BusinessMagazin

Tag: firma

  • La doar 20 de ani, când pentru mulţi tineri cariera are încă de aşteptat, Mădălina Balaiban îşi înfiinţa deja prima afacere

    Mădălina Balaiban, fondator şi general manager al Hello Holidays şi Hello Holidays Transport, spune că a înfiinţat compania din dorinţa de a cunoaşte lumea. „Îmi aduc şi acum aminte: eram în clasa a XI-a la Liceul de Turism din Călimăneşti. Pe vremea aceea erau puţine licee cu profil de turism în ţară. Acolo am început să visez la un business al meu. Mi-am spus că vreau mai mult. Să călătoresc, să descopăr ce înseamnă crearea unei vacanţe şi ce implică serviciile hoteliere”, povesteşte ea.

    Astfel, a decis să se înscrie la Facultatea de Economie a Turismului, căreia avea să îi urmeze şi un master în turism. În timpul facultăţii, la 19 ani, s-a angajat într-o agenţie de turism, dar după două sezoane a hotărât să pornească propriul business, deoarece, spune ea, „voiam să ofer altceva, să pun în practică ceea ce observam că lipseşte pieţei, agenţiei unde lucram”.

    Aşadar, în 2007 a pus bazele Hello Holidays. Noutatea situaţiei spune că nu a speriat-o şi tocmai faptul că a pornit pe drumul antreprenoriatului fără să stea prea mult pe gânduri crede că i-a adus succesul. „Sincer, n-am pornit cu spaimă. Pot spune că m-am aruncat cu capul înainte şi cred că acesta este motivul pentru care am avut succes. Nu am stat foarte mult să îmi cântăresc deciziile, să calculez. Aveam o idee, o puneam în practică doar pentru că îmi plăcea. N-am stat să gândesc ce costuri ar implica, care ar fi rentabilitatea sau care vor fi rezultatele. Astăzi mă bucur că am avut această îndrăzneală, consider că am oferit vacanţelor clasice un plus prin entuziasmul şi ideile mele”, spune Balaiban.

    A pornit afacerea cu un credit de 10.000 de euro de la bancă şi cu sprijinul părinţilor, care i-au cumpărat apartamentul în care are şi în prezent sediul uneia dintre cele două agenţii. „Astfel, nu am avut grija chiriilor, cel puţin pentru început”, spune antreprenoarea. Iniţial, agenţia s-a numit Vilextur Travel şi ulterior, în 2011, antreprenoarea a decis să îi schimbe numele în Hello Holidays. În prezent, agenţia are două unităţi deschise în Capitală. În 2013 a decis să intre pe o nouă nişă, aşa că a pus bazele unei a doua firme, Hello Holidays Transport. „Până atunci am închiriat autocarele firmei părinţilor mei sau ale altor cunoscuţi. Mă pricepeam la piaţa de transport întrucât în acest domeniu crescusem. Chiar este prima mea dragoste. Păstrez în minte acum doar entuziasmul şi emoţia lansării primei curse. Un autocar plin de turişti spre Grecia. Pot avea cinci businessuri, dar tot nu aş renunţa la autocare”, povesteşte antreprenoarea.

    În 2018 agenţia de turism a înregistrat o cifră de afaceri de aproximativ 4 milioane de euro, în creştere cu 94% faţă de anul precedent, creştere datorată lansării programelor de circuite cu autocarul, „programe care ne-au adus nu doar un suflu nou, ci şi noi oportunităţi de dezvoltare”, spune ea. Firma de transport a avut anul trecut venituri de peste 2,9 milioane de lei, potrivit site-ului Ministerului de Finanţe. „Pentru 2019 plănuim o creştere cu încă 40% faţă de anul precedent. Este o estimare făcută privind rezultatele primului trimestru”, adaugă antreprenoarea.

    Anul trecut, Hello Holidays a vândut pachete de vacanţă pentru mai mult de 20.000 de turişti, dintre care 8.000 prin programele de circuite – „un produs nou îmbrăţişat cu succes de clienţii noştri şi care, în doar câteva luni de la lansare, a înregistrat peste 140 de plecări cu avionul şi cu autocarul.” În ceea ce priveşte firma de transport, de la deschidere până în prezent aceasta a înregistrat peste 2.000 de curse anual. Anul acesta compania a investit aproape 1 milion de euro în noile autocare. „Avem un total de nouă autocare, şase microbuze şi cinci autoturisme. Investiţiile continuă în privinţa dezvoltării numărului de destinaţii atinse, atât prin circuite, cât şi pentru sejururi. Vrem să oferim şi mai multe opţiuni de cazare, în destinaţii noi, apropiate şi accesibile românilor”, descrie fondatoarea businessului planurile pentru perioada următoare. Tot pentru anul în curs, reprezentanţii companiei au în plan mărirea echipei.

