BusinessMagazin

Tag: focus

  • FOCUS: Ce efect va avea finanţarea din fonduri publice a învăţământului privat

    În baza unei Hotărâri de Guvern aprobate recent, începând cu 1 ianuarie 2016, şcolile particulare din România vor fi finanţate per elev, de la stat, aşa cum prevede Legea Educaţiei încă din 2011. Chiar şi aşa, unităţile şcolare particulare nu vor scădea taxele de studiu, spun directorii. În schimb, banii primiţi de la stat vor fi folosiţi pentru dezvoltarea bazei materiale din şcoli, pentru echipamente, calculatoare şi rechizite. În momentul de faţă, toţi cei 27.000 de elevi din învăţământul privat (clasa pregătitoare – clasa a XII- a) vor beneficia de pe urma acestei finanţări, potrivit datelor transmise de Ministerul Educaţiei la solicitarea agenţiei MEDIAFAX.

    În ceea ce priveşte impactul acestei decizii, în primul rând nu mai vorbim de discriminarea elevilor din privat care nu primeau finanţare per elev, deşi legea prevedea că finanţarea urmează toţi copiii. Expertul în educaţie şi cofondatorul platformei Edusfera, Tincuţa Apăteanu, a explicat pentru MEDIAFAX că finanţarea învăţământului privat înseamnă practic un sprijin financiar pentru cei care vor să deschidă şcoli private şi se confruntă cu un deficit de fonduri. Deşi banii din finanţarea per elev se duc în salariile profesorilor şi în dotarea infrastructurii şcolare, fondurile din bugetul statului nu acoperă toate costurile şi până acum, şcolile private care nu cereau taxe foarte mari de la părinţi, erau nevoite să se întreţină din sponsorizări. Practic, prin finanţarea învăţământului privat, se încurajează dezvoltarea acestuia, apariţia mai multor şcoli private şi îmbunătăţirea bazei materiale şi umane a celor deja existente.

    „E vorba însă despre echitate. Nu există niciun motiv pentru ca taxele părinţilor cu copii la şcoli private să nu fie direcţionate către astfel de şcoli. Şcolile private sunt entităţi nonprofit şi sunt parte din sistemul naţional de învăţământ, cu atât mai mult trebuie susţinute şi de către stat. Cred că e foarte greu să supravieţuieşti ca şcoală privată. Şcolile de stat nu intra în faliment, nu se desfiinţează, scad calitatea doar, se descurcă cu banii pe care îi primesc, pe când şcolile private trebuie să găsească tot timpul clienţi şi nu poţi face asta decât daca au o calitate superioară a resursei umane şi a infrastructurii”, a explicat Apăteanu.

    Există şi voci care critică finanţarea şcolilor private, care susţin că de ce ar trebui să primească bani de la stat cei care oricum îşi permit să plătească o educaţie scumpă? De asemenea, unii se tem că asta ar putea însemna mai puţini bani la şcolile de stat, a mai explicat Apăteanu.

    „Din punctul meu de vedere există un element foarte important şi care trebuie clarificat, fiind sursa tuturor neînţelegerilor şi adversităţii – dacă finanţăm şcolile private de la bugetul de stat, asta înseamnă că şcolile de stat vor primi mai puţini bani? Răspunsul este nu, fiindcă nu scade costul standard per elev, aşadar şcolile vor fi în continuare finanţate aşa – costul standard per elev ori numărul de elevi din şcoală, deci nu are cum să scadă investiţia statului”, a explicat Apăteanu.

    Mai departe, ea spune că învăţământul de stat este în pericol, dar nu din cauza şcolilor private, ci din cauza subfinanţării cronice care se întâmplă de foarte mulţi ani.

    Preşedintele Complexului Educaţional Lauder-Reut, Tova Ben Nun-Cherbis, a explicat pentru MEDIAFAX unde se vor direcţiona banii veniţi de la stat. „O să facem fonduri de investiţii, o să investim în echipament, în dezvoltare, în calculatoare, în rechizite şi în activităţi de sprijin a comunităţii, spre exemplu noi avem seminare educaţionale cu elevi din comunitate”, a explicat preşedintele Lauder. Însă, taxele nu vor putea fi scăzute fiindcă banii primiţi de la stat acoperă doar o mică parte din cheltuielile pentru o şcoală dotată la zi cu tot ce trebuie.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

     

  • 2016 în FILMUL ROMÂNESC: Poveşti de familie, adaptări cinematografice şi comedii negre

    Regizorul şi scenaristul Nae Caranfil pregăteşte al şaptelea lungmetraj al său, “6,9 pe scara Richter/ 6,9 on the Richter Scale”. După ce filmările s-au desfăşurat în toamna lui 2015, cineastul a declarat pentru MEDIAFAX că filmul va fi lansat “cel mai probabil” în toamna lui 2016. “Acum lucrăm la montaj şi editare şi cel mai probabil în toamna viitoare (2016, n.r.) o să fie lansat”, a spus acesta.

    Lungmetrajul româno-bulgar, care va fi produs de Mobra Films şi Jelfilm, este o comedie parţial realistă, care conţine elemente de musical, a mai spus Caranfil. “Nu l-aş considera un musical, pentru că ştiu foarte bine cum să definesc genul şi nu se încadrează în această definiţie. Este o comedie pe care încerc să o compun din ingrediente aparent paradoxale. Adică ce să caute depresia, cutremurul şi musicalul în aceeaşi tigaie? Să văd ce îmi iese”, declara Nae Caranfil, într-un interviu acordat MEDIAFAX.

    Pe de altă parte, “Fotografii de familie” va fi primul film semnat de Cristian Mungiu de la “După dealuri/ Beyond the Hills”, care a avut premiera la Festivalul de la Cannes în 2012. În plus, va fi pentru prima dată când o peliculă a regizorului premiat cu Palme d’Or va avea ca personaj principal un bărbat. O coproducţie România-Franţa-Belgia, pelicula vorbeşte despre responsabilităţile vieţii de părinte, iar filmările au avut loc în vara lui 2015.

    Şi Radu Mihăileanu va prezenta în 2016 prima sa peliculă în limba engleză, “The History of Love”, o parte din filmări având loc, în 2015, în Canada şi în România, la Cluj-Napoca, iar Mihai Călin şi Ovidiu Cuncea se numără printre actorii români din distribuţie, a declarat pentru MEDIAFAX producătorul peliculei, Tudor Giurgiu.

    O adaptare după bestsellerul scriitoarei americane Nicole Krauss, apărut în 2005, filmul este o poveste intercalată, care urmăreşte viaţa lui Léo Gursky, interpretat de Derek Jacobi – cunoscut din filme ca “Discursul regelui/ King’s speech” (2010), de Tom Hooper, şi “Gladiatorul/ Gladiator” (2000), de Ridley Scott – din vremea Holocaustului până în modernul New York. Acesta va fi primul lungmetraj al lui Radu Mihăileanu de la “Concertul/ Le concert”, lansat în 2009.

    Regizoarea docudramei animate de succes “Muntele magic”, Anca Damian, va reveni în 2016 pe marile ecrane româneşti cu filmul “Perfect sănătos”, care îi are în distribuţie pe Vlad Ivanov şi Anghel Damian, pentru care rolurile au fost scrise special. Pelicula, care va fi gata în primăvara acestui an, după cum a declarat regizoarea pentru MEDIAFAX, se bazează pe o poveste reală de familie, cu multe elemente de ficţiune, cu secvenţe de violenţă, dar şi de dragoste.

    O comedie neagră pregăteşte Igor Cobileanski. Filmările la “Afacerea Est”, cu Ion Sapdaru şi Constantin Puşcaşu în rolurile principale, au fost finalizate în luna august, iar coproducţia româno-lituaniană este programată să ajungă pe marile ecrane în iunie 2016. “Afacerea Est” este un road movie plin de situaţii absurde, ce spune povestea unei prietenii aparent nepotrivite între Petro şi Marian, care, confruntaţi cu sărăcia şi cu lipsa de perspective, devin parteneri de afaceri şi pornesc într-o călătorie plină de aventuri, încercând să-şi îndeplinească visul.

    Regizorul şi producătorul Dan Chişu a filmat al şaptelea lungmetraj al său, “Aniversarea”. Drama de familie îl are ca protagonist pe Mircea Albulescu, din distribuţie făcând parte şi Rodica Lazăr, Simona Bondoc, Răzvan Vasilescu, Emilia Dobrin, Lucian Ifrim şi Rodica Lazăr. Chişu a declarat pentru MEDIAFAX că pelicula va fi lansată, cel mai probabil, în primăvara acestui an.

    Iulia Rugină propune pentru anul 2016 “Breaking News”, cu Andi Vasluianu în rolul principal. “Este un reporter de ştiri care, în timpul unui live, îşi pierde colegul operator şi trebuie apoi să facă un material in memoriam”, a declarat pentru MEDIAFAX regizoarea peliculei. Filmul se află încă în producţie, etapă care va fi finalizată în luna februarie. În ceea ce priveşte o dată de lansare, regizoarea a afirmat că totul depinde de ritmul în care va decurge postproducţia.

    Regizoarea Cristina Iacob a anunţat că, în 2016, va lansa continuarea comediei de succes “#Selfie”, intitulată “#Selfie69” şi avându-le în rolurile principale pe Crina Semciuc, Olimpia Melinte şi Flavia Hojda. De această dată, personajele Roxi, Yasmine şi Ana se reunesc într-un pariu care le va schimba vieţile: care dintre ele se mărită prima în decurs de trei zile? Filmările pentru “#Selfie69” au început în aprilie 2015. Din distribuţia noului film fac parte şi nume noi, precum Maia Morgenstern, Alex Bogdan, Adela Popescu, Loredana Groza, Tolea Ciumac şi Antonia.

    Bobby Păunescu pregăteşte două proiecte cinematografice pentru 2016. El este producătorul documentarului “The Sight of Music”, regizat de Giuseppe Tornatore, despre viaţa compozitorului Ennio Morricone. “«The Sight of Music» este un docu-fiction şi sperăm să fie gata în luna aprilie”, a declarat Bobby Păunescu pentru MEDIAFAX. Filmul are un buget de 2,7 milioane de euro şi este coprodus de Piano B Produzioni, compania lui Tornatore, alături de Mandragora Group, cea a lui Bobby Păunescu. În acelaşi timp, Păunescu pregăteşte din postura de regizor filmul “The Girl Who Knew Too Much”, un thriller care se axează pe povestea de dragoste dintre un proprietar al unei cunoscute mărci de modă şi un model de renume internaţional.

