele din mijloc. Aşadar, avem de-a face cu un telefon frumos, îmbrăcat în sticlă, ce vine dotat cu acel ecran infinity de pe modelul menţionat anterior. Le-am pus unul lângă celălalt şi diferenţele sunt mici: S8 are marginile curbate şi este ceva mai îngust, iar A8 este mai dreptunghiular şi finisajele nu sunt la fel de bune (marginea unde se îmbină banda de aluminiu cu sticla se simte mai dur pe A8 decât pe S8).

    Telefonul vine şi cu un senzor de amprentă şi de data aceasta este amplasat unde trebuie – pe spate, sub camera foto.
    Telefonul are o diagonală de 5,6 inchi, iar ecranul are o rezoluţie de 1.080 x 2.220 pixeli, este foarte luminos şi are o densitate de pixeli bună (441 ppi). Imaginile sunt clare, frumoase şi unghiurile de vizualizare bune. La fel ca şi în cazul lui S8, pentru unele aplicaţii şi clipuri de pe YouTube va trebui să apeşi încă un buton pentru ca imaginea să se întindă pe toată suprafaţa disponibilă.

    Telefonul nu beneficiază de tehnologie de încărcare wireless precum fraţii mai mari, dar are un port USB de tip C, ceea ce înseamnă că se încarcă destul de repede (50% în 30 de minute şi 100% în 1 oră şi 30 de minute cu internetul pornit). Totuşi, am sesizat că nu se încarcă foarte repede atunci când îl foloseşti. M-am uitat la un serial pe el şi se încărcase puţin deşi stăteam de ceva vreme cu el în priză. Am testat acelaşi lucru pe un telefon de generaţie mai veche (iPhone 5s) şi telefonul Apple s-a încărcat mai repede în aceleaşi condiţii de utilizare. Bateria este una satisfăcătoare (3.000 mAh) şi se consumă într-o zi de muncă în regim de utilizare normal.

    La nivel de performanţă, nu am întâmpinat probleme în aplicaţii, jocuri sau în multitasking şi l-am  utilizat cu succes în toate zilele de test. Sigur, în termeni de performanţă pură, un telefon vârf de gamă îl vaînvinge, dar în utilizarea normală nu am simţit diferenţe (sigur, acestea pot apărea mai trâziu, pe măsură ce dispozitivul îmbătrâneşte).

    La nivel foto-video, deja încep să sun ca o moară stricată care zice acelaşi lucru; când vorbesc despre telefoanele mid-range, spun mai mereu că acestea fac fotografii bune pe timp de zi, dar nu şi seara. Acest lucru este valabil şi în cazul lui A8: atunci când este soare afară sau lumină puternică, telefonul poate surprinde portrete, peisaje bine, însă dacă lumina nu este ideală trebuie să ai mâini de fier sau să foloseşti bliţul pentru a obţine o poză ce nu este ”mişcată“. Sistemul de cameră frontală duală, format din una de 16 MP şi una de 8 MP, este util, practic ceea ce făcea Samsung cu Note 8, dar numai că acum utilizează camera din faţă. Camerele surprind atât subiectul, cât şi fundalul, iar asta permite software-ului să înceţoşeze fundalul încât să imite tipul de portret obţinut cu un DSLR performant. Totuşi, în cazul de faţă, sistemul funcţionează numai când iluminarea este bună. Am încercat să obţin acele selfie-uri frumoase în situaţii de luminozitate mai puţin dorite şi imaginea a ieşit ”mişcată„. Asta din cauza faptului că telefonul nu are stabilizare optică a imaginii.

    La final, despre acest telefon spun ce le răspundeam şi prietenilor când mă întrebau cum e: recomand Samsung A8 pentru cei care preferă telefoanele Samsung, dar care nu vor sau nu îşi permit să cumpere un S8 sau un Note 8.