    „Va creşte numărul de agenţi de turism specializaţi pe rezervări, dezvoltăm partea de comunicare cu clienţii şi dezvoltăm imaginea companiei. De asemenea, ne dezvoltăm portofoliul de destinaţii. Am pregătit vacanţe în Egipt şi Maroc, avem locuri în zboruri charter spre Antalya, Izmir, Creta, Rodos şi Zakynthos, am lansat mai multe programe de circuite, în care străbatem trasee şi locuri noi. Este un an cu multe planuri de dezvoltare”, spune Balaiban.

    Echipa Hello Holidays numără 21 de persoane, însă pe perioada verii numărul de ghizi creşte, ajungând la peste 40 de angajaţi. Acestora li se adaugă şi personalul firmei de transport, de aproximativ 20 de angajaţi. „Per total, suntem 40 de angajaţi permanenţi şi aproximativ 60 pe timpul verii, cu tot cu colaboratori.”
    Clienţii cărora compania li se adresează sunt, potrivit fondatoarei, persoane cu venituri mici şi medii, uneori şi peste medie, cu vârste cuprinse între 22 şi 55 de ani. „Sunt oameni comunicativi şi veseli. Sunt oameni dornici de cunoaştere, care muncesc din greu poate pentru vacanţele cumpărate”, îi descrie Mădălina Balaiban pe cei care cumpără pachetele Hello Holidays.

    Cât despre preţuri, ea spune: „Oferim vacanţe de o zi în cadrul proiectului «O zi cât o vacanţă», unde preţurile variază între 160 şi 200 de lei, cu excursii de o zi în zone din România şi Bulgaria, precum Transfăgărăşan, Bran, Transalpina, Delta Dunării, Veliko Tîrnovo şi Balcic, pachete de vacanţă în Grecia, Turcia şi Bulgaria, unde costurile pornesc de la 200 de euro/familie, şi circuite în Europa cu autocarul sau cu avionul, care sunt împărţite pe categorii low budget sau cu preţuri medii, pentru o mai uşoară selecţie.” Ca marjă de preţ, pachetele companiei costă între 200 şi 500 euro/familie, în funcţie de hotelul, perioada şi destinaţia alese, preţul unei vacanţe ajungând însă şi la peste 1.000 de euro de familie, în cazul pachetelor cu servicii all inclusive şi transport cu avionul.

    În topul destinaţiilor alese de clienţii Hello Holidays se află Grecia, „dar situaţia este într-o continuă schimbare, mai ales anul acesta, când preconizez o uşoară modificare în trend datorită proiectelor noi lansate. Circuitele cu autocarul cântăresc şi ele puternic la schimbarea de trend. Într-adevăr, cerere mare este în continuare pentru Grecia, unde am lansat în premieră destinaţii noi cu autocarul: Maronia şi Pelion, iar pe locul doi se află clasicele staţiuni de pe riviera turcă, apoi Bulgaria, cu Nisipurile de Aur”, explică antreprenoarea. Mădălina Balaiban spune că în ultimii ani românii sunt mai atenţi şi analizează fiecare ofertă de pe piaţă înainte de achiziţionare. „Încă vorbim despre o piaţă de preţ, dar atentă la serviciile oferite. Există schimbări semnificative în bine, o evoluţie frumoasă. Mulţi clienţi încep să revină nu doar pentru tarifele mici, ci şi pentru atmosfera oferită, pentru siguranţă şi, bineînţeles, pentru proiectele noi pe care le lansăm. Am simţit asta în urma lansării proiectului «O zi cât o vacanţă» şi a circuitelor proprii cu autocarul.” 

    „Piaţa se dezvoltă constant datorită dorinţelor oamenilor de cunoaştere, de a explora destinaţii noi. În ultimii ani, consider că a fost un boom, a fost o dezvoltare bruscă, în special pe nişa circuitelor”, susţine antreprenoarea. Cât priveşte provocările pieţei, ea spune că „provocarea majoră din ultimii ani este dezvoltarea cu o rapiditate uimitoare a mediului online, cu care toate agenţiile încearcă să ţină pasul. Datorită tehnologiei s-a simplificat major modul de rezervare a unei vacanţe, ducând la o creştere substanţială a numărului rezervărilor. Însă aici apare şi compromisul. Oricine vrea să vândă mult, dar trebuie să existe timp şi pentru socializarea cu clientul”. Astfel, antreprenoarea spune că încearcă în cadrul agenţiei să ţină pasul cu tehnologia, dar să păstreze în acelaşi timp relaţionarea cu clienţii, menţinând sediile şi crescând numărul de angajaţi, pentru ca disponibilitatea de a comunica cu clienţii să fie mai mare.
    Mădălina Balaiban îi sfătuieşte pe tinerii antreprenori să aibă încredere în instinctele lor, să asculte sfaturile şi îndrumările celor din jur, dar să aplice doar ceea ce cred ei de cuviinţă că li se potriveşte. „Când îţi place businessul pe care îl faci, pe care l-ai creat, este imposibil ca instinctul să te înşele. Ascultă, fii deschis, cerne şi apoi ia o hotărâre.”