    Cătălin Mitulescu se pregăteşte să lanseze pe marele ecran pelicula “Rumeno”. Filmul spune povestea lui Radu, un tânăr plecat să muncească în Italia, care revine acasă după un an. O găseşte pe Monica, soţia lui, total schimbată, iar copilul lor, Luca, a crescut mai mult decât se aştepta. Cuplul petrece o noapte în care încearcă să se regăsească. Timpul petrecut separat a creat neîncredere şi confuzie între cei doi, dar le dă şi posibilitatea unui nou început. Lungmetrajul îi are în rolurile principale pe Ada Condeescu şi Alexandru Potocean şi a fost filmat în vara lui 2014.

    Cel mai nou proiect cinematografic al lui Adrian Sitaru este “Fixeur/ The Fixer”, al cărui scenariu este semnat de Adrian şi Claudia Silişteanu, iar Tudor Istodor şi Mehdi Nebbou fac parte din distribuţie. Povestea filmului “Fixeur” este bazată pe un caz real, având în centru un tânăr jurnalist care pleacă în Transilvania împreună cu o echipă TV franceză, pentru a investiga cazul unei tinere prostituate repatriate din Franţa. Filmul este produs de 4Proof Film, iar filmările au avut loc în 2015, la Bucureşti şi Bistriţa.

    Cel de-al treilea lungmetraj regizat de Marian Crişan, “Orizont”, va fi lansat în România în prima jumătate a anului. Filmul a avut premiera mondială în cadrul competiţiei oficiale a celei de-a 19-a ediţii a Black Nights Film Festival de la Tallinn, în luna noiembrie. Pelicula, o adaptare liberă după nuvela “Moara cu noroc”, de Ioan Slavici, spune povestea lui Lucian, interpretat de András Hatházi, şi a Andrei, rol jucat de Rodica Lazăr, soţ şi soţie, care, încercând să îşi găsească “norocul”, preiau în adminstrare o cabană pierdută undeva în Munţii Apuseni.

    Regizorul Cristi Puiu pregăteşte de aproximativ trei ani filmul “La Conac”, o adaptare după “Povestire despre Antichrist”, de Vladimir Soloviov. Pelicula, pentru care cineastul a semnat şi scenariul, ar putea fi lansată anul acesta.

  • ANUL NOU, moment de retrospectivă şi speranţă, marcat în întreaga lume prin obiceiuri inedite

    În Scoţia, Anul Nou este numit “Hogmanay”, iar în unele sate sunt aprinse suluri de smoală, care sunt lăsate apoi să se rostogolească pe străzi. Astfel, anul vechi este ars şi celui nou îi este permis să vină. Scoţienii cred că prima persoană care va intra în casă de Anul Nou va aduce fie noroc, fie ghinion. Anul cel nou va fi norocos dacă această persoană este un bărbat brunet, care aduce un dar.

    Un obicei spaniol de Anul Nou este să mănânci câte o boabă de strugure la fiecare dintre cele 12 bătăi ale ceasului care vestesc trecerea în noul an, acestea reprezentând dorinţe pentru fiecare lună a anului următor. De asemenea, pentru mirese, noaptea de Anul Nou reprezintă ocazia de a-şi strecura verigheta în cupa de şampanie şi de a ciocni.

    Un obicei similar există şi în Portugalia, cu diferenţa că aici sunt preferate smochinele. Astfel, în noaptea dintre ani, trebuie înghiţite 12 smochine, care simbolizează 12 dorinţe pentru anul ce vine.

    La Liège, în Belgia, pe 1 ianuarie, există obiceiul de a mânca choucroute (un fel de varză murată cu cârnaţi) în familie, având sub farfurie, în mână sau în buzunar o monedă, pentru a avea bani tot anul.

    La Napoli, în Italia, Anul Nou este întâmpinat printr-un obicei special, care constă în a arunca pe fereastră obiecte vechi, simboluri ale anului care a trecut. Astfel, obiecte de mobilier, vase şi haine ajung în stradă, spre nefericirea gunoierilor, care trebuie să treacă în timpul nopţii pentru a face curăţenie. Tradiţia, însă, tinde să dispară, deoarece prezintă reale riscuri pentru trecători. În noaptea de Anul Nou, numită “Capodanno”, italienii obişnuiesc să pună pe masă mâncăruri speciale, despre care se spune că aduc bogăţie şi abundenţă.

    În Olanda, Oudejaarsdag sau “ziua anului trecut” (31 decembrie) este sărbătorită prin multe focuri de artificii, care încep în zori şi ţin până târziu în noapte.

    În unele părţi din Elveţia şi Austria localnicii se costumează pentru a sărbători ajunul zilei de Sfântul Silvestru. În anul 314, oamenii au crezut că suveranul pontif al acelei perioade, care se numea Silvestru, a capturat un monstru de mare ce va scăpa şi va distruge lumea în anul 1000. În amintirea acelei spaime, oamenii se îmbracă în costume neobişnuite.

    În Grecia, ziua de Anul Nou este dedicată Sfântului Vasile, celebru pentru bunătatea sa. Copiii îşi lasă încălţările lângă şemineu în noaptea de Anul Nou, pentru a primi daruri de la sfântul cel bun. O mâncare tradiţională pentru această sărbătoare este “vassilopitta”, o prăjitură în care este pusă o monedă din argint sau din aur. Cel ce găseşte moneda va avea noroc în anul respectiv.

    În ţări din America Latină, precum Ecuador sau Peru, cu puţin timp înainte de Anul Nou, oamenii fac păpuşi de cârpă sau din hârtie creponată (muñecos), care reprezintă anul ce s-a terminat. Păpuşile sunt expuse apoi în faţa caselor până pe 31 decembrie, la miezul nopţii, când sunt arse în stradă. Există, de asemenea, credinţa conform căreia dacă porţi o anumită culoare la 12 noaptea, aceasta ar putea aduce noroc în anumite domenii. Astfel, se spune că galbenul este semn de bani, iar roşul poate aduce noroc în dragoste. De asemenea, cel care doreşte să călătorească tot anul trebuie să alerge prin cartier cu o valiză în mână, la ora 12 noaptea fix.

    Ruşii obişnuiesc să bea şampanie la miezul nopţii şi, după ora 12.00, să deschidă uşile şi ferestrele pentru ca noul an să intre în casă.

    În ebraică, Anul Nou se traduce prin “Rosh Hashanah”. Este un moment sacru, când oamenii se gândesc la ceea ce au făcut rău în trecut şi promit că vor fi mai buni în viitor. Ceremonii speciale au loc în sinagogi, unde se cântă la shofar, un instrument special. Copiii primesc haine noi, iar masa cuprinde obligatoriu fructe şi produse din făină, pentru a aminti de vremea recoltei.

    În calendarul islamic, care se bazează pe mişcările Lunii, data noului an este devansată cu 11 zile în fiecare an. În Iran, Anul Nou se sărbătoreşte pe 21 martie. Cu câteva săptămâni înainte de această dată, oamenii pun seminţe de grâu la încolţit, în vase speciale. Până la sosirea anului nou, grâul creşte şi simbolizează primăvara şi viaţa nouă care începe.

    Nu toţi hinduşii sărbătoresc noul an în acelaşi timp sau în acelaşi fel. În Bengalul de Vest, oamenii se împodobesc cu flori, pe care le colorează în roşu, roz, violet sau alb. Femeile poartă haine galbene, culoarea primăverii. În schimb, în sudul Indiei, mamele pun mâncare, flori şi daruri într-o cutie specială, pentru copii. În dimineaţa Anului Nou, copiii trebuie să ţină ochii închişi, până când sunt conduşi de mână la cutia cu daruri. În India Centrală, steagurile portocalii împodobesc toate clădirile în ziua de Anul Nou. În provincia Gujarat, în vestul Indiei, Anul Nou este celebrat la sfârşitul lunii octombrie, în acelaşi timp cu festivalul Diwali, când pe acoperişuri se pun mici lămpi cu ulei aprinse. În aprilie, când Soarele se mişcă din Casa Peştilor în Casa Berbecului, locuitorii din Sri Lanka încep să sărbătorească Anul Nou. Acesta este marcat, de obicei, pe 13 sau 14 aprilie.

    În Vietnam, Anul Nou este numit “Tet Nguyen Dan” sau mai simplu “Tet”. El începe pe 21 ianuarie sau 19 februarie, în funcţie de an. Vietnamezii cred că un zeu stă în fiecare casă, iar în ziua de Anul Nou se duce la cer. Acolo, el spune cât de bun sau rău a fost fiecare membru al familiei în anul care a trecut. Zeul călătoreşte pe spatele unui crap, de aceea vietnamezii obişnuiesc ca de Anul Nou să cumpere un crap viu, căruia îi dau drumul în râu.

    Anul Noul chinezesc este celebrat cândva între 17 ianuarie şi 19 februarie, când este Lună Nouă – “Yuan Tan”. El este sărbătorit de chinezii din întreaga lume prin procesiuni pe stradă, unde sunt aprinse mii de lanterne. Chinezii cred că spiritele rele sunt peste tot în acea perioadă, aşa că aprind artificii pentru a le îndepărta. Uneori, ei îşi sigilează ferestrele şi uşile cu hârtie, pentru a nu lăsa spiritele malefice să pătrundă în casă.

    Pentru japonezi, Anul Nou, numit “Oshogatsu”, este una dintre cele mai importante sărbători şi un simbol al înnoirii. În decembrie, sunt organizate “petreceri de uitat anul” sau “Bonenkai”, prin care oamenii lasă în urmă problemele şi grijile anului pe cale să se încheie şi se pregătesc pentru un nou început. Neînţelegerile şi animozităţile sunt uitate. Pe 31 decembrie, la miezul nopţii, familiile merg la cel mai apropiat templu pentru a împărţi saké (băutură tradiţională, n.r.) şi pentru a asista la cele 108 lovituri de gong care anunţă trecerea în noul an (această cifră reprezintă numărul păcatelor acumulate într-un suflet de-a lungul anului, iar loviturile de gong simbolizează alungarea păcatelor unul câte unul şi purificarea sufletelor). Pe 1 ianuarie, copiii primesc otoshidamas – mici cadouri cu bani înăuntru.

    Ceremonialul de înnoire simbolică a timpului calendaristic în noaptea de 31 decembrie – 1 ianuarie este numit la români “Îngropatul Anului”, denumirea de “Revelion” aparţinând timpurilor moderne.