    CASETĂ TEHNICĂ
    DISPLAY 5,6 INCHI, 1.080 X 2.220 PIXELI, 441 PPI
    PROCESOR OCA CORE (2,2 GHZ DUAL+ 1,6 GHZ HEXA)
    MEMORIE 4 GB RAM
    SPAŢIU DE STOCARE 32 GB (+ MICROSD PÂNĂ LA 256 GB)
    PROCESOR GRAFIC MALI-G71
    CAMERĂ PRINCIPALĂ 16 MP (F/1.7)
    CAMERĂ FRONTALĂ SISTEM DUAL 16 MP + 8 MP (F/1.9)
    BATERIE 3.000 MAH
    SISTEM DE OPERARE ANDROID 7.1.1 + SAMSUNG EXPERIENCE 8.5
    DIMENSIUNI 149,2 X 70,6 X 8,4 MM
    GREUTATE 172 G
    PREŢ RECOMANDAT 2.200 DE LEI

    Exemple fotografii:

  • GADGET REVIEW – Un laptop de business cu înclinaţii artistice – VIDEOREVIEW

    +AUTONOMIE BUNĂ

    + PORTABIL

    + PERFORMANT


    -PREŢ RIDICAT

    HP susţine că Elitebook x360 este cel mai subţire laptop de business convertibil de 13 inchi, cu o grosime de doar 14,95 mm, adică puţin mai subţire decât două iPhone X-uri puse unul peste celălalt. Cert este că laptopul încape fără probleme într-o geantă sau un ghiozdan şi poate fi cărat cu uşurinţă oriunde (1,3 kg).

    Ecranul lui Elitebook x360, după cum se arată şi în denumirea produsului, se poate învârti 360 de grade, ceea ce înseamnă că poate fi utilizat în mai multe moduri: clasic de laptop pentru lucru, ”cort“ pentru momentele când faci prezentări şi înclinat la 180 de grade pentru consum media. De asemenea, acesta poate fi utilizat şi ca tabletă, deşi în opinia mea este prea greu pentru a putea fi folosit confortabil în acest mod.

    Laptopul are un procesor Intel i5-7200U 2,5 GHz, 8 GB memorie RAM, spaţiu de stocare (SSD) de 256 GB şi o placă video integrată tot de la Intel, anume HD 620. Acesta rulează Windows 10 Pro şi suportă DirectX 12. Display-ul este de 13,3 inchi cu o rezoluţie Full HD (1.920 x 1.080 pixeli), lucios şi este tactil. La capitolul conectivitate, Elitebook 360 stă bine: are două porturi USB 3.0, un port de tip USB C, o ieşire HDMI şi una audio şi slot pentru card MicroSD. De asemenea, la capitolul dotări trebuie menţionat sistemul de boxe stereo dezvoltat de Bang & Olufsen, unul dintre cei mai cunoscuţi producători de echipament audio din lume. Sunetul emis de boxe este unul de calitate, vocea se aude clar, basul este acolo şi sunetul nu este distorsionat când volumul dat la maximum.

    HP Elitebook x360 are un design premium, un look minimalist, îndeajuns de conservator încât să nu atragă privirile, şi s-ar potrivi în sălile de şedinţe. Totuşi, am o nemulţumire: finisajul laptopului se simte aspru la atingere, constrastând cu fineţea ecranului şi a touchpadului.
    Tastatura este iluminată şi se pot seta mai multe trepte de iluminare, astfel încât să nu fie deranjant atunci când lucrezi noaptea, şi este şi rezistentă la stropire. Experienţa de tastare este una plăcută, tastele sunt destul de late şi de adânci încât să fie uşor de folosit imediat după ce ai scos laptopul din cutie.

    Touchpadul este de calitate, fin la atingere; pe această suprafaţă degetele alunecă plăcut. Nici clicul nu este prea zgomotos. De aceea, nu am simţit nevoia să apelez la un mouse wireless (recunosc că am folosit unul atunci când mă grăbeam, pentru a putea lucra mai eficient). În plus, Elitebook 360 are ecranul tactil, ceea ce-l face şi mai uşor de folosit. De-a lungul ultimilor doi ani am testat mai multe laptopuri cu ecran tactil şi pot spune sincer că este o metodă extraordinară de a naviga şi de a folosi un laptop. Chiar dacă astfel rămân urme pe ecran, pe care eu trebuie neapărat să le şterg.