  • Românul care construieşte case de lux pentru englezi – VIDEO

    Afacerea îşi are rădăcinile nu în România, ci în Marea Britanie, însă fondatorul acesteia nu a părăsit complet mediul românesc de afaceri, aşa că încearcă să aducă şi aici, pas cu pas, ideile aplicate pe pământ englezesc. Chiar şi Barack Obama a înnoptat în una din cabanele concepute de Ionuţ Sănducu, iar românii par să fi prins şi ei gustul caselor din lemn.

    În 2014 a realizat primul său proiect – zece case de lemn sub numele Hunter Lodges, care aparţin hotelului şi centrului de golf de cinci stele Celtic Manor din Ţara Galilor. Ce au special casele Honka? La bază, lemnul este elementul-cheie care le diferenţiază de casele obişnuite, din BCA ori cărămidă. Pereţii, uşile, podelele, toate gravitează în jurul acestui material – lemnul, despre care se spune că „poluează” mai puţin viaţa locatarilor decât cele clasice. 

  • ”Românii nu se simt bine dacă nu pleacă cu măcar doi litri de motorină acasă”, recunoaşte un şef neamţ la o firmă din România

    Matthias Hochrein, de 36 de ani, din Ulm, şi-a mutat centrul vieţii în România, la o fermă situată la 20 de km de oraşul Suceava, regiunea Bucovina. El a dorit să devină fermier, pasiune pe care a descoperit-o pe timpul unei ucenicii când a frecventat Şcoala Waldorf din Ulm.

    Primul contact cu ţara l-a avut la momentul construirii unei şcoli Waldorf în România, unde a învăţat limba locală, s-a căsătorit cu o româncă şi are doi copii, potrivit ziarulromanesc.de.

    Ferma se află în apropiere de una dintre ultimele fabrici româneşti de zahăr. Se ocupă de fermă împreună cu alţi doi asociaţi germani. A început cu un teren de 450 de hectare. Între timp cei trei parteneri au mai cumpărat pământ. Au 14 angajaţi şi cultivă 2.200 de hectare cu sfeclă, grâu, soia, rapiţă şi porumb.

    ”Suntem un exemplu antreprenorial pozitiv privind ceea ce se poate face în România”, declară Matthias. Cu toate acestea, nu îşi vede viaţa pentru totdeauna în România. În ciuda dificultăţilor, el vede partea bună a oamenilor, însă spune că ”lucrătorii români nu se simt bine dacă nu se duc seara acasă cu măcar doi litri de motorină furată”. Din acest motiv, Matthias a pus la dispoziţie o listă pe care fiecare angajat poate trece ce a luat cu el.

    Însă acest sistem nu prea funcţionează, scrie swp.de.

  • Colecţie selenară

    Ce se poate face însă este achiziţia unor obiecte care par a fi confecţionate din materiale care ar putea fi suveniruri dintr-o asemenea călătorie. Din această categorie face parte colecţia Moon Rock a firmei de design Studio Furthermore din Londra, care cuprinde mese, taburete şi corpuri de iluminat ce arată ca şi cum ar fi fost lucrate din roci selenare, dar de fapt sunt confecţionate din aluminiu, scrie Dezeen. Creatorii acestei colecţii o privesc ca pe un exerciţiu de imaginaţie, explicând că au încercat să-şi închipuie cum ar arăta nişte obiecte lucrate din materiale aduse din spaţiu peste nişte ani, când acestea vor deveni uşor de procurat. 

  • Unde să vă duceţi copiii weekendul acesta? – VIDEO

    Fondatorii afacerii au transformat-o într-o fermă a animalelor pentru copiii „crescuţi la bloc” şi în lansarea dozatoarelor de lapte.

    ~ 7
    mil. lei, cifra de afaceri înregistrată de Agroindustriala Pantelimon, firma care operează Ferma Animalelor
    cca. 57
    de angajaţi lucrează în cadrul Fermei Animalelor
    cca. 500.000
    de euro, valoarea investiţiilor totale în afacere
     

  • Faţa ÎNTUNECATĂ a unei companii GIGANT, care ajută DICTATORII în vremurile în care democraţia şi valorile ei de bază sunt atacate din ce în ce mai feroce

    Vacanţa de anul trecut a angajaţilor McKinsey în China a fost una de neuitat.

    Sute dintre consultanţii firmei s-au distrat în deşert, călărind cămile peste dune de nisip şi petrecând în corturi legate între ele de covoare roşii. Întâlnirile au avut loc într-o sală de banchet cavernoasă, amintind de curtea opulentă a unui sultan, cu un semn deasupra capetelor tuturor: „Nu pot să stau liniştit, lucrez la McKinsey & Company“. Mesajul a captat întocmai starea de spirit. Remarcabilă este locaţia: Kashgar, vechi oraş de pe anticul drum al mătăsii din vestul îndepărtat al Chinei, care acum se confruntă cu o criză umanitară majoră.