    Potrivit lui Ion Ghinoiu, autorul cărţii “Zile şi mituri”, asemănător divinităţii, timpul se naşte anual, întinereşte, se maturizează, îmbătrâneşte şi moare, pentru a renaşte după alte 365 de zile. Ciclul sărbătorilor de Anul Nou este unul ritualic, împărţit simetric de Revelion în două segmente: perioada dintre Crăciun şi miezul nopţii de 31 decembrie şi apoi până la Bobotează. În prima parte a ciclului, timpul se degradează: se măreşte noaptea, sporeşte frigul şi întunericul şi, odată cu acestea, spaima oamenilor că lumea merge spre pierzanie, că va veni momentul când Soarele va dispărea definitiv de pe cer. Se face apoi simţit fenomenul solstiţiului de iarnă, când Soarele începe să urce pe bolta cerului şi ziua să crească puţin câte puţin, “cu cât sare cocoşul pe pragul casei” sau “cu cât se mişcă puiul în găoacea oului”. Prin multe obiceiuri şi credinţe care exprimă iniţial teama, dezordinea şi haosul, iar, după miezul nopţii de Revelion, optimismul, veselia, ordinea şi echilibrul, oamenii acordă diverse semnificaţii fenomenelor naturale.

  • Iohannis încă nu are o listă a reprezentanţilor străzii, ci 5.520 de mesaje. Care sunt numele vehiculate pe Facebook

    Preşedintele Klaus Iohannis a primit 5.520 de mesaje de la ONG-uri şi de la oameni care au protestat în ultimele trei zile în Piaţa Universităţii, care cer să fie primiţi la Cotroceni pentru discuţii privind desemnarea premierului, iar consultările, la care nu s-a decis încă cine va merge, vor începe la 13.30.

    Pe de altă parte, unii dintre cei care au ieşit să protesteze joi seară, pentru a treia seară la rând, în Piaţa Universităţii, au făcut o listă cu revendicări, dar nu au fost desemnaţi şi reprezentanţi ai protestatarilor care să prezinte aceste revendicări la Cotroceni, la discuţiile cu Iohannis. De altfel, leit motivul manifestaţiei de joi seară, la care au participat în jur de 10.000 de oameni, a fost legat de solicitările ”străxii” către şeful statului, dar şi de cine ar trebui să meargă la Cotroceni.

    Pe reţeaua de socializare Facebook s-au vehiculat mai multe nume începând de joi, după ce Klaus Iohannis a anunţat că, pentru prima dată, va chema vineri la consultările pentru formarea guvernului societatea civilă şi reprezentanţi ai manifestaţilor, precizând că a auzit vocea străzii şi că va ţine cont de solicitările protestatarilor.

    Actorul şi cântăreţul Tudor Chirilă, solist al trupei Vama, este persoana cea mai des invocată de utilizatori ai reţelei de socializare Facebook, pentru a merge la discuţiile cu Klaus Iohannis.

    Tudor Chirilă a şi participat la protestele din Piaţa Universităţii şi a publicat mai multe mesaje pe contul său de Facebook atât de solidaritate cu manifestanţii, cât şi cu victimele tragediei din clubul Colectiv.

    De asemenea, Tudor Chirilă l-a criticat pe Klaus Iohannis pentru propunerea de a consulta “strada” de pe o zi pe alta, precizând că aceasta

    “Domnule Klaus Iohannis această propunere de consultare cu «strada» făcută de pe o zi pe alta vi se pare o probă de seriozitate? Sau e doar praf in ochi tocmai pentru ca o miscare atat de spontana sa nu reuseasca sa se organizeze? E prima data de cand sunteti presedinte cand va vad atat de grabit”, a scris Tudor Chirilă pe Facebook.

    Adrian Despot se numără şi el printre principalele persoane care apar pe diferite grupuri de discuţii de pe Facebook pe care protestatarii le consideră potrivite pentru a-i reprezenta la discuţiile cu preşedintele. Artistul spune însă că participarea sa la consultări nu ar fi decât o altă “improvizaţie”. 

    “Vă mulţumesc pentru susţinerea şi încrederea acordată. Vă înţeleg furia şi dorinţa de schimbare. Şi eu, la fel ca şi voi, sunt sătul de improvizaţii. Participarea mea în calitate de reprezentant la consultări nu ar fi decât o altă improvizaţie. Nu am nici pregătirea şi nici priceperea necesară pentru aşa ceva. Cu toţii suntem nemulţumiţi de lipsa de profesionalism de care au dat dovadă atât clasa politică cât şi marea majoritate a funcţionarilor publici. Haideţi să nu facem greşeala de a înlocui o serie de incompetenţi cu o altă serie de incompetenţi”, le transmite Adrian Despot protestatarilor, prin intermediul unui mesaj publicat, vineri, pe contul său oficial de Facebook.

    Pe Facebook sunt vehiculate mai multe persoane care ar trebui să reprezinte “strada” la discuţiile cu preşedintele Iohannis, printre acestea numărându-se: realizatorul de televiziune Andi Moisescu, cântăreţul Alin “Coiotu” Dincă, jurnalistul Cristian Tudor Popescu, cântăreţul Cheloo, actorul Dan Puric, Sorin Mândruţescu, CEO al Oracle, scriitorul Mircea Cărtărescu, părintele Constantin Necula, actriţa Oana Pellea, vloggerul Zmenta, jurnalistul Lucian Mîndruţă, activistul social Nicuşor Dan, realizatorii TV Mircea Badea, Radu Banciu şi Dragoş Pătraru, omul de afaceri Ion Ţiriac, Marian Munteanu, fostul lider al studenţilor în timpul Mineriadei din 1990, Laura Ştefan, de la Expert Forum, jurnalistul Vlad Petreanu.

    Potrivit Administraţiei Prezidenţiale, procesul de selecţie a participanţilor la întâlnirea cu preşedintele Klaus Iohannis este în curs de finalizare, urmând să fie anunţate şi organizaţiile, precum şi persoanele care vor participa la aceste consultări.

    Cele 5.520 de mesaje primite la Cotroceni conţin, fiecare, una sau mai multe propuneri de persoane care solicită să participe la consultări, preciza Preşedinţia.

    Potrivit unor surse oficiale, procesul de selecţie este “dificil” şi nu a fost încă stabilit numărul exact de participanţi. Varianta de lucru este ca din această delegaţie să facă parte aproximativ 20 de persoane, încercându-se o reprezentare cât mai largă, dar care să nu îngreuneze discuţiile.

     

  • Mobilitate, date şi cloud, în focus la conferinţa Microsoft Summit 2015

    Acesta este şi cel mai mare eveniment organizat de subsidiara locală a gigantului american Microsoft pe piaţa din România. Organizatorii estimează că peste 1.200 de persoane vor participa la eveniment.

    La evenimentul Microsoft Summit vor participa pe lângă Kostas Loukas, directorul general al Microsoft România, şi Don Grantham, preşedintele Microsoft pentru Europa Centrală şi de Est, peste 50 de speakeri din România şi străi­nă­ta­te care vor aborda teme din mediul IT, dar şi din cel de business.

    Participanţii vor avea ocazia să interacţioneze cu noile tehnologii Microsoft, care vor fi prezente la locurile special amenajate pentru demo-uri. De asemenea, participanţii vor putea testa diferite echipamente cu tehnologii Microsoft. În cadrul evenimentului sunt organizate şi 11 sesiuni dedicate participanţilor din mediul de business.

    Alte 17 sesiuni despre tehnologie sunt dedicate participanţilor care dezvoltă aplicaţii software. Pentru specialiştii în IT sunt organizate un număr de 23 de sesiuni.

    Printre experţii internaţionali care participă la eveniment se numără şi Oldrich Priklenk, care este reprezentant al companiei americane de analiză Gartner în regiune şi care va discuta despre priorităţile de pe agenda directorilor de IT şi despre adopţia tehnologiei în Europa de Sud-Est.

    La eveniment va mai fi prezent şi managerul general al Uber pentru Europa Centrală,  Rob Khazzam, care este responsabil cu extinderea operaţiunilor Uber pe pieţele din Ungaria, România şi Cehia.

  • REPORTAJ: “Angoasele” media de după Ceauşescu, cercetate de o româncă de la Universitatea din Groningen

    Dana Mustaţă, în vârstă de 35 de ani, a vorbit pentru MEDIAFAX despre parcursul ei de cercetătoare şi de profesor-asistent în studii de televiziune şi jurnalism la Universitatea din Groningen, începând din august 2011.

    Născută la Slatina, în 1979, Dana Mustaţă a părăsit România imediat după terminarea liceului, când a avut şansa să obţină o bursă de studiu în Olanda, la Colegiul Universitar din Utrecht. Acolo a obţinut o diplomă de licenţă (Bachelor of Arts) cu specializare în ştiinţe sociale, sociologie, antropologie, psihologie şi jurnalism. Şi-a continuat studiile cu un master în film şi televiziune la Universitatea din Amsterdam, după care a urmat un master de cercetare la Universitatea din Utrecht, aceea fiind perioada în care şi-a dezvoltat interesul pentru istoria Televiziunii Române. Era aceeaşi perioadă în care în România apăreau primele articole în presă despre dosarele radio-televiziunii publice.

    “Atunci mi-am început doctoratul pe istoria Televiziunii Române, în 2006, la Universitatea din Utrecht, iar proiectul l-am susţinut în 2011 şi practic teza de doctorat a fost o primă istorie a Televiziunii Române”, îşi aminteşte Dana Mustaţă.

    – Transmisia live a Revoluţiei Române, la TVR, în decembrie 1989

    Dana Mustaţă, care de formaţie este istoric de televiziune, spune că rostul său este să înţeleagă ce s-a întâmplat în decembrie 1989, nu să facă judecăţi despre cine a fost vinovat.

    “Dacă vrem să înţelegem ce s-a întâmplat în momentul din decembrie ’89, trebuie să contextualizăm acel moment şi să ne uităm cam ce s-a întâmplat în ultima decadă a perioadei Ceauşescu, când practic spiritele împotriva regimului, împotriva lui Ceauşescu deveniseră din ce în ce mai aprinse, când erau deja schimbări politice în celelalte ţări şi când, la un moment dat, devenise clar că Ceauşescu trebuia să plece, să cadă de la putere. Practic, Revoluţia, transmisiunea în direct a Revoluţiei trebuie văzută prin prisma a ceea ce s-a întâmplat de la începutul anilor ’80 încoace”, spune Dana Mustaţă.

    Deşi nu crede că la momentul respectiv Televiziunea Română a manipulat oamenii să iasă în stradă, Dana Mustaţă spune că este important să ne punem foarte atent întrebarea “Ce rol are televiziunea?”.