    Pentru a remedia situaţia, HP oferă utilizatorilor un stylus, un stilou ce poate fi folosit pentru navigare, scris sau desen. Stiloul urmează linia de design a laptopului: este din aluminiu, gri şi minimalist. Se simte plăcut în mână şi este uşor de folosit. Acesta are două butoane în partea de jos (unul dintre ele este folosit pentru a face right click) şi unul în capăt (precum cel al unui pix clasic care are funcţia de a deschide aplicaţia de desenat). Am folosit stiloul pentru navigare şi m-am jucat cu el şi la desen. Schiţând omuleţi stickman şi flori (cam atât mă pricep să fac), am observat că este precis şi am uitat că nu desenam direct pe hârtie, ci pe un ecran. Pentru navigare şi utilizare zilnică, stiloul încă nu este de preferat pentru un mouse sau touchpad.

    Ecranul are rezoluţie Full HD şi redă culori vibrante, contrastante, are unghiuri de vizualizare bune şi este destul de luminos pentru a putea fi folosit în lumină directă, însă suferă de boala display-urilor lucioase: reflectă multă lumină. Aşa că dacă eşti într-un mediu luminos va trebui să te lupţi cu reflexiile ecranului.

    La capitolul performanţă, după cum mă aşteptam, laptopul este sprinten şi numai bun pentru utilizarea zilnică. Nu o să ai probleme cu browsingul sau editarea de texte. Mai mult, eu nu am întâlnit probleme cu editarea de clipuri video (rezoluţie Full HD) sau editare de fotografii în Photoshop şi am reuşit să fac şi câteva sesiuni de gaming în jocuri online care nu necesită putere de procesare grafică mare, precum Dota 2 sau Heroes of the Storm. Şi pentru toate aceste lucru nu am fost nevoie să conectez laptopul la priză.

    Cât priveşte încărcarea, HP susţine o autonomie impresionantă de 16 ore. într-un scenariu de utilizare reală, Elitebook ar trebui să reziste fără probleme o zi de lucru. L-am folosit la birou de la ora 10 dimineaţa când era la 73% până la finalul zilei de lucru (6 pm), cu pauze, şi eram pe la 40%, cu WiFi-ul pornit, modul de performanţă balanced şi cu luminozitate la nivelul mediu. în aceeaşi zi, l-am mai folosit acasă pentru browsing şi editare video şi abia în jur de 10 pm s-a închis automat, cu 6%. L-am pus la încărcat şi în 30 de minute a ajuns la 50%, apoi a mai trecut încă o oră pentru încărcarea completă.

    Per total, am fost mulţumit de lookul şi performanţa laptopului, iar stylusul este o adiţie plăcută, mai ales pentru cei mai artistici din fire, însă preţul ridicat va îndepărta o parte din potenţialii clienţi.

    CASETĂ TEHNICĂ

    DISPLAY 13,3 INCHI, 1.920 X 1.080 PIXELI, TACTIL
    PROCESOR INTEL I5-7200U (2,5 GHZ)
    MEMORIE RAM 8 GB DDR4
    SPAŢIU DE STOCARE SSD 256 GB
    PLACĂ VIDEO INTEL HD 620
    SUNET BANG & OLUFSEN
    PORTURI USB 3.0 (2X), USB C, HDMI, JACK AUDIO, SLOT MICROSD
    AUTONOMIE BATERIE 16 ORE
    DIMENSIUNI 316,8 X 218,5 X 14,9 MM
    GREUTATE 1,28 KG
    SISTEM DE OPRERARE WINDOWS 10 PRO 64 BIT
    PREŢ PESTE 8.000 DE LEI

  • GADGET REVIEW: Cum ar trebui auzite jocurile video – VIDEOREVIEW

    +SUNET FOARTE BUN

    + UŞOARE

    + DOUĂ PERECHI DE CĂŞTI

    + CONEXIUNE USB ŞI JACK 3,5 MM

    – NU POŢI CONTROLA VOLUMUL DE PE CĂŞTI

    Sunt un gamer cu vechime şi mereu am căutat în fiecare joc o experienţă completă, nu doar grafică impresionantă, dar poate că partea cel mai puţin investigată de mine a rămas sunetul. Partea audio a fost pentru mine o componentă necesară fiecărui joc, dar nu suficientă în sine pentru ca un joc să câştige sau să piardă puncte importante. RIG500e mi-au arătat ce am pierdut.