    La aproximativ 6 km de locul unde consultanţii de la McKinsey discutau despre munca lor, care include consilierea unora dintre cele mai importante companii din China, a fost construită o tabără imensă capabilă să ţină închişi mii de etnici uiguri. Tabăra face parte dintr-un vast arhipelag de centre de îndoctrinare pentru aproape un milion de oameni.

    Cu o săptămână înainte de evenimentul McKinsey, un comitet al Naţiunilor Unite a denunţat detenţiile în masă şi a cerut guvernului Chinei să se oprească. Însă drama nu pare să-i fi deranjat pe consultanţii de la McKinsey, care au postat pe Instagram poze care le documentau aventurile în stilul Disneyland. De fapt, implicarea  McKinsey în politicile guvernului chinez este mult mai profundă decât alegerea ciudată a firmei de a-şi face cunoscută prezenţa în această ţară.

    Timp de un sfert de secol, compania s-a alăturat unei constelaţii de corporaţii americane care ajută China să treacă de faza de tranziţie de la o economie înapoiată la una cu ambiţia de a deveni lider mondial. Însă, deoarece creşterea Chinei reprezintă o provocare pentru dominaţia americană, Washingtonul devine din ce în ce mai critic faţă de unele dintre politicile specifice Beijingului, inclusiv faţă de cele la dezvoltarea cărora McKinsey a ajutat. Unul dintre clienţii McKinsey, o companie de stat, a ajutat la construirea insulelor artificiale ale Chinei din Marea Chinei de Sud, punct major de tensiune militară cu Statele Unite.

    Se pare că rolul McKinsey în China este doar un exemplu al muncii extinse a companiei – şi uneori controversate – în întreaga lume, potrivit unei anchete realizate de The New York Times care a inclus interviuri cu 40 de foşti şi actuali angajaţi ai firmei de consiliere, precum şi cu zeci de clienţi de-ai lor.

    În vremuri în care democraţiile şi valorile lor de bază sunt atacate din ce în ce mai feroce, emblematica firmă americană a ajutat la ascensiunea guvernelor autoritare şi corupte pe tot globul, uneori în moduri care intră în conflict cu interesele americanilor.

    Printre clienţii firmei se numără monarhia absolutistă a Arabiei Saudite, Turcia sub conducerea autocrată a preşedintelui Recep Tayyip Erdogan şi guverne infestate de corupţie din ţări precum Africa de Sud.

    În Ucraina, McKinsey şi Paul Manafort – preşedintele de campanie al preşedintelui american, Donald Trump, ulterior condamnat pentru fraudă financiară – au fost plătiţi de acelaşi oligarh pentru a ajuta la refacerea imaginii terfelite a unui candidat la preşedinţie ieşit din graţiile poporului şi Occidentului, Viktor Ianukovici, transformându-l într-un reformator.

    Odată ajuns la putere, Ianukovici a respins Occidentul, a luat partea Rusiei, pentru ca apoi să fugă din ţară, lăsând în urmă un măcel şi acuzaţii că a furat sute de milioane de dolari. Revoluţia a fost urmată de haos în Ucraina şi de o situaţie tensionată între Occident şi Kremlin.

    În Rusia, McKinsey a colaborat cu companii apropiate guvernului de la Kremlin care au fost sancţionate de guvernele occidentale – companii pe care firma le-a ajutat să se dezvolte de-a lungul anilor şi cărora, în unele cazuri, continuă să le ofere consultanţă.

    Firma şi-a oferit serviciile în multe sectoare ale economiei ruse, inclusiv în minerit, în industria prelucrătoare, a petrolului şi gazelor, în sectorul bancar, în transport şi agricultură. Un oficial al McKinsey a rămas în consiliul pentru energie al guvernului rus. De acolo, fostul consultant al McKinsey a plecat să lucreze la companiile ruseşti pe care le-a ajutat în trecut.

    În august, banca rusească VEB, deţinută în întregime de stat, cu legături cu serviciile de informaţii ruseşti şi sub sancţiunile Statelor Unite, a angajat McKinsey pentru a o ajuta la dezvoltarea strategiei de afaceri.

    Nu există niciun indiciu că McKinsey a încălcat sancţiunile americane, care interzic numai anumite tranzacţii cu companii şi persoane vizate. Însă rămâne întrebarea dacă firma, în urmărirea unor oportunităţi legitime de afaceri în străinătate, nu cumva ajută la întărirea conducerii autoritare a preşedintelui rus, Vladimir Putin. Alte companii de consultanţă servesc clienţi similari, dar niciuna nu prezintă prin mărime şi experienţă credibilitatea pe care o conferă McKinsey, un confident de 92 de ani pentru multe dintre cele mai admirate companii din lume.