    “Şi mă refer aici nu la instituţia televiziunii, cât la televiziune ca un mediu de comunicare în masă. Ce rol poate avea acest mediu într-un eveniment de aşa anvengură? Practic, rezultatele din teza mea de doctorat au fost că ce s-a întâmplat, lupta care s-a dus la Revoluţie între revoluţionari – care au fost oameni, telespectatori ieşiţi în stradă -, pe de o parte, Ceauşescu, pe de altă parte, şi Securitatea, pe de altă parte, a fost o luptă care a început pe la începutul anilor ’80. Iar Revoluţia a fost momentul oportun pentru ca acea luptă între aceşti trei practic jucători-cheie să treacă dintr-un mediu privat – pentru că ea exista într-un mediu privat şi acel mediu privat era supravegheat, monitorizat de către Securitate -, iar momentul decembrie ’89 a fost momentul în care ceva ce se întâmpla deja în mediul privat a putut ieşi în spaţiul public”, explică cercetătoarea.

    – Redeschiderea dosarului Revoluţiei şi efectul faptului că după 1989 românii şi-au întors spatele propriei lor istorii, neînţelegând de fapt ce s-a întâmplat

    “Cred că ce se întâmplă acum în România este ceva ce se întâmplă şi în alte ţări şi este ceva normal”, consideră Dana Mustaţă. “Imediat după ’89, noi ne-am întors spatele propriei noastre istorii, am vrut să judecăm fără a înţelege ce s-a întâmplat şi cred că încă nu avem o înţelegere pe deplin a ceea ce s-a întâmplat înainte de ’89”, explică aceasta.

    “Că se judecă ce s-a întâmplat, bineînţeles, este nevoie de asta, dar aş pleda şi pentru a înţelege, de fapt, ce s-a întâmplat. Şi cred că este de natura istoricilor să înţeleagă, să încerce să cerceteze, să studieze şi să facă public ceea ce s-a întâmplat. Că se întâmplă acum şi nu s-a întâmplat mai devreme cred că are de-a face cu psihologia postsocialistă care nu se regăseşte numai în România, se regăseşte şi în alte ţări, în afară de fosta Germanie, care a fost prima care şi-a deconspirat trecutul”, mai spune Dana Mustaţă.

    – Psihologia postsocialistă reflectată în media din Europa de Est: România a fost “extrema rea” a fostului bloc sovietic

    Din septembrie 2013, Dana Mustaţă coordonează proiectul “Television Histories in (Post)Socialist Europe”, în care sunt analizate, printre altele, diferenţele şi asemănările din media din diferite ţări din estul Europei.

    “Este un proiect care încă se desfăşoară, din care fac parte mai mulţi cercetători specializaţi în istorie de televiziune din diverse ţări şi, prin comunicarea, colaborarea dintre noi, ne-am dat seama că au existat anumite diferenţe, au existat şi similarităţi între ţările fostului bloc sovietic. România a fost în anii ’80 extrema rea, să spunem aşa. Am avut un regim dictatorial care s-a resimţit foarte mult în cultura de televiziune. Fosta Iugoslavie, pe de altă parte, a fost extrema puţin mai pozitivă, la modul că ei au mai avut programe de divertisment, de exemplu”, explică Dana Mustaţă.

    În anii ’80, însă, România a fost o ţară atipică din acest punct de vedere, mai spune cercetătoarea română.

    “Până în anii ’80 regăsim foarte multe similarităţi între televiziunea din România şi celelalte televiziuni din estul Europei, dar şi cu celelalte televiziuni din Europa vestică. Şi asta e mai puţin cunoscut. Tindem să facem diferenţa asta – televiziunea Europei de Vest versus televiziunea Europei de Est. Au fost diferenţe politice, dar au fost şi multe colaborări între aceste două regiuni din Europa, au fost şi multe similarităţi, au fost programe, formate care au fost similare (…) Şi Anikó Imre de la University of Southern California a făcut o cercetare pe felul în care un anumit format de televiziune german practic a fost copiat şi în alte ţări. În Ungaria, de exemplu, a existat un format care aducea puţin a «Reflectorul» nostru de altădată”, a exemplificat Dana Mustaţă.

    – Media din România: consumul mare de divertisment, o angoasă care vine din trecut

    Dana Mustaţă remarcă numărul mare de televiziuni din România, însă precizează că acestea funcţionează pe o anumită piaţă de media.

    “Când vorbim despre mediul audiovizual în momentul de faţă nu putem nega că este vorba de o piaţă a media pe care televiziunile comerciale se bat, faţă de care televiziunea publică se simte puţin timorată sau încearcă să prindă din urmă această competiţie. Sinceră să fiu, în ţările vestice nu sunt atât de multe televiziuni private care să fie atât de accesibile ca la noi. Faptul că consumăm foarte mult divertisment acum poate că e şi o angoasă care vine din trecut, spun eu. Faptul că unele posturi de televiziune vor să ofere o televiziune care vinde are de-a face cu dinamica pieţei şi n-o putem nega. Televiziunea care se vinde există şi în alte ţări din Europa, nu este numai România. În diverse ţări se vând diverse conţinuturi de televiziune, la noi, în România, într-adevăr asta se vinde (divertismentul de o calitate mai scăzută, n.r.). Însă asta porneşte până la urmă de la dinamica pieţei”, a explicat Dana Mustaţă.

    – Melanjul între politic şi media în România – românii nu au înţeles pe deplin că lucrurile nu se schimbă peste noapte

    Dana Mustaţă crede că, imediat după 1989, românii şi-au întors puţin spatele la propria lor istorie. “Practic am fost judecaţi după anumite norme care aveau de-a face cu independenţa editorială, libertatea de expresie ş.a.m.d., care erau norme noi pentru cultura noastră audiovizuală. Ce pot să spun în privinţa asta este că. dacă vrem să înţelegem ok ce se întâmplă acum, înainte de a judeca, trebuie să încercăm să înţelegem”, spune cercetătoarea.

    “Interferenţa asta politică cred că vine dintr-o lipsă a noastră, a societăţii civile, poate şi a istoricilor, cercetătorilor de a încerca să înţeleagă cu ce bagaj am venit noi din comunism şi atunci, dacă e să evaluăm performanţele curente ale televiziunii din România actuală, atunci trebuie să luăm în considerare bagajul nostru politic şi că lucrurile nu se schimbă peste noapte. Dacă vorbim de TVR, trebuie să studiem practic istoria managementului în TVR după ’89, să ne punem întrebări ce s-a schimbat de la un management la altul, de la o conducere la alta, de ce au fost schimbările respective? Cred că sunt multe întrebări pe care le-am abordat din punct de vedere al judecăţii. Şi eu aş spune, înainte să judecăm, haideţi să înţelegem puţin, să ne înţelegem istoria şi, dacă e să judecăm sau să analizăm ce se întâmplă în prezent, s-o facem prin perspectiva unei înţelegeri şi a unor cunoştinţe ale propriului nostru trecut, de televiziune în cazul de faţă”, mai spune Dana Mustaţă.

    – Cunoaşterea propriului trecut prin intermediul arhivelor

    Dana Mustaţă pledează pentru digitalizarea arhivelor din România, inclusiv cea a Televiziunii Române, în acord cu ce se întâmplă în celelalte ţări europene. În prezent, Arhiva TVR cuprinde un total de 240.000 de ore de imagini, dintre care sunt digitalizate sub 10%.

    “Bineînţeles că în Europa sunt ţări care au avut un start şi sunt mult peste noi în privinţa digitalizării. Faptul că noi nu suntem la acelaşi nivel ca şi celelalte ţări se explică prin mulţi factori, inclusiv lipsa de fonduri”, a spus Dana Mustaţă.

    Ea a precizat că evenimentele de genul Conferinţei Internaţionale “Unlocking Broadcast Archives from Eastern Europe”, care a fost organizată pe 12-13 martie, la sediul TVR, şi la care a fost invitată, sunt benefice, pentru că prin colaborări sunt atrase şi finanţările. “Prin colaborări atragem atenţia că sunt materiale aici, care sunt valoroase şi pentru că sunt valoroase trebuie digitalizate, trebuie făcute accesibile”, a mai spus Dana Mustaţă.

    De altfel, între 2006 şi 2012, Dana Mustaţă a lucrat ca cercetător la proiectele europene Video Active (www.videoactive.eu) şi EUscreen (www.euscreen.eu). Pe platforma euscreen.eu sunt disponibile în prezent şi înregistrări digitalizate furnizate de Televiziunea Română. În plus, TVR s-a alăturat şi proiectului EUscreenXL, care îl va continua pe cel al euscreen.eu.

    “Cred că lucrurile se schimbă, s-au schimbat de ceva ani încoace prin proiecte europene (…) EUscreen, care se numeşte acum EUscreenXL, a făcut accesibil online materiale digitalizate de la instituţii partenere din estul Europei, inclusiv Televiziunea Română. Şi, prin genul ăsta de proiecte, cei din afară, Uniunea Europeană, de exemplu, care ar putea finanţa proiecte de digitalizare, încep să ne cunoască puţin istoria şi să vadă ce fel de materiale avem de oferit. Dacă vrem să înţelegem Europa sau televiziunea în Europa, trebuie într-adevăr să facem accesibile şi aceste materiale. Iar pentru a le face accesibile, este nevoie de digitalizare”, a concluzionat Dana Mustaţă.

  • REPORTAJ: “Angoasele” media de după Ceauşescu, cercetate de o româncă de la Universitatea din Groningen

    Dana Mustaţă, în vârstă de 35 de ani, a vorbit pentru MEDIAFAX despre parcursul ei de cercetătoare şi de profesor-asistent în studii de televiziune şi jurnalism la Universitatea din Groningen, începând din august 2011.

    Născută la Slatina, în 1979, Dana Mustaţă a părăsit România imediat după terminarea liceului, când a avut şansa să obţină o bursă de studiu în Olanda, la Colegiul Universitar din Utrecht. Acolo a obţinut o diplomă de licenţă (Bachelor of Arts) cu specializare în ştiinţe sociale, sociologie, antropologie, psihologie şi jurnalism. Şi-a continuat studiile cu un master în film şi televiziune la Universitatea din Amsterdam, după care a urmat un master de cercetare la Universitatea din Utrecht, aceea fiind perioada în care şi-a dezvoltat interesul pentru istoria Televiziunii Române. Era aceeaşi perioadă în care în România apăreau primele articole în presă despre dosarele radio-televiziunii publice.