    Căştile Plantronics RIG500e sunt modulare: în cutie avem două perechi de căşti (izolatoare şi ventilate), microfon, bandă de plastic şi două tipuri de cabluri – USB şi jack de 3,5 mm. Asta înseamnă că dacă ţi se strică microfonul poţi să comanzi unul separat. Cele două tipuri de căşti îţi oferă flexibilitate: când e cald le porţi pe cele cu aerisire şi când vrei să nu auzi absolut nimic din jur, pe cele izolatoare.
    Căştile vin peste ureche, sunt uşoare şi confortabile. Le-am utilizat ore în şir şi nu am simţit nevoia să le dau jos. Dacă vrei să schimbi cupele, o poţi face foarte uşor şi rapid.

    Diferenţa dintre cele două cupe la nivel audio nu este mare, sau cel puţin eu nu am sesizat-o. Cele izolatoare nu sunt extrem de izolatoare, adică fără sunet poţi auzi ce se întâmplă în jurul tău, iar cele din material textil izolează cam la fel de mult. La nivel de utilizare, cele ventilatoare nu vin la fel de strâns pe ureche şi lasă pielea să respire mai bine, ceea ce le face perfecte pentru sesiunile de gaming prelungite.

    Căştile oferă o calitate bună a sunetului prin intermediul difuzoarelor dinamice de 40 mm şi beneficiază de tehnologia Dolby Atmos dacă sunt conectate prin USB. Astfel, la o apăsare de buton căştile simulează un sunet surround 7.1. Experienţa este una interesantă. Pentru muzică am observat că sunetul este mai plin, iar vocea cântăreţului capătă un ecou. Este simulată destul de bine experienţa de concert. La capitolul filme sau jocuri simţi cum sunetul te înconjoară şi asta am observat cel mai bine în cadrul jocului The Witcher 3, într-o scenă în care bătea vântul. Fără Dolby, simţeam că vântul bate dinspre stânga spre dreapta, iar la apăsarea de buton simţeam vântul pretutindeni.

    Cu ajutorul acestor căşti am început să descopăr farmecul şi frumuseţea pe care o componentă atât de fragilă precum sunetul le poate adăuga unui joc video: clinchetul unor ornamete de fier ataşate pe rucsac, conversaţia unor personaje în proximitate, elemente ce nu schimbă gameplay-ul unui joc, dar care îi conferă o robusteţe şi o vitalitate autentică, ce dezvăluie o lume vie, o lume ce te invită să o explorezi.

    |n ce priveşte partea de sunet ce afectează gameplay-ul, ajutorul pe care îl oferă aceste căşti este de mare impact. Poţi auzi cu mare acuitate detalii ce oferă informaţii despre poziţia sau starea adversarului, lucru ce se poate dovedi vital în e-sports, în jocuri precum CS-Go sau Dota 2. Am descoperit cu ajutorul acestor căşti că pot auzi când un inamic este în apropiere chiar dacă nu se află în raza mea vizuală.
    Din nefericire, nu există niciun controller de volum, ceea ce poate fi frustrant, deoarece trebuie să umbli de fiecare dată la volum în funcţie de activitate. Pe controller există doar opţiunea de activare a sistemului Dolby.

    O funcţie utilă pentru gameri este funcţia de flip-to-mute a microfonului, ceea ce îi permite utilizatorului să oprească microfonul cu o simplă mişcare. Cât despre calitatea audio a microfonului, pot să spun că este bună, vocea sună bine, plină.