    În China, firma a oferit consultanţă pentru cel puţin 22 dintre cele mai mari 100 de companii de stat, cele care realizează unele dintre cele mai strategice şi problematice iniţiative ale guvernului, potrivit unor materiale în limba chineză analizate de The Times.

    Deşi nu este neobişnuit ca firme americane să colaboreze cu companii chineze de stat, rolul McKinsey a adus compania deseori în mijlocul unor tranzacţii controversate. În Malaysia, firma l-a ajutat pe unul dintre cei mai corupţi conducători din Asia să-şi construiască legitimitate pentru a primi miliarde de dolari veniţi din China într-un moment în care era bănuit că şi-a băgat în buzunare sume mari din banii publici. Politicianul a fost contestat prin protestele a zeci de mii de oameni ieşiţi în stradă.

    McKinsey îşi apără munca în întreaga lume, spunând că nu va accepta misiuni în contradicţie cu valorile companiei. De asemenea, oferă aceleaşi motive ca alte companii pentru munca în folosul naţiunilor corupte sau autoritare – schimbarea se obţine cel mai bine din interior.

    „Din 1926, McKinsey a căutat să facă o schimbare pozitivă pentru firmele şi comunităţile în care trăiesc şi muncesc oamenii noştri“, se arată într-o declaraţie a companiei. „Au fost create zeci de mii de locuri de muncă, au fost îmbunătăţite vieţi şi a fost oferită educaţie datorită muncii pe care am făcut-o cu clienţii noştri. Ca multe alte corporaţii majore, inclusiv concurenţii noştri, căutăm să navigăm într-un mediu geopolitic în schimbare, dar nu susţinem sau nu ne angajăm în activităţi politice, se mai spune în comunicat.

    Totuşi, unii analişti, diplomaţi cu experienţă şi experţi în guvernanţă globală, văd rolul McKinsey într-o lumină diferită. În timp ce Statele Unite se retrag din cooperarea internaţională şi adoptă o poziţie mai naţionalistă, companii majore precum McKinsey desfăşoară activităţi în ţări cu puţin respect pentru drepturile omului – uneori fac să avanseze, mai degrabă decât să stopeze, tacticile controversate ale celor mai mari rivali ai Americii.„Este mult mai probabil ca ei să permită existenţa acestor regimuri şi să devină complicii lor“, a spus David J. Kramer, fost secretar de stat adjunct. „Nu vor să-şi înstrăineze regimurile, altfel ar pierde afaceri.“

    „CV-ul” lui Ianukovici includea două condamnări penale şi alegeri măsluite, fapte despre care mulţi au presupus că i-ar inhiba ambiţiile de a conduce ţara. Aşadar, a fost oarecum surprinzător că McKinsey a ajutat la lustruirea imaginii corodate a lui Ianukovici şi l-a transformat în altceva: un lider care gândeşte în perspectivă, cu o viziune economică asupra unui viitor mai bun pentru toţi ucrainenii.

    Rolul McKinsey în învierea carierei politice a lui Ianukovici a fost uitat din cauza gălăgiei create de condamnarea lui Manafort, fostul preşedinte de campanie al lui Trump, pentru primirea în secret a milioane de dolari pentru a-l ajuta pe politicianul ucrainean să câştige preşedinţia în 2010.

    Însă McKinsey a fost finanţată de acelaşi oligarh care l-a susţinut pe Manafort şi a elaborat un plan economic pe care Ianukovici l-a fluturat pentru a-şi dezarma criticii – înainte de a renunţa la o mare parte din el după ce a devenit preşedinte.

    În cea de-a 100-a zi de mandat, într-un palat din epoca sovietică împodobit cu artă cazacă, Ianukovici şi-a informat riguros naţiunea, expunându-şi planul economic. După ce şi-au sorbit coniacul şi whiskyul, legiuitorii şi oaspeţii au umplut sala mare, unde camerele s-au oprit asupra unui bărbat în costum albastru strălucitor şi cu un CV care a atins vieţile tuturor oamenilor din Ucraina.

    Numele lui: Rinat Ahmetov, cel mai bogat oligarh al ţării. El a fost motivul adunării şi avea motive să se simtă bine. El l-a salvat pe Ianukovici printr-o strategie care a inclus angajarea a două grupuri de consultanţă foarte diferite: pe Manafort, a cărui echipă cu legături cu Rusia a lucrat pentru dictatori cu puţin respect pentru drepturile omului, şi pe McKinsey, furnizorul celor mai bune practici pentru cele mai importante corporaţii ale lumii.