    “Atunci mi-am început doctoratul pe istoria Televiziunii Române, în 2006, la Universitatea din Utrecht, iar proiectul l-am susţinut în 2011 şi practic teza de doctorat a fost o primă istorie a Televiziunii Române”, îşi aminteşte Dana Mustaţă.

    – Transmisia live a Revoluţiei Române, la TVR, în decembrie 1989

    Dana Mustaţă, care de formaţie este istoric de televiziune, spune că rostul său este să înţeleagă ce s-a întâmplat în decembrie 1989, nu să facă judecăţi despre cine a fost vinovat.

    “Dacă vrem să înţelegem ce s-a întâmplat în momentul din decembrie ’89, trebuie să contextualizăm acel moment şi să ne uităm cam ce s-a întâmplat în ultima decadă a perioadei Ceauşescu, când practic spiritele împotriva regimului, împotriva lui Ceauşescu deveniseră din ce în ce mai aprinse, când erau deja schimbări politice în celelalte ţări şi când, la un moment dat, devenise clar că Ceauşescu trebuia să plece, să cadă de la putere. Practic, Revoluţia, transmisiunea în direct a Revoluţiei trebuie văzută prin prisma a ceea ce s-a întâmplat de la începutul anilor ’80 încoace”, spune Dana Mustaţă.

    Deşi nu crede că la momentul respectiv Televiziunea Română a manipulat oamenii să iasă în stradă, Dana Mustaţă spune că este important să ne punem foarte atent întrebarea “Ce rol are televiziunea?”.

    “Şi mă refer aici nu la instituţia televiziunii, cât la televiziune ca un mediu de comunicare în masă. Ce rol poate avea acest mediu într-un eveniment de aşa anvengură? Practic, rezultatele din teza mea de doctorat au fost că ce s-a întâmplat, lupta care s-a dus la Revoluţie între revoluţionari – care au fost oameni, telespectatori ieşiţi în stradă -, pe de o parte, Ceauşescu, pe de altă parte, şi Securitatea, pe de altă parte, a fost o luptă care a început pe la începutul anilor ’80. Iar Revoluţia a fost momentul oportun pentru ca acea luptă între aceşti trei practic jucători-cheie să treacă dintr-un mediu privat – pentru că ea exista într-un mediu privat şi acel mediu privat era supravegheat, monitorizat de către Securitate -, iar momentul decembrie ’89 a fost momentul în care ceva ce se întâmpla deja în mediul privat a putut ieşi în spaţiul public”, explică cercetătoarea.

    – Redeschiderea dosarului Revoluţiei şi efectul faptului că după 1989 românii şi-au întors spatele propriei lor istorii, neînţelegând de fapt ce s-a întâmplat

    “Cred că ce se întâmplă acum în România este ceva ce se întâmplă şi în alte ţări şi este ceva normal”, consideră Dana Mustaţă. “Imediat după ’89, noi ne-am întors spatele propriei noastre istorii, am vrut să judecăm fără a înţelege ce s-a întâmplat şi cred că încă nu avem o înţelegere pe deplin a ceea ce s-a întâmplat înainte de ’89”, explică aceasta.

    “Că se judecă ce s-a întâmplat, bineînţeles, este nevoie de asta, dar aş pleda şi pentru a înţelege, de fapt, ce s-a întâmplat. Şi cred că este de natura istoricilor să înţeleagă, să încerce să cerceteze, să studieze şi să facă public ceea ce s-a întâmplat. Că se întâmplă acum şi nu s-a întâmplat mai devreme cred că are de-a face cu psihologia postsocialistă care nu se regăseşte numai în România, se regăseşte şi în alte ţări, în afară de fosta Germanie, care a fost prima care şi-a deconspirat trecutul”, mai spune Dana Mustaţă.

    – Psihologia postsocialistă reflectată în media din Europa de Est: România a fost “extrema rea” a fostului bloc sovietic

    Din septembrie 2013, Dana Mustaţă coordonează proiectul “Television Histories in (Post)Socialist Europe”, în care sunt analizate, printre altele, diferenţele şi asemănările din media din diferite ţări din estul Europei.

    “Este un proiect care încă se desfăşoară, din care fac parte mai mulţi cercetători specializaţi în istorie de televiziune din diverse ţări şi, prin comunicarea, colaborarea dintre noi, ne-am dat seama că au existat anumite diferenţe, au existat şi similarităţi între ţările fostului bloc sovietic. România a fost în anii ’80 extrema rea, să spunem aşa. Am avut un regim dictatorial care s-a resimţit foarte mult în cultura de televiziune. Fosta Iugoslavie, pe de altă parte, a fost extrema puţin mai pozitivă, la modul că ei au mai avut programe de divertisment, de exemplu”, explică Dana Mustaţă.

    În anii ’80, însă, România a fost o ţară atipică din acest punct de vedere, mai spune cercetătoarea română.

    “Până în anii ’80 regăsim foarte multe similarităţi între televiziunea din România şi celelalte televiziuni din estul Europei, dar şi cu celelalte televiziuni din Europa vestică. Şi asta e mai puţin cunoscut. Tindem să facem diferenţa asta – televiziunea Europei de Vest versus televiziunea Europei de Est. Au fost diferenţe politice, dar au fost şi multe colaborări între aceste două regiuni din Europa, au fost şi multe similarităţi, au fost programe, formate care au fost similare (…) Şi Anikó Imre de la University of Southern California a făcut o cercetare pe felul în care un anumit format de televiziune german practic a fost copiat şi în alte ţări. În Ungaria, de exemplu, a existat un format care aducea puţin a «Reflectorul» nostru de altădată”, a exemplificat Dana Mustaţă.

    – Media din România: consumul mare de divertisment, o angoasă care vine din trecut

    Dana Mustaţă remarcă numărul mare de televiziuni din România, însă precizează că acestea funcţionează pe o anumită piaţă de media.

    “Când vorbim despre mediul audiovizual în momentul de faţă nu putem nega că este vorba de o piaţă a media pe care televiziunile comerciale se bat, faţă de care televiziunea publică se simte puţin timorată sau încearcă să prindă din urmă această competiţie. Sinceră să fiu, în ţările vestice nu sunt atât de multe televiziuni private care să fie atât de accesibile ca la noi. Faptul că consumăm foarte mult divertisment acum poate că e şi o angoasă care vine din trecut, spun eu. Faptul că unele posturi de televiziune vor să ofere o televiziune care vinde are de-a face cu dinamica pieţei şi n-o putem nega. Televiziunea care se vinde există şi în alte ţări din Europa, nu este numai România. În diverse ţări se vând diverse conţinuturi de televiziune, la noi, în România, într-adevăr asta se vinde (divertismentul de o calitate mai scăzută, n.r.). Însă asta porneşte până la urmă de la dinamica pieţei”, a explicat Dana Mustaţă.

    – Melanjul între politic şi media în România – românii nu au înţeles pe deplin că lucrurile nu se schimbă peste noapte

    Dana Mustaţă crede că, imediat după 1989, românii şi-au întors puţin spatele la propria lor istorie. “Practic am fost judecaţi după anumite norme care aveau de-a face cu independenţa editorială, libertatea de expresie ş.a.m.d., care erau norme noi pentru cultura noastră audiovizuală. Ce pot să spun în privinţa asta este că. dacă vrem să înţelegem ok ce se întâmplă acum, înainte de a judeca, trebuie să încercăm să înţelegem”, spune cercetătoarea.

    “Interferenţa asta politică cred că vine dintr-o lipsă a noastră, a societăţii civile, poate şi a istoricilor, cercetătorilor de a încerca să înţeleagă cu ce bagaj am venit noi din comunism şi atunci, dacă e să evaluăm performanţele curente ale televiziunii din România actuală, atunci trebuie să luăm în considerare bagajul nostru politic şi că lucrurile nu se schimbă peste noapte. Dacă vorbim de TVR, trebuie să studiem practic istoria managementului în TVR după ’89, să ne punem întrebări ce s-a schimbat de la un management la altul, de la o conducere la alta, de ce au fost schimbările respective? Cred că sunt multe întrebări pe care le-am abordat din punct de vedere al judecăţii. Şi eu aş spune, înainte să judecăm, haideţi să înţelegem puţin, să ne înţelegem istoria şi, dacă e să judecăm sau să analizăm ce se întâmplă în prezent, s-o facem prin perspectiva unei înţelegeri şi a unor cunoştinţe ale propriului nostru trecut, de televiziune în cazul de faţă”, mai spune Dana Mustaţă.

    – Cunoaşterea propriului trecut prin intermediul arhivelor

    Dana Mustaţă pledează pentru digitalizarea arhivelor din România, inclusiv cea a Televiziunii Române, în acord cu ce se întâmplă în celelalte ţări europene. În prezent, Arhiva TVR cuprinde un total de 240.000 de ore de imagini, dintre care sunt digitalizate sub 10%.

    “Bineînţeles că în Europa sunt ţări care au avut un start şi sunt mult peste noi în privinţa digitalizării. Faptul că noi nu suntem la acelaşi nivel ca şi celelalte ţări se explică prin mulţi factori, inclusiv lipsa de fonduri”, a spus Dana Mustaţă.

    Ea a precizat că evenimentele de genul Conferinţei Internaţionale “Unlocking Broadcast Archives from Eastern Europe”, care a fost organizată pe 12-13 martie, la sediul TVR, şi la care a fost invitată, sunt benefice, pentru că prin colaborări sunt atrase şi finanţările. “Prin colaborări atragem atenţia că sunt materiale aici, care sunt valoroase şi pentru că sunt valoroase trebuie digitalizate, trebuie făcute accesibile”, a mai spus Dana Mustaţă.

    De altfel, între 2006 şi 2012, Dana Mustaţă a lucrat ca cercetător la proiectele europene Video Active (www.videoactive.eu) şi EUscreen (www.euscreen.eu). Pe platforma euscreen.eu sunt disponibile în prezent şi înregistrări digitalizate furnizate de Televiziunea Română. În plus, TVR s-a alăturat şi proiectului EUscreenXL, care îl va continua pe cel al euscreen.eu.

    “Cred că lucrurile se schimbă, s-au schimbat de ceva ani încoace prin proiecte europene (…) EUscreen, care se numeşte acum EUscreenXL, a făcut accesibil online materiale digitalizate de la instituţii partenere din estul Europei, inclusiv Televiziunea Română. Şi, prin genul ăsta de proiecte, cei din afară, Uniunea Europeană, de exemplu, care ar putea finanţa proiecte de digitalizare, încep să ne cunoască puţin istoria şi să vadă ce fel de materiale avem de oferit. Dacă vrem să înţelegem Europa sau televiziunea în Europa, trebuie într-adevăr să facem accesibile şi aceste materiale. Iar pentru a le face accesibile, este nevoie de digitalizare”, a concluzionat Dana Mustaţă.