    La fel cum un film horror nu este de speriat fără sunet, în urma acestei experienţe mi-am dat seama cât de mult contează sunetul într-un joc video şi ce înseamnă să ai un dispozitiv capabil să-l redea la o calitate bună. Ca să mă întorc la ceea ce spuneam la început, aceşte căşti nu se adresează doar gamerilor, ci şi oamenilor care apreciază un sunet de calitate şi vor o pereche de căşti confortabile.

    Per total, Plantronics RIG500e reprezintă o pereche de căşti cu sunet de calitate, foarte confortabile, modulare şi nici nu au un preţ care să te sperie. Pe mine m-au convins!

    CASETĂ TEHNICĂ

    TEHNOLOGIE WIRED
    SUNET 7.1 SURROUND
    MICROFON DA
    DIAMETRU DIFUZOARE 40 MM
    FRECVENŢĂ RĂSPUNS 20-20.000 HZ
    FRECVENŢĂ RĂSPUNS MICROFON 100-10.000 HZ
    TEHNOLOGIE NOISE-CANCELLING MICROFON DA
    PREŢ RECOMANDAT 500 DE LEI
    CONECTIVITATE: USB ŞI JACK 3,5 MM

  • Gadget Review: Zhiyun Smooth Q3 – VIDEOREVIEW

    Poate vă întrebaţi cine are nevoie de aşa ceva? Pe scurt, pasionaţii de video. Fie că vrei să filmezi ce lucruri mişto vezi în vacanţă, fie că faci vlogging sau poate lucrezi la un proiect video ai nevoie de imagini line ca să nu obosească privitorii. Astfel de dispozitive, precum Smooth Q 3, erau destinate în special camerelor video sau DSLR-urilor, însă odată cu evoluţia telefoanelor şi a camerelor foto cu care sunt dotate, un gimbal pentru smartphone nu mai este un lucru atât de ciudat.

    Construcţia acestuia este una bună, e plăcut la atingere, are câteva butoane pentru controlul telefonului aici. Aici sus se prinde smartphone-ul şi de aici din spate se calibrează sistemul în aşa fel încăt să menţină telefonul drept, paralel cu pământul. Durează puţin până îl calibrezi perfect, dar apoi poţi sa-l foloseşti oricând fără să mai  ai treabă cu el. Telefonul poate fi pus pe orizontală sau pe verticală pentru clipurile video de pe Facebook sau Instagram.

    Smooth Q are şi o aplicaţie pentru acest stabilizator unde poţi filma, face fotografii, poti face timelapse-uri, dar poti folosi şi aplicaţia telefonului pentru a filma. Un plus al utilizarii aplicaţiei este faptul că poţi porni şi opri filmarea prin apăsarea butonului de pe mâner. Totuşi dacă utilizezi aplicaţia telefonului poţi filma 4K (dacă este cazul) spre deosebire de limitarea la rezoluţia Full HD prin aplicaţia stabilizatorului.

    Am utilizat mai multe zile acest gimbal şi pot spune că oferă o performanţă mulţumitoare – diferenţa dintre filmarea cu şi fără este evidentă, după cum se poate observa şi în video. Bateria este una încăpătoare şi poţi filma mai multe zile la rând (pentru sesiuni mai mici) fără să fii nevoit să o încarci.

    Zhiyun Smooth Q3  este un stabilizator bun pentru pasionaţii de video care vor să obţină filmări mai bune şi nu aş fi surprins să văd din ce în ce mai multă lume utilizând astfel de dispozitive.
     

  • Gadget Review: Un proiector 2 în 1 bun pentru prezentările office – VIDEOREVIEW

    +PORTABIL

    + IMAGINE SATISFĂCĂTOARE


    -CAM ZGOMOTOS

    Produsul are o combinaţie de culori alb-negru plăcută ochiului. Nu este un proiector care să impresioneze prin aspect sau prin calitatea materialelor utilizate, dar este mulţumitor din acest punct de vedere. Este destul de mic pentru a putea fi îndesat într-o geantă (care vine la pachet cu proiectorul) şi astfel îl poţi lua cu tine când ai nevoie să faci o prezentare.