    Că aceste două grupuri disparate au găsit un teren comun este o mărturie a vastului imperiu de afaceri şi a abilităţilor politice ale lui Ahmetov. Însă pentru McKinsey, situaţia a subliniat riscul oferirii serviciilor într-o parte instabilă a lumii, unde compania ar putea fi percepută ca rampă pentru guverne autocrate sau corupte. Manafort a avut o misiune dublă: să înbunătăţească reputaţia lui Ianukovici şi să întărească Partidul Regiunilor, prorus, netezind drumul spre preşedinţie pentru dictator. McKinsey a oferit ceva diferit – un plan economic pe care Ianukovici îl putea folosi pentru a-şi lua imaginea de reformator bazat pe piaţă, care înclină spre vest.

    Pentru a se asigura că mesajul ajunge unde trebuie, Ianukovici şi Ahmetov au menţionat în mod special McKinsey în discuţii cu oficialii americani, potrivit documentelor diplomatice publicate de WikiLeaks. Ahmetov i-a asigurat pe americani că omul său era „un susţinător puternic al McKinsey“, în timp ce Ianukovici a subliniat că îi instruise pe agenţii săi „să lucreze direct cu experţii de la McKinsey“.

    Diplomaţii au rămas foarte neîncrezători. Un jurnalist ucrainean respectat a avertizat oficialii americani că Ianukovici este omul care poate „să cânte un cântec acum şi după aia să înjunghie pe cineva cu cuţitul“.

    Au existat întrebări şi despre Ahmetov, care de mult timp era suspectat de legături cu crima organizată, pe care le-a negat. Un diplomat a descris Partidul Regiunilor ca fiind un paradis pentru „mafioţi şi oligarhi“, observând că formaţiunea ar putea încerca să-şi spele această imagine. Legăturile financiare ale lui Ahmetov cu Manafort şi McKinsey au depăşit politica. El i-a angajat să consilieze părţi ale imperiului său corporatist, care includea oţel, minerit, energie, finanţe, telecomunicaţii, active imobiliare, media, transport, agricultură şi fotbal. El a angajat, de asemenea, foşti consultanţi de la McKinsey pentru a-i ajuta afacerea, plasându-i în funcţii de conducere.

    Ahmetov l-a plătit pe Manafort prin transferuri bancare efectuate prin intermediul unei companii cipriote paravan, arată înregistrările instanţelor. Şi operativi ai Partidului Regiunilor l-au plătit pe american prin intermediul companiilor paravan, în cele din urmă aceasta ducând la condamnarea sa în Statele Unite, pentru că nu a raportat banii în declaraţiile sale fiscale.

    McKinsey, dimpotrivă, şi-a primit banii printr-o fundaţie ucraineană finanţată de Ahmetov şi condusă de un fost consultant al McKinsey care locuieşte acum la Moscova. Înfiinţată pentru a promova reforma economică, fundaţia a căutat, de asemenea, să promoveze McKinsey – şi, prin extensie, pe Ianukovici.

    Pentru a ajunge la publicul larg din Statele Unite, fundaţia a organizat două forumuri privind economia ucraineană – unul la hotelul Four Seasons din New York şi celălalt la Washington. În ansamblu, munca firmei McKinsey a fost bine primită. Însă promisiunea unui viitor mai bun nu a avut viaţă lungă.

    În câţiva ani, Ucraina a virat spre prăbuşire economică în timp ce Ianukovici jefuia naţiunea, trăind într-un palat înconjurat de o grădină zoologică privată, un teren de golf, un garaj umplut cu maşini clasice şi un restaurant privat sub forma unei nave de piraţi. Ca şi cum acest lux nu ar fi fost suficient, preşedintele şi-a construit, în linişte, o casă de vacanţă enormă pe litoral, cu camere înalte şi o piscină interioară, care eclipsează reşedinţa sa de lucru.

    Kievul s-a întors repede împotriva lui Ianukovici. Acesta promitea de mult timp să apropie Ucraina de Occident prin semnarea unor acorduri politice şi comerciale cuprinzătoare cu Uniunea Europeană. Însă, brusc, şi-a adus ţara mai adânc pe orbita Rusiei.

    Protestatarii au inundat străzile kievene luni de zile, cântând sloganuri pro-Europa. Guvernul lui Ianukovici a răspuns cu violenţă, riposta culminând cu ceea ce reprezentantul Parlamentului European a numit un „Tienanmen ucrainean“, referindu-se la represiunea brutală asupra demonstranţilor din Piaţa Tienanmen din China. Mai mult de 80 de protestatari au fost ucişi înainte ca Ianukovici să părăsească ţara în 2014. Haosul nu s-a terminat acolo. Dezamăgit, Putin a intrat cu armata în Ucraina, a anexat Crimeea şi a stârnit un război separatist care a dus la curmarea a mai mult de 10.000 de vieţi. Vestul a răspuns dând afară Rusia din Grupul celor 8 democraţii industrializate şi impunând sancţiuni. Conflictul dintre Putin şi Occident a început.