  • 1 martie la teatrele din Bucureşti: muzică, dans, poveşti de viaţă şi drame neînţelese

    Cei care încă nu şi-au făcut planuri de 1 martie pot alege să petreacă prima zi de primăvară într-unul din teatrele bucureştene. Urmărirea spectacolelor jucate pe scenele teatrelor independente sau a poveştilor spuse în instituţiile teatrale cunoscute poate fi un mijloc plăcut de a petrece ziua de 1 martie. Oferta este cuprinzătoare, instituţiile teatrale având cel puţin un spectacol programat în această zi. Printre acestea se numără şi “Iubitafizica”, “Lecţia de violoncel”, “Declick”, “Un pic prea intim” şi “Omul cel bun din Seciuan”.

    Vă prezentăm câteva dintre spectacolele care pot fi văzute de 1 martie, în Bucureşti:

    În laboratorul de iubitafizică de la Teatrul Mignon

    “Iubitafizica”, un spectacol al companiei independente de teatru vizual cu păpuşi în mărime naturală şi supradimensionate Lightwave Theatre, va putea fi urmărit duminică, de la orele 19.30 şi de la 21.00, la Teatrul Mignon din Capitală.

    Regia acestui spectacol este semnată de Cristina Andreea Ion, după cartea scrisă de Iulian Tănase, iar din distribuţie fac parte actorii Cristina Andreea Ion, Petru Stratulat, Adina Hotinceanu, Daniel Burcea/ George Sfîrăială.

    Laboratorul de iubitafizică este locul prin care personajul principal îşi trece toate iubitele imaginare, analizându-le precum un om de ştiinţă, pentru ca mai târziu să fie lovit de propriile frici. Spectatorul este ghidat prin labirintul iubitafizic de vocea autorului Iulian Tănase şi de cei patru iubitafizicieni. Şapte păpuşi în mărime naturală compun un spectacol multimedia demn de “limitele” imaginative ale unei lumi interioare.

    Iv cel Naiv ajunge la Godot Cafe-Teatru

    Spectacolul “Ce ne spunem când nu ne vorbim”, de Chirs Simion, din distribuţia căruia fac parte actorii Cristi Iacob, Ilinca Goia, Gabriela Iacob şi Vitalie Bichir, se va juca duminică, de la ora 15.00, la Godot Cafe-Teatru, urmând ca de la ora 18.00, să fie prezentat spectacolul caritabil “Ora de naivitate”, de Iv Cel Naiv, cu Dana Voicu, Adriana Moca, Ana Maria Carablais, Teodora Calagiu Garofil, Anda Saltelechi şi Iosif Constantinescu (chitară).

    Ziua de 1 martie se termină la Godot Cafe-Teatru cu avanpremiera spectacolului “MotherFucker with the Hat”, de Stephen Adly Guirgis. Astfel, de la ora 21.00, Virgil Aioanei, Oana Popescu, Vlad Zamfirescu, Cătălina Jojo şi Paul Ipate arată publicului cum, după 26 de luni de puşcărie, Jackie, se întoarce acasă plin de cadouri la iubita lui Veronica, dar spre stupoarea sa găseşte uitată pe masă pălăria unui alt bărbat.

    Tot duminică, de la ora 18.00, la Godot Sub Scenă, este prezentat spectacolul “Declick”, în regia lui Alex Unguru, cu actorii Sabina Brânduşe şi Rareş Lucaci în distribuţie, ce spune povestea a doi tineri care în urma unei aventuri de o noapte ajung să formeze un cuplu.

    “Lecţia de violoncel”, la Teatrul Metropolis

    Radu Beligan, cel mai longeviv artist al scenei româneşti, joacă în spectacolul “Lecţia de violoncel”, scris de Mona Radu special pentru el şi pentru fiica lui, Lamia, şi regizat de Felix Alexa. De 1 martie, spectacolul va avea loc de la ora 16.00, la Teatrul Metropolis. Distribuţia spectacolului este completată de Marius Manole şi Tania Popa/ Rodica Ionescu.

    După 20 de ani de căsnicie, Eva (Lamia Beligan) o fostă vedetă de film, trăieşte suspiciunea că soţul ei, politicianul George Popa (Radu Beligan), îi este infidel. Rănită profund în orgoliu, participă la un casting unde obţine un rol într-un film american, dar pentru interpretarea lui ea trebuie să înveţe să cânte la violoncel în doar trei luni. În felul acesta, îl cunoaşte pe tânărul profesor Radu Manoliu (Marius Manole), care este însurat cu Gabi (Tania Popa/ Rodica Ionescu), cu care are doi copii. Dacă la început profesorul de violoncel i se pare Evei dezagreabil, treptat se îndrăgosteşte de acesta şi fără scrupule îl seduce, negândindu-se la consecinţele care nu întârzie să apară.

    Lumea femeilor, la Teatrul Naţional Bucureşti

    De 1 martie, pe scena Teatrului Naţional Bucureşti (TNB), se va juca, printre altele, spectacolul “Cinci femei de tranziţie”, în regia Rodicăi Popescu-Bitănescu, Cinci actriţe descoperă cu har, haz şi sensibilitate, tipologia feminină de ieri, de azi şi de mâine: femeia de tranziţie. Dialoguri simple şi adevărate, conflicte omeneşti, întrebări existenţiale şi destăinuri tulburătoare, ca între prietene, la o şuetă. Un evantai multicolor de stări şi sentimente, într-un party al revelaţiilor. Taine, frustrări, suferinţe se dezvăluie treptat, în timpul unei petreceri prilejuită de ziua de naştere a gazdei, la care un păhărel de pălincă “dezleagă” limbile şi îndeamnă la mărturisiri, unele triste, altele purtând o încărcătură de umor amar. Astfel, cei care vor să stea la o şuetă pot merge la spectacolul de la TNB, din Sala Atelier, duminică, de la ora 20.00.

    “Un pic prea intim”, la Teatrul Nottara

    Teatrul Nottara îşi aşteaptă publicul, de 1 martie, cu două spectacole de succes. Astfel, de la ora 19.00, în sala “Horia Lovinescu”, publicul va face cunoştinţă cu Tom Greene, eroul din “Un pic prea intim”, care, deşi este un tip normal, are “trei probleme” foarte mari. Într-un puseu de performanţă erotică, dublat de o promiscuitate fără precedent (pentru el), Tom a reuşit să lase însărcinate trei femei, în decurs de o săptămână: iubita “oficială”, vecina de alături – o femeie căsătorită, la 40 şi ceva de ani – şi studenta lui, de 18 ani. Din distribuţia spectacolului fac parte actorii Andi Vasluianu, Dan Bordeianu, Laura Vasiliu/ Cristina Florea, Catrinel Dumitrescu, Diana Roman şi Irina Velcescu. În continuare, de la ora 19.30, în sala “George Constantin”, se va juca spectacolul “Matrimoniale”, de Lia Bugnar, cu Ada Navrot, Crenguţa Hariton, Lucian Ghimişi şi Mihai Marinescu.

    Spiritul de familie se simte la Teatrul de Comedie, iar “Omul cel bun din Seciuan” se cunoaşte la Teatrul Bulandra

    Spectacolul “Spiritul de familie”, de Eric Assous, în regia lui Radu Beligan, cu Marius Florea Vizante, Lamia Beligan, Marius Drogeanu, Dorina Chiriac, Sandu Pop, Delia Seceleanu şi Mirela Zeţa în distribuţie, va avea loc duminică, de la ora 19.00, în sala “Radu Beligan” a Teatrului de Comedie.

    De asemenea, la Teatrul Bulandra din Bucureşti, va fi prezentat spectacoul “Omul cel bun din Seciuan”, duminică, de la ora 19.00, în sala “Toma Caragiu”. “Omul cel bun din Seciuan” este un spectacol de Andrei Şerban, din distribuţia căruia fac parte actorii Cătălin Babliuc, Adela Bengescu, Adrian Ciobanu, Manuela Ciucur, Ana Covalciuc, Alexandra Fasolă, Mirela Gorea, Vlad Ivanov, Rodica Mandache, Marcela Motoc, Daniela Nane, Silvana Negruţiu, Mihai Niţă, Simona Pop, Alexandru Potoceanu, Profira Serafim şi Ana Ularu.

  • Piaţa muzicală din România, pe un trend ascendent, dar e nevoie de o sală de concerte adecvată

    Sorina Burlacu, director general Events, Mohi Younes, general manager Phoenix Entertainment, Raluca Popescu, general manager Amphitrion, Christian Raetscher, general manager German Quality Entertainment (GQE), şi Stoian Anghel, organizator de spectacole şi preşedintele Asociaţiei Culturale de Teatru, Muzică şi Film “Dracula”, au vorbit, pentru MEDIAFAX, despre cum se poziţionează piaţa muzicală din România, în prezent, şi despre criteriile de care ţin cont când hotărăsc să invite un artist sau o trupă la noi în ţară. Aceştia au realizat şi o retrospectivă a anului 2014, oferind, de asemenea, o privire de ansamblu asupra evoluţiei industriei muzicale în următorii ani.

    Deşi 2014 a fost un an bogat în evenimente muzicale, pe scenele româneşti nu au mai concertat artişti care să strângă un număr extraordinar de mare de spectatori. Motivele pentru care artişti de talie internaţională lipsesc de pe scena muzicală românescă ţin atât de anumite aspecte practice, cum ar fi lipsa unei săli adecvate pentru un concert de anvergură, dar şi de problemele financiare cu care se confruntă România. De asemenea, există şi situaţii în care artişti foarte apreciaţi pe plan internaţional nu sunt suficient de bine cunoscuţi în România, astfel încât să fie invitaţi pentru a concerta la noi în ţară.

     

    Piaţa muzicală din România, pe un trend ascendent, cu multe evenimente şi cu organizatori dornici de perfecţionare

    Piaţa muzicală din România se poziţionează pe un trend ascendent, susţin mai mulţi organizatori de concerte, însă există mereu dorinţa de perfecţionare şi aceştia întâmpină în continuare diferite dificultăţi.

    Sorina Burlacu, director general Events, spune că piaţa de live entertainment este în creştere, însă România este un teritoriu “virgin”, aşteptând încă vizita unor artişti de renume internaţional, precum Robbie Williams sau U2.