    Instalarea se face destul de facil şi proiectorul stă bine la capitolul conectivitate datorită celor două porturi HDMI, portului USB şi unuia VGA şi poţi ataşa chiar şi un adaptor wireless pentru a putea utiliza aplicaţia iProjection a Epson; astfel, utilizatorul poate proiecta poze, clipuri video sau documente direct de pe smartphone sau tabletă.

    Proiectorul poate fi controlat cu o telecomandă sau prin apăsarea butoanelor de pe spatele acestuia. Meniurile sunt intuitive şi uşor de folosit.

    Modelul EB-U42 are un afişaj Full HD cu o luminozitate destul de mare (3.600 de lumeni) şi eu l-am folosit chiar şi într-o zi însorită, fără perdea sau draperii la fereastră. Ecranul este ajustabil şi se poate întinde până la 300 de inci. Pe lângă rezoluţia Full HD, Epson susţine un raport de contrast de 15.000:1, ceea ce se traduce în faptul că este numai bun pentru prezentări, dar poate fi utilizat şi pentru filme acasă.  Proiectorul poate fi setat în funcţie de preferinţele tale de culoare sau intensitate, dar vine şi cu moduri de imagine prestabilite precum cinema sau prezentare. Modul cinema are culori plăcute, uşor şterse şi potrivite pentru urmărirea unui film, iar modul de prezentare este ceva mai constrastant. În schimb, în modul standard imaginea proiectată mi s-a părut că este cam galbenă. Cine are însă de gând să urmărească filme noaptea într-o cameră mai mică e bine să-şi treacă proiectorul în modul eco deoarece în modul normal este cam zgomotos şi ar putea strica experienţa cinematică.

    De asemenea, e bine de ştiut că proiectorul, deşi mic, emite o sursă de căldură consistentă şi cred că ar putea ţine locul unei aeroterme într-o cameră mică.

    Mai mult, producătorul susţine o durată de viaţă a lămpii de 10.000 de ore în modul ecologic. Asta ar însemna că te-ai putea uita la 5.000 de filme (2 ore / peliculă); asta înseamnă un film pe zi timp de aproape 14 ani.

    Totuşi calitatea imaginii nu-l recomandă pentru utilizarea exclusivă de home cinema. Proiectorul este mai mult decât capabil la redarea prezentărilor, dar nu este ideal pentru filme din cauza faptului că nu poate reda cum trebuie culorile, mai ales în scenele întunecate, atunci când negrul este mai degrabă gri decât negru. |n plus, în asemenea scene întunecate se mai pierd şi detalii pe care un proiector home cinema le-ar fi redat. |n schimb, scenele bine iluminate sunt redate bine de către proietor. Nivelul de detaliu este bun pentru un proiector de buget şi EB-U42 redă bine şi textele scrise cu un font mai mic, fără a fi înceţoşate. Asta este o problemă des întâlnită în rândul produselor care îndeplinesc două funcţii, în cazul de faţă utilizarea acasă şi la birou.

    Proiectorul are tehnologie LCD şi nu ar trebui să întâmpini problemele proiectoarelor cu tehnologie DLP (Digital Light Processing); el ar trebui să redea imagini mai luminoase într-un mod consistent.

    Foarte multe dintre proiectoarele de azi au şi o componentă audio şi pot reda sunetul în cazul în care difuzoarele laptopului nu sunt suficient de puternice. Modelul EB-U42 are un singur difuzor, iar sunetul emis nu este unul foarte bun, nu are un volum foarte mare şi nici claritatea acestuia nu este foarte bună.

    Proiectorul Epson este unul destul de luminos şi o cameră mică va fi iluminată complet. Asta face ca prezentările să arate bine indiferent de camera sau sala de şedinţă unde are loc prezentarea.

    În concluzie, proiectul Epson EB-U42 a fost creat pentru a reda prezentări dar şi filme, însă nu reuşeşte să le satisfacă bine pe ambele, acest produs adresându-se în mod special oamenilor de business care au multe prezentări de făcut şi au nevoie de un produs suficient de uşor şi de compact pentru a putea fi dus peste tot. Cei care vor un proiector doar pentru a viziona filme acasă ar trebui să caute în altă parte.