    McKinsey şi-a apărat rolul avut la ascensiunea lui Ianukovici spunând că fundaţia a fost serioasă în ceea ce priveşte promovarea dezvoltării economice în Ucraina şi a avut în consiliul său lideri occidentali proeminenţi. Fundaţia a fost desfiinţată în linişte – fără a-şi atinge obiectivele – chiar înainte ca Ianukovici să fugă în Rusia. Nici Ahmetov şi nici McKinsey nu vor să spună câţi bani a câştigat firma de consiliere. „Când am ajuns la concluzia că guvernul nu-şi respecta agenda de reforme, am încheiat colaborarea“, se arată într-un comunicat al McKinsey.

    Ahmetov, care a rupt public legăturile cu Ianukovici în timpul protestelor, a refuzat să vorbească cu The Times. În interiorul sediului său împodobit cu ornamente aurite sau care imită argintul, un purtător de cuvânt a spus că fundaţia nu a avut succes deoarece politicienii nu avut voinţa de a „îmbrăţişa agenda de reforme“.

    Însă critici precum Anders Aslund, economist născut în Suedia, care a consiliat guvernul rus în anii 1990 şi mai târziu guvernul Ucrainei, s-au plâns de modul în care imaginea lui Ianukovici era vândută capitalelor occidentale. Era clar, a spus Aslund, că povestea lui Ianukovici „era despre putere şi jaf“.

    Rolul McKinsey în Ucraina nu s-a încheiat cu căderea lui Ianukovici. „Construim lideri care pot avea un impact durabil şi semnificativ pentru companiile majore din Ucraina, pentru economie şi societate“, scrie compania pe site-ul său. McKinsey a devenit rapid o favorită a succesorului lui Ianukovici, Petro O. Poroşenko, un oligarh cunoscut ca „regele ciocolatei“ pentru afacerile sale cu dulciuri.

    Într-un discurs din noiembrie anul trecut, Poroşenko a lăudat McKinsey pentru cei 15 ani de activitate în Ucraina. Nora sa a lucrat pentru companie în cea mai mare parte a preşedinţiei sale. Între timp, McKinsey a continuat să ofere servicii de consultanţă lui Ahmetov, împărţind ultimul etaj al unei clădiri de birouri din Kiev cu o firmă de-a milionarului. O altă firmă de-a lui Ahmetov se află mai jos cu un etaj. De fapt, Ahmetov deţine întreaga clădire, care include, pe holul mare, o afacere potrivită pentru un oligarh: o reprezentanţă Aston Martin Rolls-Royce.

    McKinsey are rol activ şi în ascensiunea acum puternicelor companii chineze, însă aceasta este o altă poveste.

    Paul ​Manafort, coordonator al campaniei electorale a lui Donald Trump, a pledat anul trecut vinovat pentru conspiraţie împotriva Statelor Unite şi a început să coopereze cu procurorii care au lucrat la investigaţia procurorului special Robert Mueller privind intervenţia Rusiei în alegerile prezidenţiale din 2016.

  • În ce condiţii prepara mâncarea pentru grădiniţe o firmă de catering

    Potrivit reprezentanţilor Comisariatului Regional pentru Protecţia Consumatorilor Vest, în urma unui control făcut la o firmă de catering din Timişoara, s-a luat decizia ca activitatea societăţii să fie suspendată.
     
    De asemenea, firma va primi şi o amendă, după ce inspectorii au descoperit că mâncarea era preparată într-o bucătărie foarte murdară, plină de igrasie, astfel că sănătatea consumatorilor era pusă în pericol.
     
    „Firma nu respectă condiţiile de producţie într-un bloc alimentar, am descoperit de la igrasie, produse neconforme, neetichetate, depozitate pe jos, până la lipsă dezinfectanţi, lipsă echipament de protecţie. Tot ce am descoperit acolo duce spre o problemă reală şi gravă care putea amplifica starea de sănătate a celor bolnavi”, au declarat reprezentanţii Comisariatului Regional pentru Protecţia Consumatorilor Vest.
     
    Firma de catering livra mâncare inclusiv unui spital de oncologie, mai multor grădiniţe, precum şi unui hotel de patru stele aflat în centrul Timişoarei, conform şefului Comisariatului Regional pentru Protecţia Consumatorilor Vest, Claudiu Susanu, care a postat pe pagina sa de Facebook mai multe imagini din timpul controlului.
     

  • Ce spune Ministrul Transporturilor, despre tronsonul Sibiu-Boiţa

    „Orice firmă după decizia Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (C.N.S.C.) se poate duce mai departe în instanţă, dar noi semnăm contractele ca să putem avansa cu lucrările de execuţie pe acele proiecte. Modificările vizează şi valoarea despăgubirilor şi cum se vor percepe aceste despăgubiri, anume nu din valoarea investiţiei cum era până acum, ci din profitul pe care îl declară firma respectivă la lucrările la care vine să participe la licitaţie. Vizează accelerarea lucrărilor. În nicio formă nu se blochează proiectul. Săptămâna viitoare se va da raportul”, a declarat ministrul Răzvan Cuc.