    “Înregistrăm o creştere a preţului mediu pe bilet, care poate ajunge acum la 45 – 50 de euro brut. Taxele continuă totuşi să fie prea mari, în special cele percepute de UCMR-ADA (Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România – Asociaţia pentru Drepturi de Autor, n.r.). Sperăm într-un lobby comun al tuturor promotorilor români pentru a reduce aceste taxe. România este un teritoriu virgin într-un anumit fel – încă aşteptăm prima vizită a unor nume mari cum ar Robbie Williams sau U2”, spune Sorina Burlacu.

    Şi Raluca Popescu, general manager Amphitrion, consideră că piaţa muzicală din România este în creştere, deoarece există o multitudine de evenimente din toate zonele şi cântăreţi din toate genurile muzicale care ajung în ţara noastră, astfel că este acoperită o arie extrem de largă. “Cred că este o piaţă care este în continuare în dezvoltare şi sperăm să fie din ce în ce mai mult şi ca publicul să poată să ţină pasul cu atât de multe eveniment”, spune Raluca Popescu.

    La rândul său, Stoian Anghel, organizator de spectacole şi preşedintele Asociaţiei Culturale de Teatru, Muzică şi Film “Dracula”, consideră că piaţa muzicală din România este foarte dinamică, deoarece “publicul este exigent, la curent cu tot ce se întâmplă în showbiz-ul autohton şi internaţional”, iar acest fapt “detemină o continuă dezvoltare şi obligă artiştii şi organizatorii de evenimente să se perfecţioneze continuu”.

    “Calitatea show-urilor artiştilor români a atins cote nemaiîntâlnite până de curând în showbiz-ul românesc. Producţiile marca Loredana sau Ştefan Bănică sunt producţii de talie internaţională, care aliniază cu onoare piaţa muzicală din România la piaţa internaţională”, este de părere Stoian Anghel.

    Pe de altă parte, Mohi Younes, general manager Phoenix Entertainment, este de părere că trendul diferă în funcţie de genul muzical şi se schimbă de la an la an. “De foarte multe ori se înregistrează un trend ascendent într-un gen de muzică şi un trend descendent în altul, lucru care face ca evoluţia acestuia să fie dificil de determinat”, spune Mohi Younes.

    De asemenea, Christian Raetscher, general manager GQE, spune că, în momentul de faţă, piaţa muzicală se găseşte într-un stadiu de staţionare cu tendinţă descrescătoare.

    “Este doar o senzaţie că se află pe un trend ascendent. Organizatorii sunt nevoiţi să găsească tot felul de tertipuri pentru a reuşi să facă faţă situaţiei. Criza economică încă mai are repercusiuni asupra puterii de cumpărare, astfel oamenii nu îşi permit să vină la concerte. Totodată, organizatorii sunt nevoiţi să pună preţuri piperate la bilete pentru a reuşi să plătească artiştii, sala de spectacol şi multe alte cheltuieli imprevizibile, care intră la categoria excentricităţi ale vedetelor. Avem multe de învăţat despre ceea ce înseamnă producţie, public relations, vizual etc. Probabil că încă nu suntem pregătiţi, nu avem oameni suficient de bine specializaţi în acest domeniu. Este un segment extrem de greu de manevrat, mai ales că orice greşeală este scump plătită”, consideră Christian Raetscher.

     

    Cerinţele publicului, notorietatea brandului şi preţul biletelor – câteva dintre criteriile de care se ţine cont când se organizează un concert în România

    Publicul pare să fie principala preocupare a organizatorilor de concerte în România. Ce îşi doresc românii să asculte, dacă pot sau nu pot să achiziţioneze bilete la un concert al unui artist de talie internaţională şi care sunt preferinţele muzicale ale acestora, într-un moment dat, sunt principalele criterii de care organizatorii ţin cont atunci când hotărăsc să invite un artist sau o trupă în România.

    “Sunt mai multe criterii care ne influenţează decizia: în primul rând, ţinem cont de cerinţele publicului care ne-a susţinut prin prezenţa la evenimentele noastre, apoi de ce artişti se află în turnee în apropiere de zona noastră, după care realizăm o analiză în cadrul firmei prin care stabilim cât de mult rezonează artistul respectiv cu preferinţele publicului, dar şi cu profilul concertelor noastre. Şi nu în ultimul rând evaluăm condiţiile financiare pe care le presupune evenimentul”, declară Mohi Younes, general manager Phoenix Entertainment.

    Sorina Burlacu, director general Events, spune că există mai multe abordări pentru a stabili criteriile de care se ţine cont când se invită un artist sau o trupă în România.

    “Dacă artistul sau trupa n-au mai vizitat niciodată România, factorii de luat în calcul sunt notorietatea brandului, noutăţile muzicale, cât de în vogă sunt la momentul respectiv, preţul concertului, aglomerarea pieţei la momentul respectiv cu evenimente similare, precum şi oportunităţile de sponsorizare. Dacă vorbim de show-uri care au mai vizitat ţara noastră, indicatori foarte clari sunt capacitatea de vânzare anterioară (ce performanţe au înregistrat dăţile trecute), ce-au mai făcut între timp (albume, hituri, colaborări noi) sau motivul – turnee «Best of» sau chiar spectacole de final de drum, când îşi iau la revedere de la fani. Regula generală este că atunci când revin în România cei mai mulţi artişti nu atrag acelaşi public ca şi prima dată. Acelaşi criteriu se aplică şi sponsorizărilor. Există, desigur, şi excepţii – organizăm Cirque du Soleil şi Sensation cu un succes constant, pentru că aceste licenţe vin cu un spectacol diferit de fiecare dată”, declară Sorina Burlacu, director general Events.

    Totodată, Raluca Popescu, general manager Amphitrion, spune că în momentul în care aduc un artist, organizatorii se concentrează şi îşi doresc foarte mult ca artistul respectiv să fie cel mai bun în aria sa. “Ne concetrăm extrem de mult pe calitatea evenimentului oferit şi pe respectul faţă de public”, mai spune Raluca Popescu.

    De asemenea, Stoian Anghel, organizator de spectacole şi preşedintele Asociaţiei Culturale de Teatru, Muzică şi Film “Dracula”, spune că indiferent că este vorba de un artist român sau internaţional, criteriul principal este publicul. “Desigur, în cazul artiştilor internaţionali se urmăreşte includerea ţării noastre într-un turneu, din multiple raţiuni”, declară acesta.

    La rândul său, Christian Raetscher spune că German Quality Entertainment ţine cont întotdeauna de cererea publicului. “De curând am început să realizăm sondaje de opinie pentru a reuşi să găsim numele acelui artist care se găseşte pe buzele publicului la momentul respectiv. Gusturile se schimbă, românul este puţin mofturos, nu-i place să vadă acelaşi artist cu acelaşi show, lucru care nu se întâmplă peste graniţă. Şi oricum ceea ce se vinde bine afară nu este garantat şi în România. De aceea este necesar să fii în pas cu tendinţele muzicale ale românilor, să iei în considerare foarte multe aspecte, pentru că surprizele neplăcute te pot desfiinţa. E adevărată şi treaba cu… «nu rişti, nu câştigi», însă parcă în România preferi să fii prudent”, este de părere Christian Raetscher, General Manager GQE.

     

    2014: un an interesant, dar sărac în evenimente de anvergură

    Caracterizarea anului 2014, având în vedere concertele care au avut loc în România, diferă de la organizator la organizator. Dacă unii consideră că a fost un an interesant, care a adus în România nume importante din industria muzicală, alţii consideră că a fost un an sărac în evenimente.

    Astfel, Mohi Younes, general manager Phoenix Entertainment, spune că a fost un an “extrem de interesant”, în care au concertat în premieră în România nume importante ale industriei muzicale, precum Peter Gabriel, Hugh Laurie, 30 Seconds to Mars, dar şi artişti care au revenit în ţara noastră, precum Billy Idol, Tori Amos, Dream Theater şi Richard Clayderman. “Publicul s-a bucurat de un an bogat, din punct de vedere cultural, având ocazia să se delecteze şi cu câteva concepte inedite de show ca Metal All Stars sau 2Cellos”, declară Mohi Younes.

    La rândul său, Stoian Anghel, organizator de spectacole şi preşedintele Asociaţiei Culturale de Teatru, Muzică şi Film “Dracula”, declară: “Bucureştiul rămâne în continuare locul din care se dă ora exactă în showbiz-ul românesc. Şi asta mai ales pentru că are o populaţie numeroasă, diversă şi mai multe facilităţi decât provincia. Anul 2014 a fost abundent în evenimente de toate genurile. Asociaţia Culturală de Teatru, Muzică şi Film «Dracula», împreună cu Centrul Internaţional Antidrog şi pentru Drepturile Omului – CIADO România, al cărui preşedinte este domnul academician Constantin Bălăceanu Stolnici dezvoltă de şapte ani Proiectul Naţional Cultural ‘Arta contra Drog’, al cărui scop este de a oferi publicului o variantă sănătoasă de petrecere a timpului liber: evenimentele cultural artistice. Este un proiect cu un impact major asupra publicului, pe care îl dezvoltăm de la an la an”, mai spune Stoian Anghel.

    În schimb, Sorina Burlacu, director general Events, consideră că a fost un an sărac în evenimente, “atât datorită lipsei de artişti pe piaţa internaţională, cât şi a unei abordări mai precaute a promoterilor”. Anul acesta nu s-au mai organizat festivaluri ca B’estfest, Rock the City şi Ost Fest din motive financiare, menţionează Sorina Burlacu.

    Şi Christian Raetscher, general manager GQE, consideră că anul 2014 a fost slab din punct de vedere al evenimentelor muzicale. “A fost mai degrabă un an al evenimentelor mai mici, mai underground. Vânzările au stat foarte prost şi acum la final de an se văd roadele. Problema majoră actualmente este concurenţa neloială pentru care sperăm să existe leac”, este de părere acesta.

    La rândul său, Raluca Popescu, general manager Amphitrion, spune că au fost mai puţine evenimente mari în 2014, însă acest lucru depinde foarte mult nu numai de piaţa din România, ci şi de programul artiştilor cu privire la turneul pe care îl organizează – dacă în anul respectiv includ şi zona noastră sau nu. În plus, aceasta spune că există foarte mulţi artişti, “extrem de cunoscuţi, de îndrăgiţi şi de aşteptaţi în alte părţi ale lumii care la noi n-ar avea public suficient pentru a-i aduce în România”. “Din punctul acesta de vedere, piaţa nu a devenit suficient de dezvoltată”, consideră Raluca Popescu.