     
    El a adăugat că modificările Legii achiziţiei nu vor bloca contestaţiile firmelor.
     
    „Ţinem cont şi nu blocăm dreptul la contestaţie al niciunei firme sau ONG. În urmă cu două săptămâni a fost atacat şi contestat Sibiu-Piteşti de către trei persoane fizice, pe motiv că nu avem destule pasaje prevăzute pentru acele mamifere mari şi că nu s-au făcut destule cercetări pentru existenţa liliecilor în zonă. Presupun că sunt ONG”, a mai spus Cuc.
     
    Ministrul Transporturilor a afirmat că va discuta cu firma care a contestat luni începerea lucrărilor pe tronsonul Sibiu-Boiţa, susţinând că nu mai tolerează „contestatarii de meserie”. Contractul ar fi trebuit semnat duminică.
     
    „Este vorba despre lotul Sibiu-Boiţa. S-a depus în cursul zilei de ieri, am fost şi eu informat despre această contestaţie. O să am o discuţie împreună cu domnul Neaga şi cu o comisie de la CNAIR cu firma care a depus această contestaţie, să văd şi eu motivele pentru care a depus. Nu mai tolerez aceşti contestatari de meserie care au arătat că de-a lungul vremurilor nu au excelat în implementarea proiectelor. E o firmă care a participat la licitaţie pentru acest proiect. Îşi doresc să blocheze”, a conchis Cuc.
     

  • Metoda foarte simplă de a face bani descoperită de un tânăr de 20 de ani. A renuntat la serviciu si acum câştigă 100.000 de euro

    James Grear are 20 de ani şi este născut în Bristol, în Marea Britanie. Împreună cu un prieten, Henry, a pus bazele The Coin Supplier, după ce a văzut că monezile rare se vând pe bani frumoşi, relatează Dailymail. Firma care a fost înfiinţată în ianuarie 2017 a ajuns deja la câştiguri de aproape 100.000 de euro.

    Cei doi tineri şi-au dorit iniţial să-şi rotunjească veniturile, lucrând în construcţii. La început, cea mai importantă dificultate a fost să identifice monezile rare. Acum, cei doi tineri vând monezile cel mai des la preţuri fixe, în loc de licitaţii.

    Acum Henry călătoreşte prin lume iar James Grear se ocupă de firmă de acasă. Cei doi sunt de părere că se pot face o mulţine de bani din vânzarea de monede rare, însă atrag atenţia că nu orice monedă care arată neobişnuit este şi valoroasă. “Este chiar posibil să fie monezi false,” spune tânărul antreprenor.

    La fel de adevărat este că tinerii atrag atenţia că unele monede care par lipsite de valoare, chiar printre cele pe care le avem în portofel, se pot dovedi mult mai preţioase şi pot fi vândute pe sume ce variază între 50 de euro şi 1.500 de euro.

  • Încă o firmă se alătură campaniei suceveanului care vrea autostrăzi

    În semn de protest faţă de lipsa autostrăzilor, pe 15 martie, la ora 15, pentru fix 15 minute, conducerea firmei de încălţăminte Kalapod anuntă că îşi va suspenda activitatea în magazinele pe care le deţin, atât online cât şi offline şi îi provoacă şi pe alţi antreprenori să facă acelaşi lucru, potrivit unui comunicat de presă trimis de reprezentanţii companiei.

     „Suntem revoltati faţă de faptul că autorităţile din România nu se preocupă de infrastructura rutieră, de aceea dorim să ne alăturam protestului iniţiat de Ştefan Mandache, şi sperăm, ca alături de alţi antreprenori să reuşim să tragem un semnal de alarmă cu privire la starea deplorabilă a drumurilor, cât şi lipsa unor autostrăzi esenţiale din România”, declară conducerea Kalapod România 

     “Suntem nevoiti să călătorim des, iar timpul pierdut în maşină, în cozi interminabile, este din ce în ce mai mare, iar drumurile pe care suntem nevoiti să mergem zi de zi se deteriorează foarte rapid, punând în pericol vieţile şoferilor. Suntem cu toţii de acord că drumurile din România sunt cele mai grele din Europa, iar superficialitatea cu care este tratat acest subiect de către autorităţile din România ne revoltă, de aceea suntem mai mult decat onorati să ne alăturăm protestului condus de suceveanul Ştefan Mandache. Nu ne cunoastem personal, dar îl asiguram că are tot suportul şi toată susţinerea echipei Kalapod în acest demers”, spun reprezentanţii echipei Kalapod.

    Kalapod este un magazin de încălţăminte care a livrat anul trecut peste 250.000 de produse în România.