     

    Piaţa muzicală în următorii ani, pe un trend ascendent, dar s-ar extinde şi mai mult cu o sală de spectacole adecvată

    În ceea ce priveşte evoluţia pieţei muzicale în următorii ani, organizatorii speră să continue trendul ascendent şi speră ca România să poată să ofere, la un moment dat, condiţiile necesare pentru ca un concert de anvergură să fie organizat la noi în ţară. În acest sens, una dintre principalele probleme cu care se confruntă România este lipsa unei săli adecvate pentru susţinerea concertelor.

    “Deja s-au anunţat concerte de mare anvergură pentru anul 2015: André Rieu (pe partea clasică), Robbie Williams (pop), Toto şi Godsmack (rock). În general evoluţia acestui business depinde de prosperitatea unei naţiuni. Dacă România îşi menţine trendul ascendent, numărul şi calitatea evenimentelor se vor afla într-o continuă creştere. Deja cu preţurile biletelor ne apropiem de celelalte ţări europene, mai rămâne doar să aducem puterea de cumpărare a publicului la acelaşi nivel”, este de părere Mohi Younes, general manager Phoenix Entertainment.

    “Anul 2015 sperăm să fie absolut mai bun, este necesar să fie un an de succes! Pas cu pas cei care se legau cu dinţii de playback apar pe scenă în formulă cu band şi cântând live, ceea ce ne face să ne gândim că lucrurile din acest punct de vedere sunt într-o direcţie bună”, declară Christian Raetscher, General Manager GQE.

    De asemenea, Stoian Anghel, organizator de spectacole şi preşedintele Asociaţiei Culturale de Teatru, Muzică şi Film “Dracula”, declară: “Ne-a bucurat interesul foarte mare pentru folclor autentic românesc manifestat cu ocazia spectacolelor aniversare dedicate lui Ion Dolănescu, Constantin Enceanu şi Steliana Sima, dar şi succesul concertului Grigore Leşe, care a avut loc în premieră la Sala Palatului în aceasta toamnă. Am remarcat o creştere semnificativă a interesului pentru muzica clasică, care este pe cel mai ascendent trend de până acum şi credem că va continua această urcare în anii urmatori. În acest sens sunt mărturii Sălile Palatului pline la concertul Sarah Brightman şi la concertele Vienna Classic Christmas susţinute de Strauss Festival Orchestra Vienna. Nu în ultimul rând, se remarcă o nevoie foarte mare de purificare prin râs, o terapie pe care stand-up-ul a realizat-o cu cei peste 4.000 de spectatori la Sala Palatului”.

    Pe de altă parte, Raluca Popescu, general manager Amphitrion, speră ca trendul să fie unul ascendent, însă consideră că pentru ca acest lucru să fie posibil este nevoie de o sală de spectacole adecvată.

    “Sper să fie într-un trend ascendent, sper cumva să fie susţinută şi de media din România, să fie difuzate cât mai multe piese din afară, dar cred, totuşi, că şi cu ajutorul internetului şi prin alte metode vom ajunge uşor, uşor acolo (la standarde internaţionale, n.r.). Nouă, în primul rând, ne lipseşte infrastructura necesară. Avem nevoie de o sală, care să fie la standarde, avem nevoie, de asemenea, de un patinoar care să fie la standarde. Ne descurcăm în permanenţă, mai ales pe timp de iarnă, cu Sala Palatului şi Sala Polivalentă, în condiţiile în care niciuna dintre ele nu este ceea ce trebuie. În momentul în care şi infrastructura ar fi diferită şi am avea nişte săli în care să aducem artişti care să aducă un public de aproximativ 12.000 – 16.000 de oameni, probabil că piaţa s-ar extinde şi mai mult”, a declarat Raluca Popesu.

    La rândul său, Sorina Burlacu, director general Events, spune că la nivel global trupele au mai puţină putere decât predecesorii lor şi sunt puţine care reuşesc să umple stadioane peste tot în lume, întrucât preferinţele publicului sunt dintre cele mai diverse.

    “Trăim într-o epocă în care gusturile publicului sunt din ce în ce mai difuze – diversitatea preferinţelor lor e într-o continuă creştere. La nivel global, trupele au mai puţină putere decât oricând înainte – doar un număr relativ mic de artişti şi trupe sunt capabili să umple stadioanele peste tot în lume. Iar generaţia de artişti care vine din spate încă se luptă pentru a atinge acest gen de succes. Mai avem mult de aşteptat pentru următorul Rod Stewart, care să umple plaja Copacabana cu 3.500.000 de spectatori”, consideră Sorina Burlacu.

  • REPORTAJ: Familia Regală, alături de români de 1 Decembrie, printr-o călătorie-simbol cu trenul regal

    Evenimentele organizate de Familia Regală cu prilejul Zilei Naţionale a României au debutat sâmbătă, la ora 10.00, în gara regală Băneasa din Bucureşti, unde principesa moştenitoare Margareta şi principele Radu, însoţiţi de principesa Maria (cea mai tânără dintre cele cinci fiice ale Regelui Mihai şi ale Reginei Ana) şi principele Nicolae, au urcat în trenul regal pentru a merge la Sinaia, acolo unde se vor desfăşura mai multe manifestări dedicate zilei de 1 Decembrie.

    “Este o călătorie simbolică, în onoarea Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria, de Ziua Marii Uniri. O să fie foarte multe persoane în tren, copii, vârstnici, de la Fundaţia mea, diplomaţi şi familia mea”, a declarat, sâmbătă dimineaţă, principesa moştenitoare Margareta, pe peronul gării regale Băneasa.

    Ea a precizat că Regele Mihai şi Regina Ana nu au putut să participe la acest eveniment, aceştia nefiind în prezent în România.

    Potrivit principesei Margareta, 1 Decembrie este “o mare zi”, în care “este bine să fim uniţi din nou”. De asemenea, principesa Margareta a urat tuturor românilor “La mulţi ani!”.

    În această călătorie simbolică, alături de membri ai Familiei Regale, au plecat aproximativ 40 de persoane, între care membri ai Corpului Diplomatic, personalităţi ale vieţii publice, precum şi peste 20 de vârstnici şi copii, beneficiari ai programelor inter-generaţionale derulate de Fundaţia “Principesa Margareta a României”.

    Astfel, rând pe rând sâmbătă dimineaţa au urcat în trenul regal ambasadorul Republicii Cehe în România, Jiří Šitler, ambasadorul Spaniei în România, Ramiro Fernández Bachiller, ambasadorul Germaniei în România, Werner Hans Lauk, ambasadorul Iordaniei în România, Saker Malkawi, dar şi nunţiul apostolic în România, monseniorul Francisco-Javier Lozano.

    “La Sinaia o să avem o seară pentru diplomaţi, un mare eveniment, dar şi o ceremonie pentru furnizorii Casei Regale”, a explicat principesa moştenitoare Margareta.

    Ea a mai spus că este foarte mândră că la această călătorie simbolică participă şi doi invitaţi speciali, respectiv arhiducesa Maria Magdalena a Austriei, fiica principesei Ileana a României, împreună cu soţul ei, baronul Hanns-Ulrich von Holzhausen.

    Doi dintre cei mai emoţionaţi călători au fost profesoara Elena Marinescu şi Darius Ionuţ Mitoiu, un băieţel în vârstă de 10 ani, care au urcat cu acest prilej pentru prima dată în trenul regal.

    “N-am mai fost niciodată cu trenul regal. Este o călătorie nouă pentru mine, organizată de fundaţia principesei Margareta a României, şi ne face multă plăcere”, a declarat Elena Marinescu, precizând că este deosebit de încântată pentru că în timpul acestei călătorii simbolice invitaţii Familiei Regale vor vizita şi castelul Pelişor.

    Ea a mai spus că s-a documentat foarte mult înainte de această călătorie şi este foarte interesată să observe obiectele din trenul regal. “Mi s-a părut interesant că trenul este păstrat la Mogoşoaia, într-un regim special, şi de aceea a rezistat atâta vreme în starea bună în care se află. Mi se pare interesant să văd pielea de Cordoba (din care sunt făcute scaunele şi fotoliile, n.r.), cristalele de Bohemia şi sticla de Murano, din care sunt făcute lămpile, şi tot ambientul. Este destul de interesant şi plăcut pentru noi”, a spus Elena Marinescu.

    La rândul său, băieţelul Darius Ionuţ Mitoiu a spus că pentru el această călătorie este o ocazie superbă de a merge pentru prima dată cu trenul. “Ştiu că o să merg în Sinaia şi merg pentru prima dată cu trenul. Este o ocazie superbă de a merge cu trenul regal. Nu am mai mers niciodată cu trenul regal”, a spus Darius Ionuţ Mitoiu, precizând că este încântat de faptul că o să viziteze şi castelul Peleş. “O să mă distrez cu toţi prietenii mei şi o să fie foarte frumos”, a spus băieţelul.

    Nu în ultimul rând, un alt invitat special în această călătorie este Milo, căţelul principelui Nicolae, care a fost bolnav şi nu putea să rămână singur acasă, după cum a precizat principesa Margareta.

    În timpul în care Familia Regală se va afla la Sinaia, cei interesaţi vor putea vizita gratuit trenul regal. Astfel, trenul va putea fi vizitat în gara Sinaia, sâmbătă, între orele 15.00 – 18.00, şi duminică, între orele 10.00 – 18.00.

    Seria de evenimente organizate de Familia Regală cu prilejul Zilei Naţionale a României se va încheia luni, chiar de 1 Decembrie, cu o altă călătorie simbolică efectuată tot cu trenul regal. Atunci, trenul regal va pleca la ora 09.08 din gara Sinaia, iar plecarea va fi precedată de un ceremonial care va începe la ora 09.00.

    Pe durata călătoriei, în vagonul sufragerie, principesa Moştenitoare şi principele Radu vor primi reprezentanţi ai autorităţilor locale şi ai societăţii civile. De asemenea, trenul va opri în mai multe staţii (gara Ploieşti Sud, gara Buzău, gara Râmnicu Sărat, gara Focşani), unde Familia Regală şi invitaţii săi îi vor saluta pe locuitorii acestor oraşe, aducând astfel împreună un omagiu întemeietorilor României Mari. Călătoria simbolică se va încheia, duminică seară, la Bucureşti, unde Familia Regală şi invitaţii săi vor fi aduşi tot în gara Băneasa, cu trenul regal, care a fost comandat de Regele Ferdinand I în anul 1926, în Italia, şi care a fost livrat României după moartea acestuia, în anul 1928.